C O N T R A P R O P A G A N D Ă

A fi roman, o durere tot mai mare

gandestevremrespect1De doi ani a fi roman echivaleaza tot mai mult cu o durere muta, imposibil de exprimat. O umilinta fara ratiuni precise, o stare de rau bazata pe o disperare tot mai accentuata. E ca si cum raul s-a concentrat in timp, putin cate putin, iar astazi a ajuns sa dea pe dinafara. Traim ca si cum am fi in ultima etapa a existentei noastre. Daca ar fi sa gasim o explicatie, dincolo de orice reprezentare politica, ea ar trebui sa aiba legatura in mod necesar cu sentimentul provocat de lipsa oricarui viitor. Toate pot fi intelese, orice se poate explica politic sau social, insa sentimentul profund al neincrederii in propriul viitor, al lipsei oricarei sperante macina mai adanc decat orice astazi.

Cat de usor ar putea deveni prezentul, in ciuda greutatilor lui, daca am vedea cel putin o raza de speranta in viitor!? Cat de usor am accepta orice masuri de austeritate, orice politica de recesiune, daca am sti si am putea spera ca de maine, de la anul, din 2015 ne va fi mai bine.

Daca am sti ca munca si seriozitatea ne-ar fi cumva rasplatite. Dar cand stii prea bine ca orice sacrificiu pe care il faci este in zadar, cand vezi ca am ajuns sa traim in tara unde doar smecheria si tupeul castiga toate confruntarile, atunci lasi orice speranta acasa.

Cat de lent ar trebui sa fie procesul de dezvoltare la romani – presupunand ca peste tot pe glob lumea se modernizeaza in timp, in cadrul unui proces lent si greu sesizabil – ca sa nu ai impresia dupa 21 de ani ca tot ce am facut noi a fost sa ne distrugem si ultimele lucruri bune pe care le-am mai avut si le-am inlocuit pe toate cu o bataie de joc generala.

Cred ca de vina trebuie sa fie, pe undeva, prejudecata si proasta idee, prea usor acceptate, ca orice tara evolueaza, se dezvolta in timp si merge, in general, inspre tot mai bine. Ei bine, Romania cred ca poate deveni exemplul perfect pentru exceptia de la aceasta regula de la sine inteleasa a lumii. Tara noastra risca sa devina un exemplu viu al faptului ca se poate merge din rau in mai rau, din prost in mai prost si din greu in mai greu.

21 de ani caracterizati in mare prin doar cateva cuvinte – reforma, criza, coruptie, lipsa justitiei, exod, demagogii si minciuni, nevinovati. De doua decenii noi tot reforma statul, suntem in criza, plesnim de coruptie, dar in acelasi timp nu avem niciun corupt, traversam crize fara niciun rezultat si muscam de fiecare data minciunile celor care ne conduc.

Iar pacalitul incontinuu, furatul caciulii unul altuia poate ca ar fi mers la infinit, daca nu ar fi sosit nota de plata a incompetentei noastre generale atat de repede. Ma tem ca in curand factura se va incarca atat de mult incat cei care platesc de fiecare dara ar putea sa se revolte in masa. Sau sa sucombe in interior.

Dincolo de orice discurs politic, de nume si sigle, de sloganuri si clisee, viata isi va cere dreptul intr-un final. Iar daca vom continua sa trisam, sa ne inselam unii pe altii si fiecare pe sine in parte, atunci nici nu vom putea sa vedem viitorul altfel decat intunecat si fara urma de speranta.

Autor: Iulian Leca

Sursa: Ziare.com

Related Posts

3 Responses “A fi roman, o durere tot mai mare”

  1. lucrez de ceva timp printre straini si am auzit zicind multe cuvinte urite despre noi ma durut ff mult dar cel mai rau ma durut cind am auzit cum vb romini despre rominia asa cum e e tara noastra stit cum se zice fie piinea cit de rea tot mai buna-i in tara mea .asa ca inainte de a deschider gura nu uita ca asteas originile tale ROMANEEEEEEEEEEEEE

  2. Acty says:

    Desteapta-te romane, o singura alegere exista intre frica si dragoste;

  3. Doru Dascalu says:

    Nea Leca, eşti un bun propagandist al sistemului. Dacă trăiai pe timpul împuşcatului, cu siguranţă erai recrutat de partid(sic) pentru prezentarea realizărilor, că le ai cu aburitul din condei. Un singur lucru nu ai spus. Unicul scop pentru fiinţa umană, care este propovăduit de sistemul capitalist, ca fiind principalul obiectiv al tău în viaţă ca fiinţă umană. Uite că mie milă de tine şi ţi-l dezvălui. Unicul scop în viaţă, preluat de majoritatea, inclusiv de tine, este Zeul BANI! Jură-te să mori tu şi toată familia ta, că ai alt scop în viaţă! Sau nici nu ţi-ai dat seama că sistemul ţi-a creat această dependenţă, precum un drog, respectiv “profitul”! Să ai profit, nimic altceva. Să fi înconjurat de rate, facturi, taxe, impozite şi alte inginerii financiare care fură în mod legal de la cei mulţi, bănuiesc că a fost şi este visul tău. Chiar spălat fiind pe creier cum eşti, recunoşti că Eminescu a fost, este şi va rămâne singurul geniu al plaiurilor mioritice. Citeşte poezia Împărat şi proletar. Îţi va crea un scurtcircuit neuronal, dar sper să supravieţuişti. Asta în cazul când spălarea creierului nu a fost definitivată la tine.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss