AMJ a atras atentia in numeroase randuri cu privire la acapararea Fondului Proprietatea (FP) de catre asa-zisele fonduri de investitii straine al caror interes este dat de faptul ca aproximativ 20% din societatile energetice din Romania au facut parte din portofoliul Fondului la constituirea acestuia.
In esenta, am aratat ca Fondul Poprietatea a fost infiintat pentru despagubirea proprietarilor desposedati abuziv de regimul comunist prin HG 1481/2005 data de Guvernul Tariceanu, Presedinte fiind Traian Basescu. Capitalul acestuia a fost constituit prin aportarea a 20% din toate companiile energetice si de transport unde Statul Roman era actionar (OMV Petrom, Romgaz Medias, Hidroelectrica, Transelectrica, Transgaz si toate societatile de transport, distributie si furnizare de electricitate, etc.).
Practic, cine controleaza Fondul Proprietatea controleaza toate aceste companii, cele mai multe de importanta strategica pentru Romania.
De aceea, in cadrul HG 1481/2005 Guvernul a stipulat ca, indiferent ce participatie are un actionar (cate actiuni detine), votul in Adunarea generala a actionarilor va fi plafonat pentru detinerile mai mari de 1% din capital. In acest fel, actionarii minoritari, pentru care a fost creat FP, erau protejati impotriva unor eventuale preluari adverse care ar fi dus la lichidarea fondului.
In plus, modificarea actului constitutiv al FP nu se poate face decat cu aprobare prealabila, prin Hotarare de Guvern, cat timp Statul este actionar, norma care este in vigoare si la acest moment.
Dupa listarea la Bursa de Valori Bucuresti din decembrie 2010, Fondul trebuind sa se supuna dispozitiilor legale de transparenta privind piata de capital, au aparut ca la FP, pe langa actionarii legitimi, interpusi ai fondului “vultur” de investitii Elliot, avand o participare semnificativa.
Dat fiind ca pana la acel moment cesiunea actiunilor Fondului fusese o perioada interzisa tocmai pentru evitarea speculatiilor de pana la listare, prezenta si ponderea lui Elliot in actionariat au fost o surpriza.
Cu toata interdictia legala sanctionata cu nulitatea absoluta, chiar si in aceasta perioada au fost facute transferuri de actiuni FP la preturi foarte mici, la o fractiune din valoarea nominala la care erau emise.
O data cu listarea la BVB, admninistrarea Fondului Poprietatea a fost preluata de o societate de administrare a investitiilor – Franklin Templeton Investment Management – specializata in piete emergente si de frontiera.
Cu toate ca in 2011 Tribunalul Bucuresti, apoi Curtea de Apel Bucuresti, au anulat hotararile AGA de numire a lui Franklin Templeton ca administrator unic, tandemul Franklin Templeton – Elliot au continuat sa conduca Fondul, Elliot marindu-si cota de participare pana la un nivel care sa ii permita controlul.
Impreuna, cele doua societati au pus la punct o strategie, pe termen mediu, de lichidare a Fondului, prin transferul activelor acestuia catre vehicule ale Elliot si catre alte societati din grupul Franklin Templeton.
Daca legal, ca urmare a deciziei Tribunalului Bucuresti, Franklin Templeton ar fi trebuit sa fie inlaturat de la Fond de catre institutiile de control si supraveghere ale pietei de capital, cu complicitatea CNVM (intre timp devenita ASF) si beneficiind de sprijinul lui Mark Gitenstein (fost ambasador al SUA) si a lui Traian Basescu, Franklin Templeton a continuat sa “administreze” de facto Fondul Proprietatea, orice sesizari impotriva acestuia ramanand fara ecou.
In prezent, protectia de care s-au bucurat Elliot si Franklin Templeton pare sa nu mai fie la fel de eficienta.
Intai, urmare a mai multor scandaluri de coruptie, “lobistul” Mark Gitenstein, si-a terminat brusc mandatul de ambasador al SUA si a devenit – surpriza! – membru in Comitetului reprezentantilor Fondului Proprietatea.
Traian Basescu si-a termina si el al doilea mandat de Presedinte si, din aparatorul Justitiei si al valorilor democratice, a devenit subiect al scandalurilor de coruptie in care sunt implicati oamenii sai de incredere.
Intr-un ritm ametitor, cavalerii mesei de la Cotroceni se demonstreaza a fi cei mai corupti oameni din Romania.
Iar dintre toate, cel mai mare scandal, nedevoalat decat in parte societatii civile, este dosarul ANRP.
Povestea ANRP este relativ simpla: (modul de operare fiind importat de pe timpul cand Traian Basescu era Primar al Bucurestiului, iar Elena Udrea era presedintele Comisiei juridice de la PMB)
Dorin Cocos si altii au cumparat de la cei care asteptau de ani buni sa le fie emise decizii de despagubiri de ANRP (persoane deposedate de regimul comunist) drepturi litigioase, drepturi care au fost apoi supraevaluate de prieteni experti, expertize care au fost mai apoi aprobate in regim de urgenta de prietenii din Comisiile ANRP, iar apoi au fost emise deciziile prin care erau acordate actiuni la Fondul Proprietatea.
Pana aici totul este clar si a facut obiectul Raportului Curtii de Conturi (care bineinteles, cu toate ca a fost intocmit acum doi ani – aprilie 2013 – a ramas fara urmari pana dupa alegerile din 2014) in care s-a concluzionat ca bugetul de stat al Romaniei a fost prejudiciat cu 1.26 miliarde RON, echivalentul a 13.447.329.134 actiuni emise. Raportul Curtii de Conturi este confirmat de rechizitoriile intocmite de DNA.
Din acestea reiese ca sunt vinovati de acte de coruptie oamenii din camarila lui Traian Basescu: Elena Udrea, Dorin Cocos, Alin Cocos, Horia Georgescu, Alina Bica si altii.
Insa de aici incolo, se asterne tacerea.
Dar, Dorin Cocos nu primea bani de la ANRP.
ANRP nu acorda bani.
ANRP dadea actiuni. Actiuni la Fondul Proprietatea. Daca nu putea sa transforme Decizia ANRP in bani, Dorin Cocos obtinea doar o hartie fara valoare. Si altii obtinusera de-astea inaintea lui, si ajungeau sa dea Statul Roman in judecata la CEDO pentru ca despagubirea nu era efectiva, Fondul Proprietatii nefiind functional.
Fiind un bun patriot, Dorin Cocos nu a dat Statul Roman in judecata. Probabil si pentru ca avea deja un cumparator care il astepta sa vina cu decizia.
La momentul listarii Fondului Proprietatea, a aparut ca actionar Elliot cu toate ca nu fusese deposedat de ceva pe timpul comunistilor iar valoarea pachetului sau de actiuni nu putea fi dobandit decat din imensele pachete la care face referire Curtea de Conturi ca ar fi fost acordate de ANRP in mod nelegal.
Intr-un interviu din 25 aprilie 2015 Presedintele ANRP, domnul Baesu, relateaza mecanismul folosit de “baietii destepti” ca Dorin Cocos si arata direct la Fondul Proprietatea. Acolo s-au dus actiunile. De acolo s-au primit banii. Dorin Cocos si camarila aveau cumparatorul actiunilor pregatit.
In functie de pretul pe care acesta il negocia, se realiza expertiza.
Toata lumea era multumita: Dorin Cocos obtinea cat dorea, iar Elliot obtinea numarul de actiuni care ii permitea sa controleze Fondul Proprietatea.
Pentru aceasta, imediat dupa preluarea administrarii FP de catre Franklin Templeton, actul constitutiv a fost modificat cu eliminarea plafonarii dreptului de vot.
Iar la acesta AGA din noiembrie 2011, Statul, reprezentat de Ministerul de Finante, ale carui drepturi de vot nu erau limitate de actul constitutiv si care, teoretic avea interes sa isi pastreze avantajul dat de lege, a votat in favoarea eliminarii acestei restrictii.
Hotarare de Guvern prin care sa se aprobe o astfel de schimbare, nu a fost. Dar ce mai conteaza?
Pana cum, dosarul DNA privind coruptia de la ANRP s-a oprit la Dorin Cocos & co.
Inca este interdictie la Fondul Proprietatea. Sau nu? Or fi primit SRI si DNA liber la cercetari?
Se pare ca asa cred Franklin Templeton si Elliot, deoarece se grabesc sa listeze Fondul Proprietatea la Bursa din Londra, pentru ca tranzactiile sa nu mai poate fi urmarite de ai nostri! Ci doar de ai lor!
Lichidarea trebuie sa se faca in liniste si in mod definitiv.
Si sa nu uitam: Situatia de la Fondul Proprietatea nu putea sa se mentina decat cu complicitatea Justitiei!
Au existat zeci de dosare in care hotarile AGA ale FP prin care erau instrainate activele acestora la subpret au fost contestate la Tribunalul Bucuresti si la Curtea de Apel Bucuresti.
Cele doua instante au stabilit insa ca doar un actionar majoritar, cum este Elliot, poate sa conteste hotararile de Adunare generala, pentru ca doar un actionar semnificativ poate fi interesat direct de mersul societatii, spre deosebire de actionarii minoritari al caror interes nu este suficient de serios pentru a putea cere anularea unei hotarari AGA pentru nerespectarea unor dispozitii imperative ale legii, sanctionate cu nulitatea absoluta!
AMJ a sesizat in mai multe randuri institutiile publice in legatura cu neregulile de la Fondul Proprietatea, ca si despre intentia de lichidare a acestuia, cu prejudiciarea actionarilor minoritari.
Traian Basescu si camarila acestuia insa au protejat pe Franklin Templeton si pe Elliot, dandu-le asigurari ca pot sa-si desfasoare operatiunile in liniste.
CNVM care ar fi trebuit sa reactioneze la toate aceste nelegalitati, a bagat capul in pamant si s-a facut ca nu vede. Cand a fost nevoie, a sarit chiar in ajutorul conducerii FP deoarece ordinele erau ca nimeni sa nu se atinga de aceasta. Chiar au modificat regulamente pentru ca acestea sa se muleze cerintelor lui Elliot.
Modificarile de act constitutiv au fost aprobate pe banda rulanta cu toate ca lipsea Hotararea de guvern de aprobare. Nici faptul ca hotararea AGA de numire a lui Franklin Templeton ca administrator fusese anulata nu a fost un impediment, Mircea Ursache, vicepresedintele ASF considerand ca este suficient ca Franklin Templeton este inregistrat la Registrul comertului, nemaifiind nevoie de o numire a sa si de catre Adunarea generala a actionarilor.
In acelasi timp, ANI, condusa de actualul arestat preventiv Horia Georgescu, sesizata de AMJ cu lipsa declaratiilor de interese si avere pe care Gregorz Maciej Konieczny si Mark Gitenstein ar fi trebuit sa le dea raspundea ca, aceste prevederi legale, nu ar fi aplicabile Fondului Proprietatea.
Dosarul de coruptie ANRP arata ca protectia de care s-au bucurat Franklin Templeton si Elliot are o explicatie: Traian Basescu si camarila aveau o afacere foarte banoasa de protejat – actiunile obtinute de la ANRP si descarcate mai apoi catre fondurile Elliot.
Acestia din urma isi cumparau astfel protectia politica si puteau sa isi vada mai departe in liniste de lichidarea Fondului Proprietatea.
Iar la instante, a fost mai simplu. Acolo, daca-i ordin, cu placere!
Asteptam cu interes ca DNA sa-si extinda cercetarile in dosarul ANRP si sa cheme la audieri si grupul infractional organizat care s-a creat in legatura cu aceasta afacere, urmarind traseul banilor. Dupa cum se poate vedea, coruptia duce foarte sus.
pentru a intelege golania cu fondul proprietatea parchetul trebuie sa o ia de la cap, de la CNVM care in dispretul legii care guverneaza piata de capital a inventat un regulament “special si specios” pentru FP.trebuie vazut cum a fost posibil (cine sunt cei care au sustinut in comisie !) ca in industria fondurilor de investitii sa sa creeze o discriminare flagranta prin scoaterea FP din regulile jocului?