Politică

Ce implica sa fii “partenerul strategic” al Imperiului American? Ce rol au jucat SRI si CIA?

Daca atunci cand s-a decis instalarea scutului anti-rachete in Romania se pretindea, cu timp si fara timp, ca de fapt miscarea nu are absolut nicio legatura cu Rusia si ca toate criticile acesteia sunt fara obiect, iata ca acum jurnalistii apropiati Palatului Cotroceni, care au facut parte din cercul restrans al corespondentilor vizitei prezidentiale de lucru de la Washington, nu mai fac niciun secret din faptul ca agenda “scutului” vizeaza si capacitatea… Rusiei de a influenta geopolitic regiunea. De altfel, reactia prompta de astazi a Ministrului de Externe al Rusiei,care a criticat “lipsa de dialog” si de “progres” in chestiunea scutului anti-racheta, demonstreaza inca odata faptul ca actorul vizat nu este atat vreo putere musulmana, cat ‘ursul’ rasaritean. Vizat nu in sensul de a fi atacat neaparat, ci de a avea centre militare care sa ii controleze sau chiar sa-i restranga miscarile militare si geopolitice sau, de ce nu, in caz de conflict, sa il blocheze.

Dintre comentariile aduse de diversi jurnalisti asupra evenimentului, doua ne-au atras atentia, ambele apartinand unor ziaristi nu doar dintre cei mai experimentati si dintre cei extrem de bine informati, dar si… destul de apropiati si de simpatizanti ai Statelor Unite ale Americii:

Afirmatia lui Cristian Tudor Popescu conform caruia

“statia CIA din Romania (!!) a devenit o statie de rang inalt pe harta lumii a serviciilor secrete americane cat dureaza lupta anti-terorista”

si consideratiile lui Emil Hurezeanu de la RealitateaTV despre faptul ca“parteneriatul strategic” incheiat intre Romania si SUA ar ascunde lucruri mult mai complexe, ce tin de competenta serviciilor secrete si de interesele geopolitice, decat o arata lucrurile facute publice. Acelasi jurnalist a mai facut o observatie interesanta: noul rol strategic atribuit de SUA Romaniei este explicat si de faptul ca Turcia are tendinte tot mai centrifugale fata de Washington. Si, adaugam noi, nu doar ca are tendinte centrifugale, ci chiar ar putea constitui un focar de “instabilitate” in zona…

Intr-adevar, asa cum o arata si materialele de mai sus, Romania a fost inclusa in planuri strategice si aliante militare sau politice, doar in urma unor interese extrem de pragmatice si de cinice: intrarea in UE a fost decisa de bombardarea Serbiei si acordul statului roman de a da dreptul de survol avioanelor americane; intrarea in NATO a fost determinata de evenimentele de la 9/11. In acest sens, acordarea unei importante strategice militare crescute Romaniei, dupa cum denota declaratiile secretarului de stat Hillary Clinton (Romania ca un actor central in viitoarea arhitectura antiracheta a NATO), si semnarea“parteneriatului strategic”, s-ar explica prin tot mai probabila ‘defectiune’ a Turciei din sistemul de avanposturi americane in Orientul Mijlociu si in buza imperiului rusesc. Dupa cum se vede mai sus, Turcia este deja partener strategic al SUA, alaturi de Polonia, si este chiar parte din obiectivele noului scut anti-rachete. Evolutiile sale sunt insa tot mai imprevizibile, ceea ce au determinat cautarea unui aliat mai “loial“, adica mai obedient (si aici ne calificam cel mai bine din intreaga lume, din pacate) si mai secure, cum ar zice americanul.

Faptul ca vizita a fost pregatita temeinic nu atat de serviciile diplomatice, cat deserviciile secrete americane si romanesti, faptul ca vizita a fost “de lucru” si a inclus si Pentagonul si CIA, arata odata in plus ca substanta relatiilor SUA-Romania este de natura strategic-militara si ca suntem pionii aflati in avangarda, adica in prima linie care ar putea fi activata intr-un eventual conflict din regiune… Evident ca acest lucru este speculat de propaganda oficiala ca fiind un lucru pozitiv, insa ea va insemna, in mod concret, o subordonare crescuta (totala?) a serviciilor secrete romanesti fata de cele americane, presiuni facute alaturi de SUA asupra vecinilor aflati inca sub influenta Rusiei, ca Moldova si Ucraina, “facilitarea contractelor” pentru americani, adica, de ce nu, coroborat cu strategia energetica, acordarea exploatarilor de gaz de sist, dar si de alte resurse naturale, plus alte contracte de stat, etc. Si, desigur, cel mai important, faptul cabeneficiem de o vizibilitate si centralitate in strategiile militare care ne expune si ne transforma in tinte.

Ne aducem aminte, de asemenea, de ceea ce spunea editorul Stratfor, George Friedman, despre “protectia NATO”:

NATO este o iluzie care da confort Romanilor, dar doar daca acestia nu se uita mai atenti. Romanii par ca prefera insa iluzia confortabila”.(…) “Pentru Romania, solutiile iluzorii la amintiri ce o bantuie capata sens.Dar capata sens doar pana vine razboiul, si in aceasta parte din lume, venirea razboiului este o certitudine de la Romani incoace. Este doar o chestiune de CAND, cu CINE si CE se va alege din soarta atunci cand [razboiul] va sosi. Romanii cred cu o fervoare religioasa ca aceste lucruri vor fi lasate la o parte daca vor deveni membrii ai Europei. Eu sunt mai sceptic. Am gandit ca problema Romaniei este ca face parte din Europa, o putere slaba inconjurata de altele mai puternice. […] Am lasat Romania confuz. Romanii aud lucruri la care eu sunt surd. Nici macar partea ungara din mine nu le poate auzi. Plec spre alta natiune, Moldova, care a fost mai expusa istoriei, intr-un mod mai brutal, decat Romania.”

Un alt specialist, Pavel Podvig, spunea despre scutul anti-racheta:

(…) Actualele sisteme antibalistice de tipul Patriot, THAAD, Aegis oferă un anumit tip de capabilitate în protejarea unor elemente de infrastructură militară (al apărării antiaeriene, spre exemplu). Din perspectiva capabilităţilor actuale sau din viitorul apropiat, aceasta este o misiune rezonabilă. Dacă vrei însă să securizezi teritorii şi populaţii, atunci problema se pune cu totul altfel. Apărarea trebuie să fie absolută, pentru a fi un instrument eficient în descurajarea unui şantaj balistic.Iar protecţia absolută este o iluzie. (…)

sursa: razbointrucuvant.ro