C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for General

Luminița Arhire: ”PANTOFIORUL ÎN CAROURI ALBASTRE AL CENUȘĂRELULUI”

MOTTO: „Congresul USR, între pastila albastră, Star Trek, Game of Thrones, pantofii norocoși ai lui Barna și partidul lui Cioloș, care PLUSează” (titlu de reportaj pe pagina DIGI 24.ro, 13 iulie 2019) 



Dragii moșului, cred că știți povestea, așa că nu vă mai plictisesc cu începutul ei, deoarece ar trebui să vă spun câte ceva și despre Nicușor Dan și n-am chef… Deci…bla-bla-bla… și trec fără menajamente la balul de alegere a candidatului la președinție… remarc în treacăt că nici poveștile nu mai sunt ce-au fost odată, căci sindrofia nu s-a desfășurat nici la Palat, nici într-o sală de bal, ci în Sala Mare a TNB, un bun prilej pentru Andrei Caramitru, curtean și fost consilier personal, să le arate tuturor ce manager mișto e tac-su și cum s-a străduit el să facă săli mari și folositoare, la o adică, și partidelor care nu prea au membri, dar în schimb încep să aibă mulți votanți.

Una peste alta, la bal au venit, de peste mări și țări, 491 de invitați pe lângă Cenușărelu’, reprezentând mai multe tabere și grupuri de interese …printre interesele alea aflându-se și cele comune ale lui Stelian Ion, Cosette Chichirău, Cristian Seidler, Claudiu Prisnel și Cristian Ghinea, ce păreau mai hotărâți ca niciodată să o aleagă „regina balului” pe însăși maștera ecoloagă și somnolentă, Goțiu Mihai!

Acestora însă le-a luat maul Cenușăreluʹ, când a pășit pe scenă încălțat cu niște superbi pantofi albaștri, în carouri, care sigur-sigur nu se potriveau cu tălpile niciunui alt participant, deoarece nimeni dintre cei 491 de oaspeți nu purta numărul 59 la încălțări!

Pe mine discursul pe baza căruia Cenușăreluʹ s-a ales „catindat” la președinție m-a plictisit de moarte. Mult mai simpatic și mai vivace mi s-a părut însă discursul dânsului din 28 octombrie 2017, în urma căruia a ajuns președinte al partidului… acela a fost fantezist și structurat pe mai multe faze, după cum veți vedea mai jos. Iată:

1.FAZA PE PROBLEME DIGESTIVE

„Practic am stomacul ghem. Că mulți dintre voi m-ați întrebat: dar unde e entuziasmul tău și mina pozitivă cu care ne-ai obișnuit? E în ghemul din stomac, presupun, și sper ca în lunile și anii următori îl voi readuce în această organizație în măsura în care veți decide să mă susțineți la candidatura de astăzi.” (în sală s-a înțeles că dânsul va livra, cu generozitate, GHEMUL DIN STOMAC, fapt privit cu mare interes de membrii partidului, căci niciunul nu văzuse până atunci conținutul stomacal al lui Cenușăreluʹ, așa de aproape și la scara 1:1, n.n.)

2.FAZA PE RALIURI AUTO CU MAȘINI TRĂSNITE

„Am toată încrederea că putem să devenim partidul acela pe care toată lumea îl așteaptă… el este deja, se numește USR și suntem în pregătirea de la boxe, cum se zice, poate nu toate echipamentele strălucesc și funcționează, dar mașina va ieși și va funcționa la raliu. Am transmis în societate, cumva, imaginea mașinilor acelora haioase, care au prea mulți cilindri, prea multe pistoane în raport cu caroseria … cumva un motor mai puternic decât e cazul la caroseria noastră de partid” ( eu, să fiu în locul lui Goțiu sau Chichirău, mi-aș fi amintit acest discurs istoric și aș fi simțit oleacă de inconfort la promisiunea candidatului suprem de a mai amputa din pistoane și cilindri, că prea sunt în număr mare și prea fără rost, la o caroserie așa mignonă, n.n.)

3.FAZA PE SĂRITURI DE LA ÎNĂLȚIME

„În 2015 eram în deșertul Nevada … și atunci am hotărât să sar cu parașuta deasupra Marelui Canion. Sentimentul pe care l-am avut când am pășit în gol de la 5000 de metri e de nedescris- e exact sentimentul pe care îl am acum în fața voastră, în această ipostază.” ( nu știu ce i-a sugerat candidatului această comparație, dar publicul s-a înduioșat și, văzându-l fără parașută, nu l-a lăsat să-și rupă picioarele, ci chiar l-a ales, n.n.)

FAZA PE ECHIPE CU FOTBALIȘTI SUPERVEDETE

„Noi suntem ca o echipă de fotbal formată din supervedete. Cam așa arată din exterior… Dar ca echipă jucăm destul de prost … ne mai dăm și autogoluri, cum am văzut în ultimul timp. Eu vreau ca USR-ul să devină o echipă construită pentru a câștiga meciul. Nu faza cea mai spectaculoasă, nu golul etapei… că la ORDONANȚA 13, când am ieșit cu pancartele alea ne-a reușit… dar vreau mai mult decât atât… vreau să fim recunoscuți datorită jocului colectiv… vreau să transform USR-ul într-un mecanism redutabil și funcțional. Vreau să-l transform într-un partid adevărat… vreau să devenim INSPIRAȚIONALI…”

Ei, dragii moșului, aici am vrut să vă aduc… căci între timp, Dan Barna, Cenușăreluʹ cu pantofi fistichii, a devenit mai inspirațional decât vă trece prin minte. Așa de inspirațional încât a intrat direct în SCI-FI, cu viteza unui asteroid de mică mărime care năvălește în atmosfera ultrararefiată a unei planete. Așa că pe 13 iulie 2019 a rostit pe scena TNB următoarele:

„Acum este momentul nostru! După toate lucrurile pe care am reuşit să le facem împreună în ultimii trei ani, sunt sigur că avem o şansă reală ca USR-PLUS să dea preşedintele. Şi ştiu că aveţi curajul să intrăm în această competiţie. Ştiu că avem voinţa să mergem până la capăt pe acest drum. Suntem Games of Thrones ca viziune, dar ca energie suntem Star Trek-ul României”.

…asta, desigur, după mult comentata încurcătură cu „pastila albastră”:

„După jumătate de an în acel guvern tehnocrat mi-am dat seama că nu mă mai pot întoarce la viaţa mea dinainte. Cred că ştiţi cu toţii secvenţa aceea din Matrix, în care în partea aceea de început Neo primeşte două pastile, una roşie şi una albastră, şi i se spune ‘dacă iei pastila roşie te vei întoarce la viaţa ta obişnuită şi vei vedea lucrurile aşa cum le vedeai dintotdeauna. Dacă vei lua pastila albastră vei vedea realitatea aşa cum este ea’. La fel a fost şi pentru mine. Am acceptat acea provocare şi am intrat în USR.”

Trecem peste culoarea pastilei înghițite de Dan Barna și peste apropo-urile lui Rareș Bogdan- zmeul cel rău- cu privire la virilitatea eroului nostru, și luăm pastila roșie ca să putem privi realitatea în față. Și ce vedem… vedem că suntem, totuși, într-o poveste… în acea poveste un partid cu maximum 15 000 de membri și cu filiale ici-colea, a obținut un scor similar în alegeri cu un partid de 800 000 de membri – poate nu toți cu cotizația la zi, dar cu carnete de partid, sigur!

Și povestea merge mai departe- e trecut de miezul nopții și Cenușărelu’ și-a pierdut deja „DECEBAL”-ul în carouri azurii pe treptele Teatrului Național iar prințul Cotrocean studiază problema și se pregătește să caute posesorul pantofiorului măsura 59, în perspectiva unui parteneriat civil bazat pe dragoste, respect și înțelegere.

Un singur lucru mai rămâne de văzut: cu cine vor vota cei 800 000 de membri PSD, împreună cu familiile lor, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale- dacă vor vota! Căci „parteneriatul civil” al lui Cenușăreluʹ cu prințul Cotrocean depinde al naibii de tare de răspunsul lor la această întrebare!

Și-am încălecat pe-o șa… și-am înțeles deodată de ce discursul de prezidențiabil al lui Cenușărelu’ a fost așa de moale, de împăciuitor și de tern, adresându-se cu o vorbă bună inclusiv FUNCȚIONARULUI PUBLIC (ăla pe care îl dă afară Andrei Caramitru imediat ce ajung ei la putere, în caz că nu-l bagă direct în pușcărie). Căci prezidențiabilul nostru cu pantofi cadrilați se așteaptă la o „nuntă cu… DAR”… respectiv :

„DAR voi cu cine veți vota pesedeilor , în caz că…?” Ei, ACEASTA-I ÎNTREBAREA!

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Transhumanța orientală

Probabil ați citit știrea referitoare la cererea comisarului Vytenis Andriukaitis în ceea ce privește stoparea exportului oilor românești către Orientul Mijlociu. Evident, proștii eroici din categoria TFL au și luat-o-n gură cu „Daea e dă vină”. Sigur că da, dar gândim și noi puțin?
N-am auzit ca acest suspect comisar european să zică ceva la adresa exportului de oi din țara sa spre Orientul Mijlociu. Așa-i că v-am cam luat prin surprindere? Chiar nu vă gândeați că ar fi și asta o oarecare variabilă? Hai să vedem cum stă treaba în toată această tărășenie.


Uniunea Europeană exportă anual aproximativ 2 milioane de oi și viței către Orientul Mijlociu. Oile românești care trebuie să plece acum spre Golful Persic reprezintă 3.5% din totalul animalelor exportate de UE. Rețineți, doar această tranșă înseamnă 3.5%! E imens. Mai mult, ea e o componentă esențială deoarece oile trebuie să ajungă în țările de destinație înainte de „Sărbătoarea Sacrificiului”, una dintre cele mai importante sărbători religioase ale islamului.

Problema ridicată de comisarul lu’ Pește este aceea că animalele vor fi supuse unor temperaturi extreme. Mai mult, el dă și alternativa, anume ca țările UE să nu mai exporte animale vii către Orientul Mijlociu, ci carne gata procesată. Asta deoarece oilor transportate acolo nu li se asigură condiții similare celor de pe vasele de croazieră, n-au parte de piscină, masaj, servicii medicale specifice sau spectacole de calitate. Știu că e o glumă, dar cu abureli de acest gen am fost noi ruinați.

Primul lucru care ar trebui să i se spună comisarului european lituanian ar fi că ori e prost ori mănâncă căcat. Și-o să vă explic de ce. În primul și-n primul rând n-ai cum să exporți carne pentru „Sărbătoarea Sacrificiului” pentru simplul motiv că nu ți-o cumpără. Oile trebuie sacrificate tradițional, altfel carnea nu e halal. În plus – știu că sună aiurea pentru cei mai sclifosiți – oaia trebuie sacrificată atunci, de acea sărbătoare. Așa e tradiția. Cei care s-au nimerit prin zonă în timpul Sărbătorii Sacrificiului știu bine despre ce vorbesc.

Și-acum să revenim la problemă. Miza ei e mai simplă decât vă imaginați. Prin sacrificarea exportului celor 70 000 de oi noi ar trebui să renunțăm benevol la o halcă de 3.5% din totalul exporturilor UE. Credeți că arabii nu vor avea oi? Bineînțeles că, într-o asemenea situație, vor face absolut orice pentru a transporta marfa cerută către consumatori. La orice preț. Același număr de oi va fi sacrificat, același număr de oi va muri în drum spre destinație etc. Asta însă va afecta iremediabil relațiile noastre cu partenerii comerciali de-acolo. E un dezastru să le spui ălora acum, pe ultima sută de metri, că nu le mai trimiți marfa din cauză că s-a trezit Pulică de la UE că-s temperaturi mari în Golf. Mai mult, e un dezastru pentru crescătorii români de animale care se trezesc cu animalele în bătătură și fără bani.

Văd că netul s-a umplut de imagini cu modul – uneori barbar – în care sunt sacrificate animalele în Orientul Mijlociu. Știu povestea, doar v-am spus că m-am nimerit de multe ori în timpul Sărbătorii Sacrificiului. Prin orașe curg râuri de sânge. Asta deoarece oile sunt sacrificate tradițional. Tradițional înseamnă similar modului în care sunt sacrificați la noi porcii de Crăciun, anume prin înjunghiere. Procedeul asigură o moarte rapidă a animalului cu scurgerea sângelui. Alternativa recomandată de organizațiile pentru protecția animalelor este electrocutarea. Aceasta acționează mai rapid cu vreo 3-4 minute, dar are dezavantajul major că tot sângele se lasă în carne. Este, dacă vreți, diferența dintre carnea de porc pe care-o mâncați după ce porcul a fost sacrificat tradițional și cea de abator.

Pentru cei care-și dau ochii peste cap, voi face precizarea că de la începuturile omenirii și până în prezent sacrificarea se face în modalitatea tradițională, care reduce masiv toxicitatea cărnii și o face mult mai ușor conservabilă. A veni acum și a spune șlehtei de imbecilizați corect politici că e mai bine să sacrifici animalul prin metode „moderne”, mi se pare o prostie fără margini. La fel cum, a spune că e mai uman să omori găina prin sucirea capului decât prin tăierea acestuia.

Să ne întoarcem însă la problema noastră pentru a remarca un fapt cât se poate de simplu: deranjul nu e legat de moartea animalelor sau de temperaturile mari. Ăla e doar pretextul. Marea problemă e că Daea, cu oaia lui cu tot, a reușit să cotropească o halcă imensă din piața de export a UE către Orientul Mijlociu. Iar asta nu e văzută cu ochi buni. Mai ales în condițiile în care suntem așezați geografic destul de bine pentru a putea face legea pe această piață. Și-aici nu-i vorba de oi, ci și de viței. Iar în ceea ce privește vițeii deranjăm teribil nu atât cu cât exportăm acum, ci cu perspectiva care va lăsa fără treabă o groază de crescători vestici. Așa că e cazul ca prin intimidări de tipul celor puse pe tapet de comisarul Pulică să se transmită partenerilor comerciali din Orient că românii nu-s de încredere în ceea ce privește exportul de animale vii.

Mă gândesc totuși că poate găsim un om suficient de vertical printre politicienii noștri care să-i spună elegant domnului comisar ieuropian ceea ce trebuie să audă, anume „mai du-te bă-n pizda mă-tii!”.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: trenduri.blogspot.com

Dan Diaconu: “Grecii și calul troian perpetuu”

Grecii au reușit să îndepărteze de la putere Syriza lui Tsipras, lupul în blană de oaie care a distrus țara subordonând-o marilor interese din UE și SUA. Dacă te uiți la Grecia de dinaintea lui Tsipras și la cea de după, poți limpede să constați că țara a trecut printr-o furtună: oamenii sunt mai săraci, mai puțin optimiști, afacerile locale trag din greu în condițiile unei concurențe neloiale venite din afară. În timp ce firmele grecilor își închid porțile, marile lanțuri internaționale fac legea pe piață. E destinul crunt al oricărei națiuni cucerite.



Îndepărtarea lui Tsipras aduce la putere o mai veche cunoștință de-a grecilor, anume partidul Noua Democrație condus de Kyriakos Mitsotakis. Așa e că deja începeți să aveți o bătaie de ochi? E logic. Actualul șef al Noii Democrații provine din dinastia politică Mitsotakis, cea care, alături de cealaltă dinastie – Papandreu – conduce destinele Greciei de-atâta amar de vreme. Privind la ceea ce-au votat grecii aproape că-ți vine să spui cu năduf că-și merită soarta.

Nu vreau să fiu dur, dar nu poți să suferi de o asemenea orbire. Papandreu și Mitsotakis au mimat democrația în Grecia încă de la Război. Pe rând, fiecare dintre cele două dinastii au preluat puterea, au promis marea cu sarea și au dezamăgit. După fiecare dezamăgire grecii se aruncau în brațele celeilalte dinastii – aflate chipurile în opoziție – înjurându-i pe cei de la putere. Așa s-a tot jucat „jocul democratic” acolo, între o falsă dreaptă și o falsă stângă. Și, pentru ca treburile s-o ia și mai rău în tragic, în timpul celei mai crâncene crize prin care a trecut țara, falsa stângă a degeneratului George Papandreou a fost înlocuită de o stânga chipurile radicală a lui Tsipras, în fapt o construcție corporatisto globalistă de stânga care s-a dovedit a puți de la o poștă a Soros și Rothschild.

Deplasarea către fake-dreapta lui Kyriakos Mitsotakis semnalizează disperarea electoratului grec, un electorat din ce în ce mai sărăcit și obligat să fie solidar cu imigranții, noua invenție a debilei politici corporatiste de stânga, care visează strict transformarea omului în sclav. Ingineria politică aplicată în Grecia prin spălarea creierelor dă roade. Altfel nu poate fi explicată radicalizarea electoratului, deplasarea sa spre dreapta controlată de globaliști în condițiile în care cel mai de dreapta partid politic de-acolo – Zorii Aurii al lui Nikolaos Michaloliakos n-a reușit nici măcar să atingă pragul electoral. Ciudat nu?

Este ciudat doar aparent. În realitate toată tevatura e una cât se poate de clasică. Discursul naționalist-radical al Zorilor Aurii a fost confiscat de Noua Democrație. În timp ce partidul lui Nikolaos Michaloliakos(arestat între 2013 și 2015, iar în prezent inculpat într-un nou dosar inventat de procuratura greacă) a fost permanent intimidat prin agresiuni asupra membrilor săi, incendieri de sedii și chiar asasinarea unui membru pregnant, retorica de dreapta a fost preluată de gașca lui Mitsotakis care, în mod evident, a fost protejată. Astfel, disperarea electoratului a fost canalizată din nou către mafia politică oficială care servește intereselor globaliștilor de stânga(mă rog, formularea pare pleonastică, dar ținând cont că atât stânga cât și dreapta sunt forme de manifestare ale aceluiași drac, n-o consider greșită).

Sunt mulți cei care se entuziasmează văzând în spatele lui Mitsotakis pe Antonis Samaras și pe Adonis Georgiadis. Fostul premier Samaras este liderul facțiunii cea mai de dreapta din Noua Democrație, iar Georgiadis s-a făcut cunoscut prin afirmația scandaloasă pentru stânga cum că manifestația studenților de la Polytechneion din 1973 împotriva Juntei Coloneilor nu s-a soldat cu victime omenești. Teoria e oricum discutabilă, dar a spune în Grecia de azi că atunci n-au fost victime aproape echivalează cu negarea Holocaustului în politica mare. Dacă această afirmație ar fi fost făcută de cei de la Zorii Aurii, bag mâna-n foc că s-ar fi lăsat cu incendieri în masă ale sediilor și lichidări ale membrilor formațiunii politice. Însă, când e voie de la stăpânire poți spune orice pentru păcălirea fraierilor.

Nici pentru Samaras n-ar trebui să avem vreo apreciere. Se știu prostiile făcute de el în perioada în care-a fost premier, astfel încât flatulențele naționaliste de-acum se golesc de sens în momentul în care ne aducem aminte că a vândut țara intereselor globaliștilor. Degeaba urlă acum împotriva acceptării de către Parlamentul dominat de Syriza a denumirii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei drept Republica Macedoniei de Nord dacă nu face nimic împotriva acestui blat care calcă în picioare demnitatea greacă. El nu face altceva decât să arunce în aer slogane goale care servesc strict prostirii electoratului.

Oricât de mult ar imita comportamentele lui Orban sau pe-ale lui Salvini, cei din menajeria lui Mitsotakis nu-s nimic altceva decât niște saltimbanci jalnici meniți a distrage atenția poporului grec târât din nou într-un nou blat din același repertoriu cu toate celelalte care s-au tot repetat până acum. Toată această nemernicie din care Grecia nu mai iese ar trebui să fie o lecție pentru noi. Însă, din păcate, suntem atât de închistați încât ne vedem incapabili de a înțelege nenorocirile altora pentru a evita aceleași greșeli.

Privind spre Grecia și văzând ceea ce se-ntâmplă la noi, constat cu amărăciune că, în fața cazului-școală Grecia ne comportam asemeni elevului repetent, incapabil de a înțelege lecția care i se predă. E ca și cum cineva ne-ar avertiza asupra unei epidemii de ciumă care a izbucnit în jurul granițelor țării, iar noi ne-am apuca să hrănim șobolanii.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Tînăr, caut să aparțin. Cum se transformă societatea pe spețe psihosociale

Cum reușește societatea să se transforme? Păi simplu: din interior.



Nevoia de apartenență se bazează pe insecurități psihoemoționale, și oamenii au fost foarte slăbănogiți în ultimii ani cu privire la asta. Peste tot ni se spune că suntem înapoiați, proști, urîți și vai de noi, așa că chestia asta, treptat, începe să dea rezultate!

Nevoia de apartenență și validare socială a omului este foarte puternică, prin urmare, opiniile oamenilor sunt ajustate în raport cu ceea ce este la modă, cu curentele principale, (mediocre, ce-i drept) care circulă prin toate canalele media deinformanipulare în masă.

Cînd faci parte dintr-o breaslă, la serviciu, de exemplu, și pe facebook colegii văd că tu, singurul poate, manifești într-o oarecare măsură împotriva credințelor, preferințelor și aspirațiilor lor, îndată vei fi vizat de ei.

Nici nu e de mirare că în ziua de azi, companiile vînează profilul psihosocial al candidatului pe orice job, în special acele companii care și-au făcut un obicei din a cîștiga imagine pe spinarea proletariatului și a ideilor sociale care cîștigă tot mai mult teren în cazul tinerilor azi: socialismul, progresismul, apropierea aceasta tâmpă și fără noimă de oameni cu care, deși n-ai nimic în comun, ți se inoculează prin felurite imagini, că de fapt ai avea (sau ai putea să ai totul). Stabilitatea în grupuri mici ar putea fi amenințată de acel individ care e altfel, diferit, care prin natura personalității lui reuște să fie lider cu ușurință, să seteze trenduri (de orice fel) și să exercite o putere asupra celorlalți, chiar subtil vorbind. Așa că, la nivel mai mare, stabilitatea noii societăți care se pregătește la orizont, încununată de obediența infatuării datorate atitudinilor dictate de branduri ( atitudini care sunt de spoială, de fațadă depinde exclusiv de distrugerea, mai mult sau mai puțin din fașă, a acelor indivizi numiți ”EXTREME”, care ar putea periclita bunul mers și cumințenia, supunerea și ascultarea tuturor celorlalți din societate.

Prin urmare, cunoscînd deja aceasta, o mulțime de patroni și angajați în departamentele de Resurse Umane ale unor mari sau mici companii și firme, caută să deslușească, dincolo de prezentabilitatea unui individ la interviu, latura social-politică a individului, nu cumva, intrînd pe tărîm riscant, să piardă important capital de imagine, sau să-și piardă turma dezindividualizată prin – deja implementate- acele trenduri.

Cu cît un om are o personalitate mai accentuată (și funcțională), și el militează, mai mult sau mai puțin la vedere, pentru ceea ce devine din ce în ce mai mult cenzurat, interzis, bigotic, impotriva mulțimii progresiste ale cărei rînduri se îndestulează pe zi ce trece cu tot mai mulți depravați și  infatuare; cu cît un om are o personalitate mai accentuată și este mînat de acele crezuri interioare care nu-l pun pe făgașul ”bolnăvicioasei direcții în care o ia societatea,  cu atît el va reprezenta o amenințare mai mare pentru stabilitatea internă a oricărei companii. Răspuns final: ne pare rău, nu putem să vă angajăm la noi/ sunteți incompatibil cu politica noastră/nu sunteți potrivit pentru acest job/am găsit pe cineva mai potrivit pentru noi. A se traduce: am găsit pe cineva mai obedient, mai interiorizat, mai predispus dezindividualizării totale, pînă la identificarea completă cu corporația, firma, entitatea juridică, etc.
CITEȘTE MAI DEPARTE AICI

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front

Fostul şef al SPP, generalul Dumitru Iliescu: “ICCJ ȘI CONSTITUȚIA ROMÂNIEI. CE CAUTĂ ACOLO?”

Cu putin timp in urma, Curtea Constitutionala a Romaniei a dat solutia privind legalitatea completurilor de 3 judecatori care au judecat persoanele acuzate de fapte de coruptie, considerandu-le total ilegale. Ne punem cu totii, firesc, intrebarea: cum de a fost posibil ca atatia ani, Instanta noastra Suprema sa eludeze, in mod intentionat, o prevedere legala expresa?



Cum a fost posibil ca judecatorii supremi, cei indrituiti sa vegheze si sa sanctioneze pe cei ce se abat de la prevederile legale, sa asigure suprematia legii intr-un stat democratic, sa fie cei care au calcat-o dezinvolt in picioare? Nu am fost niciodata un aparator al lui Liviu Dragnea, cum de fapt cred ca nici eu nu i-am fost niciodata simpatic, dar asta nu m-a impiedicat sa iau atitudine atunci cand am vazut ca se incalca in mod grosolan legea, si am intervenit de fiecare data, indiferent ca a fost vorba despre Dragnea, Vasilescu, Grebla, Ruseanu, Ionescu, Popescu etc.

Si in cazul lui Dragnea evidenta incalcarii cu buna stiinta, de catre judecatorii supremi, a prevederilor legale, este naucitoare. Vrea cineva sa imi spuna si sa ma convinga de faptul ca judecatorii din completul de 5, complet care a dat solutia in controversatul dosar al angajarilor fictive, nu au stiut ca judeca un apel la o Hotarare data de un complet de fond ILEGAL? Greu de imaginat ca o sa se gaseasca cineva sa ma convinga, mai ales in situatia in care li s-a ridicat, de la bun inceput, de catre avocatii apararii, exceptia privind ilegalitatea unei hotarari date de o instanta constituita in afara legii. Si chiar daca avocatii nu prezentau situatia din aceasta perspectiva, judecatorii de la ICCJ cunosteau faptul ca hotararea a fost data de un complet ilegal, mai ales ca au si amanat la inceput luarea deciziei pana cand se pronunta Curtea Constitutionala pe speta respectiva, si ca atare aveau obligatia legala de a readuce lucrurile in zona de legalitate.

Din acest motiv, cu atat mai grava este incalcarea legii de catre magistratii Instantei Supreme si, in consecinta, si raspunderea lor sa fie pe masura! Daca Judecatorii Supremi nu isi dau seama ce este legal si ce nu, atunci cine sa o faca? Daca magistratii ICCJ, cei care impart dreptatea legala, incalca cu buna stiinta normele legale, si dau solutii in dispretul total al legii, ne punem firesc intrebarea: ce mai cauta acolo? De ce nu sunt suspendati, anchetati si judecati?

Fapta lor este deosebit de grava, cu elemente agravante, iar ei nu trebuie sa se situeze deasupra legii, asa cum de fapt este prevazut in Constitutie, cu totii fiind egali in fata ei, fara nicio exceptie, si in consecinta trebuie anchetati si judecati pentru a-si primi pedeapsa, inclusiv cea penala. Ca sa ma inteleaga si cei care nu au cunostinte juridice am sa va explic care a fost situatia apeland la o comparatie. Completul de fond format din 3 judecatori care l-a judecat in prima instanta pe Liviu Dragnea a fost ilegal pentru ca nu era unul special asa cum prevede legea pentru cele care judeca fapte de coruptie.

Este aceeasi situatie ca cea in care 3 avocati stabilesc ei sa o judece pe dna Tarcea si constituie un complet de fond, care dau o hotarare de condamnare. Poate ca unii dintre dvs vor spune ca exagerez, dar nu o fac cu nimic, pentru ca, sub aspectul legalitatii, sunt la fel de ilegale ambele completuri. Ori, dna Tarcea face apel si prezinta instantei de apel faptul ca a fost condamnata in prima instanta de un complet ilegal, constituit din trei avocati, iar magistratii supremi considera legala solutia data de prima instanta si o mentin.

De aceea locul lor nu mai este la ICCJ, ci la Jilava in locul lui Dragnea, daca l-au condamnat pe acesta stiind ca nu i s-a asigurat dreptul la o judecata dreapta. Aceasta este Justitia independanta pe care o aparati si o promovati, dle Iohannis? Aici ne-a adus blestemul care s-a abatut asupra Romaniei dupa ce v-ati instalat in fotoliul de la Cotroceni! Daca romanii dorec o asemenea Justitie si un asemenea lider, nu au decat sa va voteze din nou…”Capul face, capul trage!”

Autor: Dumitru Iliescu

Sursa: Dumitru Iliescu Facebook

Tandemul Rareș-Avram iese la atac

La Bruxelles s-a format un tandem aparent ciudat. Între cei doi, care au deschis lista la alegerile europarlamentare pentru PSD și pentru PNL. Între Carmen Avram și Rareș Bogdan. Europarlamentarii care, în timpul campaniei, au afirmat și au promis răspicat că se vor lupta la Bruxelles pentru interesele României. Și-au declarat în forță sentimentele patriotice. Acum urmează să facă dovada.

Aparent, pare de neînțeles. Sunt doi reprezentanți de marcă ai unor partide aflate într-o luptă pe viață și pe moarte. Știam că singurul lucru care-i unește este faptul că provin din jurnalism. Amândoi, vedete de prim rang. Sau foste vedete de presă. Iar acum au făcut un pact.
Pactul dintre Rareș Bogdan și Carmen Avram este tanspartinic. Numai că nici PNL, nici PSD nu se pot împotrivi. Dimpotrivă. Europarlamentarii celor două partide vor fi la rândul lor antrenați într-o acțiune comună. Cu sorți nu prea mari de reușită. Ei și-au propus să repare ceea ce a stricat și urmează să mai strice Dacian Cioloș.

Al treilea român care ocupă o funcție relevantă în Parlamentul European. L-a împins în față președintele Franței Emmanuel Macron. Dacian Cioloș a devenit astfel șeful unei familii de partide aflate sub umbrela Franței. Iar bătălia se dă pe agricultură.

Mulți ani Franța a obținut pentru fermierii ei cele mai importante subvenții petru agricultură din întreaga Uniune Europeană. Cât timp Dacian Cioloș, beneficind de susținerea Franței, a fost comisar european pentru agricultură, el a consolidat în avantajul Parisului și dezavantajul celorlalte state această stare de lucruri. Chiar și astăzi, după eforturi susținute ale autorităților de la București, dar și ale autorităților din alte state din Europa Centrală și de Est, subvenția fermierului francez este de câteva ori mai mare decât subvenția fermierului român. Și nimeni nu poate explica rațional această discriminare. Acum, Franța vrea mai mult. Nu numai să mențină acest scandalos decalaj, ci chiar să-l mărească. Introducând un nou criteriu legat de suprafața cultivată. O discriminare în plus.

Voi deschide aici o scurtă paranteză. În mandatul meu de senator PNL, am fost acuzat în mod violent de Victor Ponta, care acum a ales pentru partidul său denumirea de Pro România, că am rupt din interior alianța care forma majoritatea parlamentară. USL. Și cum o rupsesem? Promovând un act normativ care, dacă ar fi intrat în vigoare, ar fi ajutat sute de mii de fermieri. O lege prin care să devină gratuită prima intabulare a unui teren agricol și să oblige la o cadastrare, tot gratuită. Și am reușit un miracol la acea dată. Am obținut majoritatea cu ajutorul celorlalte partide, mai puțin PSD, în Senat. Victor Ponta a înnebunit literalmente și, în calitate de prim-ministru, a promis că, dacă legea va fi trântită la Camera Deputaților, Cameră decizională, va rezolva el printr-o Ordonanță de Urgență această problemă a țăranilor români. Nici până azi nu s-a rezolvat nimic. De aceea, o suprafață uriașă din pământul arabil al României fie nu este lucrată, pentru că oamenii nu au acte pe terenurile lor și nu se pot asocia, fie este lucrată, dar în condițiile în care țărani și fermierii nu beneficiază de nicio subvenție de la Uniunea Europeană. Am închis paranteza.

Uniunea Europeană deci nu numai că ne-a discriminat la comanda Franței, și pentru a răspunde unor interese până la urmă egoiste, dar a și beneficiat pe de-o parte de ajutorul lui Victor Ponta, care a blocat legea, iar pe de altă parte de ajutorul lui Dacian Cioloș, care a răspuns cu slugărnicie, întocmai și la timp, solicitărilor Franței.

Acum iată o inițiativă care mi-aș dori din tot sufletul să fie încununată de succes. Cei doi europarlamentari au literalmente posibilitatea să-și ducă înțelegerea mai departe și să-i ralieze în jurul lor și pe ceilalți europarlamentari din cele două partide. Paradoxul și faptul rușinos e că ei vor fi nevoiți să se lupte cu Dacia Cioloș și cu europarlamentarii USR-PLUS, care vor susține continuarea discriminării față de România.

Ce au înțeles unii și nu înțeleg alții? Un fapt asupra căruia a atras atenția Rareș Bogdan. Și anume că în Uniunea Europeană și în Parlamentul European fiecare se luptă pentru țara sa. Pentru interesele naționale. Și toate negocierile care se fac și toate înțelegerile care se încheie au acest obiectiv. Ajutându-și țara să devină mai puternică, faci mai puternică Uniunea Europeană. Doar cozile de topor nu înțeleg acest adevăr elementar. Să fim cu ochii pe ei. Și să așteptăm cu nerăbdare rezultatul. Are acest tandem vreo șansă? Da sau nu? Răspunsul îl vom găsi în buzunarul fermierilor români.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Băncile străine, o bombă cu ceas

Se petrec fapte incredibile. În sistemul bancar din România. Iar victimă sunt cetățenii acestei țări. Fapte la fel de incredibile cum a fost și reevaluarea guvernatorului Mugur Isărescu. Servită tot de afară. Dar săvârșită aici.



Bogdan Tiberiu Iacob, căruia nu întâmplător i-am aplicat sintagma de arheolog al presei române, a mai făcut în viteză două săpături. Și ne semnalează cazuri absolut rezvoltătoare. Primul exemplu se referă la ING Bank, o instituție de anvergură internațională. De la care te aștepți la cele mai bune practici. Ei bine, ce vă imaginați că face această bancă? Le pretinde clienților ei, care i-au încredințat propriile economii, că atunci când retrag banii pentru nevoie personale să raporteze băncii ce anume intenționează să facă cu propriile economii. Este într-adevăr incredibil că se poate petrece așa ceva. Dar al doilea fapt incredibil este că, sesizată fiind, Protecția Consumatorului a constatat că într-adevăr așa stau lucrurile,c ă fapta sesizată de un cetățean într-adevăr a fost săvârșită de funcționarii băncii și a decis să-i aplice o amendă. Colosala sumă de 10.000 de lei. Este absolut ridicol. Cu atât mai mult cu cât este exclus să ne aflăm în prezența unei excepții. Mai degrabă, este vorba de o practică obișnuită a funcționarilor acestei bănci. Iar pentru o instituție de statura ING Bank, 10.000 de lei nu înseamnă nimic. Absolut nimic în raport cu bătaia de joc la care îi expune pe cetățenii acestei țări.

Aceeași ING Bank a fost însă silită să plătească anul trecut nu mai puțin de 775 de milioane de euro amendă pentru nereguli săvârșite într-un singur stat. În Olanda. Iar neregulile sunt grave, pentru că se referă la spălarea de bani. Evident, nu avem o statistică a sancțiunilor la care a fost supusă onorata instituție bancară și în alte state ale Uniunii Europene, unde de asemeena este de presupus că s-a dedat la practici ilegale. Ceea ce este însă de semnalat este diferența de tratament. Care, dacă stăm să ne gândim bine, e de-a dreptul înspăimântătoare. Într-o țară care, așa cum s-a văzut, este tratată în Uniunea Europeană ca fiind de mâna a doua, cu dispreț, cu aroganță, cu un continuu sentiment de superioritate, o instituție europeană îi poate călca în picioare pe cetățeni, riscând cel mult o amendă de multe ori mai mică decât valoarea hârtiei igienice consumate de salariații ei. Dar într-un stat din nucleul dur al Uniunii Europene, aceeași instituție poate fi sancționată exemplar. Pentru că autoritățile au un cu totul alt comportament, într-o țară care se respectă pe sine.

Al doilea exemplu, furnizat tot ieri de Bogdan Tiberiu Iacob, vizează o altă bancă la fel de temută de către autoritățile române. Unicredit. Aici s-a descoperit ceva încă și mai grav. Faptul că au fost divulgate de către bancă datele personale a sute de mii de clienți. Iar consecințele din perspectiva autorităților române sunt doar simbolice. Divulgarea dateor personale ale clienților reprezintă încălcarea unor reguli sacrosante ale sistemului bancar. O regulă întotdeauna respectată. Cu abateri cu totul și cu totul excepționale, doar în  puținele cazuri care vizează terorismul, traficul de ființe umane, marea criminalitate internațională.

Cel mai înspăimântător fapt legat de exemplele de mai sus este modul în care autorități ale statului român înțeleg să închidă ochii la faptele unor societăți transnaționale, ca și când acestea ar fi intangibile. Exceptate cu desăvârșire de la regulile comune, deseori aplicate în exces societăților cu capital românesc. De către autorități care sunt tot ale statului român. Iar această situație mă duce cu gândul și la o altă revelație.

Această altă revelație este schimbarea absolut spectaculoasă și practic peste noapte a modului în care a fost evaluată activitatea guvernatorului Băncii Naționale Mugur Isărescu. Să ne înțelegem bne. Coaliția aflată la guvernare și care dispune și de majoritatea parlamentară, a stabilit în repetate rânduri, prin experții și specialiștii ei, că, sub guvernanța lui Mugur Isărescu, Banca Națională a României s-a făcut vinovată de derapaje grave pe de-o parte, iar pe de altă parte de multe ori a lucrat împotriva intereselor românilor, sacrificând aceste interese pe altarul altor interese, ale instituțiior bancare internaționale. Aceste constatări au fost atât de numeroase și atât de categorice, încât Parlamntul a făcut eforturi consistente pentru a-l aduce în fața membrilor săi pe Mugur Isărescu, pentru a-l lua la întrebări și pentru a-l urechea. Dar, în final, surpriză. Urecheatul de serviciu, care este cel mai longeviv guvernator de bancă națională din lume, a mai primit un mandat. Dat de aceeași majoritate parlamentară. Susținut de aceeași coaliție aflată a guvernare. Cum s-o fi produs miracolul? Să fi stat aceleași persoane, care au cenzurat ani de zile faptele lui Mugur Isărescu, cu picioarele în apă rece și să fi descoperit că în realitate dracul nu este negru ci este alb? Greu de crezut. În schimb, nu e deloc dificil să ne imaginăm că în acest caz a acționat în forță factorul extern. Nu știm cine este acest factor extern, nu știm ce nume poartă, dar în mod cert este suficent de puternic pentru ca la semnalul dat de doamna Viorica Dăncilă, în calitate de prim-ministru și de președinte al celui mai mare partid din România, și domnul Călin Popescu Tăriceanu, președinte de partid aflat la guvernare, șef al Senatului, al doilea om în stat să fi bătut perfect sincronizați din călcâie, să fi făcut stânga-mprejur și să constate fără nicio ezitare că de fapt guvernatorul Băncii Naționale nu numai că este bun, dar este apt să-și mai petreacă un mandat la conducerea Băncii. Indiferent care este adevărul, acest adevăr doare. Și sapă adânc la temelia mândriei naționale, la care au dreptul și românii.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Lupta statului subteran cu statul legitim în faza războiului total

Asa cum bine spunea cineva, atunci cand vrem sa stim ce gandeste si doreste SRI (sau mai exact aripa Coldea a SRI) ori trinomul SRI-DNA-ICCJ, putem citi cu maxim folos articolele lui Ioana Ene-Dogioiu. Cel recent, intitulat „Toti oamenii lui Dragnea”, confirma aceasta observatie.



Trecem peste multele referiri la persoane – „oamenii lui Dragnea” – dintre care unele calomnioase, altele irelevante si toate trase de par. Constructia textului urmeaza ceea ce unii ar putea crede ca este tehnica de diseminare a minciunii specifica autoarei, dar, in realitate, constituie aplicarea fidela a manualului de dezinformare si manipulare a masei intocmit de serviciile secrete. Se porneste de la premise ambigue in forma si denigratoare in continut, care, fiind conforme prejudecatilor si instinctelor rele ale populatiei, se considera dovedite, desi nu au fost probate prin nimic, iar din ele se extrag consecinte de o perfecta logica formala, falsul initial, uitat pe firul demonstratiei, fiind argumentul asa-zisului „adevar” final.

Desi agresiv pana la impertinenta, ca totdeauna, de asta data textul lui Ene-Dogioiu in spatele acuzatiilor ascunde disperarea celor in numele carora se vorbeste si ale caror mesaje se transmit. Despre ce este vorba?

Asa cum au afirmat si alti analisti, iesirea din peisaj a lui Liviu Dragnea a lipsit statul subteran de alibiul abuzurilor sale. Blocarea legislatiei (cauza a „excesului” de OUG, deplans ipocrit de Comisia de la Venetia), intrarea Presedintelui si a autoritatii judecatoresti pe terenul executivului si sabotarea actelor de guvernare, arestarile si masurile asiguratorii luate de procurori pe baza unor indicii imaginare, condamnarile fara probe sau in baza unor informatii ascunse inculpatilor, defilarea catuselor, precum si practica justitiei „populare” si a violentelor stradale, limitarea drepturilor omului, nesfarsitele sesizari sicanatorii ale CCR simultan cu ignorarea deciziilor acesteia privind solutionarea nenumaratelor conflicte juridice de natura constitutionala si altele asemenea au fost justificate de nevoia luptei cu „demonul” Liviu Dragnea, coruptul suprem al Romaniei si inamicul jurat al independentei magistratilor.

Condamnarea „demonului” nu numai ca impune acum gasirea unei noi tinte, ci pune la indoiala toata alerta trecuta privind incalecarea autoritatii judecatoresti de catre politic. Cum sa nu fie independenta o justitie capabila sa condamne pe omul numarul trei in ierarhia statului si asta chiar la capatul unei proceduri vadit fortate, cel mult pentru niste gainarii fara semnificatie penala?! Totul stropit cu sampanie sarbatoreasca de catre niste judecatori de-a dreptul indecenti care s-au felicitat in vazul lumii pentru solutie ca si cum ar fi fost niste activisti politici.

In aceste conditii este clar ca numarul sustinatorilor onesti ai industriei anticoruptiei se va diminua masiv. Unii se vor simti inselati. Mai ales dupa ce incarcerarea antipaticului presedinte al PSD le-a permis eliminarea nadufului si i-a impins spre o judecata mai lucida.

Pe de alta parte, se anticipeaza si diminuarea numarului nevroticilor cu spirit contestatar. Oricat de frustrati ar fi, nu multi pot sta cu degetele in priza pentru prea multa vreme. Fervoarea revolutionara mai oboseste. Mai ales dupa obtinerea unei victorii. Iar o ciorba racita si reincalzita nu mai are aceeasi forta de atractie a consumatorilor.

Prin urmare, masa de manevra se va reduce drastic si aceasta va face spectacolul strazii, care provoca interventia „disproportionata” a fortelor de ordine si oferea acoperire interventiei puterilor straine, mult mai putin impresionant.

Doamna Dogioiu anunta, insa, si un fenomen mai grav pentru comitentii sai. Interventionismul extern in sustinerea statului subteran se va dilua de asemenea, in perioada urmatoare. Asta nu pentru ca tintele au fost atinse, zice dansa, ci pentru ca strainatatea va avea alte prioritati si nu va mai gasi resurse sa alimenteze ca pana acum miscarea #rezist si expresia sa parlamentara. Strainii s-au saturat sa tot fomenteze o revolutie redusa totdeauna la o biata reactiune de romanii doritori de restauratie.

Trebuie adaugat la aceasta si faptul ca in lume vor aparea curand schimbari majore sau ca modificarile de pozitie si stare de spirit ale jucatorilor globali, anuntate de mult prin diferite semne, vor ajunge la faza maturitatii cand vor deveni evidente si direct palpabile.

Peste doar cateva zile isi va incepe activitatea un nou Parlament european in care fortele suveraniste vor avea o pondere mult mai mare si nu vor mai permite eurocratilor interventii la fel de brutale ca pana acum in chestiuni care tin de competenta statelor membre ale UE, precum politica penala sau organizarea institutionala. De asemenea, actuala Comisie europeana va fi inlocuita de alta, preocuparea pentru redactarea tendentionasa a rapoartelor MCV privind Romania, fiind deja substituita de negocierile pentru noua conducere a executivului UE. Din acesta este deja clar ca nu vor mai face parte domnii Junker si Timmermans. (Cel din urma, cel putin, nu in calitate de comisar pentru justitie.)

In acelasi timp, ambasdorul statului subteran american, Hans Klemm, va parasi Romania in cateva saptamani. Ultima sa subversiune, realizata in tandem cu amabasdorul statului paralel roman in SUA, George Maior, a fost aceea de a impune primului ministru Viorica Dancila, in functia de ministru al justitiei, pe Ana Birchall, lasand impresia ca aceasta ar fi sustinuta de SUA. Lucrurile se vor clarifica, insa, de indata ce la Bucuresti va ajunge noul ambasador american, Adrian Zuckerman, care a fost propus de Presedintele Donald Trump si care nu are cum simpatiza cu statul paralel de aici, frate geaman cu cel subteran care sapa zilnic la radacina administratiei legitime de la Casa Alba. Senatul l-a audiat deja pe Zuckerman (declaratiile sale tactice menite sa reduca ostilitatea senatorilor democrato-sorosisti nu trebuie sa ingrijoreze prea mult) si votul final este asteptat dintr-o zi in alta. Tinand seama de majoritatea republicana, el nu are cum fi decat pozitiv.

Prin urmare, Ioana Ene-Dogioiu avertizeaza ca oamenii justitiei selective si abuzive romanesti nu mai au la dispozitie decat foarte putin timp pentru a rasturna legislatia si institutiile adoptate pe timpul in care Dragnea era inca in libertate. Justificarea teoretica a rebeliunii magistratilor anti-sistem, pentru care pledeaza, prin amintita doamna, SRI, este aceea ca daca Dragnea a mers la inchisoare, tot la „inchisoare” trebuie sa mearga si legile justitiei, Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ), precum si magistratii sau functionarii publici care inteleg sa respecte acele legi si sa faca functional acel parchet. Asta desi Dragnea a fost condamnat pentru ca doua mici birocrate de la primarie au fost incurajate sa lucreze la partid in timpul programului de serviciu, iar nu pentru legislatia adoptata de Parlamentul Romaniei sau pentru institutiile organizate de Guvernul Romaniei. Acel Guvern caruia Parlamentul i-a reconfirmat votul de incredere chiar dupa condamnarea Presedintelui sau. Numai prostii sau nebunii pot musca dintr-o asemenea nada.

Asadar panica este maxima. Numai de si-ar da seama de asta si coalitia PSD/ALDE.

Obiectivul stabilit pentru rebeliunea planificata este in mod clar definit de doamna Dogioiu: desfiintarea SIIJ si proclamarea dreptului ICCJ de a incalca Constitutia Romaniei, inclusiv prin ignorarea deciziilor CCR, care – nu-i asa? – sunt inca infestate cu „oamenii lui Dragnea”. Pentru a obtine asta, magistratii rebeli invita puterile straine la interventia in forta impotriva legilor natiunii romane si se angajeaza sa recunoasca suprematia diktatului institutiilor euro-atlantice (Comisia europeana, Comisia de la Venetia, GRECO, Departamentul de Stat al SUA etc) fata de ordinea constitutionala a statului roman. Daca nici asta nu este instigare la tradarea de patrie, nu mai stiu ce ar putea fi. „Penalii” din justitie sunt insa disperati ca vor fi chemati sa raspunda pentru nelegiuirile lor si de aceea sunt gata sa-si vanda tara in schimbul impunitatii. Ei nu mai alcatuiesc o putere a statului, ci o „coloana a cincea” organizata impotriva statului.

Ecoul acestor indemnuri s-a simtit la numai cateva ceasuri de la aparitia articolului-manifest al Ioanei Ene-Dogioiu, cand un numar de membri ai CSM au refuzat sa participe la sedinta care trebuia sa ia act de castigarea concursului pentru ocuparea functiei de sef al SIIJ de catre procuroarea Adina Florea. Fara nici o ezitare acestia si-au explicat absenta prin imprejurarea ca pe ordinea de zi se aflau puncte referitoare la organizarea si functionarea SIIJ. In consecinta, au anuntat pe fata ca nu vor veni la lucru decat daca respectivele teme sunt eliminate. Ceea ce, sub aspect juridic, aduce abuzul in serviciu la nivel de flagrant, iar sub aspect constitutional, ii confera natura unei rebeliuni impotriva ordinii de stat, constituind cel putin un conflict juridic de natura constitutionala al carui obiect este refuzul autoritatii judecatoresti de a recunoaste deciziile puterii legislative (fie ca este vorba de legiuitorul principal sau de cel delegat).

In plus, aceiasi membri CSM au cerut ca problema confirmarii conducerii SIIJ sa nu se discute pana cand nu vor fi primite si supuse unei dezbateri publice evaluarile si directivele Comisiei de la Venetia si ale Grupului de state ale Consiliului Europei pentru lupta impotriva coruptiei (GRECO) referitoare la aceasta sectie specializata a parchetului. Pretentia este uluitoare!

Pot oare Comisia de la Venetia si GRECO modifica Constitutia Romaniei si competentele puterilor statului stabilite de ea? Poate oare rebeliunea unor magistrati sa transforme democratia reprezentativa in democratie directa cu iz de anarhie, si sa rapeasca legislativului dreptul de a legifera, mutand dezbaterea legislativa din Parlament in strada si conditionand aplicarea legilor de un plebiscit ad hoc? Pot oare cativa magistrati cu mainile patate de sange (sa ne amintim doar de moartea judecatorului Stan Mustata) sa inlocuiasca procedura constitutionala de promulgare sau de abrogare a legilor, ori cea privind initiativa cetateneasca, cu dezbateri ale unei asa zise societati civile lipsite de orice legitimitate democratica? Pot oare recomandarile forurilor internationale amintite anterior sa suspende aplicarea legilor Romaniei, pana la eventuala modificare a acestora de catre legiuitorul roman? Poate oare autoritatea judecatoreasca sa refuze aplicarea legilor pana cand destinatarul acelor recomandari, care nu este ea, ci Parlamentul si Guvernul, se conformeaza lor?

Intre timp raportul Comisiei de la Venetia a fost publicat si s-a putut constata ca nu se cere desfiintarea SIIJ. Nu stim (doama Dogioiu pretinde a sti, fara a ne spune si de unde) ce va scrie GRECO, care, insa, este doar un fel de ONG international recunoscut de Consiliul Europei fara dreptul de a participa ca atare la luarea deciziilor acestei organizatii interguvernamentale. Sa admitem, insa, ca ar solicita renuntarea la SIIJ sau ar dori amendarea procedurii de desemnare a componentei si conducerii acesteia. Ar da asta competenta CSM sa blocheze functionarea SIIJ in pofida legislatiei in vigoare? CSM aplica legile Romaniei sau fanteziile GRECO? Mai este CSM o institutie romaneasca sau a devenit un for suprastatal?

O astfel de relativizare a Constitutiei nu face decat sa relativizeze suveranitatea statului roman, ca prim pas catre disparitia Romaniei. Iata spre ce duce rebeliunea magistratilor din CSM!

Este imposibil ca magistratii care au pornit pe un atare drum sa nu isi fi dat seama ca au ars toate puntile, au trecut toate liniile rosii si, daca nu vor invinge, asemenea tuturor insurgentilor ratati, vor ajunge in boxa acuzatilor. Atat de incarcata le este insa constiinta si, in consecinta, atat de profunda teama de raspundere incat au intrat intr-un razboi total cu cetatea si cu legea; un razboi in care regulile de baza sunt „care pe care” si „prizonieri nu se mai iau”.

In atare context, merita remarcat pasajul din articolul in discutie care il acuza pe agentul guvernamental la Curtea de Justitie a UE (CJUE) ca ar fi raspuns, fara sa-l fi consultat in prealabil pe ministrul justitiei, intrebarilor acesteia puse in legatura cu sesizarile prin care ICCJ si altii cereau ca recomandararile Comsiei de la Venetia si ale rapoartelor MCV sa fie tratate ca obligatorii chiar daca nu sunt conforme cu Constitutia Romaniei si ca hotararile instantelor judecatoresti sa fie obligatorii pentru CCR iar nu invers. De aceea, ocolind Ministerul Justitiei, Guvernul Romaniei ar fi trimis CJUE un punct de vedere care reitera si sustinea motivele aflate la baza adoptarii legilor justitiei (inclusiv cele referitoare la infiintarea SIIJ) in epoca lui Liviu Dragnea, de „trista amintire”. De parca – zice Dogioiu – condamnarea lui Dragnea nu ar fi existat. De parca – intelegem noi – condamnarea lui Dragnea ar fi modificat structura politica a Parlamentului stabilita prin alegeri, ar fi condamnat legislativul si executivul roman in ansamblul lor si ar fi implicat modificarea Constitutiei.

Dincolo de aberatia unei asemenea sustineri, atrage atentia ideea implicita ca daca ministrul Ana Birchall ar fi fost consultat, Romania, in loc sa isi apere la CJUE, legislatia si Constitutia, ar fi promovat optiunile statului paralel. Si astfel, prin gratia CJUE, statul paralel ar fi devenit stat legitim.

Lipsa oricarei reactii din partea doamnei Birchall, ba mai mult, atitudinea sa din ultimele zile fata de CSM si SIIJ, confirma ipoteza doamnei Dogioiu. Guvernul legitim nu are asadar de luptat numai cu statul paralel, dar si cu sustinatorii acestuia din interiorul sau. Pe valul condamnarii lui Liviu Dragnea, anti-sistemul vrea sa devina sistem. Evident, in afara oricarui exercitiu democratic. Iar asta se intampla, pare-se, cu complicitatea ministrului justitiei care ar fi fost gata sa permita celor care au atacat in fata unei curti de justitie supranationale Guvernul si coalitia politica reprezentate de el, dar si ordinea de drept a tarii, a obtine condamnarea Romaniei prin lipsirea acesteia de apararea adecvata.

In acest punct, Ioana Ene-Dogioiu formuleaza mai mult decat o supozitie. Avem o acuzatie, desigur involuntara dar cu atat mai grava, impotriva ministrului justitiei.

Se pare insa ca s-a ajuns la faza in care conspiratorii si conspiratiile nu se mai ascund. Iar asta intrucat timpul nu mai asteapta si singura alternativa este victoria sau infrangerea. Remiza, compromisul, tranzactia sunt excluse. Nu avem decat sa alertam Parlamentul si Guvernul Romaniei asupra acestui mesaj al SRI, pentru a le face sa inteleaga ca vremea declaratiilor corecte politic si a negocierilor a trecut. Cu uzurpatorii puterii de stat nu este nimic de negociat. Ei trebuie tratati drept ceea ce sunt: o amenintare la adresa securitatii nationale.

In aceasta lupta institutiilor legitime ale statului nu trebuie sa le fie frica decat de frica insasi. Oricum, doamna Dogioiu ne-a anuntat ca pana in toamna statul paralel va ramane fara munitie. De aceea, orice subversiune, oricat de lasa, ar fi permisa. Sa nu intram in concursul lasitatii cu acesta!

Autor: Adrian Severin

Sursa: CorectNews