Politică

Bogdan Duca: “Ce vrea stânga contemporană?”

Vorbim noi mult despre neo-marxism și comunism când vedem stânga progresistă în acțiune. Dar oamenii ăștia sunt o insultă și pentru Marx, și pentru comuniști, la rigoare vorbind…



Într-o Europă și o Românie a unor reale probleme sociale, când ai forme noi și perverse de sclavagism prin îndatorare, când nu există protecție sindicală pentru majoritatea angajaților, când devine imposibilă orice formă de viață decentă fără credit, când suntem prizonierii unor forme noi de monopol și cartelizare în comerț și economie, când e tot mai evident că devine imposibil (peste tot în lumea zisă civilizată) să mai ai inițiative private, fiind integrat în sistem, ceea ce face stânga de acum nu se poate chema decât dobitocie și îndobitocire.

Ce vrea stânga contemporană?

Protejarea angajaților? O cât mai mare egalitate de șanse? Soluții la problema șomajului? O redistribuire corectă a resurselor comune?

Nu. Stânga contemporană e imună la genul acesta de probleme: ea vrea ”căsătorii” homosexuale, vrea să ne învețe că a fi bărbat și femeie nu e un dat biologic ci o opțiune intelectuală, să ne explice că drogurile ar trebui legalizate că…sunt cool (nu e un argument suficient?) dar trebuie eradicate obiceiuri”mic burgheze”ca fumatul de tabac, că au devenit uncool. Când presiunea realităților economice devine majoră, soluțiile stângiștilor nu depășesc înțelepciunea lui ”make love, not war”.

Nu o să uit niciodată dezbaterea cu hipsteri pe tema ”Roșia Montană” când problema minerilor din zonă a fost rezolvată ”din pix” simplu: să renunțe la minerit și să își cumpere câte o turmă de oi (că au și banii, iar oile se hrănesc, după cum bine știm, cu aer).

Așa cum nu o să uit cum la o altă dezbatere am asistat la găsirea rezolvării problemelor țiganilor: de fapt țiganii nu au decât o singură problemă, rasismul românilor.

Vorbim nu de marxism aici. Marxismul a murit, sau s-a transformat în etichetă cu un damf intelectual pentru un wc ideatic care se pretinde a fi academie. Vorbim de idiotism, cu armate de idioți în același timp sereni în prostia lor, dar și încrâncenați în promovarea lui….

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca