C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Catusele ies din ecrane

Justitia la televizor, pe care o tot vedem, intr-o forma sau alta, de 20 de ani incoace, caci, nu-i asa, daca poporul nu are paine, macar circul sa fie asigurat, a intrat intr-o faza superioara, cu mult mai periculoasa.

Presiunea media uriasa, verdictele exprimate, mai mult sau mai putin doct in talk-show-uri, au inceput sa se ragaseasca, uneori explicit, in deciziile si motivarile emise de judecatori.

Tot mai timorati, dar si mai dependenti, la randul lor, de bunavointa jurnalistilor, magistratii au inceput sa tina cont din ce in ce mai mult de ceea ce se vede si se aude la televizor, chiar daca in felul acesta ajung sa intre in contradictie cu legea, mai ales in cazurile penale.

Iar una dintre cele mai mari vulnerabile zone este aceea a arestului preventiv. Presa exploateaza la maximum senzationalul si cere judecati sumare cu sentinte ferme: “dupa gratii!”. Nu o face degeaba, ci stiind ca in felul acesta satisface o pofta a poporului. Iar poporul nu e neaparat crud, ci patit.

Procesele care treneaza, legile permisive si ambigue, coruptia generalizata, au facut ca multi vinovati sa scape nepedepsiti sau cu pedepse ridicol de mici. Asa se face ca romanii si-au pierdut increderea in justitie si sunt convinsi ca exista riscuri mari ca arestul preventiv sa ramana cam toata pedeapsa pe care o face pana la urma un infractor, mai ales daca este potent finanaciar si/sau politic.

Vorba aceea – ce-i in mana, nu-i minciuna! Dar aceasta mentalitate, absolut explicabila, nu justifica excesele, ba chiar ilegalitatile la care s-a ajuns si care nu fac altceva decat sa decredibilizeze o data in plus o justitie decredibilizata.

In legislatia noastra penala arestul preventiv este o decizie cu caracter exceptional, pentru ca incalca prezumtia de nevinovatie, un principiu fundamental de drept.

Asadar, regula noastra penala este judecarea in stare de libertate, ceea ce nu inseamna ca este nevinovat. Arestul preventiv poate fi impus, exceptional cum spuneam, preponderent in cazul infractiunilor savarsite cu intentie, nu din culpa, si numai in conditiile expres prevazute de art. 148 din codul de procedura penala. Ele merita citite cu mare atentie:

“a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;

a 1) inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor masuri;
b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba;

c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni;
d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune;

e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta;
f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.”

Daca lasam la o parte emotiile, manipularile, spiritul justitiar al fiecaruia dintre noi, as vrea sa stiu in care dintre aceste situatii se inscriu Florentina Carstea, asistenta de la spitalul Giulesti, Calin Platon, fostul prefect de Cluj, autor al unui cumplit accident de masina, sau chiar Cristian Ungur, tanarul care a provocat accidentul de pe aeroporul din Caransebes?

Nimeni nu spune ca ei ar fi nevinovati. Ba dimpotriva, toti trei par vinovati pentru acuzatiile care le sunt aduse. Iar atunci cand vinovatia le va fi consfintita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila trebuie bagati dupa gratii sa ispaseasca ce au de ispasit.

Dar deocamdata niciunul dintre ei nu se inscrie in conditiile legale pentru arest preventiv si potrivit legii ar trebui judecati in stare de libertate.

De fapt, motivarile date de judecatori pentru arestarea lor preventiva nici nu invoca texte legale, ci fac referire directa la presiunea media (in cazul Cristian Ungur) sau la increderea opineii publice in sistemul sanitar (in cazul asistentei), ambele complet straine grilei in care trebuie judecata arestarea preventiva.

Este o distorsionare a justitiei pe care ar trebui sa nu o privim cu relaxare. Pe de-o parte, ea incalca regulile statului de drept si, in plus, fiecare dintre noi am putea ajunge, printr-un concurs stupid de imprejurari, in situatia celor tratati mai intai dupa regulile presei si abia apoi dupa cele ale codului de procedura penala.

Cat despre moderatorii TV, fericit va fi momentul in care-si vor aduce aminte ca sunt jurnalisti nu procurori stalinisti, meniti sa condamne si sa dea verdicte, cu atat mai mult cu cat putini dintre ei au macar minime cunostinte de drept.

