Politică

2010 – anul schimbarii pe scena politica mondiala

2010 - anul schimbarii pe scena politica mondialaLumea se schimba foarte rapid. Noi provocari sunt din ce in ce mai vizibile, cum ar fi cele create de incalzirea globala. Ascensiunea financiara a Chinei se produce cu o viteza care i-a surprins chiar si pe observatorii bine informati.

Lumea, in 2010, nu va fi o oaza de liniste si popoarelor le va trebui sange rece, rabdare si dexteritate pentru a face fata noilor provocari si pericole.

Economia mondiala, grav afectata de o criza fara precedent, prima in epoca globalizarii, la care se adauga adaptarile impuse de schimbarile climatice, va fi greu incercata. Noile strategii vor trebui sa tina cont si de problemele energetice. Daca la toate acestea adaugam si politica americana in plina redefinire, dar si posibilitatile Chinei si Indiei de a influenta si reaseza puterile lumii, atunci anul 2010 se anunta unul al schimbarii.

Barack Obama va ramane un jucator-cheie in 2010 si pare destinat sa-i dezamageasca europeni. Ca orice american nascut in Hawaii, acesta are mai multa consideratie fata de Asia decat fata de Europa si a uitat prea repede ca este, inainte de orice, presedintele Statelor Unite, comenteaza RTBF.

La ultimul summit G20, Obama a decis sa transfere 5% din actiunile si drepturile de vot din cadrul unor institutii financiare precum FMI si Banca Mondiala, din Europa catre China. Prima vizita a secretarului de stat Hillary Clinton a fost tot in China. Practic, se consituie o noua alianta, un G2, o noua axa a lumii economice si geopolitice intre doi giganti care au insa obiective si idealuri antagonice.

Europa va fi marginalizata fortat in dialogul care va face din zona Asia-Pacific cea mai puternica din punct de vedere strategic. Nu trebuie uitat nici faptul ca Barack Obama a refuzat o intrevedere privata cu Gordon Brown, ceea ce inseamana ca o “relatie speciala” cu Marea Britanie nu mai este primordiala in ochii americanului.

Rusia, refacerea un imperiu

Chiar daca este redusa la statutul de putere de mijloc, Rusia va fi cu siguranta monitorizata in aceasta perioada. Conducerea dubla ii da tarii lovituri cand mai puternice, cand mai blande. Cu un prim-ministru precum Vladimir Putin, care nu a renuntat la functia de presedinte si vrea sa candideze la prezidentiale in 2012, si cu un presedinte maleabil precum Dmitri Medvedev, viitorul Rusiei ridica mari semne de intrebare.

Relatia cu America, cu toate acestea, se prezinta sub cele mai bune auspicii, dupa ce Barack Obama a abandonat ideea instalarii controversatului scut antiracheta la portile Rusiei. Deci, dincolo de semnarea unui nou tratat pentru a reduce arsenalul nuclear strategic, am putea vedea cum Rusia si Statele Unite fac un soi de alianta creata pentru a controla Iranul si Orientul Mijlociu.

Dar Rusia ramane in primul rand axata pe problemele sale interne. Aceasta tara va avea mult de luptat pentru a evita noi surse de instabilitate. Mai presus de toate insa, Rusia se bazeaza pe rezerve foarte mari de gaz si de petrol, ceea ce o mentine inca in marile jocuri de putere si o poate ajuta sa isi reconstruiasca infrastructura complet depasita.

Iranul provoaca si agaseaza, Israelul ramane in garda

Toti ochii vor fi tintiti asupra Iranului pentru a gasi raspunsul la cel putin doua intrebari: cat de departe va sta Mahmoud Ahmadinejad, presedintele reales in iunie 2009, de provocarile privind programul nuclear al Iranului si ce impact va avea Opozitia care a inceput inca din 2009 sa isi exprime viu nemultumirea? O alta intrebare este daca Israelul, tinta a liderilor iranieni, ar putea ajunge la un compromis cu Teheranul.

Tarile din Orientul Mijlociu vor fi, cel mai probabil, sursa unor operatiuni militare de temut intr-un viitor nu tocmai scurt. Dar guvernul lui Beniamin Netanyahu nu se va plia presiunilor externe, nici macar americane, pentru ca nu vrea sa permita o revenire pasnica la masa negocierilor.

Unele proiecte vor fi “temporar inghetate” in Cisiordania, dar Ierusalimul de Est ramane un punct de frictiune cu potential exploziv. Israelul a decis sa nu reduca ritmul de constructie a coloniilor, spre mirarea palestinienilor. Provocarea este la fel de mult ideologica, cat si politica.

Un pic mai departe de Est, principalele zone de turbulenta vor ramane, ca si in 2009, Afganistanul si Pakistanul. Statele Unite par a fi pe punctul de a se bloca, asa cum s-a intamplat si in momentul razboiului din Vietnam. Batalia pare deja pierduta: prea multe greseli si neintelegeri. Ramane insa la mana Statelor Unite si aliatilor sai sa gaseasca o modalitate de a nu avea o soarta ratata.

Un alt termen al ecuatiei este capacitatea Pakistanului de a opri o insurgenta talibana.

China, noua superputere

Dupa operatiunile propagandistice si de comunicare de la Jocurile Olimpice de la Beijing, in 2009, China si-a consacrat imaginea pe scena mondiala. In mod gresit sau pe buna dreptate, pozitia Chinei a determinat esecul conferintei privind schimbarile climatice de la Copenhaga. Si acesta este doar un exemplu de ce este in stare actorul asiatic.

Cu parghii economice foarte puternice in Africa, asa cum avea candva URSS in tarile de Est, China face un joc ca de la egal la egal cu Statele Unite. Nimic nu pare a se produce pe plan international fara acordul Chinei. Pentru unii, noile obiective internationale sunt legitime si pasnice, iar lumea trebuie sa aiba incredere in aceasta noua hiper-putere. Pentru altii, China urmareste obiective hegemonice si nu are respect pentru valorile pe care s-a dezvoltat comunitatea internationala.

Dar poate ca surprizele vor veni chiar din inima Asiei. Luptand pentru a reduce focarele de nationalism din estul Turkestan-ului (regiunea autonoma uigura Xinjiang) si Tibet, guvernul comunist din China ar trebui insa sa fie mai atent la problemele companiilor chinezesti. In timp ce valul de emigranti din China pare de nestavilit, economia chineza are de-a face cu o masa de oameni saraci, care devin un important factor de perturbare a sistemului.

Brazilia, in randul liderilor?

Brazilia s-a afirmat ca un lider puternic al continentului sud-american. Fiind o prezenta puternica in problematica de mediu si direct implicata in protectia padurilor tropicale, Brazilia se constituie ca o contrapondere la guvernele radicale de stanga ale lui Hugo Chavez in Venezuela sau Evo Morales in Bolivia.

Dar Luis Inacio Lula Da Silva nu are prea mari sanse sa castige alegerile din Brazilia din acest an. Asa ca, dupa mandatul sau, incotro va merge tara? Aceasta va fi inca una din provocarile majore din 2010, in America de Sud.

Alina Bardas
sursa: ziare.com

Despre autor

contribuitor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu