C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Puncte de vedere

Elena Udrea, dezvăluire fără precedent: ”Coldea şi Maior au implementat statul paralel cu ajutorul CIA!”

Elena Udrea a declarat joi, în cadrul audierii sale în comisia parlamentară de anchetă privind alegerile prezidenţiale din 2009, că ea este convinsă că în acest moment în lume se confruntă două forţe: Soros şi cei care i se opun acestuia, adăugând că aşa-zisul stat paralel a fost creat în România cu ajutorul CIA.



”Eu sunt adepta teoriei conform căreia în lume, în momentul acesta, se luptă două forţe: Soros şi cei din jurul lui şi cei care se opun acestuia şi care sunt destul de puţini. N-am crezut şi, până nu de curând, eram dintre cei care spuneau: nici într-un caz, în România nu există decât statul nostru paralel intern pe care l-a construit Coldea. Am avut o părere, totuşi, exagerat de bună despre el, nu că n-ar fi fost un om care ar fi reuşit să pună în practică un plan complex şi chiar diabolic, dar nu a fost creaţia lui”, le-a spus Elena Udrea parlamentarilor din comisia de anchetă.

Ea a spus că aşa-zisul stat paralel din România a fost implementat de către foştii şefi ai SRI – George Maior şi Florian Coldea – cu ajutorul CIA.

”Cred că are legătură cu ce vedem că se întâmplă acum în America şi este un plan care, în ceea ce ne priveşte pe noi, a fost influenţat şi implementat cu ajutorul partenerilor din CIA ai conducerii SRI, relaţiilor pe care le aveau domnul Coldea, domnul Maior în Statele Unite. A fost un plan care în România a funcţionat, care s-a încercat a fi impus şi în alte ţări. A mai prins şi în altă parte dar la noi cel puţin este de mare succes, probabil având în vedere modelul nostru cultural şi comportamental”, a mai spus Udrea.

Autor: Alexandra Maria Cioroianu

Sursa: Stiri pe surse

Falșii profeți ai falsei revoluții

Apăruți recent în peisajul politic autohton, companierii d-lui Nicușor Dan regrupați sub denumirea de Uniunea Salvați Bucureștiul (mai nou, ai României: USR), s-au remarcat de la bun început prin retorica agresivă la adresa întregii clase politice de până acum, creionată de domniile lor ca fiind un lest, un balast al dezvoltării României.



Sigur, această retorică nu s-a născut din neant, ea vine după sloganurile „jos clasa politică” și „USL, PDL, aceeași mizerie”, plus variațiuni, care au început să fie strigate cam din iarna lui 2012 (atunci când s-a ieșit în stradă pentru Raed Arafat), apogeul acestor lozinci atingându-se la manifestațiile împotriva exploatării de la Roșia Montană (toamna 2013) și la cele care au urmat dezastrului de la „Colectiv” (toamna lui 2015). Relicvele acelor momente mai pot fi găsite și astăzi pe internet: la o simplă căutare după sintagma „jos clasa politică” ies la iveală o puzderie de petiții, grupuri de discuții pe Facebook și pagini web cu această tematică.

Nu mai departe de zilele trecute d-na Clotilde Armand, care poate fi socotită nr. 2 după Nicușor Dan în interiorul USR, mai ales ca prezență și vizibilitate media, își încheia astfel o postare pe Facebook:

Îi rog pe cetăţenii oneşti ai acestei ţări să se mobilizeze întâi pentru a ne ajuta să strângem cele 200.000 de semnături necesare pentru a ne prezenta la alegerile parlamentare şi apoi să se prezinte în număr mare la urne pe 11 decembrie în aşa fel încât să măturăm această clasă politică de impostori şi apărători ai penalilor din Parlament!” [1]

Ce avem aici? Păi avem un îndemn care pare, nu-i așa? … de-a dreptul revoluționar prin consecințele acțiunilor pe care le propune. Într-o democrație funcțională schimbarea și reînnoirea tagmei politicienilor se face încetul cu încetul, organic. Niciodată printr-o măturare, printr-o preluare bruscă a puterii de către o forță politică nouă și necunoscută. Și e un lucru cert că retorica belicoasă a companierilor d-lui Dan vine pe un fond de așteptare a unei părți a populației. Cel puțin cei care au strigat la un moment dat „jos clasa politică” în marile orașe ale țării nu aveau cum să intre în pământ. Ei sunt undeva și așteaptă să apară o forță politică pe măsura retoricii îmbrățișate de ei. Mulți, de altfel, sunt deja reactivați în USR.

Colegii d-lui Dan ne propun așadar să intrăm cu toate forțele, să ne angajăm, într-o luptă de clasă. Noi vs. „ei”; noi, simplii cetățeni, vs. „ei”, politicienii. De altfel, pentru a nu exista nici un fel de confuzie față de natura revoluționară a chemării, dl. Dan a făcut un gest de mare efect pe 7 octombrie, de Ziua Persoanelor Fără Adăpost, alăturându-se exclușilor, obidiților soartei, oamenii fără casă: a dormit cu ei, ca un boschetar, în plină stradă. Gestul acesta este simbolic și este tot de natură să cheme la revoluție și să ne arate de partea cui e USR-ul: de partea „exclușilor”. Plus că dormitul pe stradă te duce instantaneu cu gândul la mișcările civic-insurgente de tip „occupy” sau „indignados” . Sculați, voi oropsiți ai sorții…

Aș răspunde și eu la o astfel de chemare generoasă, numai că am o problemă. Problema mea e că partidul acesta al d-lui Dan mi se pare a fi mai degrabă un lup în blană de oaie care doar preia mimetic o retorică revoluționară, ca să producă mai multă confuzie în mințile alegătorilor.

Cum altfel se explică întovărășirea d-lui Dan cu ambasadorul Marii Britanii la acțiunea cu dormitul pe jos? Știe dl. Dan că Marea Britanie e țara care ne-a vândut pe timpul lui Adrian Năstase, pentru a fi acceptați în NATO, două fregate-junk cu vreo 200 de milioane de dolari? Nici un ambasador al Marii Britanii nu și-a cerut vreodată scuze pentru porcăria aceea. Poate că unii amărâți din România nu au astăzi casă și pentru că România a aruncat la gunoi, atunci, 200 de milioane de dolari…

În programul recent lansat [2], la capitolul „România în lume – NATO și apărarea națională”, USR face temenele fratelui mai mare de peste baltă la fel ca toate celelalte partide pe care pretinde că le va înlocui, și îl roagă să ne și binecuvânteze cu investițiile. Nu e nimic în neregulă, ne-am obișnuit de vreo 10 ani încoace să ne vedem politicienii făcând coadă la Washington pentru a-și primi firmanul. Dar oare au uitat companierii domnului Dan de „investiția” Bechtel? Sau de telegramele Wikileaks din care rezulta că ambasada americană este vârful de lance al corporațiilor americane în lupta pentru acapararea pieței de aici și pentru eludarea regulilor europene? [3] Și-a cerut vreodată scuze ambasada americană pentru ceea ce a rezultat din telegramele Wikileaks? De la un partid care se vrea „revoluționar” am pretenția să mă cheme la o revoluție dacă vrea cu adevărat să schimbe o stare de fapt, nu numai niște oameni aflați – oricum vremelnic – pe o funcție. Ce revoluție va fi aceea, dacă se va încheia tot cu un plocon la Înalta Poartă?…

Pune în discuție partidul d-lui Dan retrocedările în integralitate, acapararea economiei de către multinaționale sau angajamentele belicoase ale României (2% buget de apărare, prezența trupelor în Afganistan), ca să amintim doar câteva dintre lucrurile care ar merita discutate dacă e să schimbăm ceva din modelul după care merge țara asta ? Nu.

În spatele limbajului agresiv USR-ul de fapt nu propune nimic care să fie susceptibil de a produce o schimbare în esența lucrurilor, nu doar la forma lor. USR-ul ne anunță că va da de pământ cu o clasă politică ale cărei mari realizări de după 1989 sunt destructurarea completă a economiei socialiste, intrarea (pe brânci) în UE și ploconirea la NATO. Foarte bine! Să o facă! Dar USR-ul nu va da de pământ cu clasa asta politică pentru o regândire critică a capitalismului și a relației cu UE și NATO ci, așa cum rezultă din program, ca să ne promită și mai mult capitalism, și mai multă UE și – asta fiind o chestie susținută explicit, cu subiect și predicat – și mai mult NATO. „Lupta de clasă” propusă de USR se oprește la persoane, fără să atingă principiile și ideologia care au făcut posibilă clasa dominantă de azi. Iluzia USR-iștilor pare a fi aceea că în cadrul acestui capitalism financiarizat, al acestei UE și al acestei alianțe NATO o altfel de clasă politică dominantă e posibilă. Un soi de: „Hai, ia plecați voi, ca să mai venim și noi (și să vă arătăm cum se guvernează țara cu principii sănătoase, corporatiste)”. Nimic mai fals. După principiul „garbage in, garbage out” politicienii care ne conduc nu sunt parașutați de pe Lună, ci sunt rezultatul propriei realități, ai geopoliticii și ai relațiilor de putere și de întrepătrundere cu diversele interese economice create sau slugărite de ei înșiși de-a lungul timpului. Realitatea social-politică e un malaxor construit în timp și toți cei ce vor intra în acest malaxor, cu gând să-l contemple pe dinăuntru și eventual să-l mai revopsească nițel peste petele de rugină, nu să-l dinamiteze, vor fi mai mult sau mai puțin distruși de el. Cazul consilierului USR prins, la nici două luni de la investirea în funcție, că vota „la două mâini”, fix după modelul mult mai hârșiților întru rele politicieni pesediști și peneliști, ar trebui să fie un avertisment pentru candidații USR care își închipuie sincer că pot schimba ceva fără să umble la rădăcina răului, care nu e reprezentată de oamenii din politică, ci de ideologia și interesele pe care aceștia le servesc de câteva decenii. Și e un avertisment și pentru posibilii votanți ai USR care cred că o revoluție e posibilă, chit că n-are nimic revoluționar în ea.

1. Vezi postarea aici: https://www.facebook.com/clotildearmand.ro/posts/1132828236793230
2. Vezi https://usr.ro/program/
3. Vezi aici: http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/ambasada-sua-european-drinks-o-companie-care-apeleaza-la-practici-mafiote-si-face-concurenta-neloiala-coca-cola/ și aici http://adevarul.ro/news/eveniment/wikileaks—mancare-modificata-genetic-romania-era-calul-troian-sua-europa-1_50acb4247c42d5a663888bae/index.html

Autor: Lucian Sârbu

Sursa: Argumente si fapte

Visegrad Post: ”Interviu-șoc cu Viktor Orbán- începuturile consolidării unei axe Budapesta-Cluj-București?”

Din interviul dat acum două săptămâni de către Viktor Orbán unui mic jurnal provincial al minorității maghiare din Transilvania (Bihari Napló, adică „Cotidianul Bihorean„), și publicat săptămâna trecută de Visegrad Post în franceză și în engleză (traducerea engleză oficială poate fi citită aici), cititorii cei mai puțin familiarizați cu problematica central-europeană vor fi reținut probabil, mai ales, oferta de asistență în materie de control al frontierelor făcută de către primul ministru ungar autorităților române.



Această declarație merită desigur toată atenția noastră, deoarece, ignorând presiuni fenomenale din partea sectoarelor UE cele mai aprige în apărarea gândirii unice anti-identitare (ignorând, în special, sentința anti-Ungaria dată recent de Tribunalul constituțional al Uniunii, și realegerea – fără triumf, dar confortabilă – a Angelei Merkel în fruntea Germaniei), interviul confirmă încă o dată că Ungaria lui Viktor Orbán nu are nici o intenție de a-și schimba atitudinea (cum prevesteau unii analiști suveranişti francezi, atenți la contradicția între politica anti-imigrație a Ungariei și fidelitatea sa față de structurile euro-atlantice).

Ar fi, totuși, îndrăzneț să afirmăm – precum face opoziția liberală ungară, în special prin vocea fostului prim ministru F. Gyurcsány – că Orbán ar opta în mod deliberat pentru ruptura de UE. Pare mult mai rezonabil să considerăm că guvernul ungar continuă – în ciuda, de asemenea, a alegerii lui Emmanuel Macron în Franța – să aștepte o trezire la realitate a Statelor Europei de Vest. Este adevărat, totuși, că, prin vocea foarte carismaticului său lider, poporul ungar anunță Bruxelles și Berlin că fidelitatea sa nu este necondiționată, și că, deși este dispus la multe concesii, compoziția etnică a țării nu este negociabilă.

Pentru observatorii cei mai avizați, totuși, lecțiile principale ale acestui dens și lung interviu sunt în altă parte. Să ne amintim că interviul a fost acordat unui ziar al minorității maghiare din România (prezentă în principal în Transilvania, fostă provincie a Austro-Ungariei, în care maghiarii sunt mai mult de un milion – constituind astfel cea mai mare minoritate națională din UE); această minoritate (ca, de altfel, cea mai mare parte a etnicilor români din aceeași regiune) nu este foarte preocupată de criza migranţilor (România rămâne o țară de emigrare, privată prin brain drain de o cincime din populația sa după căderea comunismului și în care puțini migranţi vor să-și asume riscul de a rămâne, ajutoarele sociale fiind aproape inexistente, iar salariile, și mai mici decât în Ungaria – în condițiile în care prețul produselor de primă necesitate este practic același).

În această minoritate maghiară, majoritatea populației (și în special sectoarele sociale care votează masiv pentru FIDESZ de când acesta – așa cum amintește de altfel Orbán în interviu – a facilitat pentru ei obținerea pașaportului ungar) trăiește în mediul rural și în orașe mici, cel mai adesea omogene din punct de vedere etnic (mulți unguri, puțini sau câțiva români și ţigani – în special în Ținutul Secuiesc); problemele care domină viața lor cotidiană sunt înainte de toate de natură economică (cu excepția marilor orașe, lipsa de locuri de muncă, mai ales în sectoarele primar și secundar), țin de infrastructură (precaritatea rețelelor rutiere și de aprovizionare, în special cu apă și gaz) sau eventual de educație (care – oare din întâmplare? – este singurul aspect din problemele tipic minoritare asupra căruia V. Orbán stăruie în interviu, evocând în special ….. învățământul tehnic în maghiară).

În schimb, maghiarii care locuiesc în orașele mari sunt de două feluri: pe de o parte, angajații multinaționalelor, recrutați dintr-o faună liberalo-libertară care, în general, conform viziunii sale cosmopolite despre lume, a întors de mult spatele, nu numai partidului FIDESZ dar chiar și partidelor etnicilor maghiari din România; pe de altă parte (mai sus în piramida vârstelor) „gulere albe„, inserați într-o economie birocratică tipică pentru lumea a treia, în care Statul și colectivitățile locale furnizează cele mai multe locuri de muncă; acești birocrați sunt în general legați prin raporturi clientelare de Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR, principalul partid al minorității maghiare), dar consideră adesea că FIDESZ este „prea radical„, și au tendința de a fi liberali și pro-occidentali din punct de vedere cultural, deși, pentru acapararea manei publice, se află în concurență cu colegii lor români, ceea ce îi face să fie mai sensibili la orice discurs despre autonomie care – chiar dacă are puține șanse să ducă la schimbări reale și/sau la îmbunătățiri sensibile ale condiției maghiarilor din România – constituie mereu, cel puțin, un instrument de negociere cu „sponsorul„ bucureștean.  Această parte a populației minoritare a urmărit, deci, cum era de așteptat, cu multă atenție evenimentele crizei catalane (evenimente care au reactivat, de partea română, fobia aproape nevrotică a „iredentismului maghiar„). Totuși, la inevitabila întrebare a jurnalistului transilvănean (foarte reprezentativ pentru categoria socială mai sus descrisă), Viktor Orbán dă un răspuns ca un duș rece:

„Guvernul maghiar nu dorește să reacționeze față de evenimentele din Catalonia, pe care le consideră o problemă internă a Spaniei.„

O exprimare foarte clară. Decât să sacrifice, în speranța – poate iluzorie, de altfel – de a adăuga, cu prețul unei retorici iredentiste fără conținut real, unul sau două procente la rezultatele electorale (oricum astronomice) ale FIDESZ la alegătorii maghiari domiciliați în România, V. Orbán se comportă ca un șef de stat responsabil (maghiarii constituind astăzi mai puțin de 20% din populația transilvăneană, ideea unei „reveniri la Ungaria„ este destul de fantezistă), un șef de stat care este, poate, și conștient de faptul că rețelele care sunt la originea celei mai intense agitații autonomiste în Transilvania (precum trustul mediatic „Transilvania„, proprietate a oligarhului clujean A. Pászkány, etnic maghiar dar care depinde de interese financiare germane) mizează pe regionalismul românilor din Transilvania, și sunt teleghidate de cercurile occidentale (în special cele germane) în general ostile regimului FIDESZ.

Dimpotrivă, V. Orbán consacră o bună parte a interviului confirmării faptului că a stabilit niște contacte personale cordiale cu Liviu Dragnea, șeful Partidului Social Democrat (PSD) actualmente la putere la București (cu ocazia unei conversații telefonice despre care am mai vorbit), și – contrar insinuărilor jurnalistului – a aprofundat raporturile de prietenie care îl leagă de H. Kelemen, tânărul și talentatul președinte al UDMR care, deși ales succesor de către președintele-fondator B. Markó, are asupra acestuia din urmă avantajul de a nu fi manifestat niciodată ostilitate față de FIDESZ, și profită de aceasta pentru a reorienta acest partid amorf din punct de vedere ideologic, încă blocat acum puțin timp pe niște poziții de centru-stânga eurofile, moștenite din anii 1990, către o doctrină de integrare regională compatibilă cu filozofia proiectului Visegrad.

Orbán, foarte probabil, a înțeles că în orașele din Transilvania, minoritarii urbani (identici, din punct de vedere cultural, cu etnicii români din mediul urban), partizani ai „lustrației„ anti-UDMR și anti-PSD sunt de asemenea, în cea mai mare parte, susținători ai mișcărilor anti-FIDESZ în acțiune în Ungaria (printre liberalii de stânga, dar mai noi – în mod mai surprinzător – și în rândurile partidului Jobbik, care pare a fi ales calea euro-colaboraționismului fascist după modelul extremei drepte din Ucraina): „tineri„ (mai mult sau mai puţin tineri) încadraţi de către „societatea civilă„ a lui George Soros, angajați ai multinaționalelor anglofone (care adesea au renunțat deja la votul etnic pentru a susține noul partid USR – un fel de tentativă românească a mișcării En Marche, teoretic multietnică, în realitate românofonă). Şi în consecință, în mod paradoxal, dușmanii transilvăneni cei mai înverșunați ai puterii „neo-comuniste„ cu nuanțe „naționaliste„ de la București, sunt, deopotrivă, cel mai adesea dușmani de moarte ai proiectului național ungar susținut (în mod, de acum înainte, exclusiv – după trădarea partidului Jobbik) de către FIDESZ. În orice caz, discursul rostit recent la Cluj de către unul dintre locotenenții lui Orbán, L. Kövér, pare să susțină în mod clar o astfel de afirmație.

Viktor Orbán a obținut deja de la Liviu Dragnea promisiunea unei soluții satisfăcătoare în ceea ce privește liceul catolic din Târgu-Mureș (problemă creată din nimic de o decizie judecătorească care ar putea fi explicată prin influența notorie a serviciilor secrete române – ele însele cunoscute ca dirijate din Occident – asupra instituțiilor judiciare din România).

Confirmând public, în presa minorității maghiare, realitatea și conținutul conversației lor telefonice, V. Orbán recunoaște și recompensează din punct de vedere politic riscul pe care și l-a asumat partenerul său român mergând contra curentului propagandei maghiarofobe, deși această propagandă are complici și într-un segment al propriului său partid (simpatizanții lui V. Ponta, apropiați notorii ai serviciilor secrete). Ca și în Serbia, V. Orbán arată vecinilor că Ungaria este un partener de negocieri fiabil și realist, iar dușmanilor ei, că nu va mai fi tot atât de simplu ca în trecut să fie pusă în situația de a acționa împotriva intereselor sale pe termen lung prin șantajare cu „ostatici„ maghiari din minoritățile aflate în țările vecine.

În cazul României, neutralizarea vechilor mecanisme occidentale de Realpolitik (în special de sorginte germană) depinde de neutralizarea „radicalilor liberi„ iredentiști din interiorul minorității maghiare – sarcină pe care FIDESZ, în mod evident, o poate delega UDMR-ului, care, renunțând la vechiul său rol de măr al discordiei între Budapesta și București, de acum înainte, sub conducerea înțeleaptă a lui H. Kelemen, lasă impresia că vrea să se transforme într-o punte între suveranismul maghiar pe cale de consolidare și începuturile timide și dificile ale unei conduceri naționale emancipate la București.

Expus în Ungaria atacurilor fățiș demagogice ale unui Jobbik cândva pro-rus, dar „convertit„ recent de către occidentali, V. Orbán, asumându-și public acest debut de alianță geo-politică și trans-partizană cu acest partid „social-democrat„ (deși susținut de electoratul român de la sate, conservator din punct de vedere cultural), cu „intermedierea„ unui UDMR afiliat, ca și FIDESZ, la PPE (deși caracterizat în trecut de o conduită mai liberal-eurofilă), demonstrează că și el este capabil să facă o Realpolitik eficace. Acest „ecumenism„ politic suveranist se extinde de altfel la problemele religioase: spre marea disperare a elitelor urbane maghiare din Transilvania (șovine, în ciuda liberalismului lor societal, și în general anticlericale, sau cel puțin fățiș ostile ortodoxiei), după ce (în cursul unei vizite private mult comentate de către naționaliștii români maghiarofobi) a inaugurat o biserică calvinistă la Cluj, chiar în seara inaugurării unei clădiri a Universității Creștine din Partium la Oradea (și aceasta dominată de Biserica Reformată Maghiară din Transilvania), el își exprimă deschis încrederea în Biserica Ortodoxă Română, conștient de faptul că aceasta din urmă, alături de un PSD amorf din punct de vedere ideologic și șantajat de serviciile secrete, constituie principalul obstacol instituțional în fața intrigilor globaliste în România.

Pe deplin conștienți de riscurile de tensiuni interetnice pe care le implică seria de comemorări, prevăzută pentru 2018, a evenimentelor din 1918 (a căror amintire este păstrată de istoriografia românească oficială ca momentul „reunificării„ provinciilor românești intra- și extra- carpatice – iar de către istoriografia oficială maghiară ca „dezastrul de la Trianon„), „bărbații alfa„ de la Budapesta, București și Cluj (dacă fixăm în mod convențional la Cluj centrul puterii difuze a UDMR asupra minorității maghiare din România), toți trei aleși cu majorități electorale foarte confortabile – adică: V. Orbán, L. Dragnea și H. Kelemen – au hotărât în mod vizibil să construiască o axă social-patriotică și „moderat eurosceptică„ (ca să folosim caracterizarea ideologică atribuită partidului FIDESZ de către Wikipedia), în ciuda provocărilor elementelor șovine dirijate de puterile occidentale. Și dincolo de interesele comune ale Ungariei și României în Ucraina (referitor la abuzurile anti-minoritare ale juntei pro-NATO din Kiev), este evident interesul colectiv al României în edificarea acestei axe – care, prin vocea lui V. Orbán, îi promite explicit un sprijin total în demersurile sale de integrare regională (sabotate în prezent de către State membre occidentale, de exemplu Țările de jos).

Va fi oare suficient acest interes pentru a impune un minim de disciplină geo-strategică clasei politice românești, care este – în mod notoriu – dominată de interese personale (uneori chiar de tip mafiot) și puternic influențată de instrumentele soft power-ului occidental (și în special german)? Iată, probabil, principala necunoscută pe termen scurt a acestei noi ecuații central-europene.

Autor: Modeste Schwartz

Traducere: Chira Neagu

Sursa: Visegrad Post

Un travestit cu aspect demonic, adus să le citească povești copiilor la o bibliotecă publică din Long Beach, California

Dragi copii, să vă citească Satana… pardon, doamna, niște povești?!



Travestitul „Xochi Mochi”, îmbărcat ca un clovn cu aspect satanic cu coarne a fost invitat să le citească povești copiilor la biblioteca publică „Michelle Obama” din Long Beach, California la evenimentul „Ora de Povești a Travestiților” (Drag Queen Story Hour).

„Ora de Povești a Travestiților captează imaginația și joaca fluidității de gen a copilăriei și oferă modele de rol pozitive”, citim pe website-ul Drag Queen Story Hour. „Copiii pot vedea oameni care sfidează restricțiile rigide de gen și să își imagineze o lume în care oamenii de sot prezenta așa cum vor.”

„Ora de Povești a Travestiților” este una din activitățile promovate de activiștii homosexuali („LGBTQIA+”) în cadrul lunii Istoriei LGBT (eveniment care are loc și în România de altfel), în colaborare cu diverse biblioteci publice din SUA. „Spectacolul” lui Mochi a fost organizat de biblioteca Michelle Obama din Long Beach, Centrul LGBTQ din Long Beach, Rețeaua Alianței de Genuri și Sexualități (Genders and Sexualities Alliance Network) și LGBTQ Imperial Court din Long Beach.

Mochi a declarat că a avut parte de „una din cele mai bune experiențe de când este travestit.”

Travestitul a recunoscut că ținta activismului homosexual este normalizarea tuturor formelor de perversiune și deviație sexuală: „Este foarte important să avem reprezentarea și normalizarea tuturor literelor din LGBTQIA+ în viața de zi cu zi.”

Omar Navarro, candidatul Republican pentru districtul Long Beach la Camera Reprezentanților, s-a declarat scandalizat:

Canalul YouTube al lui Mochi îl recomandă ca un „clovn ucigaș din spațiu, staționat aici pe Pământ.” În biografia sa postată online, travestitul admite că este infectat cu HIV și că mintea nu îi funcționează prea bine pentru că este prăjită de droguri („my stoner mind doesn’t work that well”).

Mochi se confesează că a început să poarte haine de femeie pe când era un tânăr homosexual și că „Xochi nu a fost niciodată un alter ego, ci mai mult o extensie a mea.”

Biblioteca Long Beach a eliminat de pe website fotografiile cu travestitul satanic citind copiilor după ce a primit critici publice din partea unor părinți.

Sursa: Cultura Vietii

Români împotriva României

Sincer, eu am obosit să tot aud despre campanii împotriva României, duse în presa străină. De la venirea la Cotroceni a lui traian băsescu, și înlocuirea lui Buzura cu Patapipi, la ICR (devenit sucursală a SIE), aceste campanii au căpătat o virulență incredibilă, dintr-un motiv foarte simplu: ceea ce părea o idee bună, în lupta lui băsescu traian că adversarii politici s-a dovedit un excelent instrument de control al intereselor României, și, până la urmă, o armă redutabilă împotriva ei.



Scoaterea în exterior a ”corupției” a fost la început folosită pentru justificarea abuzurilor în pomenita luptă. ”Uite, domle, ce zice străinătatea! să le futem muma-n cur de corupți, să intrăm și noi în rândul lumii!” După care lucrurile au scăpat de sub control, cum spuneam. Cum băsescu începuse deja lupta pentru supraviețuire politică, nu i-a păsat de consecințele campaniilor de presă, chiar dacă prețul plătit de România creștea, atât politic-irelevanța în NATO și mai ales în UE, izolarea internațională-dar și economic, gen costul împrumuturilor externe, acceptarea împrumutului de la FMI, limitarea drastică, prin MTO, a deficitului structural, presiuni pentru privatizarea companiilor din energie, etc.

Din păcate și Iohannis s-a bucurat de ”fructele” acestei campanii, și el o folosește tot în lupta politică. ”Penalii” și ”prezumția de vinovăție în cazul politicienilor” sunt moștenite de la băsescu. Costurile sunt aceleași, plus sau minus niște amănunte. Dar lui nu-i pasă. Îi pasă doar de cel de-al doilea mandat acum. Deși în ăsta de acum a făcut căcatul praf. Probabil în cel de-ad doilea vrea să-l recompună. Pe el, pe căcat!

Un om de stat responsabil ar considera această campanie o amenințare la adresa securității naționale. Ceea ce și este. Dar nu o va face. Mai mult, sunt ferm convins că serviciile secrete românești, în special SIE, sunt implicate în susținerea acestei campanii. Ar fi una din explicațiile faptului că SIE NU mai are șef civil, iar comisia parlamentară de control nici nu există, practic.

Acum venim și la Lulutza, beneficiara acestei campanii deșănțate, cu accente ceaușiste, din presa occidentală. Sigur, ea este călăul celor din sistem, cea care ucide la ordin. E mai mult decât utilă. Dar nu de neînlocuit. E plină justiția din România de canalii, gata să-i ia locul, și să fie și mai și decât ea. Doar că problema cu Lulutza este ce știe ea, și, implicit, ce știu niște unii din afara României de la ea. Asta o face periculoasă pentru toți: de la Iohannis la cei din servicii și din mediul de afaceri. Deocamdată n-a pierdut sprijinul, esențial, al celor precum ambasadorul SUA, spre pildă.

Campania este un avertisment dat celor care vor să aplice Constituția și legea în Justiție. Asta o privește și pe ea, nu doar pe câțiva procurori și judecători abuzivi. Nu s-au ridicat spontan împotriva lui Toader acei judecătorii și procurori care se ”împotrivesc” modificării legilor justiției. Au fost ”ridicați” de servicii, că arhiva aia a SIPA sigur are duplicate la SRI și SIE. Sunt convins că o structură care adună informații despre cei din Justiție există și acum, informal, dar eficient.

Bun, să zicem că legile modificate nu trec. Să zicem că Lulutza rămâne în continuare în fruntea DNA. Să zicem că vom plăti în continuare prețul trădării țării de cei care ar trebui să aibă grijă ca asta să nu se întâmple. Deschid o paranteză: nu-i întreabă nimeni pe cei de la SIE, și de la Ministerul de Externe, sucursala sa, ce au făcut pentru a contracara această campanie, care face atât de mult rău României? Spre pildă Iohannis. Sau primul ministru. Sau Parlamentul. De ce n-o fac? N-au primit ordin de la servicii? Închid paranteza.

Așadar care este finalitatea tuturor acestor acțiuni demente, până la urmă? Cine ce câștigă? Cui servește ea? Și mai ales ce câștigăm noi, românii? O guvernare mai bună? Respectul celorlalte națiuni? O viață mai bună, mai prosperă? Vom avea mai puțină corupție? Deocamdată nimic din astea nu se văd. Și nici nu se vor vedea vreodată, dacă o ținem tot așa..

Autor: Constantin Stan

Sursa: Constantin Stan

Poliția gândirii: cenzura UE, mai dură decât cenzura comunistă!

BUCURATI-VA: „AFARA” A VENIT SI LA NOI!



Un ghid pentru ziaristii europeni! Da, era neaparata nevoie de asa ceva, de un indrumator ideologic pentru ziaristii din Uniune, cu toate ca, in marea lor majoritate, acestia scriu deja dupa o unica dictare si relateaza faptele citind de pe  acelasi monitor. Dar daca este Uniune, atunci uniune sa fie, si aici, in domeniul diversitatii de idei si al opiniilor liber exprimate, cu ajutorul carora este modelat trendul mental al opiniei publice.  Un ghid necesar, ca sa nu reproseze aia, putini, din media de „extrema dreapta”, ce nu cadelniteaza mediatic in  cadenta ideologica, ca nu au avut trasate, din vreme, orientarile corecte politic necesare.

Ghidul, proiect al Uniunii Europene, pune, inca neoficial, bazele „jurnalismului etic”, pentru ca e de neconceput ca o societate multiculturala, liberal umanista si democrat – sociala, sa nu aiba si un jurnalism, neaparat „etic”, pe masura ei; asa cum a avut si democratia populara. De fapt, ghidul este si promovat sub sloganul „Jurnalismul etic impotriva discursurilor care indeamna la ura”

Daca chinezii s-au ghidat dupa preceptele din „Carticica Rosie” a lui Mao, ziaristii europeni vor avea drept calauza ideologica ghidul  „Respect cuvintelor”, al Uniunii Europene.

Cu linii directoare si sugestii in domenii pe cat de importante, pe atat de sensibile: imigratie, islam, islamizare, minoritati.  Daca aici, lideri politici si religiosi importanti (Angela Merkel, Jeremy Corbin, Emmanuel Macron, Martin Schultz, Stefan Lofven, Papa Francisc samd) pot rosti acelasi discurs si transmite acelasi mesaj, de ce nu ar face la fel si ziaristii? Totul este sa stii, si ghidul te invata asta, ca ziarist fiind nu ai voie sa folosesti un „discurs care indeamna la ura” – nu exista inca o definitie a acestuia – ci unul care sprijina imigratia, deschiderea frontierelor, islamul, lupta impotriva rasismului, populismului si a extremei drepte.

Conform ghidului, ziarist fiind,  nu e bine sa vorbesti sau sa scrii despre integrarea imigrantilor si nici despre societatile paralele create de acestia pe teritoriul Uniunii Europene; nu e recomandabil sa vorbesti despre imigrantii din Africa si Orientul Mijlociu si sa abordezi tema din punct de vedere al diferentelor culturale sau de alta natura – asta pentru ca ei sunt exact ca noi, europenii, si oricare alt punct de vedere poate fi judecat drept insulta si instigare la ura. Trebuie doar sa abordezi echidistant realitatea, iar daca aceasta contrazice ghidul, realitatea se face vinovata de “instigare la ura” si trebuie redusa la tacere.

Daca Bruxelles implementeaza deabia acum un ghid etic pentru ziaristi, Comisia Europeana a elaborat un „Cod de conduita” pentru marile companii IT – Google, Facebook, Twitter, YouTube si Microsoft – de mai multa vreme. El a si fost semnat de acestea in luna mai.

Dupa ce companiile IT s-au angajat prin semnatura  sa blocheze, sau sa suprime, in 24 de ore, mesajele care incita la violenta si ura, Comisia Europeana a emis un comunicat: Companiile IT sustin efortul depus de Comisia Europeana si Statele membre ale UE pentru a face fata provocarii care consta in a ne asigura ca platformele on-line nu ofera posibilitatea propagarii virale a mesajelor ilegale care indeamna la ura, in mediul on-line. Ele impartasesc astfel….RESPONSABILITATEA  COLECTIVA SI ONOAREA DE A PROMOVA SI FACILITA LIBERTATEA DE EXPRESIE in lumea on-line.

Acum, in mijlocul unui veritabil scandal generat de avalansa de supendari si blocari de conturi pe Facebook, trebuie sa ne amintim cat de mult ne-am dorit si ne dorim inca „o tara ca afara”. Si ma gandesc cum in toamna lui 2015, in plina invazie imigrationala, o pustoaica de 16 ani din Germania (Bibi Wilhailm) a postat pe pagina sa de Facebook un video in care spunea: „Nu vedeți cum ni s-au schimbat viețile? Deschideți-vă ochii, asta e normal? Trebuie ca eu, o fată de aproape 17 ani, să mă tem să ies pe stradă?… Bărbați, va rog ajutați-vă copiii și femeile. Și prietenii mei au aceleași temeri, suntem șocați de ceea ce se întamplă. Sper ca acest video să vă convingă și teroarea să ia sfârșit”.

S-a considerat atunci ca postarea lui Bibi Wilhailm instiga la „ura rasiala” si contul ei a fost blocat. Dupa ea au urmat si altii, multi, foarte multi. Si a fost doar inceputul! Au urmat vizite sau perchezitii ale politiei la domiciliul unora dintre comentatori, si amenzi mari prin care justitia germana a pedepsit drastic pe cei ce au postat in retea „discursuri care indeamna la ura”. La fel s-a intamplat in Marea Britanie, Olanda sau Suedia – tarile de afara!

Acum, la noi, multi banuiesc, pentru ceea ce li se intampla, „prieteni” din lista, sau adversari de idei din retea, ori dau vina pe „gasca de delatori din Sibiu”!

In lumea lui Orwell, razboiul era considerat pace iar libertatea sclavie. Azi, in „lumea de afara”, gasca de la Bruxelles a decretat ca botnita pusa ziaristilor e „jurnalism etic”, iar cenzura „promovarea si facilitarea libertatii de expresie.”!
Asa ca, nu fiti nelinistiti, dimpotriva, bucurati-va: „Afara” a venit si la noi!

https://www.dreuz.info/2017/10/22/lue-donne-ses-directives-aux-medias-pour-controler-la-pensee-des-citoyens/

Autor: Bogdan Calehari

Sursa: Justitiarul.ro

Lanț uman în jurul Parlamentului României organizat astăzi, împotriva legii vaccinării obligatorii

Votul pozitiv dat de Senat pentru Legea vaccinării obligatorii a copiilor și adulților scoate din nou în stradă mii de cetățeni îngrijorați de încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților democratice, informează Asociația Pro Consumatori într-un comunicat.



“Prin legea vaccinării obligatorii România ajunge să fie:

– prima țară din lume cu 8 vaccinuri obligatorii la copiii și oricâte altele la copiii și adulți în funcție de voința viitorilor guvernanți sau a companiilor farmaceutice care i-ar putea alege prin lobby sau “doar” mitui pe aceștia;

-singura țară din lume în care vaccinarea nu se va putea refuza fără asumarea unei hărțuiri psihologice pe termen lung și a unor amenzi pe care puțini își vor permite să le plătească;

– singura țară în care miliarde de dolari, banii Casei de Asigurări de Sănătate​,​ se vor scurge către companiile farmaceutice fără nici un control, cu acoperirea declarării unei stări de urgență privind pericolul unei epidemii, cum a fost cazul gripelor aviare și porcine, dovedite ulterior niște fake-news-uri mediatice inițiate chiar de persoane din guvern.

-​ singura țară din lume care va încălca toate tratatele internaționale și întreaga legislație națională privind drepturile omului și drepturile pacientului​, practic, act simbolic prin care se marchează pierderea suveranității României în fața celor care impun această lege partidelor politice și aproape întregii mass-media din România.

Faptul că 99% dintre parlamentari au votat această lege, solidaritate aproape unică în lumea politica românească atât de dezbinată și chiar internațională, este cea mai bună dovadă că România se află deja sub influența unor forțe totalitare, riscând să devină din nou captivă unui nou tip de totalitarism. Omerta mass-mediei românești privind acest eveniment care pune într-un pericol fără precedent libertatea românilor și sănătatea populației arată care este deja influența acestor forțe în spațiul societății românești”, se arată în comunicatul primit la redacție.

Opt ONG-uri, Asociația Pro Consumatori, Asociația Pro Decizii Informate, Asociația Lion Mentor, Alianța Părinților din România, Asociația Christiana, Asociația pentru Apărarea Dreptului la Proprietate și Sănătate al Cetățeanului, Asociația Învață să zbori și Alianța pentru Demnitate Națională organizează duminică, 29 octombrie, ora 14.00, în Piața Constituției, un lanț uman, în jurul Parlamentului României, în semn de protest față de acest act normativ.

De asemenea, în ziua de 31.10.2017, între orele:

10.30 -11.30 se va picheta sediul ALDE,

12.00 -13.00 se va picheta sediul PSD,

14.00 -15.00 se va picheta sediul PNL,

respectiv în ziua de 01.11.2017, între orele:

11.00 -12.00 se va picheta sediul USR,

13.30 -14.30 se va picheta sediul PMP,

15.30 -16.30 se va picheta sediul UDMR,
acțiuni care se vor concretiza prin depunerea unui memoriu referitor la prevederile neconstituționale ale Proiectului de Lege privind vaccinarea persoanelor în România, votat în Senatul României și care urmează să fie dezbătut în Camera Deputaților.

Proiectul de lege prevede vaccinarea obligatorie atât a copiilor, cât și a adulților, cu prioritate a personalului medical și din educație, fără o limitare a numărului de doze și fără testări prealabile. În plus, legea condiționează accesul copiilor în instituțiile de învățământ de efectuarea unei scheme obligatorii de 8 vaccinuri.

Proiectul de lege prevede sancțiuni pentru cetățenii și medicii care au alte opinii decât cea acceptată oficial.

„Credem că dezbaterea asupra acestui proiect de lege cu implicații uriașe pentru societatea românească nu s-a încheiat. Aportul unei prese libere este esențial pentru a avea un dialog real pe acest subiect. Dacă libertatea asupra propriului corp este pusă în discuție, atunci și libertatea cuvântului este în pericol. Graba cu care a trecut de Senat acest proiect de lege, precum și declarația halucinantă a ministrului sănătății referitoare la finalizarea normelor metodologice de aplicare a unei legi care nu a trecut încă de Camera Deputaților și cu atât mai puțin promulgată de președintele Republicii, ridică suspiciuni rezonabile cu privire la parcursul legal al acestui act normativ și la existența unor interese de natură financiară. Declarația recentă a cancelarului Germaniei, doamna Angela Merkel, care se opune instituirii obligativității vaccinării în Germania, ar trebui să dea mult de gândit parlamentarilor români, membrilor Guvernului României și președintelui Republicii în privința necesității obligativității vaccinării”, a declarat Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, președinte APC.

În urmă cu o săptămână au fost organizate acțiuni de protest în mai multe orașe ale țării, printre care amintim Constanța, Bacău, Timișoara, Craiova, Cluj, Iași etc. Chiar dacă numărul participanților din fiecare oraș nu a depășit câteva sute, este vorba de mii de oameni care realizează că o lege care dă dreptul statului să dispună de corpul unei persoane creează un teren propice instalării unui regim de tip totalitar în România. Așa cum regimul comunist a naționalizat proprietățile în 1948, în 2017 se pare că ne aflăm la un pas distanță de naționalizarea corpului uman, afirmă APC.

“Proiectul de lege încalcă mai multe articole din Constituția României și din Codul Civil, cu privire la dreptul persoanei de a dispune de propriul corp, dar și prevederi ale unor tratate intrenaționale la care România este parte. De asemenea, vine în contradicție directă cu Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România.

“În toate deciziile cu caracter medical, (…) interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.” (Art. 4 din Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România)

“O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.” (Art. 4 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei).

Reamintim că în România (ca și peste tot în lume), vaccinurile sunt înregistrate la Agenția Națională a Medicamentului; ca orice medicament, trebuie prescrise după o consultație medicală, de către un medic cu drept de liberă practică medicală. Fiecare vaccin este prevăzut cu un prospect în care sunt descrise foarte multe reacții adverse (nedorite):http://www.anm.ro/nomenclator/medicamente?dci=vaccin&page=15 “, precizează comunicatul.

“Vaccinurile sunt medicamente injectabile, sunt produse farmaceutice sofisticate, nu sunt bunuri de larg consum care să fie recomandate întregii populații fără nicio deosebire. În acest context, vaccinarea obligatorie ar însemna administrarea unui medicament întregii populații, sănătoase și bolnave deopotrivă, fie că are nevoie, fie că nu. La nivelul de cunoaștere medicală actual, nu avem însă metode să prevedem care persoane sunt vulnerabile și vor dezvolta efecte nedorite și care nu”, a declarat Dr. Anca Nițulescu, Doctor în Medicină.

“Vaccinul se dorește a fi o metodă de prevenire a bolilor, care se administrează în primul rând persoanelor sănătoase. Un astfel de produs nu poate fi administrat fără discernământ întregii populații. Efectul este că se previne o boală infecto-contagioasă, dar se creează alte boli cronice, cu evoluție imprevizibilă.

Pentru că implică riscuri pentru omul sănătos, vaccinarea, ca procedură medicală obligatorie, încalcă jurământul lui Hipocrate.”, se încheie documentul APC.

Autor: Ștefania Brândușă

Sursa: Active News

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news.



De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformăquality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:

Încă din anii 70 au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil. Când aude o informație familiară, creierul reacționează mai rapid și se produce o scurtătură care îl face să atribuie valoare de adevăr informației, după cum explică psihologii.”(Laura Ștefănuț, Digi 24)

Or fi rușii învîrtoșați într-ale propagandei și puși pe treabă, dar m-am gîndit că rețeta asta poate fi verificată și în alte cazuri, așa că ia să vedem ce găsim în ograda noastră. Mai precis, tocmai în zona presei care demască astfel de mecanisme și șmecherii. Totuși, trecem peste faptul că platforma gazdă, considerată vîrf de lance al luptei împotriva știrilor false, manipulării și dezinformării, a recurs nu de puține ori la această rețetă cînd era vorba să acrediteze anumite informații și trenduri, de dragul unei cauze și agende extrem de bine intenționate, pentru a ne opri asupra celui mai recent exemplu de manipulare și fake newsdin lungul șir al materialelor despre asistații social din România și lenea care face ravagii în societatea autohtonă. Găzduit de alt organ quality, al unuia dintre afaceriștii paraziți îmbuibați din afaceri cu statul, articolul, deși scris absolut mediocru și fără o minimă abilitate scriitoricească, își arată măiestria prin modul în care manipulează o serie de informații, date și afirmații, pentru a demonstra teza dorită:România a ajuns țara asistaților social și a celor care fug de muncă; teză afirmată vîrtos încă din titlu.

Deși s-au întețit în ultimele luni, foarte probabil din cauza foametei de bani a căpușelor din domeniul HR (despre parazitismul, impostura și nocivitatea acestora, puteți citi un material extrem de bun aici), a antreprenorilor afectați de creșterile salariale și de faptul că populația nu mai pune botul la salariile lor mizerabile și preferă să o taie peste hotare, astfel de materiale au apărut destul de des în ultimul deceniu, parcă mînă în mînă cu politicile de austeritate și cu privilegiile + scutirile pentru investitori și anumite categorii profesionale (cei din industria IT). Digi, Pro TV, HotNews, Adevărul și mai toată media cu ifosequality și provinciale au împins la greu în spațiu public povestea cu milioanele de asistați social și cu lenea ălora de refuză să presteze pe salariul minim pe economie, în pofida diferitelor materiale care au prezentat date oficiale despre numărul beneficiarilor de venit minim garantat (VMG= 142 lei pe lună), a beneficiarilor de șomaj, pensii, indemnizații pentru creșterea copiilor și pensie de handicap, despre cuantumul acestor plăți, despre condițiile și durata în care se poate beneficia; toate arătînd o realitate cu mult diferită față de adevărul propus de diferiți mercenari semidocți din media.

Dacă aveți curiozitatea și buna credință să verificați înainte să vă năpustiți asupra oalei cu lături puse în față de media, vă invit săparcurgeți niște materiale cu o documentație mult peste ceea ce oferă trompetele propagandistice dinpresă, accesînd linkurile la care fac trimitere în cursul textului.

Trebuie să începem prin a spune că în pofida propagandei deșănțate și a afirmațiilor mincinoase despre cum se toacă bugetul public pe ajutoare sociale, la nivel de UE, România este codașă la astfel de cheltuieli: ”România cheltuie doar 0,2% din PIB pentru combaterea excluziunii sociale (dintre caremare parte din cheltuieli sunt pentru plata VMG), față de 0,8% media în UE-28. Ca procent din total bugetar, asta înseamnă 0,4%, față de 1,8% media europeană. Mai concret și de dragul comparației, într-o lună de zile România cheltuie aproximativ 15 milioane de euro pentru plata VMG, ceva mai puțin decât costul unui kilometru din cei 54 de kilometri construiți ai autostrăzii Transilvania (23 de milioane de euro).

În articolul din Adevărul, ca și în altele din aceeași categorie a fake news-urilor cu spoială quality, se vorbește de asistați care preferă să stea acasă, fără să facă nimic, încasînd jumate din cît ar putea încasa muncind nu știu unde. Afirmația este atribuită psihologului clujean Daniel David: „Gândirea e în felul următor: «decât să lucrez opt ore, prefer să stau, chiar dacă primesc jumătate din cât aş fi primit ca salariu, dar nu depun niciun efort.” Și este cît se poate de falsă, chiar dacă vine din gura unui mare expert în mentalități, psihologii populare și altele. Pentru că datele oficiale ne arată cu totul alte sume: „141 de lei, lunar, pentru o persoană singură. Pentru o familie formată din două persoane, suma se ridică la 255 de lei, pentru una formată din trei persoane – la 357 lei. O familie din cinci persoane încasează 527 lei în total, iar pentru familiile care depășesc 5 persoane se acordă 36,5 lei în plus pentru fiecare altă persoană peste numărul de cinci, ceea ce înseamnă deja mai puțin de 100 de lei lunar pe cap de om. Pentru oricine care știe cât costă viața în România, chiar și la țară, este limpede că o persoană nu poate să supraviețuiască decent cu asemenea bani, darmite să huzurească, cum insinuează unii.

Apoi vine povestea devenită deja folklor cu milioanele de asistați și rostogolită de media și Radio Șanț prin toate cotloanele internetului (vezi articole pe Digi și altul pe HotNews în anexă, susținînd halucinantul număr de peste 7 milioane de asistați social). Ca să le iasă milioanele alea, cei care intoxică cu bună știință, bagă în aceeași categorie a beneficiarilor de ajutor social (venit minim garantat) pensionari, copii care iau alocație, șomeri și persoane cu handicap. Pentru că beneficiari de ajutor social sunt 221.000 în toată țara. Mai precis, „conform datelor oficiale existente pe site-ul Ministerului Muncii, în luna august 2017 au fost 221.048 de beneficiari ai VMG.” Iar sumele cheltuite cu aceștia nu sunt de ordinul miliardelor de euro, așa cum mincinos afirmă media, ci ”de aproximativ 180 de milioane de euro” (conform datelor pe 2016).

Faptul că lumea nu mai acceptă să sclavagească pe salarii care de foarte multe ori îi țin tot sub pragul sărăciei, e cît se poate de normal iar predicatorii nesimțiți care tot vin cu povestea cu lenea oamenilor, fie că e vorba de antreprenori ce fac profit din sărăcia și disperarea semenilor, fie că e vorba de pseudo-jurnaliști cu simbrie, ar trebui luați la șuturi, cu tot cu minciunile lor împănate cu date și informații manipulate. Nu să li se cînte în strună și să se soarbă cu atîta poftă din rahatul propagandistic pe care-l servesc consumatorilor.

Revenind la cel mai recent caz de fals și manipulare grosolană, firește că sunt cuprinse în articol și vaietele unei căpușe din sectorul HR (resurse umane), cu eterna poveste despre cum a obișnuit statul populația cu ajutoare sociale și despre cît de nasol e că „majoritatea românilor sunt proprietari de locuințe și mai au și cîte un petec de pămînt”, ceea ce le permite luxul de a nu accepta orice job de căcat cu salariu de căcat oferit de firma lui și în urma căreia, pentru intermediere, el își face profitul. Din categoria, românii nu sunt chiar atît de săraci și disperați încît să accepte chiar orice, iar asta e nasol pentru noi și companii. Mai are și nesimțirea să insinueze că sunt leneși („preferă să nu alerge după un loc de muncă”), după ce afirmă că petecul ăla de pământ îi ține departe de foametea atît de rentabilă pentru biznisul lor. Săptămînile trecute, pentru afirmația cu găinile crescute în gospodărie și autoconsumul care provoacă pierderi bugetului de stat, Varujan Vosganian a fost terfelit și porcăit într-un hal fără de hal.

Păcăliciul ăsta, care afirmă o grosolănie și mai mare, doar că de astă dată cu pierderi în sectorul privat, e trecut cu vederea, ba chiar aprobat în cele ce zice el.
Deși în a doua jumătate a materialului e pomenit faptul că actualul nivel al salarizării din România ține în sărăcie o bună parte din cei care-s angajați pe salariul minim pe economie (prin vocea sociologului Mircea Kivu), deși adaugă că datele oficiale la nivel de UE arată că peste 38% din populația României este expusă sărăciei, autoarea perseverează cu habotnicie în ideea că cetățenii sunt leneși și fug de muncă, fără să atingă cu o floare antreprenorii și companiile care țin în sărăcie hălci întregi din societate și fără să se gîndească, de dragul logicii argumentative, că inlcuderea acestor date în material contrazic flagrant titlul și prima parte.

Dacă jurnaliștii ăștia nu ar fi leneși sau rău intenționați/chitiți pe propagandă, ar putea verifica datele oficiale și materialele documentate de alte persoane, care arată o cu totul altă realitate decît cea pe care o zugrăvesc ei. În realitatea aceea se poate observa că deficitul de forță de muncă a ajuns să fie atît de mare încît chiar și dacă s-ar îndeplini fantezia multor antreprenori și comentaci cu sensibilități naziste de a obliga prin lege populația neangajată să accepte orice job li se oferă, tot nu s-ar putea acoperi necesarul. Și s-a văzut asta la diferitele tîrguri de joburi, chiar dacă aceeași media quality a prezentat rezultatele unor astfel de tîrguri tot în registrul fake news-urilor și manipulării, după cum se poate vedea din acest caz școală de dezinformare quality.  Situația e atît de gravă încît pînă și organul portavoce a intereselor de biznis de pe ale noastre plaiuri, Ziarul Financiar, a ajuns să urle că ieșirea din această criză și evitarea uneia mai mari e

mărirea grabnică a salarilor .Lumea a plecat peste hotare, căci leneșii ăia de refuză salariile mizerabile oferite de multe ori de firme ce fac un profit de-a dreptul nesimțit raportat la remunerația muncii și la nivelul de trai din jur, se duc la alții, care le oferă ceva mai mult. În fond, ca și medicii și alte categorii profesionale cărora nu li se sare la gît că nu acceptă să lucreze pe un salariu mizerabil în nu știu ce spital semi-urban (deși statul a investit în educația lor), oamenii au ascultat de îndemnul președintelui al cărui spirit și viziune s-au dizolvat în zeci de particule ce au înmugurit în tărtăcuțele unor largi segmente de populație revoltat-activă. Iar despre asistații social care chiar beneficiază de imensa sumă de aproximativ 142 lei lunar, fiți siguri că cei mai mulți dintre ei nu doar că o duc greu, dar trag din greu la negru, de multe ori la munci pe care nu multă lume le-ar face. Dacă chiar vă interesează, puteți găsi cîteva cazuri aiciaici și aici .

În multe astfel de cazuri, avînd în vedere că avem de-a face cu un procent destul de mare de romi beneficiari de ajutor social, alternativa lor e cerșitul sau furtul, pentru că joburile, chiar și așa prost plătite, rar cînd le sunt atribuite și lor. Oricîtă gălăgie ar face hărnicimea rasistă din online. Așa că, ajutorul social și culesul de ciuperci/plante medicinale, plus furnizatul de lemne, sunt cele mai la îndemînă pentru mulți dintre ei.

De o ironie tristă și extrem de elocvent pentru mulți dintre cei care țin isonul acestui tip de fake newsși rostogolesc cui entuziasm și mînie un mit aducător de stigmat, e că foarte mulți dintre cei care I-au sărit la gît lui Vosganian gîndesc în aceeași parametri cînd vine vorba de asistații social și alți cetățeni care refuză joburile grele și prost plătite. Nu iau în calcul muncile pe care aceștia le practică pentru a-și asigura supraviețuirea, fie că e vorba de agricultură, cules, munci cu ziua la negru etc. Pentru că e o muncă disprețuită, ne-fiscalizată, intermitentă de multe ori și la periferia sistemului economic.

Revenind la paragraful de început, despre cum ajunge un mesaj fals, prin repetare, să fie acreditat ca adevăr, rețeta se verifică din plin în cazul poveștii cu plaga asistaților, inclusiv pe canalele media care denunță fake news-urile și manipulările de acest gen. Povestea e înghițită de mult, a ajuns la stadiul de platitudine, încît a dus la talibanizarea unei bune părți din societate, atît antreprenori, cît și muncitorime exploatată, săraci lipiți, oportuniști, scursuri din HR și media și păcălici din online, fără viitor. Inspectați secțiunea comentarii a unor astfel de materiale și o să vedeți acolo deversare de furie, stereotipuri, falsă cazuistică și ură, foarte multă ură. Termenul de asistat social a ajuns să comporte niște conotații foarte toxice, fiind sinonim cu un cortegiu de vicii și păcate. Lumea-și descoperă brusc hărnicia și apetitul pentru muncă, clamînd cu mîndrie că fac naveta 50 km pt 2000 de lei și „nu se plînge/nu comentează” cînd se confruntă cu astfel de nesimțiți care refuză joburi.

Dacă scopul acestor materiale, pe lîngă lobby-ul pentru unii angajatori și recrutori, este scoaterea la interval a unei categorii sociale, fără voce publică, deci fără posibilitatea de a se apăra, pentru rolul de țap ispășitor al marilor rele din societate, mișcarea reușește mai mereu. Prostimea, educată sau nu, cu salariu peste medie sau nu, cu firmă sau fără firmă, se năpustește cu sete asupra poveștii și o rumegă cu mînie și patimă. Fără prea multă reținere, putem afirma că povestea cu asistații social și leneșii care fug de muncă este unul dintre cele mai populare fake news-uri autohtone, cu o priză extraordinar de bună la toate nivelele sociale, indiferent de gradul de pregătire, de ifose și de pretenții. Încă  o dovadă că ignoranța, ura, lenea și ideile de-a gata pot face minuni cînd e vorba să unească lumea, indiferent de clasă și educație, împotriva cuiva. Mai ales împotriva cuiva slab, fără voce și apărare. Mai avem nevoie de evrei?

P.S. Semnatarul acestui text se încadrează, conform viziunii din media quality, în categoria asistaților social. Fără job (de cîteva luni) dar cu un prunc aducător de alocație.

În final, atașez o anexă preluată dintr-o interpelare aparținînd deputatului USR, Adrian Dohotaru, publicată pe site-ul USR Cluj. Anexa confruntă enormitățile din media quality sau provincială cu datele oficiale, evidențiind proporțiile manipulării și dezinformării.

Nr. Articol presă Realitate
1 Digi24: „Din|interior. Cum arată „România odihnită”, țara cu 7 milioane de asistați social” –http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/dininterior-cum-arata-romania-odihnita-tara-cu-7-milioane-de-asistati-social-354256

Hotnews: „Peste sapte milioane de asistati sociali in Romania, doar 5% beneficiaza de servicii – Institutul pentru Politici Publice” –http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17414036-peste-sapte-milioane-asistati-sociali-romania-doar-5-beneficiaza-servicii-institutul-pentru-politici-publice.htm

221 de mii de persoane beneficiază de ajutor social.
2 Gazeta de Sud: „Zece miliarde de euro pe an ajutoare sociale: În România, cel mai bine plătit este statul degeaba” –http://www.gds.ro/Actualitate/2017-05-24/zece-miliarde-de-euro-pe-an-ajutoare-sociale-in-romania,-cel-mai-bine-platit-este-statul-degeaba/
ProTV: „Cati asistati social sunt in Romania si cat plateste statul pentru ei?” –http://incont.stirileprotv.ro/job-uri/cati-asistati-social-sunt-in-romania-si-cat-plateste-statul-pentru-ei.html
În 2016, ajutorul social acordat pentru asigurarea venitului minim garantat a avut un cuantum total de aproximativ 180 de milioane de euro.
3 iare.com: „Fermierii sunt fortati sa accepte munca la negru, pentru ca zilierii nu vor sa lucreze ca-si pierd ajutoarele sociale” –http://m.ziare.com/economie/fermierii-sunt-fortati-sa-accepte-munca-la-negru-pentru-ca-zilierii-nu-vor-sa-lucreze-ca-si-pierd-ajutoarele-sociale-1484602-font3
Hotnews: „Fermierii au ajuns la capatul rabdarii: asistatii sociali nu vor sa lucreze ca zilieri pentru ca pierd ajutoarele” –http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-22047214-fermierii-ajuns-capatul-rabdarii-asistatii-sociali-nu-vor-lucreze-zilieri-pentru-pierd-ajutoarele.htm
ProTV: „Pensionarii, cei mai serioşi zilieri. Cum reuşeşte statul român să îi motiveze pe asistaţii social să refuze munca” –http://stirileprotv.ro/stiri/social/pensionarii-cei-mai-seriosi-zilieri-cum-reuseste-statul-roman-sa-ii-motiveze-pe-asistatii-social-sa-refuze-munca.html
Din 2014, conform art. 8 din Legea 416/2001, veniturile realizate ca zilier nu se iau în calcul la determinarea cuantumului ajutorului social.

Sursa: Liga oamenilor bonțideni