Constantin Racaru
sursa: ziare.com

Related Posts

One Response “Catusele ies din ecrane”

  1. -De cine îţi este frică ?!?!?
    Pune aceasta întrebare unui român, indiferent din ce categorie socio-economico-culturală ar face parte, dar răspunsul să îl aleagă din mai multe variante :
    1.De justiţie
    2.De şeful ierarhic
    3.De soţie (soţ)
    4.De primar
    Iar răspunsul „de justiţie” va fi dat în proporţie de 2 la sută din repondenţi.
    Ce înseamnă asta? Păi nimic altceva, decât valoarea justiţiei în România! Adică o entitate nebăgată în seamă de nimeni şi care se bucură de încredere zero.
    Spune unui salariat indiferent în ce domeniu activează, privat sau public, vânzări sau servicii, că nu eşti mulţumit de serviciile lui şi că îl vei da în judecată şi acesta îţi va râde în nas şi te va sfătui ironic, ca chiar aşa să faci.
    Spune aceluiaşi om că te duci la şeful lui să-l reclami şi imediat va căuta să-ţi rezolve problema.
    Cum poţi vorbi de justiţie într-o ţară ca România, când majoritatea românilor consideră justiţia, o armă în mâna potentaţilor, ca să-l spolieze pe el ca cetăţean?!
    Cu ajutorul justiţiei, care acţiona la ordinul partidului, comuniştii au furat averi şi au băgat sute de mii de oameni la închisoare. Păi când aproape patru decenii pe teritoriul României justiţia a fost pe post de călău al românilor la ordinul comuniştilor, vii tu acum şi spui cetăţeanului să aibă încredere în justiţie?!
    Asta este de râsul curcilor ! Mai ales că cetăţeanul de rând vede, că hoţii cu cravată, fură milioane de euro şi nu fac închisoare decât o lună două, sau de loc, iar unul care fură o găină să nu moară de foame, face 3 ani de închisoare. Stupid people nu ştie el ce este acela pericol social, sau alte chichiţe democratice, dar vede o realitate în care cel sărman este pedepsit, cu o asprime condamnată câteodată chiar de către păgubaş, iar cel bogat sau cu putere scapă basma curată.
    Dacă justiţia română băga la închisoare nişte hoţi mari, din aceia care au devalizat ţara cu acte legale, atunci justiţia ar fi trecut cu adevărat de partea dreptăţii, iar omul din popor ar fi privit-o cu respect şi încredere. Alta ar fi fost soarta şi drumul democraţiei în România.
    Dar aşa, românul asistă la talk-show-oaie, care au ca unic scop doar acela de a vinde spaţiul publicitar, în care apar nişte analişti politici sau numai analişti şi care bat apa în piuă pe marginea problemelor din justiţie. Bineînţeles că TV-man-ii află repede că ratingul cu astfel de emisiuni se duce dracului la vale în primul sfert de oră şi caută să o scurteze, iar vorba reporterului precum că „vom relua tema într-o emisiune viitoare” înseamnă de fapt „la paştele cailor”.
    Să vă traduc iniţialele stâlpilor justiţiei din România :
    C.S.M. = Curtea Slugilor Mitomane
    Î.C.C.J = Învârtelile Corupţilor Contra Justiţiei
    C.S.J. = Curtea Slugilor Jalnice
    D.N.A. = Divizia Nepoţilor Angajaţi
    T.M.B. = Taraba Micilor Bişniţării
    Hazliu este că se spune că justiţia este braţul dreptăţii al cetăţeanului, când de fapt justiţia în România a devenit în mâna aleşilor, parul de dat la cap celui care te deranjează. Chiar dacă există o lege care scuteşte de taxă de timbru şi onorariu de avocat pe cel care reclamă un conflict de muncă, câţi muncitori aţi văzut că şi-au dat în judecată fostul patron?! Asta ce denotă?! Că cetăţeanul de rând nu dă doi bani pe justiţia din România.
    Atât timp cât cetăţeanul depune o reclamaţie sau plângere la o nedreptate la „miliţie” şi nu la procuror, justiţia în România va fi privită cu teamă de către români încă 100 de ani de acum înainte. Se spune că justiţia este oarbă, făcând referire la reprezentarea ei, o femeie legată la ochi cu balanţa dreptăţii în mână, dar aici în România, au avut grijă să-i fure balanţa, să-i pună căluş la gură şi dopuri de ceară în urechi. Iar dreptatea o împart ei cum vor şi unde vor.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss