C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Când câștigă Constituția, câștigă cetățenii

Ma bucura enorm decizia prin care Curtea Constitutionala a pronuntat o solutie in conflictul juridic de natura constitutionala dintre Presedinte si Guvern, referitor la demiterea sefei DNA. Este o decizie corecta si, asa cum s-a spus deja, istorica.



Ma grabesc a preciza ca bucuria mea nu are legatura cu inlaturarea dnei Kovesi. Am mai spus-o si o repet ca plecarea amintitei doamne nu ma preocupa de fel. Aceasta cu atat mai mult cu cat ea nu solutioneaza problema viciilor de conceptie care vor face ca, indiferent cine conduce DNA, abuzurile sa continue.

Nu ma intereseaza nici umilirea DNA. Dimpotriva cred ca este important ca institutiile implicate in lupta impotriva coruptiei sa fie intarite si credibilizate. Lucrul se poate realiza numai prin reformele potrivite si printr-o selectie de cadre corecta.

Bucuria mea vine din aceea ca decizia despre care vorbim reabiliteaza Constitutia noastra, la redactarea careia am lucrat direct si din greu, confirmand caracterul parlamentar al republicii si anuland efectele loviturii de stat continuate prin care s-au proclamat gradual (cu un punct maxim in 2012 si anii urmatori) republica (semi)prezidentiala si bicefalismul executivului. In conditiile lipsei unui sistem de control constitutional specific semiprezidentialismului, capabil sa evite sau sa sanctioneze abuzurile prezidentiale, s-a ajuns la aberatia ca Presedintele sa fie considerat titular al politicii interne si externe fara control parlamentar, avand Guvernul ca o simpla anexa tehnica.

Fara dubiu, cei care am elaborat Constitutia am lucrat, nu totdeauna in consens cu toata lumea dar intr-o lupta politica onesta, pentru o republica parlamentara, socotind ca aceasta este cea mai potrivita pentru romani. S-ar putea ca unii sa creada ca un alt fel de republica ne trebuie. Daca o doresc, au a se lupta pe fata pentru modificarea Constitutiei folosind caile legale. Pana atunci aceasta Constitutie trebuie respectata.

Decizia CCR se bazeaza pe o argumentatie care va conduce la concluzii identice ori de cate ori Constitutia prevede o pocedura de numiri sau revocari in / din functii la propunerea Guvernului prin decret prezidential. Deci inclusiv numirile si rechemarile de ambasadori (cum este, de pilda, ambasadorul Romaniei in SUA). Pentru identitate de ratiune, identitate de solutie.

De asemenea, Decizia CCR exclude dreptul de veto al Presedintelui in toate ocaziile in care trebuie sa instrumenteze propuneri ale Guvernului, rolul sau in aceste situatii fiind unul de control procedural si de oficializare simbolica. Numai o asemenea abordare este compatibila cu exercitarea functiei de mediator intre stat si societate, precum si intre puterile statului, incredintata Presedintelui de Constitutie in mod expres si explicit.

In plus, Decizia CCR confirma faptul ca procurorii, chiar daca se numesc magistrati ca si judecatorii, sunt de fapt functionari publici cu un statut special, deci subordonati ierarhic executivului, prin intermediul ministrului justitiei. Ei se bucura, desigur, de autonomie in instrumentarea cazurilor incredintate lor spre urmarire, dar aceasta trebuie sa aiba loc in cadrul principiilor si prioritatilor de politica generala fixate de Guvern, in aplicarea programului sau aprobat de reprezentantul suprem al natiunii care este Parlamentul, iar nu Presedintele.

Spun unii deja ca astfel Presedintele Romaniei a fost deposedat de puteri. De care puteri? – intreb eu. De acelea pe care si le-a asumat ori i le-au daruit cercuri oculte de interese din tara si din afara tarii? Puterile Presedintelui sunt cele specifice medierii asa cum i le-a atribuit Constitutia. CCR l-a deposedat astazi doar de puterile insusite abuziv. Tocmai prin aceasta decizia ei este istorica.

Aud sustineri potrivit carora astfel rolul Presedintelui a devenit decorativ. Este decorativ rolul Presedintelui Germaniei, al Austriei, al Portugaliei, al Italiei? Si chiar daca ar fi asa, acesta este rolul pe care i l-a conferit Constitutia din 1991 adoptata de popor prin referendum. Daca cineva nu era de acord trebuia sa o spuna atunci, nu acum.

Sa fim insa seriosi! A fi mediator intre puterile statului si intre stat si societate nu este un rol decorativ. Este un rol strategic chiar daca, tocmai fiind strategic, nu se exercita la vedere in fiecare zi.

Se mai zice ca prin aceasta hotarare s-a ignorat vointa milioanelor de romani care l-au votat pe actualul Presedinte. (Asa se zicea si in 1991, ca o Constitutie fundamentand un regim parlamentar l-ar ultragia pe Presedintele Iliescu, de parca pentru un anume presedinte era facuta.) Trec peste faptul ca aceste milioane sunt cu mult mai putine decat acelea care au votat Constitutia, si atrag atentia ca aceia care l-au ales ca Presedinte pe dl Klaus Iohannis nu i-au dat un mandat imperativ de a incalca Constitutia, asa ceva fiind interzis chiar de Constitutie, ci unul general bazat pe ideea respectarii Constitutiei. De fapt, pe aceasta Constitutie Presedintele ales a depus juramantul.

Oricum, chiar de ar fi asa, printre voturile acordate lui Klaus Iohannis se afla si votul meu, iar eu nu ma simt deloc ignorat sau frustrat de decizia CCR.
La turul intai al precedentelor alegeri prezidentiale nu am facut un secret ca il sprijin pe dl Melescanu iar asta pentru ca il vedeam, iar dansul se angajase in acest sens, ca pe un presedinte de tranzitie al carui rol ar fi fost sa reabiliteze caracterul parlamentar al regimului de guvernamant al Romaniei.

In anii 1990 ma luptasem pentru instaurarea acestui regim cu nostalgicii autoritarismului prezidential anterior. De atunci, Presedintele Iliescu se indepartase de la el pentru a crea in fapt o republica semiprezidentiala, presedintele Constantinescu nu avusese taria sa restabileasca regimul parlamentar si suprematia constitutionala a Parlamentului, iar presedintele Basescu aruncase pur si simplu la cos Constitutia impunand printr-o lovitura de stat mascata republica prezidentiala care, lipsita de un sistem adecvat de control si contraponderi, alunecase in autoritarism si instaurase teroarea de stat.

In turul doi rationamentul meu a fost acela ca, in conditiile alegerii intre doi candidati rai, cea mai buna solutie pentru revenirea la litera si spiritul Constitutiei era impartirea puterii intre partidul de guvernamant si cel prezidential. Speram ca din ciocnirea acestora sa piarda autoritarismul basescian pe care nici unul dintre cei ramasi in cursa nu era pregatit sa il lichideze atat timp cat spera ca il poate folosi in interes propriu.

In subsidiar, mai speram ca, lipsit propriu zis de partid si sprijinit din afara de Germania, care nu era creatoarea si beneficiara trinomului SRI-DNA-ICCJ (mosit de SUA), dl Iohannis ar putea el insusi proceda la debasificare si la restabilirea regimului parlamentar. Asta nu s-a intamplat intrucat “industria anticoruptiei” a fost preluata, prin dl Iohannis, de Germania si si-a continuat opera de vasalizare a statului roman prin distrugerea elitelor si a capitalului national. S-a ajuns ca SUA si Germania sa isi consume rivalitatea pe teritoriul si pe spatele Romaniei folosind aceeasi arma si tragandu-o pe rand unul din mana altuia. Trinomul, asemenea „romanului impartial”, s-a bucurat sa fie sluga la doi stapani, stiind ca astfel poate fura de la amandoi.

Ceea ce nu s-a facut prin vointa politica prezidentiala a inceput a se face, iata, prin conflictul constitutional dintre Presedintele uzurpator al puterilor constitutionale, si doua dintre aceste puteri (legislativul si executivul) care, fie si din interes iar nu din principialitate, au refuzat supunerea. Nu pot decat sa ma bucur de asta si sa constat ca rationamentul meu principal, daca nu si speranta mea subsidiara, a fost corect.

Daca dl Dragnea si PSD ar putea avea avantaje din revenirea la normalitatea constitutionala, asa cum pare sa ii obsedeze pe unii, cu atat mai bine pentru ei. Nu fac parte dintre aceia care, pentru a scapa de Dragnea, sunt gata sa renunte la democratie, justitie libera si Constitutia pentru care au luptat.

Nu ne place Guvernul Romaniei. Este singurul tip de Guvern pe care si-l poate permite o colonie. Daca vreun un altul trebuie sa redevenim independenti. Restabilirea Constitutiei este un prim pas catre recastigarea independentei de stat si catre revenirea romanilor de la statutul de supusi la cel de cetateni. De aceea, dincolo de orice alte consecinte, daca prin decizia CCR castiga Constitutia, castigul este al nostru, al fiecarui cetatean.

Nu trebuie insa sa ne culcam pe umarul bucuriei. Razboiul nu s-a terminat. Astazi s-a castigat o batalie. Desigur importanta dar nu ultima. Succesul de azi trebuie sa ne mobilizeze aratandu-ne ca se poate. Cu siguranta acest succes ii va mobiliza pe adversari. Sa nu-l lasam a ne demobiliza pe noi. Cu aceasta convingere sa pasim mai departe pana la victoria finala!

Autor: Adrian Severin

Sursa: Correct News

Related Posts

  • DEZASTRUL CONTINUĂDEZASTRUL CONTINUĂDNA a fost distrus sub mandatul lui Kovesi. Inalta Curte a mentinut achitarea dispusa de Curtea de Apel […]
  • RIVALA LUI KOVESI, REZOLVATĂ PE LÂNGĂ CODRIVALA LUI KOVESI, REZOLVATĂ PE LÂNGĂ CODJudecătoarea ICCJ Simona Nenita distruge condamnarea fostei șefe DIICOT Alina Bica pentru favorizarea lui […]
  • MCV este pe bani!MCV este pe bani!Asa cum era de asteptat, ”dezvaluirea” raportului MCV a inflamat clasa politica de la noi mai mult ca […]

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss