C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Bolnavi de atenţie şi Facebooksensibili

tse11E 1971, deţinuţii şi gardienii încep să îşi ia în serios rolurile, deşi n-ar trebui. E 1984, iar minutele de ură învaţă oamenii cum să nu mai fie oameni. E 2014, iar despre Facebook s-a aflat că a alterat News Feed-ul pentru a vedea dacă oamenii îşi schimbă starea de spirit în concordanţă. Oamenii n-au dezamăgit.

În 1971, „Experimentul Stanford“ cerceta cauzele conflictului dintre detinuţi şi gardieni. Numai că nu exista niciuna dintre tabere, ci erau doar voluntari cărora le-au fost alocate nişte locuri într-un joc social. Şi-au luat în serios rolurile, poate prea în serios, iar experimentul a trebuit oprit pentru că puterea absolută a corupt absolut, iar frica absolut i-a îngenuncheat absolut pe alţii. Poate nu ştii experimentul, dar e unul de referinţă privind comportamentul uman şi alterarea acestuia în funcţie de conţinutul oferit creierului.

În 1949, George Orwell publica romanul „O mie nouă sute optezeci şi patru (1984)“ a cărui acţiune este într-un viitor distopic, în care socialismul a devenit atât de puternic, încât a nivelat conştiinţa, istoria, prezentul şi viitorul, inteligenţa şi evoluţia. „Big Brother is watching you“, aceasta este mesajul sub care trăiesc comuniştii imaginaţi de Orwell. Şi aceştia erau hrăniţi psihologic cu ură şi frică. Primul experiment este real, al doilea este imaginat de un scriitor britanic, dar care a fost aproape, în multe ţări, de a se adeveri întocmai. Mai nou, Facebook este ţinta unor critici pentru că a permis un experiment similar. Aproape 700 de mii de oameni au fost cobai fără voia lor (pentru a nu altera, desigur, datele). Unora li s-au servit veşti pozitive, altora negative. Îţi mai aduci aminte de iniţiativa unui parlamentar cu mintea creaţă de a cere acelaşi lucru de la televiziuni? Ei bine, Facebook a avut publicul şi puterea necesare pentru a o face.

Concluzia din social media e simplă: „Stările emoţionale pot fi transferate altora prin contagiune emoţională, făcându-i pe oameni să experimenteze aceleaşi emoţii fără ca ei să îşi dea seama. Noi oferim dovada experimentală că această contagiune emoţională poate avea loc şi fără ca oamenii să interacţioneze între ei, ci doar prin expunerea la un prieten care îşi exprimă emoţiile, în lipsa totală a indiciilor nonverbale“, notează Adam Kramer, Jamie Guillory şi Jeffrey Hankock în studiul realizat de ei. Ai grijă ce primeşti şi ce dai, experimentele nu sunt făcute egal şi unele sunt imorale, încalcă regulile de etică şi te pot distruge psihic. Ştii că Facebook (şi oricare alt site) îţi poate colecta datele, pe care le dai indirect şi direct, si le poate folosi după cum doreşte, atât timp cât nu sunt legate de numele tău (se numesc metadate)? Reţelele sociale nu sunt un loc în care tu să te duci să socializezi, să te simţi bine cu tovarăşii tăi, ci sunt agregatoare de date şi oglinzi care se plimbă pe drumurile Internetului şi te reflectă aşa cum vrei. Aranjează-ţi şuviţa aia de păr, dă-ţi cu ruj, pozează-te bine, dă-ţi cu gel în păr, zâmbeşte, publică citate, nu fii retard (sic!), fii mascul alfa, fii femeia fantastică, nu fi curvă, fii bărbatu’ la femei. Fii tot ceea ce n-ai putea fi în realitate.

Oamenii nu sunt mai proşti sau mai deştepţi de când cu web 2.0, ci doar îi vedem mai mult. Mă vezi că îmi place un anumit film, te văd că eşti credincios şi publici orice poză şi mesaj cretin cu privire la izbăvirea garantată de Dumnezeu, mă vezi că îmi place un anumit gen muzical, te văd că citeşti lucruri de calitate. Mă vezi, te văd şi ne vedem, dar nu înţelegem nimic într-o grabă prea mare de a ne afişa cât mai bine. Facem asta de secole, încă de când încercam să vânăm mamuţi mai bine decât gaşca lui Vasile şi Viorel ca s-o impresionăm pe Geta. Acum, ne e mai uşor să fim cum am vrea să fim, iar mamuţii se vând la caserolă în Megaimaj, Caufland sau Oşan. Înţeleg aceste experimente sociale şi la fel de bine le înţelegi şi tu, dacă le analizezi puţin. Minţi? Minţi, că toţi facem asta. Lumea te place mai mult când minţi şi te conformezi ei, nu? Ai gagică, pui poze cu ea şi lumea vă place. Eşti fidelă faţă de iubitul tău, îl iubeşti până la stele şi o palmă mai sus, sunteţi cuplul care nu se va despărţi niciodată şi e invidiat. Eşti omul care face glume de tot felul, care îi aduc like-uri şi share-uri. Într-o mai mică sau mai mare măsură suntem carcase digitale care se umplu cu tot felul de conţinut pentru a-şi reflecta cât mai bine personalitatea pe care şi-ar dori-o. Facem asta de secole, încă de când încercam să vânăm mamuţi mai bine decât gaşca lui Vasile şi Viorel ca s-o impresionăm pe Geta. Acum, ne e mai uşor să fim cum am vrea să fim, iar mamuţii se vând la caserolă în Megaimaj, Caufland sau Oşan. Dacă te înjur, mă înjuri. Dacă îţi dau o palmă, îmi dai un pumn. Dacă te salut suficiente zile la rând, mă vei saluta la rândul tău. Dacă te laud, mă vei lăuda cândva. Există reciprocitate, ai grijă ce primeşti, că aia dai înapoi. E responsabilitatea ta să primeşti ceea ce îţi convine, nu a Facebook. Ţi-ai făcut cercuri imense de cunoştinţe pentru a agăţa, pentru a avea cu cine să bei, pentru a te amuza, dar nu ai decât vreo 5 până la 20 de prieteni în agenda telefonului şi pe care îţi permiţi să-i suni pentru a socializa.

Autor: Razvan Baltaretu

Sursa: Adevarul

Related Posts

One Response “Bolnavi de atenţie şi Facebooksensibili”

  1. astor says:

    Parlamentarul cu mintea creata se numea Pruteanu si nu dorea experimente ci o mai mare pondere de stiri pozitive.
    Toti au ras de el si rad in continuare se pare.
    Pacat!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss