C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Lupta pentru Romania

Deputat PNL către Iohannis: ”Sunt profund deranjat de faptul că ezitați să acceptați dreptul suveran al poporului român de a decide prin vot liber și legal exprimat care îi sunt valorile fundamentale!”

Preşedintele Klaus Iohannis primeşte un mesaj dur din partea unui deputat PNL, după decizia de a contesta la CCR legea referendumului, decizie care amână practic până în toamnă organizarea referendumului pentru familie. Deputatul Daniel Gheorghe se declară profund deranjat de faptul că preşedintele Iohannis împiedică poporul român să-şi exprime opinia.



“Președintele Klaus Johannis contesta la CCR legea tehnica (a nu se confunda cu legea constituțională propriu zisă) pe baza căreia ar urma sa se desfășoare Referendumul pentru Familie. Asta în ciuda faptului că pe actuala formă a legii au fost respinse deja 2 sesizări de neconstituționalitate. Mă tem că adevărata miză a acestei sesizări este de fapt amânarea desfășurarii acestui referendum pentru cel mai devreme în toamna acestui an.

După părerea mea, contestația va fi respinsă, asta rezultă dacă analizam atent legea și Constituția . Dar cred că domnul președinte este dator să înțeleagă că la fel precum partidul care l-a susținut în candidatura prezidențială, PNL, și în rândurile căruia aproximativ 85% din membri sunt de acord cu acest referendum, România este o societate profund creștină care respinge ingineriile sociale progresiste. D-le Klaus Johannis, că deputat PNL și creștin ortodox vă transmit că sunt profund deranjat de faptul că ezitați să acceptați dreptul suveran al poporului român de a decide prin vot liber și legal exprimat care îi sunt valorile fundamentale! Am moștenit o țară și o credință, nu mai dorim să fim ținta tuturor experimentelor totalitare anti-crestine!”, scrie Daniel Gheorghe pe Facebook.

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis vineri Curţii Constituţionale o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, informează Administraţia Prezidenţială.

Autor: Forin Pușcaș

Sursa: Știri pe surse

Chris Terheș: ”În nebunia lui, Sică Zongorașul a plasat o bombă la vârful statului român care, oricum va fi dezamorsată, pentru el și PNL nu dă bine deloc!”

Sica Zongorasul nu doar ca si-a detonat propria cariera politica, dar face la fel si cu prezidentiatul lui Iohannis. Sa va explic:



Toti habotnicii Noii Securitatii o dau inainte ca daca DIICOT incepe urmarirea penala contra lui Dancila, Iohannis o poate suspenda. Si aici intra deja scenarita cu Horodniceanu, care a fost delegat de Lazar pe inca 6 luni la DIICOT, iar Horodniceanu deja daduse prime semnale de santaj cu plangerea facuta de Sica. Omul dadea semnale de slugarnicie sa se faca util sefului.

Teoretic, da, Iohannis o “poate” suspenda pe Dancila DACA urmarirea penala insa e deja inceputa.

Ca sa se inceapa urmarirea penala in cazul lui Dancila, insa, in situatia de fata, acest lucru trebuie CERUT de Iohannis, nu de Sica.

Iata ce spune Constitutia:

“Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul SA CEARA urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.

Dacă s-a CERUT urmărirea penală, Preşedintele României POATE dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, spune art. 109 alin. (2) din Constitutie.

Sa le luam pe rand:

1. Dancila nu e membru al Parlamentului Romaniei, astfel ca inceperea urmaririi penale trebuie ceruta de Iohannis. Daca era membru in Parlament, urmarirea ar fi fost ceruta de camera din care ar fi facut parte.

Ce a facut Sica e doar un act de sesizare sub forma de denunt. Acel denunt a ajuns acum la DIICOT si conform procedurii de regularizare din noul Cod de procedura penala, un procuror se uita la ea, isi verifica competenta si face o analiza sumara daca sesizarea intruneste elementele de forma pentru a se putea incepe urmarirea penala.

In cadrul acestei analize va constata ca nu poate incepe urmarirea penala pana cand aceasta nu e ceruta de Presedinte.

Aici procurorul are 2 optiuni: fie (a) claseaza denuntul, fie (b) incepe procedura pentru a cerere de la Presedinte inceperea urmaririi penale.

In cazul (a) totul se termina in biroul procurorului, insa va crea ura si revolta in randul habotnicilor, cu efect negativ direct contra lui Iohannis.

In cazul (b), insa, procurorul nu poate el, de capul lui, sa trimita cererea la Presedinte. Procurorul de caz face un referat, il da mai sus, la Horodniceanu, Horodniceanu face la randu-i referat pe care il trimite la Lazar, si abia Lazar trimite solicitarea lui Iohannis pentru cererea de incepere a urmaririi panale.

Adica Horodniceanu si Lazar trebuie sa-si puna semnatura pe documentul respectiv, in care sa explice de ce Israelul e inamicul Romaniei, ca Dancila sa fie acuzata de “inalta tradare”.

