Evenimentele recente din țară m-au dus cu gândul la anii ’90, mai precis la momentul acela definitoriu în care cotidianul, pe vremea aceea, de mare tiraj, Evenimentul zilei, promova o știre de senzație: o găină născuse un pui. Știrea părea ieșită din zona paranormalului, semnificativ mi se pare în schimb faptul că se lansase în România genul tabloid, adică genul care urma să marcheze până în ziua de astăzi întreaga societate românească.
Nu, știrea că o găină naște un pui nu este din zona paranormalului, este din zona incompetenței. Problema nu este deloc dacă o găină într-un exces de zel a sărit treptele evoluției darwiniste și a dat naștere progeniturii care urma să-i revoluționeze specia, problema este că în România incompetența devenise stare de fapt. Și asta se întâmpla în anii ’90. După 20 de ani, problema a devenit acută, incompetența, lipsa de profesionalism au devenit simptomatice pentru societatea noastră, o incompetență perfecționată. Incompetența nu s-a născut dintr-o candoare a lenii, cum ar putea crede mulți, nicidecum, s-a născut din indiferență, s-a născut din frustrare, angoase, ”să moară și capra vecinului!”, ”dar ce, eu sunt mai prost?”, s-a născut din răsturnarea scalei valorilor, din promovarea pe pile și interese, din amorțeala minții și a firii.
Două știri mă frapează astăzi, dincolo de tragismul lor și dincolo de moralitate sau culpă, două știri care îmi completează sau îmi redau imaginea României de azi, așa cum probabil o regăsim fiecare dintre noi, dar în diferite ipostaze: o dată e știrea cu nefericitul accident aviatic din Apuseni, în care și-au pierdut viața în mod stupid două persoane, iar a doua este cu prinderea hackerului căutat de serviciile secrete româno – americane, de poliția română și probabil de Interpol. Evident că nu pare a fi vreo legătură între ele, dar legătura există și o să mă explic.
În primul caz, vorbim de o incompetență coordonată , la toate nivelurile instituțiilor responsabile din România, singurul element care este coordonat, de altfel. Nu vreau să intru în detalii tehnice, care țin de anchetă și derularea evenimentului, dar o să remarc cel mai important aspect, după părerea mea. Înțelegem cu toții că un accident se poate întâmpla, nu e ceva ieșit din comun, există cauze, circumstanțe, hazard. În schimb, dacă ți se spune că un om, implicat în accident, sună la 112, de pe smartphone (telefoanele acelea cu ecran mare, pe care faci cu degetul) serviciul de urgență, iar echipa de intervenție nu reușește în 6 ore să localizeze accidentul, asta ar părea iarăși din sfera paranormalului. Dar, nu, e din sfera incompetenței. Cu tehnologia existentă, un copil din primele patru clase poate localiza prin smartphone aplicația GPS, mai ales dacă telefonul este conectat la rețea. Cu toții știm asta (cei care utilizează un telefon nu foarte nou). Cu toate acestea, instituțiile responsabile (STS- 112, MAI-IGSU, SRI, ROMATSA, SMURD și Prefectura) nu reușesc să o facă, niciunii. Dacă preiei coordonatele GPS, cu instrucțiuni precise către interlocutor, pe care STS nu are cum să nu o poată face și introduci pe GoogleMaps, localizarea se face în 30 de secunde. Orice altă discuție despre culpă, demisii sau răspunderi nu-și au rostul.
În al doilea caz, hackerul cu pseudonimul Guccifer a fost prins, la domiciliu, într-o comună, din județul Arad. Aflăm despre el că reușise să spargă emailuri ale unor personalități importante din SUA și România, printre care George Bush, Colin Powell și George Maior, practic unii dintre cei mai bine păziți oameni din SUA, respectiv România, foști președinți, șefi ai apărării și ai serviciilor secrete. Și ce mai aflăm despre Guccifer? Că nu a studiat în viața lui IT, e autodidact și că trăiește din taximetrie, alături de familia sa modestă, o soție și o fată, într-un sat de la periferia țării.
Vă spuneam că dincolo de moralitate și tragism, se poate trage un semnal de alarmă: în România, incompetența conduce, oamenii care nu știu să facă nimic sunt plasați în funcții cu răspundere foarte mare și evident, dau chix, pe când oamenii capabili nu-și găsesc locul în societate, trăiesc în mizerie și-și duc viața în izolație și calvar și uneori, ajung să facă prostii. Societatea românească e bolnavă până în măduva oaselor. Suntem pe marginea prăpastiei, dar nu în sens economic, ci ca societate. Ceea ce trebuie să facem și o putem face este să eliminăm incompetența, să restructurăm instituțiile putrezite ale statului și să reconstruim țara pe temelii solide, în care meritul și profesionalismul să fie cuvintele de ordine. Este nevoie ca de aer ca oamenii competenți și cu abilități să înceapă să-și spună cuvântul în societate, să devină vizibili și activi, să se constituie în partide care să radă actuala clasă politică. Noile partide trebuie să-și impună lustrația, chiar cu riscul de a pierde și câțiva oameni valoroși. Oricine a îndeplinit funcții de conducere în statul român trebuie să-și ia adio de la prezența în zona publică și a guvernării. Numai astfel, prin sacrificii și cu acțiuni tranșante se poate reconstrui statul. Instituțiile statului trebuie să recâștige încrederea cetățenilor, iar pentru asta incompetența trebuie să dispară. Altfel, România va continua să nască monstruozități care ne vor devora și ultima rămășiță de speranță și bun simț.
Autor: Cristi
Sursa: Initiative Pentru Romania
Da, da,… de 1000 de ori DA! Dar nu are cine si cum să o facă. Parlamentul e plin de lichele si incompetenti, poporul care voteza pușcăriabili si golani agramati? Putini sunt cei care au capacitatea de a recunoaște oamenii de valoare de cei incompetenti. Școala nu mai educă copiii în spiritul valorii. Eu nu văd nici o cale. Legislația actuală nu permite accederea la putere a oamenilor cinstiti, de caracter si competenti in profesia lor. Studiati legislatia partidelor și vedeți câte piedici se pun.