Cu ani în urmă, atotputernicia partidelor părea inamicul numărul unu al democrației românești, dar interzicerea migrației politice ar putea restitui partidelor puterea exagerată de odinioară.
Palatul Parlamentului – scena perindărilor politice
O temă acută a dezbaterii actuale este combaterea ”migrației” sau traseismului ”politic”. Tot ce înseamnă opoziție astăzi în România, de la Uniunea Social Liberală la manifestanții din Piața Universității sau din Piața Unirii de la Cluj, de la platforme ideologice de stânga ca Grupul de Acțiune Socială (GAS) la programe eclectice de tipul Cartei Albe a Bunei Guvernări (elaborată de ARC), solicită cu insistență sancționarea traseismului politic prin pierderea mandatului.
Fenomenul a ajuns probabil la apogeul său. În legislatura 2000 -2004, PSD reușise, prin procedeul racolărilor, să schimbe majoritățile în consiliile locale, dar după 2009, metoda racolării a reușit să modifice chiar structura majorității parlamentare și să dea un curs diferit guvernării înseși. Mai rău de atât nu se poate, dar ideea că reprezentarea politică și-a pierdut ”substanța” este, pe viitor, neliniștitoare.
Soluția cea mai la îndemână ar fi o lege prin care cel care părăsește partidul sub semnul căruia a fost ales să-și piardă mandatul. Propunerea nu este nouă. Ea a mai fost discutată în cursul anului 2004 și apoi abandonată din considerente constituționale. La articolul 69, punctul 2, din Constituția României (preluat întocmai din Constituția franceză) se arată că ”Orice mandat imperativ este nul”. Asta înseamnă că alegătorii sau partidele nu pot impune reprezentantului lor o conduită strictă, nu îi pot spune cum să voteze și nici nu îi pot pretinde să facă un lucru sau altul cum ar fi bunăoară să participe sau nu la votul de învestitură al guvernului sau la votarea moțiunii de cenzură. Se mai poate spune și altfel: orice ar face un deputat în cursul mandatului său nu poate fi demis. Odată ce a fost ales, deputatul sau senatorul dă seama doar în fața propriei conștiințe. Or, dacă deputatul care își părăsește partidul este demis, atunci înseamnă că se instituie ceva de tipul mandatului imperativ. Nu întru totul, ci într-o mică măsură. Curtea Constituțională nu ar admite însă așa ceva, cu atât mai mult cu cât componența sa politică actuală îi sugerează opțiuni partizane. Dacă înainte de 2005 lupta împotriva migrației era o formă de a combate guvernul PSD, astăzi e o formă de luptă împotriva majorității prezidențiale.
De la migraţie la libertate
Dar problema este mai amplă și nu poate fi epuizată de o dezbatere juridică. Subiectul migrației pune în primul rând problema libertății. A limita gesturile deputatului ales prin lege înseamnă a-i restrânge libertatea și a-i contesta în bună măsură autonomia conștiinței. A fi autonom înseamnă, etimologic vorbind, ați da singur legea, normele de conduită, adică înseamnă a fi responsabil.
Unul din obiectivele enunțate de Carta Bunei Guvernări este recuperarea caracterului substanțial al reprezentări politice. Într-adevăr traseismul golește de conținut (substanță) orice reprezentare politică, dar interzicerea lui prin lege ar avea consecințe cel puțin la fel de dramatice.
În situația de acum, în care o mulțime de deputați și senatori pleacă în grup de la un partid la altul schimbând sensul majorității guvernamentale, alegătorii se simt pe bună dreptate trădați. Dar dacă demisia dintr-un partid oarecare ar fi pedepsită prin pierderea mandatului, atunci deputații și senatorii ar deveni ostatecii partidelor. Nicio opinie liberă, nesupusă unui dictat de partid, nu ar mai fi posibilă.
Cu ani în urmă se vorbea insistent de regimul partitocratic de la București, care era pus pe seama sistemului electoral cu liste blocate. Or, sancționarea părăsirii partidului prin pierderea mandatului, nu ar face decât să restaureze vechea partitocrație, care dusese societatea românească la exasperare. Sancțiunea pierderii mandatului ar lega mai strâns pe deputat de partidul său decât vechiul sistem al listelor. Dacă astăzi unii deputați și senatori par spejuri, mâine ar face figura unor ostateci paralizați de teamă. Dacă astăzi par versatili și mincinoși, mâine ar părea acerebrați. Ar putea fi mai rău decât înainte. Alegătorii ar constata că partidele își reiau jocul autonom și surd la exigențele societății și că se va ajunge în cele din urmă la aceeași atotputernică oligarhie de partid, care părea cu ani în urmă dușmanul principal al democrației românești.
Totuși migrația politică trebuie să fie sancționată. Dar ar fi poate mai bine ca acest lucru să se facă nu prin restricții legale, ci prin votul alegătorilor.
Autor: Horațiu Pepine
Redactor: Alina Kühnel
sursa: dw.de
Daca un deputat sau senator doreste sa aiba libertatea de a trece de la un partid (ce la ales)la altul sa candideze ca independentsi nu in numele unui grup de electorat. in perioada campaniei candidatul isi prezinta convingerile sale politice, electoratul il analizeaza daca corespunde dorintelor sale si functie de asta ii acorda sau nu votul. In parlament el nu se reprezinta pe sine ,deci cind isi schimba convingerile electoratul ramine nereprezentatasa ca deputatul sau senatorul care si-a parasit electoratul este ca si cum si-ar prezenta demisia si atunci acesta trebuie inlocuit.Dupa intrarea in parlament acesta nu poate reprezenta interesele personale sau ba altui electorat. Daca nu ii mai convin ideile electoratului ce la ales , sa-si dea demisia sau sa fie demis si sa astepte urmatoarea legislatura unde va putea candida in nume propriu sau a altui electorat.Deci traseismul in parlament sa fie interzis , calificat drept TRAQDARE si sanctionat aspru daca respectivul nu isi da demisia.Eu cetateanu”X”nu te pot plati (prin taxe si impozite) daca nu i-ti faci treaba pentru care te-am angajat.
Da, ar trebui interzisa; Astfel poate ar disparea si grupurile transpartinice, dar ar mai fi mult de lucrat pana s-ar cerne politicianul bob de politicianul neghina.
Asta este O PROSTIE FARA MARGINI !La fel ca si votul uninominal ,care suna ideal in teorie dar in practica facilita intrarea in parlament a tuturor agramatilor ,cirnatarilor,si traficantilor cu bani sa-si poata platii campania electorala ! SI DACA SE APROBA IMBECILITATEA ASTA DE LEGE TOT NU SE SCHIMBA NIMIC !Fiinca respectivul parlamentar ramine in partid ,FORMAL, DAR PRACTIC VOTEAZA CU CEILALTI…SI IN ACEASTA SITUATIE CE-0 SA-I FACI ?IL DAI AFARA DIN PARTID ,NU ?Pai si atunci la ce bun legea asta inepta ca si cea cu votul uninominal ?NU MAI BINE DAM O LEGE PRIN CARE FIECARE PARLAMENTAR ARE OBLIGATIA SA DEPUNA, LA SEFUL LUI DE PARTIDL, DEMISIA LEGALA IN ALB DIN PARLAMENT SI DIN TOATE FUNCTIILE ADMINISTRATIVE ALE STATULUI ?Astfel, AI UN CONTROL REAL AL ATITUDINII POLITICE ALE TRASEISTILOR SI COMBATI CU MAXIMA EFICIENTA ASTFEL DE MANIFESTARI TRASEISTICE ALE VIERMILOR POLITICI !DESTEAPTA-TE ROMANE ,NU MAI PUNE BOTUL LA TOATE PROSTIILE POLITICE FARA FOND DARPLINE DE ….FORMA …!
Asta ar veni cam aşa. Eu parlamentar, ajuns cu chiu cu vai la dulcele ciolan al puterii, să votez o lege, în care atunci când eu plec la alt ciolan mai cu măduvă, să fiu dat afară din haită şi să rămân fără nici un ciolan. Haida de, cât de trepanat trebuie să fie cineva ca să creadă că parlamentarii vor da o aşa lege, care să lovească în ei.