C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Lupta pentru Romania

Alina Mungiu-Pippidi: “Vă mai bateți multe cuie în talpă, români deștepți ce sunteți?”

Plouă cu invitații la discutarea „situației explozive” din România. Departamentul de stat. Institutul Cultural al Diplomației din Berlin. Unii din Londra care se preocupă de viitoarea președinție a UE din care ei tocmai ies – nu că i-ar preocupa realmente, dar aoleo!, ajunge la români, ai căror diplomați sunt inepți, ai căror liderii sunt hoți (au furat lacuri, hoteluri, case, alegeri, etc), mai au și țigani (care nu stau acasă la ei) și așa mai departe.



Harta acestor discuții e vagă și nu arată decît unde au agitatorii români cunoștințe pe care le conving să organizeze ceva.

Organizatorii fac ce pot să fie obiectivi. În primul rînd mă invită pe mine, sau pe alții ca mine.

Vezi, însă, că eu nu mă duc. Dacă îmi asum acasă bombardarea cu rahat, principala producție zilele astea a unei opoziții care se remarcă mai ales prin producția de trolli (activiști care scriu pe Internet M…, Scroafa, Dar-ar pesta porcină în voi și alte asemenea „banalități”) e pentru că acasă lumea are nevoie și de o voce altfel. M-aș bucura să fie mai multe, dar nu toți oamenii cu gîndire normală au forța, curajul și accesul la mass media, așa încît – ce să-i faci – acasă trebuie să fac ce am mai făcut, să arăt ce e normal, un act de mare disidență la români, ieri ca și azi.

Dar la mahalaua asta externă eu nu particip. Pentru că e dăunătoare indiferent ce spunem sau cine merge acolo, nu e decît o formă de a sabota barca noastră comună (mai ales a voastră, că eu nu am nevoie de o poziție oficială ca să colind lumea pe invitațiile altora, să consult pentru guverne de pe toate continentele, să fac săli pline la lansările cărților mele la Harvard, ca și la Kiev sau în Mexico City). Am însă nevoie de o țară a mea despre care să pot marginal măcar vorbi de bine, să spun (ceea ce corespunde adevărului): Da, diplomația noastră are mulți piloși, dar e per ansamblu profesionistă, se va descurca cu președinția UE. Da, liderii noștri sunt cam profitori din natură, cam traseiști și cam mărginiți, dar dacă nu îi intrebi cîte case și iazuri au sunt urbani, pro-europeni, ospitalieri chiar și se vor descurca cu președinția UE.

Dar sunteți corupți. Da, așa e! Mie-mi spuneți? Dar suntem mai puțin ipocriți decît occidentalii, și suntem mai puțini corupți decît am fost – iată că Bulgaria și Croația au trecut în urma noastră pe fapte (ce să mai spun de Eurobarometru, unde mita a căzut mult sub 10 la sută). Croația a intrat în UE cu probleme similare nouă, dar fără MCV (numai Monica M. s-a agitat să-i încalțe). De ce? Pentru că și-au cunoscut interesul și au opus un front unit cînd a venit vorba de asta, și cum nemții au o slăbiciune pentru ei (chestie de alianță în al doilea război mondial) au reușit. Bulgaria nu a băgat nici un oficial în pușcărie, nu ca noi – optsprezece miniștri, și președinția lor UE a fost un success. Borisov, un fost bodyguard, a vorbit bulgărește cu translator și nu a zis nimeni în Europa că e dobitoc, nu știe nici o limbă, și bulgara lui e precară, etc. Puteți citi pagina lor de încheiere, completă cu documentar și listă de realizări, aici.

Ce mă enervează în invitațiile pe care le primesc zilele astea e referința la președinția voastră europeană (nu e a mea, am declinat orice rol în ea, ce să fac, predau primăvara viitoare, și am oricum treburile mele), punerea ei în discuție. Vor fi capabili românii? Ei? Ca și la kompromatul plătit tot de ani noștri la Corina Crețu în 2016, cînd unii erau așa de psihopați încît credeau că poate fi debarcat un comisar în funcție ca să fie pus Dacian după ce pleacă de la guvernare.

Corina e vreun geniu? Lasă, nu-mi răspundeți. Dar pînă la urmă s-a descurcat. Aud că s-a descurcat chiar onorabil. Nu ne-am făcut degeaba de rîs?

Și voi o să vă descurcați. Dacă cooperați, dacă vă aduceți aminte că sunteți în Europa pentru că un corupt, dar unul deștept, Hrebenciuc, a instrumentalizat o unire a tuturor partidelor în jurul integrării (Snagov 1996 și mai departe), alți pesediști au preluat negocierile de la CDR și au spus la Bruxelles că ne ținem toate angajamentele, nu s-a schimbat nimic în anul 2000 , și tot așa. În loc să încercați să trîntiți guvernul lună după lună pînă în ianuarie sau să cereți chiar voi la cancelariile europene să va ia președinția, cooperați la ea! E mai productiv decît bătaia cu jandarmii sau organizat ziua și diversiunea, sau acuzat că forțe străine finanțează manifestații. Ce, sunteți copii? Ce forțe străine, și ce mai e străin în Europa unită? Dacă tatăl lui Tianu Burduja, celebru bancher din cercul unei bănci securiste la al cărei decont am plătit cu toții și rezident pe Coasta de Azur, îi dă bani lui fiu-su, și el ajută pe unul cu o rulotă din Piața Victoriei, asta e finanțare din exterior? Dacă Polițeanu ia bani de pe la vreo fundație europeană liberală din București, asta e finanțare din exterior? Nu aveți ce face? Spun încă o dată, pentru cine nu e surd: marile ONG-uri românești, acelea vechi la a căror naștere fundația Soros a contribuit (mai mult acum 15-20 de ani, dar nu numai), adică SAR, APADOR, CRJ nu sunt cele care organizează manifestațiile astea. Nu există granturi Soros pentru vreo manifestație de la București și nici unul din grupurile lui Polițeanu nu are bani de la Soros, deși au încercat să capete (fără succes, deocamdată). Zău, trebuie să vă dea omul explicații, și la unii și la alții, la nivel de grădiniță.

Nu Soros vă sapă și nu e dușmanul vostru, și nici Putin nu se ocupă momentan, că nu are de ce, prea îi faceți voi treaba. O țară europeană care se bate singură în piept și strigă „Suntem mai răi ca bulgarii, luați-ne președinția UE!” nu are nevoie de dușmani din exterior.

Își este sieși cel mai rău dușman.

Philadelphia, 12 septembrie 2018

Autor: Alina Mungiu-Pippidi

Sursa: România curată

Dan Diaconu: ”În spatele scrisorii lui Giuliani”

Pentru cei care se miră de noua orientare americană dezvăluită în scrisoarea lui Rudolf Giuliani către Plăvan, o să vă spun că treburile sunt, în acelaşi timp, şi mai simple şi mai complexe.



Până acum, în ceea ce priveşte colonia România, lucrurile erau simple, în sensul în care grupul infracţional denumit „ambasadele” acţiona ca un monolit. Aceleaşi lucruri le auzeai şi din partea SUA, Canadei, Germaniei, Olandei s.a.m.d. Era un model perfect funcţional generat de doctrina internaţionalismului globalist susţinut de administraţia stângistă a SUA.

Trebuşoarele însă s-au schimbat prin administraţia americană, stângismul globalist a fost înlocuit de conservatorismul cu accente naţionaliste, iar modul de împărţire a influenţelor devine unul individualist, în defavoarea celui „colectivist” specific administraţiei Obama. În timp ce Obama spunea „atacăm împreună şi împărţim prada împreună”, administraţia Trump spune „mi-e egal dacă mă sprijini sau nu atunci când atac, dar ceea ce trebuie să înţelegi e că de împărţit nu împart nimic cu tine”.

Aplicând noul principiu României, devine clar că apele trebuie să se despartă. Nu mai merge parazitarea colectivă, nu mai merge cu cozile de topor aparţinând mai multora, executând comenzi atât dinspre americani cât şi dinspre alţi „parteneri”. Hegemonul vrea să traseze o linie clară de demarcaţie din care să rezulte limpede cu cine eşti: ori cu el, ori împotriva lui. Iar în ceea ce priveşte prada, adică noi, de asemenea totul e foarte clar: „eu am atacat-o (adică mi-o doresc), eu o prăduiesc”.

Oricât de corectă ar fi opinia lui Giuliani, ea nu e decât uvertura a ceea ce „va să vie”. Din nefericire, nouă ni se lasă doar libertatea de a alege de cine să fim devoraţi: ori de SUA, ori de axa Germania(UE)-Rusia. De devorat vom fi oricum devoraţi, ori de unii, ori de ceilalţi. La asta trebuie să vă gândiţi înainte de a vă extazia.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Violența verbală naște violența fizică. Nu ăsta era planul?

M-am întrebat de ce obscenitatea n-a erupt până acum în mesajele politice. Avocații mișcării #rezist s-au grăbit să pună pe seama frustrării, exasperării unei părți a electoratului celebrul mesaj cu „M..e PSD”. Dar frustrați și exasperați eram cu supra de măsură și în 1989. Ceaușescu n-a fost porcait. Și nici pentru Iliescu n-au fost rezervate trivialități în anii 90 deși avea o revoluție deturnată și câteva mineriade la activ. De ce acum? Să ne amintim puțin și geneza mesajului.


N-a rezultat dintr-o demonstrație de stradă, dintr-o lozinca inteligentă de care se făcea atât de mult tapaj la precedentele mișcări de amplare din Piața Victoriei după adoptarea ordonanței 13. A fost o lozinca de import, adusă cu plăcuțele de înmatriculare de români din dispora și propagată apoi cu obstinație în țară de o parte a media ostilă PSD-ului despre care se speculează că ar avea multe puncte comune cu serviciile. După care a fost chiar împachetată filosofic mulțumită domnilor Liiceanu și Tismăneanu.

Iar în momentul în care mesajul obscen a fost dat jos odată cu plăcuța de înmatriculare un cor de voci indignate venind inclusiv de la Cotroceni a izbucnit-este afectată liberatea de expresie! De parcă dreptul la liberă exprimare ar putea întră în coliziune cu dreptul la decență în spațiul public.

Cred că cei care au gândit în laborator această lozincă și s-au ocupat apoi de propagarea ei știau foarte bine că limbajul violent acompaniază eficient acțiunile violente și chiar au vrut să se ajungă la asta. Sub stindardul „M..e PSD” s-a propagat și ideea că mitingul diasporei va fi ceva diferit, un fel de revoluție, vremea protestului pașnic a trecut. Uitați-va puțin în succesiunea postărilor de pe pagină lui Mălin Bot (a avut rolul de agitator pentru grupurile de români indignați din dispora făcând chiar un turneu prin mai multe țări europene pentru a-i mobiliza), cât de des apar idei precum „așa nu se mai poate”, ‚acum ori niciodată”, „știm ce avem de făcut”, „depinde numai de noi”, etc.

Aceste mesaje sunt apoi preluate,distribuite, rostogolite prin mii de conturi de pe rețelele de socializare iar ecourile se intorc într-o anumite parte a media de unde bulgărele revine pe rețelele sociale și tot crește. Mesajul „Revoluție” e proiectat cu laserele pe clădirea Guvernului și în acest orizont de așteptare construit abil ar trebui să căutăm și explicațiile lipsei de mobilitate a demonstrantiilor pașnici când apar manifestările violente în Piață. Cum de i-au tolerat în rândurile lor pe cei care se manifestau agresiv și aruncau cu obiecte în jandarmi, de ce n-au părăsit Piața Victoriei oamenii pașnici după atâtea ore de confruntări între huligani și jandarmi, nici când acțiunea de evacuare a pieței începuse? Poate și pentru că cei mai mulți aveau setată așteptarea că ceva se va petrece și Puterea va fi alungată ca la o veritabilă Revoluție. Așa că puțini au mai plecat la căderea întunericului, comportament diferit față de cel întâlnit la precedentele manifestări de stradă ale mișcării #rezist.

Momentul a fost ales inspirat-Parlamentul era în vacanță deci nu se putea convoca o reuniune de urgență, pretextul a fost inteligent-nu s-a mai folosit umbrela #rezist, în pierdere de viteză, ci s-a apelat la un actor nou, diaspora, și la o cifra magică avansată ca participare (1 milion de persoane). Toate acese setări indică o organzare profesionistă iar lanțul de provocări din timpul mitingului denotă același stil profesionist (huliganii n-au mai fost prezenți într-un singur grup compact ci erau răspândiți în toată masă de demonstranți atacând forțele de ordine din rândurile doi și trei după care se retrăgeau la adăpostul scuturilor umane de bună credință).

Ce s-a vrut? Foarte posibil un soi de Colectiv 2. Victime, declanșarea unui val de emoție colectivă în țară și unui val de reacții de infierare din străinătate din care să rezulte demisia Guvernului. Nu știu dacă în plan era sau nu ocuparea sediului Guvernului și lupte de gherilă cu jandarmi pentru eliberarea sa din care să rezulte și victime dar este o posibilitate. În final, jandarmeria a reacționat cu mai multă fermitate ca altădată și a apărut Lebădă Neagră: imaginile deosebit de violente cu jandarmerița zdrobită de manifestanții turbați de furie.

Dacă în cazul ciocnirilor de la Târgu Mureș de la începutul anilor 90 imaginea unui om prăbușit pe caldarâm și călcat în picioare de alții a fost folosită inițial pentru condamnarea acțiunii autorităților, poza cu groază care se putea citi pe fața jandarmeriței încolțite de tinerii frumoși și liberi a cam ieșit din schemă. Cel puțin pentru moment planul răsturnării prin violență a Guvernului a fost abandonat după acest episod, dovadă că demonstrațiile de sâmbătă și duminică au fost pașnice. Asta poate și din dorința de a vinde amatorilor teoria că violențele au fost organizate chiar de PSD, pentru a delegitima mișcarea diasporei (cam greu de crezut de vreme mișcările de protest erau în mare pierdere de viteză în ultima vreme și doar niște săraci cu duhul ar fi riscat să le reanimeze).

Rămâne de văzut dacă nu vom asista și la alte experimente sociale până la finalul anului.

Autor: Cristian Dogaru

Sursa: Cristian Dogaru

“Protestul diasporei”: o haltă pe drumul destatalizării României

Motto:Și-acum omoară-mă de vrei/ Și-aruncă-mă la câini!(George Coșbuc)



Eram Președinte al Adunării Parlamentare a OSCE când au fost fraudate alegerile americane în Florida. Eram Președinte Emerit al Adunării Parlamentare a OSCE când s-au pus la cale „revoluțiile colorate”. Eram raportor permanent al Parlamentului European pentru relația cu Rusia și vicepreședinte al Grupului Socialiștilor și Democraților Europeni când s-a declanșat „Pimăvara arabă”.

Între aceste momente am mai fost Raportor special ONU pentru drepturile omului (în Belarus), vicepreședinte al Comisiei juridice și pentru drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și șeful Delegației PE pentru Ucraina. Printre altele. În executarea acestor misiuni am fost martor și participant, dar și, în măsura puterilor mele, opozant la planificarea sacrificării statelor națiune pe altarul unei ordini globale pe care în mod greșit și chiar criminal unii o concepeau ca incompatibilă cu existența acestoraNici un alt român nu a mai trăit în acest mod o asemenea experiență. De aceea pot citi și înțelege ce se întâmplă în aceste zile în România dincolo de perdeaua de fum lacrimogen al detaliilor faptice.

Unii comentatori (ex. Adrian Năstase) au observat că în mod normal nu există protest fără motiv, iar motivul este existența unei crize care poate fi socială (ex. crește șomajul, se introduc curbe de sacrificiu, adică se taie salariile și pensiile, cresc dările către stat etc.), economică (ex. crește inflația, crește deficitul bugetar, se prăbușește moneda națională, se blochează creditul) sau politică (ex. guvernul nu își mai poate promova măsurile legislative întrucât nu mai are sprijinul unei majorități parlamentare iar un alt guvern nu se poate forma întrucât o altă majoritate nu se poate constitui). Or, România nu cunoaște nici una dintre aceste crize. Atunci de ce nemulțumiri de o asemenea amploare? Răspunsul trebuie căutat în afara României, acolo unde nu prea se uită lumea. România este într-o criză…geopolitică (cu dimensiunea sa geoeconomică).

Alți comentatori (ex. Alina Mungiu-Pippidi) au subliniat inutilitatea aparentă a protestului. Să protestezi fără nici un program, fără nici o listă de revendicări pe care să le poți negocia, dar și fără nici un lider-negociator, cerând numai, într-un limbaj trivial, demisia guvernului – care se poate reconstitui imediat sub un alt nume în Parlament – și eventual, alegeri anticipate – care cel mai probabil ar fi câștigate de aceleași partide – este o absurditate. Prin urmare toată tevatura nu ar fi decât rezultatul lipsei de cultură politică, exploatată de pescuitorii în ape tulburi care își pot promova mai ușor interesele într-un mediu instabil politic, negociind cu un stat slab. Căci în spatele unor idealuri înalte colcăie interesele cele mai josnice. Nedumerirea este justificată dar problema nu este tactică, ci strategică. Nu căderea guvernului PSD este urmărită, și nici înlocuirea lui (pentru moment, practic, imposibilă) cu un guvern PNL/USR/MRÎ, ci distrugerea capacității de autoguvernare a României.

În sinteză, actorii crizei geopolitice – care are caracter global – preconizează rezolvarea acesteia prin destatalizarea României. Și nu numai. România este doar un caz și așa zisul „miting al diasporei” doar o haltă pe acest drum. Obiectivul este crearea unui sistem de guvernare fluid, fără legitimitate electorală și fără constrângeri legale, care să poată fi dirijat operativ de la distanță, de factori suprastatali, prin intermediul unor grupuri minoritare cu geometrie și identitate variabilă,nelegate de vreo agendă națională coerentă și neidentificate prin ea.

De aceea s-a și apelat la ficțiunea „diasporei” ca entitatechipurile de sinestătătoare, conștientă de sine și acționând pentru sine, distinctă de ceilalți români, cei de acasă, prea slabi, prea indolenți sau prea needucați pentru a „salva România” de la niște pericole nedefinite clar, dar cu siguranță teribile. S-a conturat astfel imaginea unei „Românii exterioare” (întreprinzătoare, cinstită, harnică, responsabilă, angajată, democratică) superioară celei „interioare” (asistată, coruptă, leneșă, iresponsabilă, pasivă, oligarhică). Această Românie „salvatoare” (fără organizare politică stabilă) are, în virtutea apartenenței sale la „națiunea culturală” română, ca minoritate de elită, misiunea sacră de a elibera „națiunea civică” română (adică pe românii trăitori pe teritoriul național, în legea statului care le este armură politică) de tirania liderilor naționali corupți, incapabili să înțeleagă comandamentele ordinii globale.

Descifrând „identitatea diasporei” descoperim realitatea modelului care ni se impune: o forță externă, o forță minoritară, o forță cu contur vag și structură fluidă, o forță civică (deci opusă politicului), o forță nelegitimată electoral, o forță acționând în afara legii, o forță opusă ordinii de stat. Astăzi ea se cheamă „diasporă” (ceea ce sugerează o națiune fără stat) iar nu „emigrație”. Mâine, după ce ne obișnuim cu ideea, se poate chemaaltfel.Emigranții români nu au nici o vină în această tenebroasă afacere; ei sunt numai folosiți.

Vineri, 10 august 2018, am avut manifestații violente. Ele nu urmăreau decât testarea capacității de reacție a statului și punerea în defensivă a forțelor de ordine, inclusiv prin gesturi defetiste precum dezertarea comandantului suprem de la misiunea de a le încuraja și legitima prin transferul legitimității sale morale. Sâmbătă, 11 august 2018,manifestațiile nu au mai fost violente, dar au fost le fel de ilegale. Timorate, forțele de ordine s-au bucurat că nu se mai aruncă cu pietre, și au acceptat fără rezistență blocarea traficului. Ieșirea în afara perimetrului legal devine astfel o cutumă. Pe zi ce trece, aplicarea legii devine tot mai … ilegală. Și statul tot mai … inutil.

Zilele următoare lucrurile se vor repeta. Inclusiv cu unele episoade violente, căci, puterea statului, slăbită inclusiv prin anchetele la care parchetul va supune jandarmeria, trebuie măsurată periodic și diminuată treptat. Astfel statul se stinge, încetul cu încetul.

Majoritatea, înțelegând că legea a devenit facultativă și ocrotirea guvernului aleatorie, se va refugia în forme arhaice de socializare, căutând în proximitatea sa protecția unor potentați locali. La rândul lor, aceștia vor acorda protecție numai în măsura în care primesc protecție de la o putere externă căreia, în acest scop, i se supun. Când haosul va depăși limitele de toleranță, o altă „minoritate mare” cu caracter „civic”, constituită ad hoc, va interveni pentru a aplica o terapie de șoc făcând ca inacceptabilul să devină inevitabil și astfel acțiunea brauniană a vectorilor locali să devină sinergică.

Acest mecanism a fost folosit cu succes în Italia pentru schimbarea premierului Berlusconi. El este acum în plină desfășurare în Marea Britanie pentru a întoarce din drum Brexitul. Cu mult mai mare violență se manifestă în SUA pentru a anula efectele votului favorabil Președintelui Donald Trump și a legitima managementul politic al unor forțe nealese. Aceste forțe susțin înlocuirea democrației reprezentative, bazate pe alegeri libere și pe monopolulviolențeilegitime de către stat, cu o democrație zisă „participativă”, ai cărei exponenți nu pot fi sancționați politic, întrucât nu sunt aleși, și nu pot fi sancționați legal, întrucât guvernează prin șoc iar nu prin lege. Minorități nevalidate prin mecanisme democratice și constituționale impun astfel puterii constituționale o politică neconstituțională. Ele se validează și legitimează insurecțional; pe o asemenea bază „guvernează” de manieră nonidentitară și nonstatală.

Asemenea procese și-au arătat deja efectele în Ucraina și Moldova. Ele au fost încercate masiv în Ungaria, Polonia și Turcia. În aceste din urmă țări rezistența fermă astatului națiune a reușit deocamdată amânarea deznodământului. Căderea României este esențială pentru că ea va antrena și căderea lor. Poate că Victor Orban va înțelege în sfârșit ceea ce i-am spus în 1997, și anume că niciodată în toată istoria lor Ungaria și România nu au mai fost atât de legate prin interesele lor strategice comune ca în epoca prezentă.

Din acest moment criza politică cerută de președintele Iohannis s-a declanșat. Obiectivul nu este reînnoirea mandatului său (tot mai improbabilă pe căi democratice firești), ci oficializarea unei uzanțe politice care să rupă legătura dintre legitimitate și autoritate, și astfel dintre voința populară și actul de guvernare. Cu toate păcatele sale enorme, PSD este ultima structură politică națională care se opune acestui demers. În următoareale săptămâni se va finaliza construcția resursei insurecționale capabilă să îl anihileze. Formula „reacția disproporționată a forțelor de ordine” îmi este foarte cunoscută. A fost folosită pentru a justifica intervenția externă împotriva guvernelor legitime care au încercat să apere ordinea de drept în Ucraina, Egipt, Georgia, Azerbaidjan etc. sau pentru a paraliza acțiunea accestora.

Destatalizarea României este un proces în desfășurare. Elnu favorizează un anumit partid sau om politic. Urmărind să permită tocmai schimbarea permanentă de identități, valori și paradigme, în funcție de evoluția jocului de interese al puterilor parastatale care îl promovează, se va putea îndrepta, după nevoi, chiar împotriva cozilor de topor care l-au susținut și pe care inițial părea a le susține. El neagă orice formă de liant stabil apt a transforma o colectivitate într-o comunitate, o populație într-un popor, o structură politică într-o națiune.

Conflictul care se desfășoară sub ochii noștri nu este între „diasporă” și Guvern sau între PSD și PNL/USR/MRÎ. Nu este nici între ordinea de drept internă și grupări anarhiste. El este unul între identitatea națională românească exprimată în și apărată prin instituțiile publice, și nonidentitatea globală; între stat și antistat; între democrația națională și plutocrația globalizată. Nu despre combaterea corupției locale este vorba, ci despre capturarea resurselor naționale.

Cine nu înțelege acest conflict nu poate găsi o soluție împotriva procesului de destrămare statală la care este supusă România. Fără să știe, jandarmeria nu a apărat în aceste zile ordinea publică, ci siguranța națională. Ceea ce nu se poate realiza cu mijloacele și tacticile forțelor de ordine, ci numai cu cele afectate apărării naționale.

Din nefericire primul care nu înțelege cum stau lucrurile este chiar Guvernul României.

Autor: Adrian Severin

Sursa: Adrian Severin Blog

Lovitura de stat este în desfășurare

Maidanizarea Pieții Victoriei începe să fie provocată pe față. Din ce se observă în mass media deontologilor cu dublă comandă, se pare că vârfurile din servicii, implicit președintele statului, vor o schimbare politică nu pe cale electorală (nici nu au cum, deoarece dată fiind totala inconsistență a opoziției, din păcate, dacă mâine ar fi alegeri, ar pierde cu brio), ci prin violență. Iar factorul perfect de coagulare a emoției colective ar fi un mort.

Era cât pe ce să fie femeia jandarm de aseară, ceea ce ar fi creat o teribilă debalansare a emoției de partea “agresorului”. De aceea au intervenit imediat factorii publici de damage control, „experții”, care au aruncat pe piață, la comandă, ideea că de fapt infiltrații actualei puteri au lovit-o cu bestialitate pe femeia jandarm. Fără să aducă nicio probă, evident. Dar manipularea a mai micșorat pierderile de imagine în rândurile simpatizanților opoziției.

Întrebarea care rămâne este: cine a organizat mitingul “diasporei”? Pun ghilimelele de rigoare întrucât “milionul” de români plecați care ar fi trebuit să dărâme prin forță puterea aleasă prin vot democratic, s-a rezumat la câteva mii de români pașnici veniți special din străinătate special pentru acest miting. Intrările în țară de zilele trecute au avut valori sensibil egale cu cele de anul trecut. Restul au fost opozanții din țară.

Dacă este un miting fără organizatori – ceea ce nu poate crede nimeni la modul serios – deci ILEGAL, de ce autoritățile nu l-au interzis și nu au oprit indivizii violenți (“galeriile de ultrași”) să pătrundă în Piață? Mai ales că retorica violenței era pe rețelele de socializare la paroxism de săptămâni de zile, cu un crescendo alert în ultimele zile.

Orice individ obiectiv care a observat modul în care au fost pregătite mitingurile #rezist în ultimii ani, ar fi înțeles ce se va întâmpla. Adică exact la ce am asistat azi-noapte. De altfel după prânz, când erau doar câteva sute de oameni în Piață, s-a văzut limpede cum nucleul dur, antrenat în lupte cu jandarmii, le-a încercat vigilența, încercănd să ia cu asalt intrarea în clădirea Palatului Victoria.

Apropos de ultrași, ar fi interesant să se vadă cine manipulează aceste grupuri agresive, în care indivizi precari pot fi ușor folosiți în stradă de un lider (alfa) care să-i coordoneze și să-i asmută împotriva rivalului tradițional, jandarmul. Alte grupuri pregătite pentru lupta de stradă sunt cele organizate spatele ONG-urilor Soros, liderul „Miliției Spirituale” Mihail Bumbeș, care se autodefinește că „anarho-socialist”, fiind văzut nu numai în Piața Taksim din Istanbulul anului 2013, acolo unde protestatarii sprijiniți de inginerii sociali mondiali au încercat să forțeze căderea regimului Erdogan, dar a fost filmat și în fața clădirii guvernului la protestele din iarna anului 2017, chiar în prima zi când acestea au fost începute, pe data de 18 ianuarie, făcând parte din nucleul inițiatorilor, alături de celebrul Polițeanu, omul de casă al Monicăi Macovei, cel care a făcut plângerea penală pentru un act legislativ (Ordonanța 13) ce a dus ulterior la încălcarea Constituției de către DNA-Kovesi; lideri USR precum Cosette Chichirau, Oana Bîzgan șamd.

Totuși, de ce SRI nu a dejucat acest scenariu? De fapt întrebarea care se pune este pe cine mai slujește această instituție? Patria, așa cum reiese din deviza instituției?

Scăderea, pentru prima dată în ultimii ani, a bugetului SRI care era și așa gigantic (cel mai mare din blocul NATO), faptul că se dorește demilitarizarea acestuia (fiind singurul serviciu secret rămas în acest stadiu “fosil” dintre fostele state ale Pactului de la Varșovia care au intrat în Pactul N. Atlantic), precum si faptul că sunt voci care au opinat că acest serviciu nu are un suficient control democratic iar acesta (prin Parlament, ca în toate statele democratice) este unul mai degrabă simbolic – toate acestea concură la ideea că actualul serviciu INTERN de informații este interesat de păstrarea actualelor privilegii. Omisesem faptul că au, caz unic între statele democratice, pe lângă un buget imens, propriile firme prin care derulează afaceri ale căror cifre sunt secrete.

Cui prodest?

Un posibil răspuns ar fi acela că modificarea legii gazelor offshore – după ce trecuse de Senat într-o variantă catastrofală pentru stat – făcută de președintele Camerei Deputaților cu concursul experților din partid (coincidență?) exact în ziua în care Codruța Kövesi părăsea biroul de șefă a DNA-ului, a nemulțumit profund corporațiile implicate în proiect. S-au exprimat direct prin ambasadorul Klemm, care ambasador, deși este pe cale de a fi schimbat, a dat ieri un semnal, fiind filmat cum se îndrepta spre protestele neautorizate din Piața Victoriei.

De asemenea, faptul că puterea ocultă formată în jurul Statului Paralel este nemulțumită de faptul că ministrul Tudorel Toader dorește să accepte la șefia DNA doar un om din afara instituției, care nu a avut de-a face cu abuzurile ce sunt anchetate și au fost tolerate în instituție. În fine, faptul deja menționat că actuala opoziție suferă de impotență. S-au raliat și ei, ca și câțiva intelectuali globalisti care au profitat de regimul Băsescu, sloganului „M_ _ e PSD!”, ceea ce nu denotă decât frustrare și lipsă de soluții viabile.  Întrucât opoziția nu are șanse ca să-și pună în viitorul apropiat miniștri, asta face ca singura soluție de moment să fie una în care democrația electivă să fie înlocuită prin glasul străzii. Care însă nu poate duce la căderea actualei puteri configurate democratic decât prin violență, deci prin maidanizarea Pieții Victoriei.

Zilele trecute, un individ straniu care se prezenta ca „adevăratul organizator” al mitingului „diasporei”,  prezenta public un scenariu revoluționar – catastrofic, în care se amestecau „sângele” cu „flăcările”.  Printre altele, vorbea despre uciderea jandarmilor cu propriile lor arme. Părea delirul unui psihopat. Iată însă că azi-noapte a fost anunțată smulgerea câtorva pistoate Glock din armamentul aflat în dotarea jandarmilor, unul dintre ele fiind al femeii- jandarm care abia a scăpat de linșaj. Din fericire, ieri nu a murit nimeni. Însă pistoalele pot fi folosite și astăzi sau mâine.

Toată presiunea a fost pusă pe Jandarmerie, începând de aseară, când comunicatul Președinției aruncă întreaga responsabilitate pe instituție. S-au raliat partidele de opoziție,care au sesizat Parchetul pentru „brutalitatea” cu care a fost împrăștiat, după ora 23, mitingul ilegal. Astăzi, procurorii militari” s-au sesizat din oficiu şi au deschis dosar penal cu privire la modul de intervenţie al jandarmilor şi incidentele petrecute la manifestaţia de vineri seară din Piaţa Victoriei”. Toate acestea după ce jandarmii au încasat ore întregi, conform purtătorului de cuvânt și a martorilor din Piață,  pungi cu fecale și urină, bucăți de bordură și bastoane de la „steaguri”.

De ce este căutată cu orice preț timorarea Jandarmeriei?

Întrucât o dată căzută apărarea instituțiilor statului, datorită anarhiei lovitura de stat poate să reușească, iar victimele ar cauționa un alt „guvernul meu” al președintelui Johannis.

Este singura posibilitate ca opoziția parlamentară și polul ocult de putere (Statul Paralel) se revină la butoane, ocolind votul democratic.

Însă asta ar putea să deschidă o cutie a Pandorei (Armata încă nu s-a pronunțat în acest conflict politic deschis), care poate duce la un război civil pe model ucrainean sau ex-iugoslav.

Își asumă opoziția, președintele și alte instituții ale statului o asemenea perspectivă?

Autor: Iulian Capsali

Sursa: romanialibera.ro

Patriotismul, un sentiment de care ar trebui să ne ruşinăm?

Am întâlnit nenumăraţi cetăţeni, patrioţi adevăraţi, care se jenează să-şi recunoască patriotismul. Am cunoscut tineri instruiţi, dovedit ataşaţi statului român, care persiflează sentimentul patriotic considerându-l caduc, socotindu-l o periculoasă reminiscenţă comunistă. La nivel statal, despre educaţia patriotică nici nu se discută. Nicăieri în programele instituţiilor responsabile de educarea generaţiilor viitoare nu am găsit vreo aluzie, măcar, privitoare la sădirea sentimentului patriotic în mintea celor care vor conduce, peste unul sau două decenii, ţara.

Nu sunt primul care descoperă aceste realităţi. Nu sunt nici cel dintâi care vorbeşte despre ele. Privind din această perspectivă, a celui preocupat de ce se întâmplă cu sentimentul patriotic al generaţiilor ce vin, toate par a fi vechi. Rămâne actuală o întrebare. Una care, în ciuda celor ce o doresc ştearsă din mintea noastră, persistă: Este ruşine să-ţi iubeşti locurile natale, să-ţi numeşti ţara Patrie, să-ţi respecţi înaintaşii, să fii mândru că aparţii acestui popor?

S-au încercat explicaţii. S-a dat vina pe curentul de opinie pro european. Pe străini. Pe acel „trend” care promovează intens diminuarea importanţei entităţilor statale în favoarea exacerbării rolului întegrator al bătrânului continent aflat pe cale de a se transforma în Statele Unite Europene. S-a arătat cu degetul spre globalizare. Sunt unii care văd în patriotism un sentiment jenant, specific slugii incapabile să priceapă că a-ţi spune patriot înseamnă a te recunoaşte „subjugat clasei conducătoare”. Iată, pentru exemplificare numai, raţionamentul absolut aiuritor, al unui autor anonim, afişat pe un blog care, în mod declarat, se ocupă cu „dezvoltarea personală” : „Patriotismul e o valoare falsă, impusă de societate, pentru că sună bine şi e lăudabil să ai grijă de alţii şi de locul unde te-ai născut, dar în fapt e doar un alt mod de a te subjuga şi determina să faci ceea ce spun alţii (în acest caz clasa conducătoare), pentru că cineva care se crede patriot va executa ordinle însoţite de adjectivele „apărarea ţării” şi „siguranţa naţională” fără crâcnire şi nu-şi va pune întrebări în legătură cu ordinele” Cu alte cuvinte, dacă ar fi să folosim vorbe împrumutate de peste ocean (acolo unde sentimentul patriotic se află la loc de cinste), omul acesta ne spune nouă, românilor: „Fuck Patriotism!” Şi el nu este singurul.

Se mai afirmă că „patrie”, „patriotism”, „naţionalism”, sunt expresii perimate, specifice regimurilor totalitare de genul nazismului şi comunismului. Că, fluturându-se „stindardul” lor s-au produs crime de neiertat împotriva umanităţii. Este, desigur, o ţintă falsă. Considerând-o adevărată, ce am mai putea spune despre credinţele adânc patriotice semănate în educaţia prietenilor noştri americani, ori despre crezul declarat în faţa întregii lumi de al 45-lea preşedinte al S.U.A., Donald Trump: „America înainte de orice”?

Se poate trăi fără patriotism, fără patrie? „Desigur!” vor răspunde mulţi. „Nu sentimentul patriotic ne plăteşte facturile, nu ne astâmpără foamea şi nu ne scuteşte de sărăcie. De multe ori, patria ne alungă” Aparent, ei au dreptate. Doar că, fie ignoranţa, fie asprimea vremurilor pe care le trăim, fie cascada de deziluzii, fie toate la un loc, nu au permis acestor indivizi să înţeleagă că fără existenţa sentimentului patriotic ţara asta n-ar mai fi existat. Că fără patriotismul înaintaşilor, poate, azi ei ar fi vorbit o altă limbă. Că numai dovedindu-se patrioţi, românii au putut traversa vremurile potrivnice. Că pentru a păstra acest pământ, de-a lungul secolelor trecute sute de mii de tineri au pierit de sabie, de glonţ, de baionetă sau de bombe având în suflet acest măreţ sentiment. Că, fără el, fără existenţa patriotismului, punctele de reper ale istoriei ţării îşi pierd semnificaţia iar viitorul nostru devine incert.

Rezultatul blamării iubirii de patrie prin persiflarea respectului faţă de tot ce înseamnă istoria şi viitorul neamului este deja vizibil azi, este dureros şi, din nefericire, pare a fi ireversibil. Vedem, simţim chiar, cum nu ne mai aparţin bogăţiile ţării, cum am dat pe doi arginţi petrolul şi gazele naturale, cum am permis defrişarea în masă a pădurilor, cum am devenit slugile preaplecate ale străinătăţii, cum ne vindem pământul împreună cu oasele străbunilor cu tot, cum ne-am destrămat armata naţională, cum ne-am pierdut aprecierea atât de greu şi costisitor câştigată a naţiunilor lumii şi cum, încet-încet, ne pierdem şi ultimul rămas: respectul nostru faţă de noi.

Ne credem, deja, mai mult cetăţeni al continentului decât ai ţării. Ne socotim mai mult slujitori ai umanităţii decât ai României. Nu ţinem cont că „Slujirea omenirii în general nu se poate face fără particular, fără prețuirea comunității în care ne-am născut.”, aşa cum frumos ne-o spune istoricul ardelean Ioan Aurel Pop. Şi, căpiaţi de o propagandă menită să ne îndobitocească, lipsiţi de repere şi de idealuri, uităm ceea ce, tot cu sens, ne-o reaminteşte acelaşi Ioan Aurel Pop: „…cel mai ușor de dominat și chiar de anihilat este comunitatea fără personalitate, dezorientată, fără repere clare. Un popor cu simțul istoriei și al misiunii sale pe pământ nu poate fi abătut ușor, fiindcă idealurile bune conferă o forță de neînvins”.

Mulţi au încercat să explice sentimentul patriotic pornind de la definiţia scrisă în dicţionar. Şi s-au împotmolit. Fiindcă, sentimentul patriotic este mult mai mult. El se regăseşte în atitudinea conducătorilor noştri aflaţi faţă în faţă cu omologii lor străini, în modul cum cei responsabili răspund provocărilor interne şi externe menite să ne umilească ori să ne desconsidere ca naţiune, în intrasigenţa cu care reuşim să ne afirmăm identitatea cu orice ocazie, în seriozitatea cu care dezvoltăm infrastructura României, în rezultatele obţinute de sportivii care ne reprezintă ţara, în promovarea adevăratelor valori şi nu a unor nulităţi la modă, în felul în care aleşii noştri gândesc legile ţării, în organizarea sistemului educaţional şi medical, în modul cum ne tratăm şi respectăm armata… Toate acestea, luate separat ori puse împreună cu multe altele aproape nevăzute şi ne clamate de nimeni, înseamnă sentimentul patriotic. Vrem-nu vrem, el este şi va fi întotdeauna unul dintre atributele definitorii ale unui popor, ale unei naţiuni. Iar naţiunea, la rândul său, va fi mare sau mică, puternică ori slabă, după câtimea de sentiment patriotic cultivat acolo. De aceea, doamnelor şi domnilor, nu trebuie să jucăm la ruleta vremurilor simţământul acesta. El nu poate fi câştigat din noroc, nu poate fi cumpărat cu bani sau promisiuni şi nu poate fi vândut. El există sau nu. Şi dacă îl regăsim în noi, să nu pregetăm în a-l hrăni!

Autor: Teo Palade

Sursa: art-emis.ro

„Mitingul diasporei”, pretext pentru declanşarea Operaţiunii „Colectiv 2”

La această oră, avem deja toate semnele care arată că aşa-zisul „miting al diasporei” a fost de la început o imensă manipulare pentru a ascunde o acţiune mult mai complicată, gîndită în aceleaşi laboratoare ale profesioniştilor. Escaladarea violenţelor a început la ora 16.30, cînd în Piaţa Victoriei erau doar cîteva sute de oameni. Acela a fost semnalul declanşării unei adevărate operaţiuni al cărei scenariu era binecunoscut de forţele oculte aflate în spatele acestui miting, pregătit cu minuţiozitate de cîteva luni.

Între acţiunile de manipulare a opiniei publice, este şi întreţinerea unei strări tensionate în întreaga ţară, astfel încît desfăşurarea evenimentelor să aibă un impact cît mai mare. Astfel, pe tot parcursul serii, postul Digi24 afişa pe ecran numărul de protestatari prezent în marile oraşe. Iată informaţia derulată în buclă despre Craiova: ora 22:06 – „Protestatari – 1.000”.

Cu doar 15 minute înainte, adică la ora 21:51, am realizat o captură de pe webcamera instalată chiar în Piaţa Mihai Viteazul din Craiova, care transmite nonstop imagini din acest loc. Pe imagine se vede foarte clar că prin Piaţa goală sînt doar cîţiva trecători care nu au nici o legătură cu vreun miting:

La această dezinformare evidentă, se adaugă şi celelalte manipulări din zilele precedente, cînd pe reţele de socializare circulau informaţii false despre blocajul din Vama Nădlac, deşi imagininile erau din Beijing! Din fericire, imediat după postarea mincinoasă a lui Matei Mircea, preşedintele „Partidului Violet DD”, a venit demontarea minciunii de către Utică Marian şi astfel toată lumea a aflat că imaginea este din China.

Nici nu este nevoie de vreo analiză sofisticată, căci aveţi mai sus cele două imagini, iar cerculeţele arată că pur şi simplu imaginea a fost luată de pe un site care arată aglomeraţia din vama chinezească şi postată ca şi cum ar fi din Vama Nădlac! Valul acesta continuu de manipulări spune multe despre faptul că „Mitingul diasporei” a fost doar un pretext menit să amplifice o acţiune pe care forţele oculte au pus-o la cale pentru obţinerea unui efect menit să genereze un fel de „Colectiv 2”!

