C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Avocatul Gheorghe Piperea: ”Grajdurile lui Augias pot fi curăţate!”

Cele două cazuri care au afectat emoţional la nivelul cel mai profund societatea noastră şi care au ţinut capul de afiş al mass-media în ultima lună, cazul adopţiei micuţei Sorina şi cazul dis-pariţiei Alexandrei, adolescentă despre care nu ştim încă dacă mai este sau nu în viaţă, pentru că nu mai avem încredere în ce ne spun oficial autorităţile, au dezvăluit un adevărat bestiar de poliţişti, lucrători în serviciile secrete, funcţionari publici (foşti sau actuali) şi chiar procurori care se află în legături strânse de afaceri cu cei mai abjecţi şi mai cinici interlopi şi care afişează fără jenă nişte averi care nu pot fi justificate în niciun fel.



Toţi ţin cu dinţii de funcţia sau demnitatea publică deţinută ori de relaţiile cimentate cu cei care “contează” în anii de dinainte de falsă pensionare. În plus, senzaţia pe care ţi-o dau acţiunile nepricepute ale acestor reprezentanţi ai autorităţilor este că oamenii pregătiţi, cu vocaţie şi cu suflet, au plecat mâncând pământul din acele joburi, lăsându-le să fie ocupate de impostori şi de neîndemânatici (ca să nu folosesc cuvinte mai dure).

Cele ce se înşiră mai jos pot părea plate şi insipide, dată fiind tehnicitatea lor, dar mă adresez mai ales politicienilor care vor să se (re)credibilizeze şi acelor multe persoane de bună credinţă care încă lucrează în instituţiile şi autorităţile publice şi care se simt în mod injust vizaţi de pata de abjecţie pe care o afişează unele autorităţi şi de neîncrederea populaţiei în autorităţi.

Dacă vreţi să vă scuturaţi de aceste acuzaţii ale populaţiei, luaţi aminte şi luaţi măsuri:

1. Există o lege, aproape uitată de societatea noastră, dar încă în vigoare, care permite controlul, seches-trarea şi confiscarea averilor nejus-tificate, măsuri care pot fi urmate chiar şi de destituirea celui prins că se află în această situaţie, de bogătaş fără justificare legimită. Este vorba de Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averilor demnitarilor, magistraţilor, persoanelor cu funcţii de conducere şi control şi a funcţionarilor publici. Legea stabileşte o procedură destul de simplă de control, sechestrare şi confiscare a averilor ilicite, dar mai ales o serie de competenţe pentru câteva tipuri de entităţi populate, la rândul lor, cu funcţionari şi magistraţi, pe care îi plătim, suplimentar faţă de salariile lor normale, din banii noştri de taxe şi impozite: agenţia naţională de integritate, comisia de control a averilor (constituită pe lângă fiecare dintre cele 15 curţi de apel din ţară, membri acestor comisii fiind judecători şi procurori), instanţa specializată din cadrul curţilor de apel, procurorii anchetatori ai infracţiunilor revelate de caracterul nejustificat al averii.

Cum începe procedura?

Orice persoană fizică sau juridică interesată, inclusiv un “oneghe” (ca să mă exprim în româna insolită a domnului preşedinte Iohannis) poate sesiza ANI în legătură cu averea nejustificată a uneia dintre persoanele mai sus indicate. Urmează un raport al ANI privind averea nejustificată, cu care se sesizează comisia de control a averilor, în componenţă şi cu competenţă enunţate mai sus. În faţa comisiei se derulează o cercetare similară cu ancheta penală, în care cel cercetat are dreptul să dea lămuriri cu privire la justificarea şi legitimitatea averii, după care comisia, dacă reţine ca justificat raportul ANI, trimite cazul completului specializat din cadrul Curţii de Apel.

În cazul în care se relevă unele infracţiuni, se sesizează Parchetul.

Pe toată perioada cercetării în faţa acestei comisii, precum şi pe perioa-da procesului, averea persoanei vizate este pusă sub sechestru.

Interesant de observat este că cercetarea averii nejustificate se continuă chiar şi faţă de moştenitori.

Instanţa va putea pronunţa o hotărâre de confiscare a averii nejustificate sau o hotărâre de obligare la plata către stat a contravalorii averii nejustificate (dacă bunurile nu mai există în materialitatea lor), precum şi o hotărâre de destituire din func-ţie. Şi instanţa poate sesiza parchetul, dacă se relevă infracţiuni săvârşite cu ocazia dobândirii averii ilicite.

Este cazul să spun că această procedură poate însemna ani de zile de aşteptare a unei soluţii, dar aceasta nu înseamnă deloc că indolenţa manifestată până acum de autorităţi în punerea la treabă a acestei legi ar fi justificată. Trebuie spus că, în 23 de ani de când există această lege, o singură procedură s-a derulat şi finalizat. Una singură.

Or, noi vedem că (foşti) poliţişti, lucrători la serviciile secrete, directori de direcţii de ocrotire a copiilor, procurori (da, procurori) au averi cu mult mai mari decât veniturile pe care le încasează legal. Evident, sunt incluşi în această oală şi politicieni, dar ei sunt de mult suspecţi de serviciu, nu? Plus că nu i-a prea dovedit nimeni până acum, cu mici excepţii.

Mai mult chiar, în ciuda interdicţiilor şi incompatibilităţilor legale, vedem că sunt astfel de vajnici reprezentanţi ai autorităţii publice care nu se sfiesc să facă afaceri pe faţă, în te miri ce domeniu, de la horeca la expediţii de marfă. Ca să nu mai vorbim de afacerile insidioase, făcute prin interpuşi. Sau cu interlopi. Ca să vă satisfaceţi setea de exemple – afacerile din domeniul pazei şi securităţii se fac numai de foşti sau actuali poliţişti şi lucrători ai serviciilor secrete.

Cine vrea să facă un pic de curăţenie în acest bestiar trebuie să înceapă un control sever al averilor. Legal, cu toţi paşii prevăzuţi de lege, ca să nu fie anulat totul în justiţie. Nu e nevoie de toate direcţiile de combatere a corupţiei şi infracţionalităţii organizate din lume, nici de “oneghe”-uri militante şi activiste, ci numai de agenţi de control, procurori şi judecători normal pregătiţi, care stau bine cu etica şi emotionalitatea. Şi nici nu e nevoie de o vânătoare de vrăjitoare. Este suficient să se dea 2-3 sute de exemple de control, sechestrare şi confiscare a averilor ilicite. După aceea, aceste exemple de disuasiune vor fi implantate în mentalul celor potenţial vizaţi – ei se vor abţine, cel puţin o vreme, de la mizeriile pe care le practică acum.

2. Toţi cei care se ocupă direct cu ordinea publică, protecţia populaţiei împotriva dezastrelor sau a situaţiilor de urgenţă, lucrătorii din servicii şi din combaterea criminalităţii organizate, ba chiar procurorii, trebuie să fie cât se poate de sever verificaţi din punct de vedere al pregătirii profesionale şi al probităţii morale, eventual cu proceduri internaţionale şi examinatori externi, pentru a evita trucarea concluziilor. Iar cei care nu corespund, să fie daţi afară, fără posibilitatea de a mai reveni în alte funcţii publice sau de răs-pundere şi, mai ales, fără dreptul la pensii speciale.

3. Apropo de pensii speciale – aberaţia pensionării la 45 de ani şi, mai ales, gluma proastă a cumulului pensiei cu salariul sau cu alte venituri asimilate salariului trebuie de urgenţă stopate. Sunt nişte insulte la adresa eforturilor noastre de a plăti la timp, fără crâcnire, taxe, impozite şi contribuţii la bugetele publice.

4. Trebuie ca afacerile directe sau indirecte ale serviciilor secrete să fie interzise, iar lucrătorii lor, care au împânzit societatea noastră la toa-te nivelurile, de zici că suntem cea mai ameninţată ţară de pe glob, trebuie retraşi în cazarme, de unde să se ocupe, la propriu, de siguranţa naţională, şi nu de siguranţa buzunarului propriu sau a profitabilităţii de cazino a multinaţionalilor care au covârşit economia României.

5. Pentru calmarea frustraţilor şi a deviaţilor sexuali, dacă nu există suficientă bromură, tămâie sau locuri în confesionalele din lăcaşurile de cult, să se dea liber caselor de toleranţă. Iar celor care vor să îşi prăjească mintea cu “iarbă”, să li se permită să îşi cumpere produsul-minune de la farmacie, aşa cum se întâmplă în California. În acest fel, poate mai scăpăm de interlopi şi de “spatele” lor din interiorul autorităţilor publice.

PS: Atrag atenţia că şi domnul Mugur Isărescu, guvernator al BNR, poate fi verificat sub raportul justificării şi legitimităţii averii. Nişte autorităţi care se (ne) respectă ar putea verifica premiul de împlinire a vârstei de pensionare încasat în 2014 (domnul Isărescu nu a plecat defel la pensie; doar a încasat venitul omonim), bonusurile pentru “profitul” din senioraj ale băncii centrale (care “renumerează”, de fapt, eşecul politicii de ţintire a inflaţiei) şi, printre altele, veniturile de la Măr SRL (Apple inc., in globish) pentru poşirca de protocol vândută în sistemul bancar şi activele dobândite sau consolidate de această firmă cu bani europeni.

PS1 Cine a fost Augias? Îi las pe trolli, postaci şi aplaudaci să se chinuie ca să afle.

Autor: Gheorghe Piperea

Sursa: Bursa.ro

Related Posts

One Response “Avocatul Gheorghe Piperea: ”Grajdurile lui Augias pot fi curăţate!””

  1. virgi says:

    Punctul 5 a fost formulat si de mine in 27.05.2019 pe “gandeste.org”; si in plus, am sugerat si o forma de amnistie fiscala (pentru cei ce au depus declaratii, dar nu au platit in tot, ori in parte).In rest, inteleg ca cineva

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss