Fostul nostru coleg, jurnalistul Dragoș Nedelcu, ne-a scris ca să ne expună situația tragică în care se află. Bolnav de o groaznică maladie pulmonară, unica și ultima sa șansă ar fi fost un transplant de plămâni la unul dintre spitalele din Austria sau Germania. Legea românească prevede ca, dacă o intervenție medicală nu poate fi făcută în țară, autoritățile să deconteaze costurile intervenției în străinătate.
Astfel, numele jurnalistului Dragoș Nedelcu a ajuns pe o listă de transplant alături de alți 25 de români, în așteptarea unui organ compatibil și cu speranță de viață, de a-și vedea crescând cei trei copii pe care îi are. Orice nădejde i-a fost, însă, retezată cu puțină vreme în urmă. Pentru ca pacienții din România să beneficize de organe prelevate de la donatori din țările continentului, țara noastră ar trebui să livreze și ea aceleași organe. Dar România nu explantează plămâni de la donatori și, astfel, nici nu poate oferi acest organ „băncii” Eurotransplant – sistemul european care pune în comun atât listele de așteptare, cât și organele recoltate. Drept pentru care, niciun român nu va mai beneficia de această intervenție.
România nu a fost capabilă să livreze nici măcar un singur plămân viabil. Deși avem medici de nivel european, transplanturi de asemenea organe nu facem, prelevare nu facem. Asta, pentru că statul nu s-a preocupat să investească în infrastructura necesară. O sumă de ordinul câtorva milioane de euro, bani cu care s-ar asigura măcar explantarea, în vederea asigurării „liniei de credit” europene, dacă nu și transplantarea, a părut autorităților una prea mare, ca să fie cheltuită pentru viețile unor cetățeni impozitați până la epuizare.
Am mai povestit pe aici, în ultimii zece-cinsprezece ani, nu am mai auzit de vreun demnitar, de vreun șmecher de partid și de stat, care să apeleze pentru el și familia lui la serviciile medicale din sistemul românesc. Ei se tratează în străinătate. Ceea ce ne spun pe la televizor, prin declarații publice, că este bine, că reformează ei, că realizează ei, că pun la punct ei, este demagogie crasă, minciună ordinară. Când vine cazul pentru ei, deciziile lor vorbesc de la sine. Nu au dat și nu dau nici măcar un scuipat pe ceea ce spun că au realizat. Cînd este la o adică, iau primul avion, lasă rușinea, lasă goana după imagine, lasă tot și dau năvală să se trateze în străinătate, pentru că au încredere în sistemul de acolo, nu în ceea ce ei înșiși organizează aici.
Devine de înțeles de ce nu le pasă nici de medicii prost plătiți și nici de sistemul medical aflat la pământ. Pentru că nu depind, au alternativă, își permit să-și trateze problemele medicale personale și ale familiior lor în străinătate. În timpul ăsta, tot ceea ce înseamnă aparat de forță – polițiști, securiști, procurori și judecători – este tratat regește, prevenitor și cu precauție, plătit și răsplătit. Conducătorii României și ai lor nu au nevoie de medici și de un sistem performant – se duc în străinătate când au nevoie – ci au nevoie de milițieni, de securiști, de procurori și de judecători, pentru că fără aștia nu ne-ar putea călări, iar pe aștia nu-i pot importa.
Chiar! Dacă președintele Iohannis sau premierul Cioloș s-ar îmbolnăvi grav, ei sau unul din famillile sau găștile lor, dacă vreunul ar avea nevoie de vreun organ, cât ar dura până s-ar găsi soluția? În mod sigur, ceva mai putin decât a durat redactarea documentului prin care 25 de români au fost condamnați la moarte.
Autor: Mirel Curea
Sursa: Evz.ro
domnule Mirel Curea,astia nu sunt nesimtiti,ei sunt nevertebrate,deci sa nu avem pretentii de la ei.Ca sa scapam de ei ca sa candideze la un post public trebuie sa aduca de la medic adeverinta ca are coloana vertebrala si daca are creier,nu?Este imperios necesar pentru perpetuarea speciei umane