Bomboana pe colivă a pus-o însă chiar preşedintele Klaus Iohannis! Toată lumea a văzut scena îngrozitoare în care doi jandarmi au fost puşi la pămînt de un grup de huligani şi bătuţi într-un mod bestial. Unul dintre ei era o femeie jandarm, aflată acum în spital cu coloana vertebrală ruptă! La numai cîteva minute, a venit şi Comunicatul lui Klaus Iohannis, în care a condamnat „intervenţia brutală a jandarmeriei”!

Toate aceste lucruri nu sînt decît cîteva semne care arată că aşa-zisul miting al diasporei nu a fost decît pretextul unei operaţiuni care nu s-a încheiat, ci abia a început. Cineva se pare că are de dus la capăt un scenariu înfiorător. În aceste condiţii, trebuie să ne amintim ce spusese acum cîteva zile acelaşi Klaus Iohannis la Consiliul Naţional PNL: „Există soluții. Voi sunteți cea mai importantă parte a acestei soluții. PNL este un partid puternic și nu este singur! Nu sunteți singuri! Aveți lângă voi milioane de români, alte partide în opoziție bine intenționate, societatea civilă. Toamna aceasta și anul viitor trebuie să reprezinte revenirea la normalitate în România!”

Se pare că această acţiune descrisă de preşedintele României deja a început odată cu „mitingul diasporei”, în care au fost atraşi mulţi oameni de bună credinţă pentru a fi folosiţi ca masă de manevră, în timp ce huliganii îşi făceau treaba de care ceilalţi nu aveau habar!

Mare atenţie la ce se va întîmpla în zilele următoare!

Autor: Ion Spanu

Sursa: cotidianul.ro

Bogdan Duca: “Cu luciditate despre așa-numita diaspora”

Mă deranjează ipocrizia politicienilor și societății civile cu privire la așa numita „diaspora”. Titlul de ”diaspora” este unul pretențios și nejustificat pentru o migrație economică ce nu are altă explicație decât un salariu mai bun.



Diaspora a fost un fenomen evreiesc, cu o cauză politică: distrugerea Iudeii și Ierusalimului de Nabucodonosor și consecința istorică a acesteia: împrăștierea evreilor în lume.

Oricât ne-ar plăcea să ne văicărim, România nu a fost distrusă de nimeni și nimic altceva decât un salariu mai bun a determinat milioane de români să își părăsească țara și familiile.

Cred cu toată tăria că este dreptul românilor să își caute fericirea unde doresc.

Sunt primul care încurajează întoarcerea definitivă a migranților români în în țară.

Sunt împotriva discursului agresiv contra refugiaților ce sosesc în Europa din țări cu situații dificile, tocmai pentru că mi se pare o ipocrizie ca tocmai românii, care au năpădit nu doar cu medicii și muncitorii lor, ci și cu cerșetorii, hoții de buzunare și prostituatele lor Europa, să se umple de ifose cruciate.

Românul și-a părăsit țara pentru că a mirosit o mie de euro, nu pentru că am fost bombardați sau victimele vreunui război civil.

De asemenea, și subliniez acest lucru, cred că este imoral ca eu sau oricine, după ce am părăsit o casă, să ne apucăm să dăm indicații despre cum se zugrăvește acea casă, cum se pune mobila, etc..

Contribuția economică a migranților români la România este departe de a fi impresionantă.

Sunt 3 milioane de migranți români: aceasta înseamnă că vorbim de 15 procente din populația României (și poate 25 din cea activă) .

Aceștia trimit în țară, după cele mai umflate socoteli chiar și 5 miliarde de euro pe an. Sună impresionant, dar această sumă reprezintă doar vreo 3 procente din PIB.

Deci 15 la sută din populația României contribuie cu 3 la sută la PIB-ul țării în cel mai optimist caz. Nu trebuie să fii specialist în economie ca să știi că din punct de vedere economic migranții români sunt un dezastru, nu un atu.

Asta ca să nu mai vorbim că miliardele astea nu sunt investiții, sau, dacă sunt, sunt investiții în gol: cum ar fi satele fantomă cu vile, mașini de lux parcate lângă șanțul comunal.

Acești bani nu ajung în buget decât dacă și cât sunt taxați și impozitați.

Însă bugetul României întreține o grămadă de proiecte pentru comunitățile de migranți români din lume. Noi dăm bani, milioane și milioane de euro pe an, de exemplu, ca să le construim migranților…..biserici. Hrănim niște parlamentari pentru „diaspora„, facem proiecte pentru „diaspora„, ca după aia tot nouă să ni se spună că nu am putea trăi fără ajutorul migranților români.

Nici patriotismul nu prea e o virtute care se practică la distanță. Cred că e banal ce spun: forma elementară de patriotism este să stai și să încerci să îți trăiești viața în țara ta.

De asta aș vrea să nu mai fim ipocriți, să terminăm cu invocarea „diasporei„ (nu sunt „diasporeni„ ci migranți), să atragem atenția românilor că dacă vor să voteze pentru

România trebuie să voteze în România, să terminăm cu gluma cu parlamentari aleși (uneori cu câteva zeci de voturi!!!) în ”Diaspora„.

Și să începem să ne gândim serios la altceva: la migranții care ne sunt cu adevărat utili.

Migranții cu adevărat ai noști sunt chinezii din Colentina, sunt arabii, turcii, vietnamezii, africanii, în curând și nepalezii, am înțeles, care părăsindu-și din rațiuni economice dar și politice țările lor, găsesc o nouă patrie în România. Așa cum români au găsit noi patrii în Italia, Spania, UK, Germania….

E trist că nu avem un deputat de origine chineză în Parlamentul României. E o bucurie că avem pe doctorul Raed Arafat ca poate cel mai mare român în viață. E trist că nu privim cu tot interesul (și stat, și societate) pentru acești noi români, care înlocuiesc pe cei care ne-au părăsit.

Avem nevoie de o lege mai permisivă a cetățeniei. Avem nevoie de politici de integrare a acestor noi români. Și putem face asta cu mai puțini bani decât cei pe care statul îi cheltuiește pentru o falsă „diaspora„….

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca