C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Care este singura metoda de iesire din criza?

Majoritatea economistilor sunt de acord ca masurile de stimuli financiari, nemaintalnite in timp de pace, era neaparat necesar pentru scoaterea din recesiune atat a tarilor dezvoltate, cat si a celor emergente, crezand ca si strategia de exit va fi simpla.

Insa acest lucru nu este posibil, neexistand metode usoare de a renunta la pachetele de stimuli, fara efecte negative importante, crede analistul Martin Wolf.

Trebuie luat in considerare faptul ca sectorul privat cheltuie, in prezent, mult mai putin decat castiga. Astfel, potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), in sase tari dintre statele membre – Olanda, Elvetia, Suedia, Japonia, Marea Britanie si Irlanda – sectorul privat va avea un surplus ce va reprezenta 10% din produsul intern brut, in acest an.

De asemenea, in alte 13 tari, surplusul se va situa intre 5 si 10% din PIB, Statele Unite avand 7,3%, iar zona euro 6,7%. Per total, tarile OCDE vor avea un surplus de 7,4% din PIB.

Nu in ultimul rand, deficitele bugetare au crescut ametitor in ultimii ani, iar, daca guvernele ar fi incercat sa le mentina sub control in timpul recesiunii, criza ar fi devenit cel putin la fel de grava precum cea din anii 1930.

Prin urmare, ce strategie de exit am putea adopta, se intreaba Martin Wolf, intr-un comentariu pentru Financial Times.

O mare parte din raspuns se afla in faptul ca dezvoltarea economica din ultimii 30 de ani s-a bazat pe asa-numitele “baloane”. La baza lor s-a aflat creditarea masiva, un balon care s-a spart in 2008. Acesta este motivul din cauza caruia cheltuielile mediului privat au implodat, iar deficitele fiscale au explodat.

Potrivit lui William White, fost economist sef la Bank for International Settlements, bancile centrale au mentinut ratele dobanzii de politica monetara la un nivel scazut pentru prea mult timp, rezultand intr-o explozie a creditelor, dar si a deficitelor.

Pe langa credite, a exista un balon al imobiliarelor si al bursei, un dezechilibru al bilanturilor din sectorul financiar si o expunere prea mare la risc.

Desi nu numai politicile fiscale au fost de vina pentru recesiune, ele au avut un rol foarte important. Indiferent, acest lucru trebuia sa aiba un sfarsit, care s-a manifestat sub forma recesiunii.

Dupa implozie, au ramas doar doua alternative: succesul sau esecul. Prin succes se intelege reluarea creditarii in tarile cu venituri mari. Astfel, sectorul privat va reinncepe sa cheltuie, iar deficitele fiscale se vor miscora.

Pe de alta parte, esecul ar insemna sa nu existe cheltuieli, iar deficitele fiscale ar fi din ce in ce mai mari, pentru o perioada de timp mai lunga decat ne-am putea imagina.

Pentru a scapa de problema datoriilor, fara a intra in colaps, ar trebui fie majorate investitiile publice, fie o crestere a cererii din partea tarilor emergente.

Acest lucru ar presupune regandirea intregului sistem. In tari precum Marea Britanie si Statele Unite, ar exista un deficit fiscal pentru o perioada indelungata, dar si investitii masive. De asemenea, tarile bogate ar fi nevoite sa investeasca pe pietele emergente.

Din pacate, nimeni nu este pregatit pentru o astfel de strategie, crede analistul, toata lumea sperand ca lucrurile vor reveni la “normalul” de dinainte de criza. Dar acest lucru nu mai este posibil si nici nu ar trebui sa se intample.

Cu exceptia Chinei, care are nevoie doar de consum mai mare, restul tarilor ar trebui sa investeasca masiv, atat in mediul privat, cat si cel public. Astfel, s-ar evita cresterea economica bazata pe credite, care s-a dovedit a fi nesustenabila.

Related Posts

2 Responses “Care este singura metoda de iesire din criza?”

  1. Doru Dascalu says:

    Poate am să văd odată un finaţist-economist sau al aburitor, să-mi explice, de ce trebuie să plătesc o viaţă, din munca mea, unuia care are “imprimantă” de tipărit bancnote?! Adică dacă mi-a tipărit ceva, nu pot plăti atunci direct?! Adică mi-ai tipărit bancnote în valoare de 10.000 de lei, înţeleg să-ţi plătesc munca cu 50 de lei, şi gata. Restul de bani să îi înapoiez într-o bancă centrală, în termen de 5,10,15 ani. Dar dacă iau 10.000 de lei tipăriţi, eu trebuie să înapoiez în 10 ani 25.000 de lei. Păi de unde […] să iau alte bancnote?! Că doar eu ştiu că valoarea muncii mele în cei 10 ani, este de 10.000 de lei, că doar de aceia am şi luat acea valoare. Dar trăiesc cu speranţa că vitele umane, vor înceta să rumege la iesle şi îşi vor pune întrebări…

  2. Andrei says:

    raspunsul este simplu:
    Totul este fabricat,pana si aceasta criza in + cum vrei sa-ti puna pumnul in gura, sa faci ce vor ei? ca nu mai merge treaba cu nazismul si comunismul ca se prind fraierii.
    Cei mai fericiti o sa fie cei care nu au de pierdut nimic,sau cei care sunt gata sa renunte la tot , mi-a placut exemplul americanului care si-a darmat casa cand a vrut sa i-o ia banca… foarte tare! iti dai seama ce sange a avut omu sa renunte la munca de-o viata!!!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss