C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Când va porni Guvernul noua exploatare de uraniu?

Uraniu-imbogatit-exploatat-in-IranCa şi în anii trecuţi, Departamentul pentru Energie ia din nou în calcul ideea deschiderii unor noi perimetre. Deşi s-a efectuat un studiu de fezabilitate, oficialii nu spun care ar fi costurile şi cine ar asigura finanţarea, ci doar că s-ar impune reorganizarea şi eficientizarea sectorului.

Vehiculată frecvent în ultimii ani, ideea exploatării unui nou zăcământ de uraniu este inclusă din nou în strategia energetică a României, fără a se menţiona însă cum se va asigura finanţarea, care vor fi costurile cu aceasta şi nici ce cantităţi de minereu vor putea fi extrase, deşi s-a efectuat studiul de fezabilitate.
Potrivit ultimei strategii energetice naţionale, supusă dezbaterii publice pe site-ul Depar­tamentului pentru Energie, Compania Naţională a Uraniului (CNU) are în vedere exploatarea unui nou perimetru în Carpaţii Orientali, zăcământul uranifer Tulgheş-Grinţieş, dar costurile operaţionale cu exploatarea mi­neralizaţiilor uranifere în subte­ran, cu utilizarea unor tehnologii învechite, sunt foarte mari.

Ca atare, Departamentul pentru Energie consideră că s-ar impune reorganizarea şi eficientizarea sectorului de exploatare, prelucrare a minereului de uraniu şi producerea combustibilului nuclear de tip CANDU, impunându-se, totodată, „asigurarea resurselor financiare pentru deschiderea de noi exploatări de minereu de uraniu, precum şi realizarea unei noi linii de rafinare, mult mai eficiente şi cu costuri mai mici de operare”.

La capitolul „Deficienţe”, instituţia menţionează „necesitatea asigurării de materie primă din surse externe, prin importuri, în completare faţă de resursele naţionale de uraniu natural, materie primă care să fie utilizată la fabricarea fasciculelor de combustibil nuclear tip CANDU, în condiţii economice şi calitative cât mai avantajoase”, printre riscuri amintind „resursele financiare limitate pentru investiţii în asigurarea stocului de concentrate tehnice de uraniu necesare şi investiţii pentru protecţia mediului; oscilaţia preţului uraniului pe piaţa internaţională; rezerve naţionale de uraniu limitate”.

Altfel spus, ştim ce avem de făcut şi unde, dar nu ştim când şi cum…Producem sau importăm?

În România, resursele mine­rale de uraniu sunt în administrarea Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), singura exploatare activă fiind în judeţul Suceava şi asigură producţia de minereu uranifer prin exploatarea a două structuri mineralizate, respectiv Crucea şi Botuşana. Cu o vechime în exploatare de 26 ani, zăcământul Crucea-Botuşana este în curs de epuizare.

„În perspectivă, CNU are în vedere atragerea în circuitul economic a unui nou perimetru din zona Carpaţilor Orientali, zăcământul uranifer Tulgheş-Grinţieş. În acest context, există posibilitatea construirii unor noi capacităţi de prelucrare şi rafinare, cu tehnologii avansate, care să asigure creşterea gradului de recuperare a uraniului şi redu­cerea costurilor de producţie. Resursele naţionale de uraniu şi stocurile de concentrate tehnice de uraniu aflate în diverse stadii de rafinare şi depozitate la Platforma Feldioara asigură necesarul de materie primă pentru fa­bricarea combustibilului nuclear necesar reactoarelor 1 şi 2 de la Cernavodă pe întreaga durată tehnică de exploatare a acestora.

Astfel, pentru funcţionarea continuă şi în condiţii de siguranţă a Unităţilor 1 şi 2 este necesară deschiderea zăcământului uranifer Tulgheş-Grinţieş.

O soluţie pe termen mediu ar putea fi şi importul şi prelucrarea concentratelor tehnice de uraniu, în vederea obţinerii pulberii de dio­xid de uraniu. În condiţiile deschiderii şi exploatării noului zăcământ uranifer, resursele interne de uraniu nu pot asigura complet necesarul de combustibil pentru patru unităţi nucleare, în perspectiva construirii şi punerii în funcţiune a Unităţilor 3 şi 4, pe toată durata de operare a acestora, fiind necesar şi importul de octo­xid de uraniu (U3O8). Octoxidul de uraniu importat poate fi procesat în România, în concordanţă cu necesarul rezultat din programul de dezvoltare al energeticii nucleare”, se arată în strategie.

Anual este nevoie de 5.300 fascicule combustibile pentru fiecare reactor

Necesarul de combustibil nuclear pentru Unităţile 1 şi 2 este asigurat, în prezent, din producţia internă prin exploatarea şi prepararea minereurilor uranifere provenite din zăcămintele autoh­tone şi prin prelucrarea concentratelor tehnice de uraniu din stocul de siguranţă şi consum.

Necesarul anual de combustibil nuclear CANDU este de aproximativ 5.300 de fascicule combustibile pe unitate nucleară, iar necesarul anual de pulbere de dioxid de uraniu pentru cele două unităţi nucleare este de aproximativ 200 tone echivalent uraniu.

România nu exportă minereu, concentrate tehnice de uraniu sau pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu şi nici combustibil nuclear sub formă de fascicule sau altă formă.

Până în prezent, întreaga cantitate de uraniu necesară fabricării combustibilului nuclear utilizat intern a fost asigurată prin procesarea minereurilor de uraniu din producţia autohtonă şi rafinarea concentratelor tehnice de uraniu depozitate pe platforma de la Feldioara.

Având în vedere încetarea activităţilor miniere în perimetrele uranifere din Caraş-Severin şi Bihor, epuizarea resurselor din zăcământul Crucea-Botuşana, precum şi diminuarea stocurilor de concentrate tehnice de uraniu şi întârzierea pe termen lung a deschiderii zăcământului Tulgheş-Grinţieş, este necesară stabilirea abordării optime în asigurarea securităţii energetice naţionale privind utilizarea resurselor autoh­tone de uraniu coroborată cu achiziţionarea de uraniu de pe piaţa internaţională.

De pe piaţa internaţională pot fi achiziţionate concentrate tehnice de uraniu (yellow cake) sau pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu necesară fabricării combustibilului nuclear de tip CANDU. Achiziţia acestora se rea­lizează pe bază de contracte pe termen lung, prima livrare aferentă cantităţii contractate fiind efectuată la o perioadă de 5 ani de la semnarea contractului.

În privinţa combustibilului nuclear sub formă de fascicule, acesta este fabricat exclusiv în România, prin prelucrarea pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu produsă, de asemenea, în România.

În prezent, nu se importă uraniu pentru fabricarea pe scară industrială a combustibilului nuclear.

Autor: Afrodita Cicovschi

Sursa: Curierul National

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss