Au trecut două decenii şi jumătate de când trei regimuri politice provenite din aceeaşi stirpe comunisto-fesenistă s-au succedat la putere deturnând destinele unui popor ignorant, letargic, condamnat la dispariţie… Manifestarea unui astfel de fenomen de ignoranţă și anihilare în masă mă determină să încep să cred că documentarele realizate de către specialiştii în tehnica manipulării minţii prin mijloace parapsihologice, psihotronice, hipnotice redau un adevăr halucinant.
Regimul neocomunist Iliescu
Investigaţiile demarate la începutul anilor `90 de către experţii în tehnicilile de manipulare a maselor au demonstart că astfel de mijloace subtile sunt responsabile pentru scoaterea în stradă a sutelor de mii de manifestanţi revoltaţi împotriva dictaturii Ceauşescu. După atâta vreme poate că nu mai are relevanţă această teorie, însă trebuie reţinut faptul că beneficiarii loviturii de stat au fost indivizii care au confiscat revoluţia adevăraţilor revoluţionari, iar imaginea de salvator al naţiunii române creată antiromânului Ion Iliescu a fost o altă manevră de prostire, de dirijare a gloatei naive abia scăpată de bezna dictaturii securistice. În acele zile de confuzie creată prin nenumăratele diversiuni răspândite de către agenţii kgb-işti ai lui Ilici, masa de răzvrătiţi a trăit o marea păcăleală istorică. Pe la tribuna revoluţionară improvizată în celebrul studiou 4 al TVR s-au perindat personaje mai mult sau mai puţin cunoscute care au transmiis mesaje şi comunicate menite să inducă populaţiei multă confuzie şi frică. Printre aceștia s-a aflat la vârf generalul Nicolae Militaru numit în fruntea armatei, un tovarăș agent sovietic deconspirat la sfârşitul anilor `70 de către ofiţerii direcţiei de contraspionaj Gheorghe Trosca și Constantin Nuţă.
La așa zisa revoluție, Nicolae Militaru a găsit, sub oblăduirea lui Ion Iliescu, prilejul râvnit de a le plăti fără milă polița desconspiratorilor, comandând lichidarea colonelului Gheorghe Trosca în seara zilei de 23 decembrie la Otopeni alături de echipa de militari nevinovați, cât şi uciderea premeditată a generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea urcaţi cu de-a sila într-un elicopter care a fost doborât la scurt timp. Acestea au însemnat acte de răzbunare plănuite de multă vreme. Noul regim FSN-ist reciclat dintre comuniștii trădători ai regimului ceauşist se instaurase în zilele sângeroase ale luptelor dubioase prin manipulare, minciună, teroare, confuzie. Eşalonul secund al PCR ar fi trebuit să predea puterea urmaşilor partidelor istorice de dinaintea instaurării comunismului stalinist cu binecuvântarea marilor puteri vestice. Jocul murdar al intereselor s-a desfăşurat pe mai multe planuri. Ion Iliescu a aplicat o politică similară cu cea a lui Ceauşescu. Iar mineriada din iunie 1990 a fost orchestrată de către unele personaje care s-au aflat în așa zisul completul de judecată a Ceauşeştilor, între Gelu Voican Voiculescu, slugoiul parvenit al lui Iliescu de la care primea câte o firmitură de privilegii de fiecare dată când se conforma ordinelor. Călăii fesenismului nu anticipaseră că, printre românii manipulați, mai există şi categoria intelectualilor incoruptibilii, treji, vigilenți, adevărații duşmani ai comunismului, urmaşii martirilor care au pierit la canalul Dunăre-Marea Neagră, în alte lagăre de muncă și în îngrozitoarele închisori comuniste. Manifestanţii de la protestele din iunie 1990 împotriva FSN, au fost, în fapt, aceiaşi revoluţionari autentici care strigaseră în zilele revoluţiei imediat după fuga cuplului Ceauşescu „Cine a tras în noi după 22?”
Strategia manipulării feseniste nu a putut sensibiliza tot tineretul şi intelectualii marcaţi de cei 25 de ani de dictatură roșie. Asceștia în nici un caz nu acceptau restructurarea și renovarea sistemului comunisto-securistic, ci au cerut cu hotărâre instalarea democraţiei autentice. Protestele membrilor Asociaţiei 21 Decembrie şi ai Grupului Independent pentru Democraţie desfîășurate în aprilie 1990, grupuri alcătuite din studenţi, intelectuali și muncitori amăgiţi prin falsa „Proclamaţie de la Timişoara”, Punctul 8, prin care cerea imperios interzicerea cooptării în nucleul de putere nou creat a foştilor activişti şi securişti, precum şi promisiunea fesenistului șef, emanatul Ion Iliescu, de a nu candida la alegerile prezidenţiale din următoarea lună, au enervat atât de mult neo-nomenclatura iliescistă, încât aceştia au acţionat cu teribilă ură și violență împotriva revoltaţilor, utilizând în afară de arme și bâte, arsenalul perfidiei prin calomnie, intimidare, insinuarea… Iliescu, plin de mânie proletară, alege, precum predecesorul lui la adresa timișorenilor ieșiți în stradă, atributul peiorativ „golani”, termen care a constituit elementul de inspiraţie a celebrului imn al golanilor scris de către Iurea Silviu şi cântat de către revoluţionarul cel mai înverşunat împotriva comunismului, Cristian Paţurcă. Acţiunile antipopulare ale puterii nu s-au oprit la stadiul de ameninţări cu represiunea ci, securiştii din vechea structură, travestiți în mineri, au terorizat și agresat bestial sute şi mii de tineri, studenţi și intelectuali în majoritate. Cazurile de notorietate, precum cel al ameninţării şi reperesiunii la care a fost supus dizidentul Dumitru Mazilu, plecat din FSN şi din ţară imediat ce sesizase caracterul meschin al intereselor membrilor fondatori ai grupării FSN, pe care a încercat să-i demaşte în manifestul „Revoluţia Furată”, trebuie reconsiderat, precum şi cazul celebrului profesor român stabilit în America, Ioan Petru Culianu asasinat la comandă în 1991. Lanţul crimelor împotriva românilor certaţi cu securiștii și comuniștii nu se mai sfârşea..
Victimele mineriadei din 1990 au sfârşit aruncate la gropile comune din cimitirul Străuleşti. Nu degeaba, rudele celor ucişi fără milă și din ura maladivă a lui Iliescu, au protestat ani de-a rândul sperând să li se facă dreptate.
Cu toată opoziția de stadă și a inamicelor partide reapărute pe scena societății bulversate și revoltate împotriva diabolicului Front al salvării naționale cu Iliescu și Petre Roman la vârf, în ziua de la 20 mai 1990 aveau să iasă învingător cu un procent copleșitor exponenţii reciclaţi ai regimului reșapat, între care mulți comuniști cu originea evreiască dovedită.
Astfel, Ion Iliescu, nepotul evreului bolşevic Vasili Ivanovici fugit peste graniţă în Regatul Român şi ascuns de furia armatei ţariste la sfârşitul secolului IXX. Ori Saul Bruckner – Silviu Brucan, artizanul campaniilor media antiromâneşti care a declarat cu nemăsurată impertinență într-un interviu televizat că romînii reperezintă un „stupid people”. Sau Petre Roman (Neulander), fiul cominternistului Walter Neulander implicat în campaniile de deznaţionalizare forţată din anii începutului de teroare comunistă. Nu mai există vreun dubiu al implicării evreilor în holocaustul romînesc în vreme ce se face caz de holocaustul evreiesc adus în mod obsesiv în actualitate și pe care îl contestăm, îl neagăm probatoriu mai multe voci naționaliste între care și cea a profesorului Ion Coja. Cerem, în fond, să ni se permită să prezentăm dovezile strânse de-a lungul unei lungi campanii de reabilitare a celor acuzaţi de antisemitism pe nedrept. Timp de aproape șapte ani după revoluţie, formaţiunea politică eterogenă şi alogenă derivată din FSN a condus ţara într-un mod dezastruos folosind în avantajul său sentimentul de frică strecurat în rândul populaţiei cu ajutorul vechii gărzi torţioniste. Cei șapte ani de comunism reformat, însă cu deschidere spre ecomomia de piaţă, tip de economie impus de dictatura ocultei mondiale, au avut menirea de a distruge suveranitatea naţională împingând România în braţele organismelor bancare internaţionale prin procesul de acaparare a resurselor şi îndatorarea peste măsură a statului și cetățenilor. Stalinismul brutal al celor decenii cumplite a fost convertit într-o formă mai maleabilă de pseudo-comunism cosmetizat care, de fapt, în mod aberant a menţinut controlul și influenţa asupra maselor cu ajutorul terorii psihice, persecuţiei oricărei forme de opoziţie şi a propagandei demagogice. Scopul preluării puterii a fost acela de a distruge o ţară şi un popor aflate de mii de ani între graniţele aceluiaşi teritoriu…
Autor: Andreea Arsene
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu