C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Apocalipsa de pe ecrane

“Urmaresc seara ce se intampla in media romaneasca si constat ca e absolut neproductiv ceea ce se intampla. E o isterie prea mare. Toata lumea e in criza sa stiti, nu e numai Romania in dificultate. Dar nicaieri in lume nu exista o asemenea abordare catastrofala. Stiti care e sentimentul nu doar al meu, ci al colegilor din alte state, cu care mai discut informal? Ca ne facem rau singuri. Si SUA e in criza. Si Germania e in criza. Sistemul bancar european este si el in dificultate. Dar la ei n-o sa vedeti atatia politicieni iesind la tv pe la diverse talk-showuri si speriind lumea cu ceea ce ne asteapta”.

Privita prin ochii lui Mihai Tanasescu, fost ministru de Finante in guvernul Nastase si actual reprezentant al Romaniei la FMI, spectacolul romanesc isi exhiba intreg absurdul, pe care noi, grav intoxicati deja, nu-l mai percepem la justa dimensiune, decat cu mare dificultate.

Intr-adevar politicienii romani, de la putere si din opozitie, in loc sa se intreaca in solutii, se intrec in previziuni apocaliptice, incompatibile pana si ele. Daca Sebastian Vladescu ne flutura pe sub nas spectrul sinistru al Argentinei in caz ca masurile de austeritate nu vor intra in vigoare, Crin Antonescu si Victor Ponta ne explica, dimpotriva, cum tocmai aceste masuri vor aduce sfarsitul Romaniei.

In tara de unde ii priveste Mihai Tanasescu, si unii si altii ar fi dati pe usa afara din orice discutie serioasa si din orice institutie serioasa pentru astfel de afirmatii panicarde si fara acoperire. Romania nu este, nici din punct de vedere politic, nici din punct de vedere economic in situatia in care se afla Argentina in 2001, Romania este tara a UE si, poate cel mai important, FMI insusi si-a schimbat fundamental modul de actiune tocmai dupa criza argentiniana. Cum poate sa emita o asemenea enormitate tocmai omul care ar trebui sa tina situatia sub control si sa dea macar impresia ca stie exact ce face, ca a calculat fiecare pas? Asa cum a putut sa mai arunce si alte petrade, gen impozitarea tuturor pensiilor, pentru ca ulterior sa pretinda ca a fost gresit inteles.

Cat despre opozitie, ea nu a explicat nici pana in ziua de astazi, in mod concret si aplicat, ce alte masuri urgente ar lua pentru ca apocalipsa sa nu se produca. PSD nici macar nu vrea sa auda de intrarea la guvernare in acest moment, pentru ca acolo, de bine de rau, trebuie sa faci ceva nu poti doar sa clantani. Iar PNL, mai inteligent. dar mai ipocrit, se da erou stiind bine ca nu are nicio sansa sa impuna un guvern minoritar condus de Crin Antoenscu.

Nici puterea si nici opozitia nu reusesc, nici macar intr-un moment atat de dificil, sa-si depaseasca instinctele politicianiste si sa actioneze macar o clipa conform interesului national, adica lucid, calm si cat de cat onest.

Dar cine sa-i cenzureze oare si pe unii si pe ceilalti? Daca ne uitam la prestatia televiziunilor in aceasta perioada mai ca-ti devin simpatici politicienii. Manipularea lor este o gluma, pe langa aceea a jurnalistilor TV. Si cum sa fie altfel cat timp una apartine unui politician cu verdict de colaborare cu securitatea confirmat de Curtea de Apel Bucuresti, cealalta unui personaj extrem de controversat, implicat in fraude care au pagubit zeci de mii de oameni si, pe masura, bugetul statului, avand in acelasi timp in consiliul de administratie vreo doi lideri sindicali cu mare greutate.

Si atunci la ce ne putem astepta? La o propaganda desantata in favoarea motiunii de cenzura, in cadrul careia parlamentarii puterii sunt luati om cu om si pusi la un fel de zid al rusinii in functie de intentia de vot. La o stimulare disperata a anemicelor proteste sindicale, care au parte de o prezentare si o agitatie cu mult peste limitele reale ale fenomenului. La difuzarea pana la greata a unui sondaj de partid despre care nu stim cand a fost facut, pe ce esantion reprezentativ si prin ce metoda (intrebari inchise sau deschise), dupa cum remarcau chiar cunoscuti sociologi.

Marii analisti ai anului apar seara de seara la televizor pentru a ne spune, cu fete sumbre, ca mai bine ne ducem ca ne impuscam de pe acum, iar daca n-o facem, oricum, tot in cosciug vom ajunge multi dintre noi, cat de curand, caci masurile descrise de guvern ar echivala cu o condamnare la moarte a zeci de mii de oameni. Altfel spus, un adevarat genocid.

Acest tablou socheaza un ochi obiectiv, obisnuit cu abordari complet diferite, si din partea politicienilor, si a presei. Sa nu uitam ca Mihai Tanasescu nu vine de la manastire, este un fost om politic uns cu toate alifiile, insa e clar ca ceea ce vede acum este fara precedent.

Cui foloseste aceasta isterie? Aparent celor care vor cu orice pret sa acumuleze capital electoral de pe urma acestei situatii sau incearca sa-si justifice actiunile. De fapt, nimanui. Pentru ca aceste valuri de panica, izvorate din scenarii contradictorii, se prabusesc peste romanii care, chiar fara a avea cine stie de cunostinte economice, simt ca de fapt niciun partid nu are solutii si toate doar vaneaza voturi pentru a puna mana pe resurse, cate mai sunt ele.

De aceea oamenii nu mai au incredere in nimeni si cine nu se amageste cu sondaje mai mult sau mai putin cosmetizate ar trebui sa inteleaga acest lucru si sa se ingrijoreze. Pentru ca un electorat debusolat si dezamagit de toate lumea poate avea reactii paradoxale si poate lua decizii sinucigase.

Constantin Racaru
sursa: ziare.com

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss