C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Lupta pentru Romania

Liviu Pleșoianu către colegii din politică: „Beți APA VIE a OAMENILOR, nu APA MOARTĂ a celor ce își spun ELITA!”

Pentru a înțelege cum au ajuns premieri Grindeanu și Tudose, să facem un mic salt înapoi în timp și să vedem cum a ajuns premier Cioloș…



Poate că mulți dintre dumneavoastră nu cunoașteți un amănunt esențial. Cu exact o săptămână înaintea tragediei de la Colectiv, Rareș Bogdan (cine altul?) dezvăluia: „Zilele lui Victor Ponta la Palatul Victoria sunt numărate. Vom avea un prim-ministru tehnocrat, ca și acum 15 ani, când Mugur Isărescu a condus timp de un an guvernul și a pregătit alegerile parlamentare de la finalul anului 2000. Este vorba de fostul comisar european Dacian Cioloș”.

…Care este singura concluzie logică pe care o putem trage chiar și dacă avem la dispoziție doar această informație? – Singura concluzie logică este aceea că Dacian Cioloș era scos la încălzire, pe marginea terenului, de cel puțin câteva luni. Se aștepta doar momentul oportun, „#EMOȚIA” pentru ca Guvernul Ponta să fie înlăturat și Cioloș să fie trimis pe gazon pentru a prelua guvernarea.

Cine concepuse acest plan, cine hotărâse că Ponta trebuie să plece și Cioloș trebuie să fie noul prim-ministru? Dumneavoastră, alegătorul român? Cu siguranță, nu. Atunci cine? …Foarte simplu: aceeași entitate metastatală care mai hotărâse deja de nenumărate ori în locul nostru și împotriva voinței noastre. Aceeași entitate metastatală care, spre exemplu, trăsese apa la toaletă după votul celor 7,4 MILIOANE de români care îi spuseseră răspicat lui Băsescu să plece acasă. Aceeași entitate metastatală care îl inventase și îl ridicase pe cele mai înalte culmi pe Gabriel Oprea, pentru ca mai apoi să-l doboare umilitor când „interesul național” o ceruse. Aceeași entitate metastatală care mai întâi l-a inventat și mai apoi l-a gonflat pe Iohannis cu tone de aer cu aromă de plastic. …Aceeași entitate metastatală care i-a scos mai apoi, din jobenul mic, pe Grindeanu și, din jobenul mare, pe Tudose.

Marea problemă știți însă care este? Nu existența entităților transnaționale metastatale. Nu serviciile de informații… Nu autointitulatele „ELITE” financiare mondiale… Acestea au existat dintotdeauna și vor continua să existe. Marea problemă este însă alta. Ea constă în dorința mult prea multor politicieni de a se adăpa și de a se hrăni cu ce le aruncă în bol cei care alcătuiesc așa-zisa „ELITĂ”! Până la urmă, nu te poate forța nimeni să-ți dai autogol. Te poate stimula, te poate momi, te poate chiar constrânge, dar decizia ultimă ÎȚI APARȚINE! Tu decizi dacă îți introduci sau nu mingea în propria poartă! Cu tot statul paralel, cu toate binoamele, cu toată Noua Securitate, cu toată puterea „ELITELOR”, fără complicitățile politicienilor nimic din toate aceste lucruri nu s-ar putea întâmpla. Dacă nu ar fi existat aceste complicități, Băsescu NU mai era Președintele României începând cu 2012, iar Cioloș, Grindeanu și Tudose NU ar fi ajuns în veci premieri…

Am spus-o și o voi repeta și acum: e timpul ca, în Anul Centenarului, să ne hotărâm ce țară vrem să fim de aici înainte. Iar dacă vrem să fim oameni liberi, să trăim într-o țară care să fie cu adevărat a noastră, atunci e timpul ca politicienii să devină OAMENI politici, e timpul ca demnitarii să acționeze cu DEMNITATE! Nu sunt cuvinte mari, e pur și simplu singura șansă…

Eu voi continua să fac slalom printre politruci și mă voi opri să beau un vin fiert pe pârtie doar alături de OAMENI politici demni, alături de oameni politici care înțeleg cumpăna cea mare a vremurilor pe care le trăim și care sunt dispuși să se schimbe pentru a putea schimba. Am luat decizia de a candida în 2019 pentru că mă cunosc foarte bine, cu tot cu defectele mele. Știu trei lucruri: că România trebuie să le fie redată românilor, că lumea trebuie să le fie redată oamenilor și că acest lucru nu e posibil decât dacă cei care știm să ne păstrăm LIBERI ne mai și asumăm în acest sens un slalom anevoios dar reconfortant printre capcane și tentații. Bolul omului politic trebuie să rămână mereu acoperit atunci când autointitulatele „ELITE” se oferă să îl umple și mereu descoperit atunci când oamenii simpli și vii pun acolo un dram din pâinea lor și o picătură din apa lor. Decât să beau un butoi de apă moartă, prefer să-mi umezesc buzele cu câteva picături de APĂ VIE!

Fie să FIM!

P.S. Colegilor mei din PSD și din toate celelalte partide le doresc cu toată sinceritatea să se bucure de AERUL CURAT al LIBERTĂȚII! Să ia mereu decizii din libertatea propriului for interior. Eu asta am făcut, chiar cu riscul de a fi considerat „imatur politic”, chiar cu riscul de a mi se spune că „nu sunt om de partid”. Pe Tudose NU l-am votat premier în Parlament, pe Grindeanu NU l-am votat șef la ANCOM după ce tocmai votasem să NU mai fie prim-ministru… De asemenea, Bugetul pe 2018 NU l-am votat, pentru că NU mi se pare deloc rațional să le oferi iarăși bani în plus unor servicii nereformate… E foarte, foarte important să fim oameni politici liberi, care înțeleg problemele timpurilor și care caută soluțiile alături de oameni, iar NU alături de „ELITELE” care manipulează oameni!

Autor: Liviu Pleșoianu

Sursa: Liviu Pleșoianu

Generalul Dumitru Iliescu: ”Nu vă este rușine, domnule ambasador Cord Meier-Klodt? Sunteți ipocrit și reprobabil!” (Episodul 3)

Va spuneam, in postarea anterioara, ca trebuie sa luptam cu toate fortele impotriva coruptiei, iar cei corupti sa mearga acolo unde isi merita locul. Dar nu este suficient. Trebuie sa analizam si cauzele coruptiei, si cine o dezvolta si o sustine. In primul episod am vorbit despre coruptia din Franta si despre cum marile companii franceze au exportat coruptia in Romania. Astazi voi prezenta fapte de coruptie deosebit de grave din Germania.



Cand am vazut documentarul primit de la un prieten am ramas blocat. Cunosteam si eu multe aspecte referitoare la coruptia din acesta tara, dar situatia este cu mult mai grava decat mi-as fi imaginat vreodata. Doua lucruri mi-au venit in minte cand am vazut la ce nivel a ajuns coruptia in acest stat federal. M-am rugat la Dumnezeu sa ne mentina cel mult in acest stadiu al coruptiei, la noi ea fiind in stare incipienta, vis-a-vis de ce se intampla la ei, in Germania.

Iar al doilea lucru a fost sa ma intreb cum de nu ii este rusine, acestui impertinent de ambasador, sa ne dea TOCMAI EL lectii de lupta impotriva coruptiei, cand la ei coruptia a atins cote deosebit de alarmante, pe care pana acum nici nu puteam sa mi le imaginez.

Am inceput sa prezint faptele de coruptie din Franta cu dosarul fostului presedinte Nicolas Sarkozy. Si acum voi incepe, la fel, dar cu dosarul fostului presedinte al Germaniei Christian Wulff, care a fost obligat sa demisioneze, in 2012, ca urmare a acuzatiilor de coruptie si trafic de influenta, formulate de procuratura din Hanovra in actul prin care a solicitat Bundstagului ridicarea imunitatii lui pentru a permite o ancheta judiciara impotriva sa. Odata cu acesta a fost cercetat pentru aceleasi fapte si purtatorul sau de cuvant, caruia procuratura i-a facut si o perchezitie domiciliara. Nu cred ca ati uitat nici de cazul fostului cancelar Helmut Koll, care a acceptat sa plateasca 300.000 de marci (150.000 de euro) pentru a pune capat procesului aflat pe rolul Tribunalului din Bonn si de a scapa de acuzatia ca a primit de la cineva o geanta cu 400.000 de marci (200.000 de euro).

O ancheta oficiala care viza actiuni de mituire pentru promovarea produselor in diverse tari de catre 4 giganti auto, a scos la iveala lucruri mult mai grave si anume ca Volkswagen, BMW, Daimler – toate trei din Germania – impreuna cu Audi si Porsche, construisera un cartel tehnologic, care a functionat in peste 20 de ani si care in cadrul unor intalniri secrete periodice stabileau standardele tehnice, preturile, segmentele de piata, actiunile de dumping si multe altele, in detrimentul celorlalti competitori, elaborand si documente prin care parafau intelegerile. Ca si in Franta aceste actiuni ilegale nu au aparut recent, ci au deja o istorie. Cred ca va amintiti domnule CORD MEIER-KLODT, ambasador al Republicii Federale Germania in Romania, despre implicarea in fapte ilegale deosebit de grave, inclusiv de coruptie, provocand pagube enorme clientilor, prin vanzarea de credite ipotecare, dar si noua tuturor prin contributia directa la criza financiara internationala, a titanicei Deutsche Bank. In final aceasta a fost obligata de catre Departamentul American de Justitie sa plateasca 7,2 miliarde de dolari, desi initial i se imputasera 14 miliarde de dolari, pentru a se renunta la o lista interminabila de acuzatii. Si nu este singurul caz in care aceasta banca a fost amendata cu sume foarte mari de bani pentru actiuni dolosive.

Printre cazurile cele mai mari de coruptie din Germania se numara si vanzarea de actiuni Daimler Benz AG, pe multe miliarde, de catre concernul Flick, afacere in care s-au dat mita numeroase milioane, sub forma unor donatii, mai multor partide si politicieni pentru obtinerea de derogari fiscale. Modalitatile prin care se mituiau decidentii politici, cei admimistrativi, specialistii, erau multiple, de la sume mai mici sau mai mari de bani, asa cum au procedat si producatorii germani de simulatoare cardiace, care au mituit medicii sa prescrie anumite produse, la organizarea de excursii si petreceri cu prostituate, ca in cazul Volkswagen. Se cunoaste foarte bine ca Siemens si Daimler au castigat contracte, in diverse tari, dand mita sume enorme, iar cand au fost puse sub acuzare pentru aceste fapte, a trebuit sa plateasca amenzi de sute de milioane de dolari. In urma unor investigatii derulate de organele judiciare din Grecia, a reiesit ca Siemens a dat 70 de milioane de euro ca mita oficialilor greci pentru semnarea de contracte favorabile. In urma anchetelor derulate impotriva colosului german a reiesit si faptul ca acesta isi constituia anual un buget pentru mita de 40-50 milioane de dolari.

Autoritatile americane au obligat si ele gigantul industrial Siemens, care a recunoscut ca a folosit un sistem extins de mite pentru a-si atinge tintele de afaceri, la plata a 1,3 miliarde de dolari, costurile totale pentru companie ridicandu-se la 2, 5 miliarde de euro. Compania germana a fost acuzata ca a platit ca mita 1,4 miliarde de dolari oficialilor guvernamentali din Europa, Asia, Africa, America de Sud si Orientul Mijlociu, pentru semnarea contractelor cu partenerii din aceste zone. Asemenea masuri s-au luat si impotriva altor companii germane printre care Rheinmetall si producatorul de echipamente sportive Adidas.

Va este cunoscut si cazul EADS, inclusiv acuzatiile de dare si luare de mita in Romania, dar aceasta speta o voi aborda mai pe larg intr-o postare viitoare. Acum o sa va dati seama de ce apara cu atata indarjire acesti ambasadori statul paralel. Ati vazut vreo ancheta finalizata in care este acuzata o mare companie straina? Nu o sa vedeti! Marile companii aloca sume imense de bani cu care mituiesc oficialii straini si cei autohtoni ca sa nu se finalizeze asemenea anchete. Voi aborda si acest aspect in viitor. Lista cu asemenea aspecte este lunga si ar putea continua cu foarte multe exemple, dar nu pot sa le prezint pe toate intr-o singura postare. Ca sa va dati seama ce amploare a luat acest fenomen in Germania am sa va spun ca, intr-un singur an, ofiterii Biroului Federal de Combatere a Criminalitatii (Bundeskriminalamt-BKA), au descoperit 46795 de cazuri de coruptie, care dupa opinia lor nu reprezinta nici 10% din totalul faptelor de acest gen. Daca comparam aceasta situatie cu cea realizata cu patru ani in urma cand s-au descoperit doar 9554 fapte de coruptie (de cinci ori mai putine) ne dam seama care este evolutia acestui fenomen in Germania! Si oficialii lor vin sa ne dea noua lectii de moralitate si de actiune impotriva coruptiei. Cei mai corupti din Europa vin si ne acuza pe noi de coruptie! NU VA ESTE RUSINE, DOMNULE AMBASADOR CORD MEIER-KLODT??? SUNTETI IPOCRIT SI REPROBABIL!!!

Autor: Dumitru Iliescu

Sursa: Dumitru Iliescu

Ilie Șerbănescu: ”Comisarii de tip sovietic ai Comisiei Executive de la Bruxelles și-au dat arama pe față: să nu cumva să fie independentizată justiția!”

Din nou! De parcă ar mai fi fost nevoie, căci cum sunt de fapt era deja binecunoscut. De mult, atributul de tip sovietic li se potrivește de minune, întrucât nu se mai ascund sub masca democrației, lucrând cu pistolul pe masă! Au hotărât acum să activeze prevederea care retrage dreptul de vot al Poloniei în UE, sub motivația – etern flașnetata motivație – că legile justiției pe care le promovează guvernarea actuală din Polonia ar afecta independența justiției.



La București, președintele Iohannis a folosit prilejul de a evoca posibilitatea îndreptării și asupra României a acestei sancțiuni, vezi Doamne, tot sub motivația – etern flașnetata motivație – că legile promovate de coaliția PSD – ALDE, aflată la guvernare, ar afecta independența justiției.

Dacă te informezi cumva asupra problemei – nici nu trebuie s-o studiezi, căci dacă o aprofundezi eventual, te poți îmbolnăvi mental! –, observi că esența schimbării proiectate în legile justiției în Polonia este un fel de punere a acesteia sub un anumit control al politicului. De pildă, procurorii-șefi să fie numiți de președintele republicii! Vai, blasfemie: politizare și deci afectarea independenței justiției! Ca atare, comisarii de la Bruxelles se simt îndreptățiți să activeze așa-numita „bombă nucleară a UE“ împotriva Poloniei. Nu mai spunem că, anterior, au fost „activate“ protestele opoziției politice și demonstrațiile de stradă ale tinerilor cu rucsăcel în spate și smartphone în mână. Mă rog, este dreptul lor! Și, într-un fel, o justificare chiar poate fi dacă numirea și deci revocarea „șefilor“ Justiției ar urma să fie mutate din decizia unor structuri ale justiției înseși în pixul politicianului-„șef“, președintele republicii!

Să vezi însă drăcia dracului! Numirea și deci revocarea „șefilor“ justiției sunt chiar în pixul președintelui în România! Și aceiași comisari europeni nu își arată cumva dezaprobarea, deși mai politizare decât asta nu există! Ba, mai mult, își exprimă îngrijorarea față de eventuala schimbare a acestei dispoziții legale, în cadrul modificărilor vizate la legile justiției de către coaliția de guvernământ PSD – ALDE. Cu toate că onor corifeii PSD – ALDE nici n-au îndrăznit să scoată din joc pixul lui Iohannis în problemă, etern flașnetata afectare a independenței justiției a fost pusă în mișcare după același scenariu, pentru ca nu cumva șefii de Parchete și de Curți să iasă de sub dependența de președintele țării și să intre sub dependența structurilor justiției înseși. Una peste alta, independență a justiției – ioc!!! Cu alte cuvinte, să nu cumva să fie independentizată justiția! Cei cu rucsăcel în spate au ieșit și în România în stradă, opoziția s-a strofocat să blocheze totul în Parlament, iar o parte a acesteia s-a dedat la manifestări de circ, la care evident nu ar fi recurs dacă nu ar fi fost susținută de instituțiile de forță aflate în spate. Și să nu uităm că ambasadori ai unor țări UE și-au exprimat public îngrijorarea în legătură cu modificarea (fără precizări) a legilor justiției în România, făcând de fapt astfel presiuni ca totul să rămână în parametrii de până acum.

Riști să nu mai înțelegi nimic! Vasăzică, Polonia este sancționată de Comisia de la Bruxelles pentru că politizează justiția, iar România este presată, prin amenințări de sancțiuni similare, să mențină reglementările care includ la loc de frunte tocmai expresia celei mai înalte politizări a justiției. Dacă nu ești idiot, îți dai seama perfect de ce această abordare „neunitară“ – pentru a ne exprima elegant –, deși tocmai în problema cu pricina ar trebui să guverneze absența oricăror criterii diferite, darămite contrare. Polonia este penalizată nu pentru afectarea legilor Justiției, ci pentru linia independentă adoptată față de Bruxelles, în speță față de Germania. România este amenințată de fapt ca nu cumva să facă la fel. Președintele Poloniei nu trebuie să aibă în pix numirea și revocarea magistraților-șefi, pur și simplu pentru că e cu Polonia! Președintele României nu numai că  poate, dar chiar și trebuie să aibă numirea și revocarea în pix, pentru că nu e cu România, ci cu Bruxelles-ul, în speță cu Germania. Asta știam și noi, dar acum am primit confirmarea chiar de la Bruxelles!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

“Români, apărați-vă credința și familia!”

SOROS atacă! Români, apăraţi-vă credinţa şi familia! Partidele şi instituţiile noastre au fost acaparate de oameni şi doctrine potrivnice intereselor Neamului! – Ninel PEIA Deputat Român (2012-2016).
Eu, unul, nu ştiu ca vreodată în istoria noastră să fi existat vreo vreme în care să fim supuşi unui asemenea atac, continuu, vehement, şi din ce în ce mai puternic.


Ţintele sunt două dintre componentele ce ne definesc esenţa, ca români. Credinţa şi familia, stâlpi de bază ai românismului, elemente pe care orice român le iubeşte şi le preţuieşte sunt, de câţiva ani, târâte în noroi fără ruşine şi cu o plăcere absurdă de către inamicii văzuţi sau nevăzuţi ai Ţării.

În ultimul timp, însă, aceste atacuri nu numai că s-au înteţit şi au devenit mai veninoase ca niciodată, ci au început să vină şi din interiorul Ţării şi nu numai din partea ONG-urilor vândute unor stăpâni care nu ne iubesc. Acum, lucrurile stau şi mai grav: multe atacuri sunt concertate, plănuite şi lansate din inima unor formaţiuni politice parlamentare. Uneori astfel de valuri de ură vin chiar şi din cercurile cele mai intime ale unor instituţii care sunt plătite din buzunarul nostru.

Aceasta ne spune un lucru foarte grav: partidele şi instituţiile noastre au fost acaparate de oameni şi doctrine potrivnice intereselor Neamului. Acest lucru nu este acceptabil pentru nici unul dintre noi, pentru niciun contribuabil şi pentru niciun patriot autentic.

Semnalele vin acum parcă din toate părţile, dar cu precădere dinspre partidele politice, istorice sau nu, care nu mai fac faţă puterii financiare, planurilor de şantaj şi infiltrării unor vectori periculoşi în rândurile lor.

Cu mişcările de stradă cred că v-aţi cam lămurit. Centrele de influenţă ale acestor mase căzute victimă unei propagande mai mult sau mai puţin subtile ies la iveală aşa cum se separă uleiul de apă. Nu peste multă vreme ne vom confrunta cu personaje care nu vor mai avea de ce să se ascundă în spatele unor măşti cu mare priză la public. În stradă, deja ştiţi că există forme de organizare copiate după sisteme internaţionale gen antifa, care cred în guerilla social-urbană ca fenomen de tensionare continuă a statului, în cazul acesta, a României.

De cealaltă parte, statul pare a nu mai rezista acestor mişeleşti atacuri şi cedează, puţin câte puţin, în faţa propagandei neobolşevice multiculturalist-progresiste, în faţa cererilor din ce în ce mai tranşante de integrare a Ţării în dimensiunea unei univesalităţi blestemate care reduce românul la a fi cetăţeanul planetei, un animal dedicat consumului şi potrivnic propriei gândiri, un zombie, nu un membru important al Neamului său.

Dacă acest plan va reuşi, Neamul Românesc se va pierde pentru totdeauna în umbrele unei istorii care are tendinţa de a şterge trecutul şi pilonii naţiunilor promiţând un viitor al libertăţilor totale, un Babilon mare cât o planetă.

Familia este pentru noi ceva sfânt. Şi aşa trebuie să rămână. Femeia, bărbatul şi copiii lor. De aici pleacă construcţia de milenii a unei naţiuni. În acest caz a Neamului nostru. Dărâmarea acestei statui a înţelegerii şi împăcării, a speranţei într-un viitor limpede şi frumos, ar fi o mare victorie pentru duşmanii neamului nostru, şi un pas incredibil pe drumul pierderii conştiinţei naţionale. Pământul trebuie să devină o mare mămăligă, fără identitate şi putere de reacţie, un amestec numai bun de manipulat oricând şi oricum după bunul plac al unor personaje ce slăvesc pe oricine altcineva în afară de Dumnezeu.

Credinţa noastră, ortodoxia de care suntem toţi legaţi printr-un cordon ombilical sacru, una dintre treptele alese de români către Mântuire. Ei bine, şi credinţa noastră milenară trebuie să dispară mai întâi într-un ecumenism caritabil, pentru ca a apoi să fie dată uitării. Atacurile asupra Bisericii sunt atât de multe în fiecare zi, încât nici nu mai ştiu ce exemple să mai aleg.

Ateismul a luat, în ultimii ani, un avânt care îl depăşeşte cu mult pe cel din anii roşii, anii comunismului impus de antihriştii sovietici. Dacă pui lângă acest „trend” mişcările de prozelitism declanşate pe întreg teritoriul României de diverse secte mai mult sau mai puţin importante, uşor putem constata că românii creştini au ajuns o insulă care stă în faţa unui Ocean al necredinţei sub care curenţii smintirii pregătesc furtunile păgâne ale secolului.

Singura soluţie este să ne unim, toţi cei care credem în Neam şi Ţară şi să facem un zid de nepătruns în jurul familiei şi credinţei. Un zid care va sângera, va striga de durere, se va zvârcoli din cauza acuzaţiilor nedrepte ce-i vor fi aduse, dar care nu va ceda nici un pas, nici un milimetru în favoarea blestemaţilor care ne vor praf şi pulbere.

Veniţi, să dăm mână cu mână, şi puternici cum ştim că putem fi împreună, să înălţăm ultima redută a Neamului, ultima cetate a Credinţei, ultimul zid de apărare al Ţării.

Oasele şi carnea noastră vor sta la baza acestei sfinte construcţii şi gândurile şi faptele noastre vor fi sabie şi scut în faţa invadatorilor şi slugilor lor, hoarde ale necinstei şi murdăriei.

Şi vom învinge, căci cauza noastră este dreaptă, familiile Neamului sunt cu noi, Credinţa Neamului ne e sprijin în veac şi speranţa ne va da lumina necesară alungării întunericului!

Ninel PEIA Deputat Român (2012-2016)

Sursa: facebook.com/NinelPeia

Emblemele statului paralel

Emblema este o esență de identitate. Un simbol care ascunde o lume. O formă sublimată de autodefinire ori, dimpotrivă, de definire din afară, printr-o masivă percepție colectivă.
E suficient să vezi „secera și ciocanul” ori „zvastica”, ori „capul de mort deasupra a două săbii încrucișate” ca să se declanșeze imediat în mintea ta vaste secvențe de istorie.  Acestea sunt niște embleme împlinite, care și-au atins menirea.

Emblema prin care a ales să se autodefinească DNA este una de tip humanoid: zeița Themis. Cu balanța într-o mână și sabia în cealaltă. Comun, propagandistic, nespecific. Nimeni din țara asta, văzând statuia celebrei zeițe prin vreun muzeu ori album de artă, nu s-ar duce cu gândul la isprăvile de epurare politică și de nesocotire brutală a drepturilor omului patronate de „zeița” dreptății de la București, Laura Kovesi. Nimeni!

De aceea, emblema oficială a DNA e calpă și fără impact. Pentru că ea nu surprinde în niciun fel particularitățile instituției pe care ar trebui să o reprezinte.

Pe de altă parte însă, când vine vorba de procurorul Portocală, toate gândurile converg spre DNA. Și, prin ricoșeu, spre SRI și CSM, completând triunghiul de forță al statului paralel. Care nu doar că îl protejează indecent de abuziv pe Portocală dar și împrumută, în mentalul colectiv, trăsăturile definitorii ale acestuia: lipsă de scrupule, imoralitate, grosolănie, cinism, dispreț față de lege.

Și astfel, prin vorbele și faptele lui, procurorul Portocală devine mult mai emblematic pentru statul paralel decât grațioasa zeiță de bronz pusă să înnobileze o zeiță de mucava.

Nici cu falanga ONG-urilor sorosiste ademenite în slujba sa de statul paralel lucrurile nu stau mai bine. Cu masca blajinei societăți civile pe figură, dar cu boxuri de oțel pe degete, aceastei secte agresivo – anarhice i se poate asocia tot mai fidel, cu fiecare zi ce trece, emblematicul chip al lui Sandy – bătăușul de bătrâni.

E drept că și emblema actuală a tefeliștilor, „#rezist”, e destul de aproape de natura lor profundă. Știți care era una dintre emblemele preferate ale legionarilor? „Zăbrelele”. Nu vi se pare că diezul („#”) reprezintă tot niște zăbrele? În consonanță cu sloganurile „la pușcărie”, „DNA să vină să vă ia” și cu păpușile în zeghe plimbate,  pacifist, pe la proteste?

Mai nou, adepții lui Kovesi grupați în jurul unei pagini de Facebook ce poartă numele șefei DNA (fără ca aceasta să se dezică de respectiva pagină), dau sute de like-uri și comentează elogiativ îndemnul unui anume Ioan Moldovan „Dați-mi o pușcă cu lunetă și vă garantez că vă scap de hoți și interlopi. Garantat“. Lor ce emblemă li s-ar potrivi? Nu cumva „un Mircea Cărtărescu aprinzând un rug cu cărți”?

Se simte un val de demență pregătindu-se să pârjolească totul în jur, cu un singur scop, iresponsabil: apărarea, indiferent de preț, a statului paralel. Stat paralel pe care președintele nostru nu-l vede.

Să-l ajutăm cu niște efigii grăitoare: procurorul Portocală, bătăușul Sandy, piromanul Cărtărescu, lunetistul Moldovan. Aceștia reprezintă adevăratele embleme ale statului paralel. Simbolizând precaritate morală, violență, intoleranță, impulsuri criminale. De vreme ce niciunul dintre oamenii „de bine” ai acestei puteri („neoculte și neparalele” – cum ar psalmodia molcomul nostru Klaus) nu le înfierează inițiativele, de vreme ce Laura Kovesi apără și se lasă apărată de astfel de modele, înseamnă că merită să fie observați și băgați în seamă, măcar puțin, și de președinte.

Sau, cumva, domnia sa tocmai este ocupat să le ridice socluri?

Sursa: conteledesaintgermain.ro

PATRIOT-ismul românesc – apel contra militarismului și imperialismului

În țara în care milioane de cetățeni încă mai trăiesc fără să-și permită acele lucruri care marchează viața civilizată într-o societate dezvoltată, care este acea lipsă pe care o simt acut toți politicienii indiferent de partid? Răspunsul pare a fi lipsa rachetelor americane. În următorii ani vor merge cca. 3,9 miliarde de dolari pe cumpărarea a 7 baterii anti-aeriene Patriot, produse de gigantul american Raytheon, o corporație cu o lungă istorie în lobby-ul pentru înarmare și război. Cum s-a ajuns la hotărârea că acestea sunt nevoile cele mai stringente ale apărării, ca să nu spunem ale țării? E secret de stat, bineînțeles!

La fel cum au dat imediat înapoi la cererea reprezentanților SUA și UE când a venit vorba de a încerca măcar o impozitare echitabilă a marilor afaceri și marilor venituri, guvernanții PSD nu au găsit nici o problemă de conștiință în a semna un acord care îngrașă, fără dezbatere și fără licitație, bugetul unei corporații militare americane.

Lucrurile au ajuns într-un asemenea hal încât până și talibanii neoliberalismului de la HotNews au început să-și pună probleme cu privire la contract (pentru a face bineînțeles reclamă unui concurent european al Raytheon).

Pe lângă această cheltuială, mai sunt deja pregătite 2,1 miliarde de euro pentru alte sisteme anti-aeriene de rază scurtă și foarte scurtă, 1,6 miliarde de euro pentru reluarea cumpărării a 4 corvete, precum și un număr de alte cheltuieli doar pe achiziții, ajungând la o notă de plată de 9,3 miliarde de euro pe următorii 10 ani – 930 de milioane de euro pe an, înainte de tipicele complicații și amânări cu care am fost obișnuiți în tranzacții cu „mediul serios de afaceri” american; prin comparație, bugetul educației are pe 2017 cca. 2 miliarde de euro, iar cel al sănătății cca. 1,4 miiarde de euro. În treacăt, cifra totală a investițiilor străine directe din 2016, un an record după criza din 2008, este de aproximativ 3,9 miliarde de euro – să ne mai repete așadar ideologii cum nu ar apărea un loc de muncă fără grija și bunăvoința investitorului.

Imediat după lansarea știrii propagandiștii și ideologii dreptei s-au mobilizat, strivind din fașă orice opoziție. Când, de pildă, deputatul USR de Cluj Adrian Dohotaru a îndrăznit să pună sub semnul întrebării această risipă a fondurilor de stat, a fost imediat pus la zid de rețeaua online a „generalilor de fotoliu”, cerându-se expulzarea sa din partid și eventual deportarea sa în Coreea de Nord. Pentru a nu-știu-câta oară în ultimii 27 de ani s-a ridicat sperietoarea rusească pentru a reduce la tăcere orice critic, ca și cum Federația Rusă, această putere în continuă decădere de 3 decenii, a cărei sferă de influență se retrage an de an tot mai aproape de fâșia verde din jurul graniței sale, ar avea planuri iminente de invazie – o invazie de care numai îngenuncherea fără critici sau condiții în fața Washingtonului ne poate salva. Acest delir anti-rusesc devine cu atât mai schizofren cu cât promotorii săi se dedau în același timp celor mai abjecte forme de adulație a președintelui american Trump, un admirator declarat al Kremlinului și al modelului autoritarist consacrat acolo.

Ca o ironie a sorții, cei mai îndârjiți apărători din România ai imaginii autocratului Putin au ajuns să fie rusofobii de toate culorile, care îl umflă pe acesta într-un monstru mitic la conducerea unui imperiu gata-gata să cucerească lumea, în contrast cu realitatea – o societate rusă în continuă degradare, prinsă între presiunile și intervențiile occidentale și rapacitatea propriilor oligarhi, o Rusie al cărei partid conducător trebuie să recurgă la monopolul asupra resurelor de stat și la forme din ce în ce mai dure de agitație națională pentru a-și menține poziția hegemonică.

Pe de altă parte, noi ce am câștigat demonstrând din nou și din nou că suntem „parteneri serioși și de încredere” ai industriei militare americane? Nici măcar vizele pentru SUA nu au fost ridicate, iar politicienii români continuă să-și „cumpere” întâlnirile cu conducerea SUA. Investițiile americane stagnează încă la mai puțin de 3% din totalul investițiilor străine directe, și numără asemenea povești de succes cum este construcția de autostrăzi de către Bechtel. Am „reușit” însă să devenim o posibilă țintă a oricăror forțe anti-americane. Mai mult, acest servilism în fața agendei imperiale americane ne-a pus pentru prima oară în istoria noastră în postura de invadatori neocoloniali în Irak, Afganistan și Libia, ne-a atras în rivalitatea inter-imperială ruso-americană și ne face co-părtași la toate masacrele produse la nivel global de către forțele NATO. Nu în ultimul rând, ne-a împins spațiul public într-o isterie securitară și militaristă care mai poate fi găsită doar la cetățile sub asediu sau la dictaturile în colaps, unde orice dizidență ajunge să fie considerată trădare, isterie de care beneficiază doar aparatul securitar românesc, ale cărui cheltuieli și afaceri rămân în mare parte secrete de stat, și „geostrategii” cu posturi comode în media, publicitate, consultanță sau politică, care înfruntă în imaginația lor armatele lumii în războaie la care ei nu vor trebui niciodată să participe. Într-un astfel de context, mobilizarea şi organizarea tuturor forțelor anti-militariste și anti-imperialiste din România devine cu atât mai necesară.

Sursa: manadelucru2016.blogspot.ro

Dan Diaconu: ”Vin americanii! Un alt fel de #Rezist”

Când tata era copil, din când în când, câte-un avion mai arunca câte-un teanc de manifeste. Erau manifeste mici, impecabil tipărite, în care oamenilor li se spunea să reziste pentru că vin anglo-americanii. De fiecare dată, bunicul lua manifestele şi le împăturea cu grijă. Le strângea ca pe-o comoară. Ele, prin limbajul utilizat, îi spuneau că nu e totul pierdut, că există speranţă şi că bolşevicii sunt doar o chestiune temporară.



Apoi bunicului i-au bătut comuniştii la poartă. I-au spus că are mult pământ, iar el le-a spus că-l are pe munca lui. Ei i-au răspuns că nu e bine şi că ăia care-au dat pământul „la colectivă” o duc mai bine. Bunicul le-a spus că el nu face asta. Vedea lanul de grâu îmbelşugat şi ştia din manifestele lui că prostia asta cu comuniştii n-o să dureze mult. Doar avioanele acelea care dădeau manifeste intrau ca-n brânză. Cât să mai reziste ruşii?

A doua oară s-a trezit cu perceptorii la poartă. Nu i-au luat nimic, i-au spus doar că după ce culege lanul trebuie să treacă să-şi plătească cotele, altfel e infractor. Aşa a făcut, doar era om cinstit şi nu ocolea legea. La urma urmei, câtă cotă să-i ia? Dumnezeu îi dăduse recoltă îmbelşugată.

A cules lanul, s-a dus să-şi plătească cotele şi s-a întors doar cu ceva paie. „Aşa zice la lege, i-a spus perceptorul scuipând mahoarcă printre dinţi. Vezi, dacă dădeai la colectivă nu mai aveai treaba asta!”. S-a uitat lung la perceptor, şi-a îndreptat spatele şi-a zis la plecare: „Eu asta nu fac! Oricum nu mai durează mult.”

Şi n-a mai durat. A treia oară au venit miliţienii şi securiştii la poartă. L-au legat ca pe un câine, i-au pus lanţuri la picioare şi l-au judecat în faţa întregului sat. Judecător era un ţigan beţiv, iar procuror-acuzator un pierde vară al satului transformat în propagandist. L-au găsit vinovat de chiaburie şi l-au trimis la canal. N-a apucat să spună decât că „n-o să mai dureze mult!”.

Şi n-a mai durat. A murit acolo, într-un şanţ, omorât în bătaie şi privind cerul de unde, din când în când un avion mai arunca manifeste în care li se spunea oamenilor că nu mai durează mult şi „anglo-americanii îi vor elibera”. Aşa a murit bunicul, cu ochii la cer şi făcându-şi speranţe deşarte. Lăsând-o pe biata bunică-mea cu plozii în bătătură şi cu speranţa că „n-o să mai dureze mult”. Lăsându-şi copiii de izbelişte, cu „dosarul pătat”, să se descurce singuri în bătaia vremurilor.

Şi n-a mai durat decât vreo patruzeci de ani. O nimica toată la scara istoriei. Copiii i-au crescut, în ciuda tuturor problemelor au răzbătut, doar erau os din osul lui. Au văzut eliberarea şi, din păcate, au înţeles prea târziu că bunicul n-a avut dreptate, c-a fost înşelat şi că totul n-a fost decât o minciună, o parşivenie. Dar ceea ce ne-a umplut pe noi de scârbă a fost faptul că jigodia care se afla în spatele acestui spectacol anost, care pregătea „partizanii” şi-i paraşuta în munţi, trăia bine mersi şi, mai mult, era şi este considerat un cetăţean respectabil, un om finuţ, de ale cărui opinii se ţine cont. O jigodie de om, o mizerie, un imbecil. Mii, zeci de mii de oameni înşelaţi de el şi de şleahta pe care-o servea au putrezit în puşcăriile comuniste. Familii distruse, terminate, au suferit teroarea acelor ani doar din cauza unor minciuni inutile ale acestui nemernic.

Culmea e că, în prezent, nemernicul, alături de odrasla unuia împotriva căruia pe-acea vreme tuna şi fulgera, sunt aliaţi şi mint cu aceleaşi scheme imbecile tinerii din ziua de azi. Şi uite-aşa, alte victime nevinovate, intră precum oile în stânele terorii desenate de aceşti imbecili. Poate că bunicul a greşit nevinovat, dar cei de azi, având în vedere experienţa trecutului, n-au nicio scuză şi, din punctul meu de vedere, îşi merită cu vârf şi îndesat suferinţele viitoare.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Fost ministru al Justiției dezvăluie: ”Ambasadorul Olandei și ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, au pus presiune pe Ministerul Justiției pentru numirea Laurei Codruța Kovesi!”

Fostul ministru al Justiției, Titus Corlățean, care a deținut această funcție din mai până în august 2012, susține că a fost ministru într-o perioadă foarte agitată din punct de vedere politic și recunoaște că în perioada respetivă anumiți ”ambasadori cu greutate” veneau la Ministerul Justiției pentru a insista pentru numiri ale unor persoane în funcții importante.



”Au venit mulți ambasadori cu greutate, acum pot să spun că a trecut timpul, care au insistat foarte mult pentru numirea anumitor persoane. Unii dintre ambasadori au trecut cu mult dincolo de limitele normale unor astfel de întâlniri și pot spune chiar că au încălcat suveranitatea unui alt stat”, a declarat Titus Corlățean, în fața Comisiei SIPA.

Titus Corlățean a continuat și a explicat că în 2012, în perioada în care se terminau mandatele procurorilor șefi și trebuiau făcute alte numiri, ambasadorul Olandei și ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, au venit la Ministerul Justiției și au pus presiune pentru numirea Laurei Codruța Kovesi.

”Domnul Gitenstein a solicitat în mod repetat și nominal această numire. Fiind amândoi diplomați știu când se trece o anumită linie, iar în acest caz linia a fost trecută (…) Eu i-am explicat domnului ambasador în repetate rânduri că noi dorim o procedură de selecție transparentă, la care să participe mai mulți procurori cu calificați”, a spus Corlățean.

Fostul ministru susține că a fost sunat în legătură cu acest subiect inclusiv de fostul președinte Traian Băsescu. De la Cotroceni s-a sunat pe numărul aghiotantului lui Corlățean și ministrul a fost invitat insistent la o discuție la Cotroceni. Pentru că a refuzat, fostul președinte a încercat să-i explice care ar fi procedura ideală pentru numirea procurorilor.

Autor: Lucian Negrea

Sursa: Stiri pe surse