Absurditatea serviciilor secrete din Romania

Trăim vremuri de mare restrişte şi cumpănă, prost gestionate de un stat(de fapt de o şleahtă de oameni aflat în spatele său) incapabil să identifice corect nevoile societăţii pe care pretinde că o apără şi o păstoreşte. Se vorbeşte pe la toate colţurile de solidaritate socială, de echitate în a împărţi necazul tuturor şi proporţional cu bunăstarea din timpurile de avânt economic.

Când vezi însă modul gregar şi absolut sălbatic cu care reprezentanţii aleşi se aruncă pe banul public începi să te întrebi a cui este de fapt această criză în care am intrat şi din care ne găsim cu greu limanul. Firmele care lucrează cu statulînregistrează profituri ca şi până acum din tot ceea ce vând statului la preţuri scăpate de sub orice control, băncile înregistrează profituri din distribuirea unui bun public (banul) cu precădere către statul îngropat în deficite. La toate acestea se adaugă şi tagma instituţiilor publiceprin care statul pune în aplicare planul său de “ieşire din criză”, adică de spoliere a economiei reale. Datul afară din aceste instituţii a bătătorit drumurile către cei care deţin puterea şi care din vârful unui pix pot decide soarta unei familii disponibilizând membrii săi (de buzunare ce să mai vorbim).

Dintre aceste instituţii publice, cele mai absurde şi cele mai inutile sunt serviciile secrete. Statul român este cel mai bine păzit din lume deşi nu ştiu ce mari secrete mai are de ascuns în momentul de faţă. Este statul care îşi permite să aloce resurse importante (numai în bugetul din 2010 bugetul alocat este cu 40% mai mare decât în 2009 şi a ajuns la cifra de circa 2 miliarde lei, aproximativ jumătate de miliard anual). În cei 20 de ani de la Revoluţie aceste servicii secrete au supt din averea noastră cel puţin 10 miliarde de Euro, bani mai mult decât suficienţi pentru a termina autostrăzile din România. Dacă în 1989 fosta Securitate a lui Ceauşescu număra 11.000 de agenţi în 2010 serviciile secrete totalizau cu 1.000 de agenţi mai mult. Este de-a dreptul hilar să faci referendum în România pentru a reduce parlamentarii de la 500 la 300 dar laşi neatinsă (chiar înfloritoare) tagma serviciilor secrete.

Absurditatea este cu atât mai mare cu cât aceste servicii nu au ce să mai păzească. România nu mai are secrete de stat ce să necesite astfel de cheltuieli şi dotări (totul este deja cartografiat din satelit de americani şi de ruşi). Aceste servicii se suprapun în momentul de faţă peste serviciile de tip poliţie, limitându-se cu precădere la paza demnitarilor sau la a face loc în traficul mult prea aglomerat din Bucureşti pentru care niciodată nu s-au găsit bani sau soluţii. Mărirea exponenţială a bugetului acestor instituţii nu a dus la diminuarea violenţelor sau la o mai mare siguranţă pe străzi. În continuare poţi fi omorât în plină stradă, poţi fi atacat cu sabia sau cu toporul în trafic sau poţi fi făcut bucăţele şi ambalat într-un geamantan. Aceste servicii nu au cum să ştie dinainte ce e în mintea unui om şi pot să ofere doar o protecţie disimulată pe care noi o plătim foarte scump.

De ce “ne” trebuie totuşi astfel de servicii? La umbra lor s-au desfăşurat tot timpul “misiuni” speciale (unele cu caracter de contrabandă ca în cazul celebru “Ţigareta”), secretul naţional ce le învăluie este un paravan excelent pentru a ascunde de ochii opiniei publice contractele derulate de către aceste instituţii din banul public, informaţiile obţinute în urma orelor de ascultare a telefoanelor private pot fi foarte utile în a dejuca intenţiile adversarilor de a prinde niscaiva putere. Sunt utile astfel de servicii pentru a asigura liderii politici că “baia de mulţime” ocazionată de diferite tăieri de panglici nu se transformă într-o “baie de scuipat” sau de “ouă stricate”. Aceste servicii secrete plătite gras din banul public nu sunt decât o rămăşiţă a puterii socialiste (nu diferă cu nimic de fosta Securitate pe scheletul căreia s-au construit), pe care actualii guvernanţi (tot socialişti şi ei până în măduva oaselor) nu au puterea sau curajul să le facă să dispară definitiv din existenţa noastră. Niciodată aceste servicii nu au dezvăluit decât ce trebuie şi când trebuie, nu au redus la tăcere decât pe cine trebuie, fiind absolut inutile contribuabilului român care plăteşte taxe în creştere pentru a le menţine neatinse şi înfloritoare.

Dacă vrem să ieşim din criză trebuie să punem rapid pe butuci astfel de instituţii anacronice care nu au intrat şi nu vor intra niciodată în vreo criză, la adăpostul unui “stat” (a se citi şleahtă aleasă prin “voinţă populară corectă”) care este singurul interesat în existenţa lor. Fără astfel de instituţii absurde vom avea cu siguranţă mai puţini ticăloşi în piaţa liberă (cei care există natural acolo supravieţuiesc cu sau fără ele) pentru că vor dispărea ticăloşii preocupaţi de “siguranţa naţională”.

sursa: cristianpaun.finantare.ro