Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis înzestrarea Forţelor Aeriene Române cu aparate F-16 fără să adopte şi aşa-numitul „Cod antişpagă“ în domeniul achiziţiilor militare. Avioanele multirol sunt luate de la americani în aceeaşi manieră în care Guvernul Năstase a achiziţionat fregatele: fără licitaţie şi fără un program clar de compensare economică.
Pe baza deciziei de acum două zile a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), România va achiziţiona 24 de avioane F-16 second-hand de la Guvernul SUA. Decizia corespunde ofertei dezvăluite de autorităţile americane încă de la sfârşitul anului trecut, şi care se referea la 24 de avioane second-hand, versiunea C/D, Block 25.
Primul avion din această generaţie a intrat în uz în 1984, astfel că avioanele oferite României sunt deja retrase de la zbor de Forţele Aeriene ale SUA. Potrivit MApN, valoarea contractului este de 1,3 miliarde de dolari şi cuprinde: revitalizarea celor 24 de aparate, asistenţă tehnică până la 5 ani, suport logistic şi pregătire piloţi.
Avioanele ar trebui să sosească în 2013. Urmează o etapă intermediară, care presupune achiziţia a altor 24 de avioane F-16 de generaţie mai nouă (Block 50-52) şi faza finală, care include intrarea în serviciu a 24 de avioane F-35, concomitent cu ieşirea din serviciu a primului lot de avioane F-16. Faza finală va începe în anul 2028. Comunicatul MApN nu spune însă nimic despre programul de compensare economică (offset).
Compensare neclară
Potrivit legislaţiei române, orice import de armament trebuie însoţit de o clauză de compensare economică, prin care furnizorul armelor trebuie să cumpere sau să facă investiţii în România în valoare de cel puţin 80 la sută din valoarea contractului. „Vom avea offset!”, ne-a asigurat, ieri, un înalt oficial din Ministerul român al Apărării, fără a avansa însă şi un procent.
Dar autorităţile SUA nu au promis niciodată că vor acorda României vreun offset, mizând pe faptul că e vorba de un acord între cele două guverne, caz în care legislaţia română nu mai obligă la compensare economică. Offetul este obligatoriu doar în cazul în care autorităţile militare române încheie un contract de achiziţie făcut cu o companie.
Reprezentanţi ai MApN ne-au explicat că ar putea interveni un program de offset doar în cazul în care acordul interguvernamental de cedare a avioanelor va fi urmat de un contract al MApN cu o firmă. Practic, este vorba despre Lockheed-Martin, producătorul avioanelor, care ar putea asigura modernizarea şi mentenanţa aeronavelor. Reprezentanţi ai acestei companii ne-au declarat că regretă faptul că nu au putut livra României avioane noi, dar sunt gata să asigure suportul logistic pentru aparatele second-hand, dacă le-o va cere Guvernul SUA.
Tergiversare premeditată
Decizia luării avioanelor americane F-16 pare a fi fost pregătită cu mult timp înainte prin tergiversarea procedurilor de achiziţie până în momentul în care era prea târziu să se mai organizeze o licitaţie.
Deşi faptul că expirarea resursei de zbor (durata de viaţă) a avioanelor MiG 21 este o problemă cunoscută de ani buni, Ministerul Apărării şi-a exprimat intenţia de a cumpăra avioane multirol încă din 2006. Tot atunci s-a anunţat că achiziţia se va face prin organizarea unei licitaţii sau prin selecţie de oferte. Începând din 2006, atât suedezii de la SAAB, cât şi italienii de la Alenia Aeronautica au prezentat public mai multe oferte pentru avioanele JAS39 Gripen, respectiv Eurofighter Typhoon.
Ambele companii puteau livra aparate de zbor noi sau second-hand, oferind şi programe consistente de offset. Din motive neclare, licitaţia a tot fost amânată, ajungându-se în punctul în care nu mai era timp pentru o astfel de procedură. Astfel, abia în noiembrie anul trecut, România a solicitat o ofertă din partea Statelor Unite. După numai cinci luni, CSAT a anunţat că România va achiziţiona avioane F-16 second-hand fără nicio referire la un eventual program de compensare economică.
Ofertele concurenţilor
Dacă partea americană nu a făcut niciun anunţ până acum în privinţa facilităţilor de offset către România, alţi ofertanţi încearcă să convingă cu argumente economice. Cel mai scump dintre avioanele oferite României este modelul Typhoon, produs de grupul Eurofighter. 48 de avioane de acest tip n-ar putea costa 4,4 miliarde de euro, în preţ fiind incluse şi mentenanţa aparatelor de zbor şi pregătirea piloţilor.
Reprezentanţii firmei italiene Alenia Aeronautica, componentă a grupului Eurofighter, au declarat că ar putea cumpăra fabrica de avioane de la Craiova, scoasă la privatizare, fără succes, de ani buni, şi chiar să producă în România unele componente ale avionului Typhoon.
Pe de altă parte, directorul de marketing al firmei Gripen, Richard Smith, ne-a comunicat cea mai nouă variantă a ofertei suedeze: „Avioane multirol noi, împreună cu întreg suportul şi antrenamentul necesar, la un preţ de achiziţie comparabil chiar cu cel al avioanelor F-16 second-hand.
În plus, vom veni cu programe semnificative de offset pentru sectoarele aerospaţial şi non-aerospaţial în valoare de cel puţin 100 la sută din valoarea totală a contractului”. Potrivit unor surse neoficiale, firma Gripen ar accepta să vândă României 48 de avioane noi, la un preţ mai mic de 2,5 miliarde de euro.
Second-hand, o variantă criticată
Ideea cumpărării de avioane militare second-hand a generat o serie de critici din partea specialiştilor. „F-16 este un avion depăşit. Nu cred că e bine ca România să fie ultima ţară din lume care cumpără avioane F-16″, declara acum patru ani generalul Gheorghe Catrina (foto) – pe atunci şeful Statului Major al Forţelor Aeriene. Un an mai târziu, generalul Catrina a fost schimbat din funcţie şi trecut în rezervă după furtul armelor de la Ciorogârla.
România nu vrea „Codul antişpagă”
Offsetul fregatelor luate din Marea Britanie nu a atins nici măcar 5% din valoarea contractului
Pe ordinea de zi a şedinţei CSAT de marţi se afla şi discutarea regimului interguvernamental de încurajare a competiţiei pe piaţa europeană a echipamentelor de apărare, bazat pe Codul de Conduită privind Achiziţiile Militare, sub egida Agenţiei Europene de Apărare (EDA). În această privinţă nu a fost anunţată însă nicio decizie, deşi subiectul s-a mai aflat de câteva ori pe lista CSAT.
România rămâne astfel singurul stat membru al Uniunii Europene care întârzie fără niciun motiv legitim semnarea unui document oficial al UE: Codul de Conduită privind Achiziţiile pentru Apărare. Pe de altă parte, pentru completarea Codului privind Achiziţiile pentru Apărare, la 1 iulie 2009, a intrat în vigoare şi un alt document al EDA: Codul de Conduită privind Offsetul.
România nu a semnat nici acest al doilea document. Cele două documente oficiale ale UE prevăd o serie de măsuri privind transparenţa programelor de compensare economică în cazul achiziţiilor militare. Acest lucru are ca scop principal limitarea actelor de corupţie în tranzacţiile cu tehnică militară.
Cine ia decizia
Chestiunea aderării României la Codurile de Conduită al EDA este o problemă interdepartamentală, care are tangenţă cu trei instituţii:
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Economiei şi Comerţului şi Oficiul de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială. La Ministerul Economiei şi Comerţului am trimis o solicitare scrisă încă de la data de 1 februarie, dar ministrul Adriean Videanu (PDL) a refuzat să ne răspundă la întrebări.
România – excepţia Europei
Punctul de vedere al Oficiului de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială este acela că „Ministerul Apărării Naţionale – Departamentul pentru Armamente este cel mai în măsură să prezinte aspecte legate de prevederile Codului de Conduită”.
Preşedintele Oficiului de Compensare, Robert Constantin Ionescu, ne-a precizat că instituţia sa, împreună cu Ministerul Apărării şi cu Ministerul de Externe”au iniţiat un proiect de memorandum privind aderarea la Cod”. Ministerul Apărării Naţionale este mai evaziv în ceea ce priveşte traseul documentelor. Acestea s-ar afla „în procedură de avizare la instituţiile cu atribuţii în acest domeniu”.
Potrivit unor surse neoficiale, memorandumul referitor la semnarea Codului de Conduită privind Achiziţiile pentru Apărare ar fi ajuns de câteva ori pe ordinea de zi a şedinţelor CSAT, dar a fost eliminat întrucât nu avea avizul Ministerului Economiei. Această instituţie a invocat un argument „patriotic”: dacă toţi furnizorii europeni vor fi trataţi în mod egal, industria românească de apărare nu va rezista concurenţei externe. Argumentul însă nu rezistă, întrucât marile contracte ale Armatei, atât cele în curs, cât şi cele care se prefigurează, au furnizori străini – fie că e vorba de fregate, de avioane, de transportoare blindate sau de sisteme radar.
Precedentul fregatelor
Contractul de achiziţie pentru cele două fregate tip 22, „Coventry” şi „London” (devenite ulterior „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”), a fost acceptat de România prin HG 1423 / 2002. Deşi în Europa există mai mulţi producători consacraţi de nave de luptă, România a cumpărat cele două fregate fără licitaţie, prin negociere cu o singură sursă. Guvernul României se angaja să plătească pe cele două nave, „disponibilizate de către Marina Regală britanică”, suma de 116 milioane de lire sterline (circa 150 de milioane de euro), sumă care includea regenerarea şi prima etapă de modernizare a acestora. Cele două operaţiuni urmau a fi realizate de firma britanică BAE Systems.
Ceea ce nu se preciza în hotărârea de guvern era că BAE Systems cumpărase cele două vase scoase din uz cu numai 200.000 de lire sterline. Contractul de achiziţie avea ataşată o clauză de offset prin care firma britanică BAE System promitea să facă în România investiţii sau achiziţii în valoare de 80 la sută din valoarea contractului, adică de circa 90 de milioane de lire sterline.
Contractul cu BAE a fost semnat însă exact în perioada de 60 de zile dintre adoptarea Legii Offsetului şi punerea sa în vigoare. Astfel, angajamentul de offset ale firmei britanice nu a fost acoperit nici până în ziua de azi. Între timp, la Londra a fost deschisă o anchetă, firma BAE Systems fiind acuzată că ar fi plătit unui oficial român (încă necunoscut), în schimbul acceptării contractului de către Guvernul României, suma de şapte milioane de lire sterline.
Codurile antişpagă
Codul de Conduită privind Achiziţiile pentru Apărare şi Codul de Conduită privind Offsetul cer guvernelor semnatare să ofere un tratament egal, nediscriminatoriu pentru toţi potenţialii furnizori de echipamente, iar pentru furnizori instituie obligativitatea unui aviz de securitate.
Legea offsetului
În chestiunea offsetului (compensare economică), România s-a aliniat din punct de vedere legislativ la reglementările din alte ţări europene în anul 2002. Astfel, orice persoană juridică străină care vinde armament în România are „ obligaţii de compensare” (de offset) în valoare de cel puţin 80 la sută din valoarea contractului de achiziţie. Această prevedere se aplică doar contractelor a căror valoare depăşeşte trei milioane de euro.
Costuri mari pentru modernizare în Polonia
Acum şapte ani, Polonia a decis achiziţionarea a 48 de avioane F-16 block 52, preţul cerut doar pentru aparate fiind de aproximativ 3 miliarde de euro. În cazul polonezilor a fost vorba despre o decizie politică asumată.
Din acest motiv, din punct de vedere economic au fost înregistrate costuri mult mai mari decât cele prevăzute iniţia. Ulterior achiziţiei, s-a constatat că preţul final, care a inclus mentenanţa şi dotarea corespunzătoare a aparatelor, s-a ridicat la peste 4 miliarde de euro.
Mihai Diac,Mihai Duţă
sursa: adevarul.ro
Adauga comentariu