Miracolul economic chinezesc începe să semene cu un motor supraturat, care poate ceda în orice moment, cu efecte dezastruoase pentru pieţele din întreaga lume. Cu o piaţă imobiliară inflamată, o monedă subevaluată şi o industrie bazată excesiv pe exporturi, dar mai ales cu un sistem bancar neperformant, China ar putea trece oricând de la extaz la agonie.
Asemeni unui alergător de cursă lungă, după două decenii de creştere susţinută, economia chinezească suflă din ce în ce mai greu. Politica monetară expansivă şi programele uriaşe de investiţii în infrastructură şi construcţii au supraturat principalul motor al economiei globale.
China este sufocată de supraproducţie, ameninţată de inflaţie şi de corecţia pieţei imobiliare şi stă sub „sabia lui Damocles” reprezentată de creditele neperformante din sistemul bancar. Aşa arată faţa mai puţin vizibilă a singurei economii din lume care, în plină criză, a reuşit să-şi accelereze ritmul de creştere până la un nivel de 11% în primul trimestru din acest an.
Principalul pericol vine dinspre piaţa imobiliară, unde, potrivit datelor publicate pe 11 mai de Biroul Naţional de Statistică, preţurile au crescut în luna aprilie a acestui an, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, cu 12,8% un ritm-record în ultimii cinci ani, sfidând parcă măsurile de „răcorire” a pieţei luate de Guvernul Chinez.
Stimuli artificiali
Principalul vinovat pentru această „explozie” este pachetul de măsuri de stimulare a economiei, în valoare de 586 de miliarde de dolari, lansat pe 9 noiembrie 2008, pentru a contrabalansa contracţia pieţelor tradiţionale de desfacere. Cu mulţi bani la dispoziţie, dar cu un acces restricţionat la pieţele externe şi cu un yuan slab, chinezii au inflamat preţurile activelor locale: terenuri, imobile şi acţiuni.
Piaţa proiectelor imobiliare a explodat, dar cumpărători nu prea se mai găsesc! Creşterea ofertei şi scăderea preţurilor duce în mod automat la scăderea randamentelor, ceea ce ar putea antrena o explozie a creditelor neperformante din sistemul bancar. O problemă greu de rezolvat altfel decât prin transferul pierderilor în buzunarele cetăţenilor (aşa cum s-a întâmplat de altfel şi la finele deceniului trecut, în urma crizei asiatice).
Exporturi cu probleme
Lucrurile nu merg tocmai bine nici în sectorul industrial, pentru că este orientat într-o măsură mult prea mare pe exporturi. Iar asta a fost o problemă anul trecut, când contracţia pieţelor a dus la reducerea valorii exporturilor chinezeşti cu până la 27% pe relaţia cu principalii parteneri comerciali.
În primul trimestru al acestui an, exporturile Chinei au dat semne de revenire, dar asta se datorează într-o proporţie covârşitoare programelor de stimulare a consumului lansate de guvernele din întreaga lume. Iar retragerea acestora ar putea antrena imediat căderea cererii de produse chinezeşti. China ar ajunge astfel în situatia de a produce mai mult decât poate vinde.
„Boom-ul economic Chinezesc construit pe emisiune monetară va încetini” după cum susţine şi Bogdan Glăvan, profesor doctor în economie în cadrul facultăţii Româno-Americane.
Iar primele efecte negative le-am putea vedea în a doua parte a anului, când măsurile de „răcorire” a pieţei luate de oficialii chinezi ar putea declanşa vânzări în cascadă în întreaga lume, atât pe pieţele de mărfuri, cât şi pe cele de acţiuni după cum spune Christian Blaabjerg, chief equity strategist la Saxo Bank. Fie soft, fie hard – o aterizare a economiei Chineze, nu trebuie exclusă din calcul, pentru că efectele s-ar simţi puternic chiar şi în portofoliile de la Bucureşti.
Oraş-fantomă
Dezvoltări precum Ordos City – un oraş nou-nouţ care este aproape nelocuit, sau New South City Mall, cel mai mare mall din lume – liber în proporţie de 99%, sunt exemple pentru modul în care piaţa imobiliară a luat-o cu mult înaintea capacităţii de absorbţie a pieţei. (articolul complet in numărul 33 al revistei „Forbes România”)
sursa: adevarul.ro
Toată această abureală finanţisto-economică, are aceiaşi valoare ca şi descrierea “iarovizării cartofului la praşila a doua”. Să zicem mersi că există încă comunismul în China. Nenorocirea va fi, dacă cumva conducătorii Chinei nu vor fi cumpăraţi cu tot cu pat, de către marea finanţă mondială, iar aceştia să dea drumul la “democraţie”, cu alegeri libere şi alte abureli democratice. Atunci va fi nenorocire pe Pământ. Deocamdată comunismul-capitalist al Chinei, va mai ţine un pic. Finalul să vedem cum va fi. Prevăd că va fi apoteotic. Prin anii 1960, tot auzeam pe bătrâni că cică au citit ei în Biblie, că rasa galbenă va domina Pământul. Atunci nu am dat importanţă.Pe vremea aceea, pentru mine chinezii erau nişte pitici, fără tehnologie şi care ştiu arte marţiale, dar în zilele astea, încep să-mi pun întrebări interioare. La unele din ele am început să primesc deja răspunsuri. Numai că sunt foarte dezamăgitoare.
Pentru Doru Dascalu: Cred ca vi s-ar putea parea interesanta o completare la materialul (partial) de pe pagina adevarul.ro! Incercati
http://balaurentiu.wordpress.com/
Comunismul sau socialismul s-au dovedit in mai mult randuri inferioare ca si forma de organizare politico-economica! Pana una alta, este clar ca doar capitalismul bazat pe libera initiativa si competitie a putut oferi suficient de multa bunastare economica, astfel incat sa fie transferata si in alte zone ale lumii! Toata lumea a inregisrat crestere economica si majorarea nivelului de trai doar pentru ca economiile capitaliste au exportat capitaluri! Dealtfel, nu puteti trece cu vederea ca insasi cresterea economica a Chinei se datoreaza in proportie de peste 80% cresterii cererii de produse chinezesti din partea acelorasi economii dezvoltate! Este adevarat insa ca variabilele se schimba, iar lumea pare a se reaseza natural pe drumul centralizarii deciziilor – deci am putea lua in calcul o revenire in prim plan a unui sistem economic aseamanator celui din China! Dincolo de aceste aspecte insa, China este inca un MIRACOL … dar nimic pe lumea asta nu este perfect :)) !