Va dati seama in ce situatie sunt pusi Horodniceanu si Lazar sa semneze asa ceva. Pe scurt, Sica i-a nenorocit.

2. Sa zicem ca ajunge solicitarea de la Lazar la Iohannis.

Iohannis acum trebuie sa evalueze argumentele lui Sica, a procurorului de caz, a lui Horodniceanu si a lui Lazar si sa decida el la final daca cerere sau nu PICCJ inceperea urmaririi penale contra lui Dancila. Evident, decizia trebuie motivata.

Si aici avem 2 variante:

a) Iohannis decide ca nu e justificat sa ceara urmarirea penala contra lui Dancila. S-ar salva el, dar il termina pe Sica si isi intoarce toti habotnicii contra sa.

b) Iohannis decide sa ceara inceperea urmaririi penale contra lui Dancila, ca apoi tot el sa o poata suspenda. In cazul acesta Iohannis e terminat.

Exista un precedent in 2006, cand Basescu l-a suspendat pe ministrul apararii de atunci Teodor Atanasiu, in contextul in care acesta ceruse retragerea militarilor romani din Irak.

In cazul respectiv impotriva lui Atanasiu au fost depuse doua plangeri penale pentru abuz in serviciu, una facuta de catre Adriana Saftoiu, purtator de cuvant al lui Basescu la acea vreme, si o alta facuta de deputatul PSD Eugen Bejinariu. PICCJ nu a putut porni din start urmarirea penala, ci i-a solicitat lui Basescu sa decida daca cere sau nu inceperea urmaririi penale.

Basescu nu a decis de unul singur, ci a facut o comisie prezidentiala care a analizat plangerile contra lui Atanasiu si apoi a decis sa ceara. Odata ceruta inceperea urmaririi penale contra lui Atanasiu l-a si suspendat din functie, pentru ca a “putut”, urmarirea penala fiind inceputa tot la cererea sa.

Oare Iohannis va face si el comisie prezidentiala sa analizeze daca sunt temeinice acuzatiile de “inalta tradare” contra lui Dancila?

Pe scurt, in nebunia lui, Sica Zongorasul a plasat o bomba la varful statului roman care oricum va fi dezamorsata, pentru el si PNL nu da bine deloc.

Avocata Elenina Nicut, comentand despre plangerea lui Sica, a zis o vorba de duh si sunt perfect de acord cu ea: “cand te mananca in cur, mai bine te scarpini pur si simplu. E omeneste.”

Autor: Chris Terheș

Sursa: Chris Terheș

Haideţi să ne luăm înapoi demnitatea şi suveranitate din care au făcut preş sub tălpile marilor puteri!

În bucătăria prezidenţială fierbe la foc mic ciorba de Cotroace. Masa manipulării e pregătită la „ore” exacte pentru ospăţ! Cutreierat de îngîmfare şi ură de la un capăt la altul al fiinţei sale de fizician, profesoraşul meditativ îşi aşteaptă nervos porţia de papară, cu gîndul că dacă ar reedita un Colectiv, cine ştie?, Viorica o va lua la fugă!



Firea sa încăpăţînată îi dă motiv de nesiguranţă. Şi nu numai ea! Şi Firea de la pesede, care-l depăşeşte cu mult în sondaje. Sau poate îl macină gîndul la cît de bine şi de liniştit era cînd îşi administra în mod fizic şi metafizic banii din meditaţii şi cei 320.000 de euro fraudaţi cu apartamentul subtilizat ilegal şi închiriat băncii Transilvania. Ce mai la deal la vale, e expert în toate Bolovanul, dar e urmărit pas cu pas de ghinion. Norocul a fost ghinionul lui! Altceva nu poate face, constrîns de regulile şotronului koveşist.

Bolovanul îşi doreşte pe faţă încă o porţie de demisie, ca să aibă trei demisii de premier în farfurie. Acum, ce-i drept, dacă teroriştii de la Al-Fabet n-o vor răpi pe Viorica lu’ Pablito, are motiv. Ofensiva sa furibundă i se trage de la teama că Luluţa va fi pusă pe fugă, nu fără a-l decapa.

Mai nou, a devenit şi medium. „Aude voci” anti-europene de la pesede-alde, şi musai trebuie controlat în ureche. Precis are un bluetooth în care îi şopteşte Bundesnachrichtendienst (B.N.D). – Serviciile Federale de Informaţii ale Germaniei. Dacă n-are, e mai grav şi necesita tratament de specialitate! Cei care aud voci, aşa din senin, sînt eminamente săriţi dincolo de cerinţe şi n-au cum face prea mulţi purici pe funcţie, aşa că drumul spre următorul mandat prezintă grave alunecări de teren! Cel mai adesea cînd silabele i se strecoară printre maxilare, el lasă impresia unui bichon care latră la un pitbull, iar dacă doreşte cu ardoare o amplă manifestaţie în stradă, îl anunţăm că cea mai potrivită manifestaţie pentru el, ca preşedinte, e demisia. Apoi poate merge liniştit la schi, în Tenerife, cu bicicleta, după gratii… depinde de ghinion. Dacă vrea să se mai bucure puţin de confortul funcţiei e musai să ia cu împrumut nişte sinapse.

E vreo deosebire între groparii de top ai României, Iohannis, Isărescu, Koveşi şi Dragnea? Toţi aparţin unor cluburi de mafioţi acoperiţi, care se asmut şi se îngroapă unii pe alţii cînd contextul o cere. Cu cîteva luni în urmă, cînd Marele Blond l-a bătut pe umăr, i se aprinseseră călcîiele după S.U.A., apoi, în urma duşului rece de la Curtea Europei, s-a rostogolit supus în palma Germaniei, principalul jucător care controlează economia românească, conform ultimelor datelor Institutului Naţional de Statistică şi-l controlează şi pe Bolovan. Isărescu, unul din marii gropari al României, un dictator care a cooperat şi a permis băncilor să fure după bunul plac, rămas nu în funcţie ci pe ea, din ’89 încoace, dovedeşte că securitatea cloceşte perpetuu şi face doar pui bolnavi. Numai naivii cred că în funcţii publice se ajunge prin merit şi competenţă. Omul caracatiţei financiare mondiale şi al sistemului, „uitat” la B.N.R., în pofida atîtor grave deservicii aduse românilor şi României, Isărescu şi cei ai lui au angajat, vreme de aproape trei decenii, atacuri speculative asupra Monedei Naţionale. Toate devalizările bancare din anii ’90, făcute de oameni ai serviciilor pentru SRI, nu puteau fi date fără consimţămîntul său. Ar fi fost imposibil să rămîi pe această funcţie fără sprijinul serviciilor interne sau fără ajutor extern.

B.N.R. a fost şi este un fel de stat în stat. Cea mai mare parte a rezervelor de aur ale României a luat calea străinătăţii tot cu încuviinţarea sa. Chipurile, aurul românesc ar fi mai în siguranţă în buzunare străine. N-ar fi de mirare să-l vedem revenind acasă asemenea Tezaurului de la Moscova… la Paştele Cailor. Cum poate fi numită bancă a României, cînd pare o societate cu capital autohton, sub control străin, potrivnic intereselor Ţării. Cum creştea un pic salariul minim, Isărescu creştea cursul valutar, leul scădea exact cu procentul cu care a crescut nivelul de trai, chiar şi mai mult. Prin aceste manevre isăriste, stăpînii noştri din afară au tras tot caimacul valoros din România. Şi dacă viticultorul pleacă de la B.N.R., nu vă faceţi speranţe deşarte, va fi adusă o clonă de aceiaşi stăpîni.

Realitatea din ţară e mult mai gravă decît îngrijorările noastre, iar Bolovanul intrat deja în competiţie electorală, cu atacuri extrem de acide, nu este decît un duşman ascuns al naţiei române. Este, ca şi opozanţii lui aparenţi, azimutul iresponsabilităţii şi instabilităţii în România, al prostirii pe faţă a românilor, azimutul dezordinii constituţionale şi religioase, iniţiatorul revoltelor şi răspîndac al practicilor imorale proprii sau comandate, cu privire la familia tradiţională. Acest individ trebuie să ştie că nu slugărnicia lui ţine România în U.E. Noi sîntem în Europa înaintea multor ajunşi europeni. Însă el practică sportul minciunii ca mersul pe bicicletă, minte să-l creadă naivii, folosind aceleaşi metode staliniste ca să dea guvernele jos. Bolovanul iubeşte competiţia neortodoxă, şi-a însuşit bine lecţia avantajelor care decurg din lupta contrariilor şi ne dă lecţii de călătorie cu bicicleta, cu avionul sau însoţit de coloane de maşini în navetă săptămînală.

Pentru el şi pentru gaşca de profitori, românul e o maşinărie de pus ştampila, un filon de stors bani de pe spinarea românului pentru marile corporaţii, pentru trupele americane de ocupaţie, pentru organizaţiile financiare de tip mafiot; statul invizibil adună impozite grase apoi le prăduiesc cu metodă. Va urma cea mai nocivă, de pînă acum, campanie prezidenţială. Privită ca o xilogravură, campania Bolovanului scorneşte deja scenarii de groază printre analiştii manipulatori. Mai avem a-l auzi strigînd „Alah ahbar!”, odată cu sosirea cotelor obligatorii de migranţi indicaţi de Mutti Merkel, dar un proverb popular spune: „nu-ţi ridica poalele pînă n-ajungi să treci gîrla”, unde bolovanul declară cu mîndrie că se simte foarte confortabil!

Fiţi atenţi români! Individul acesta n-a făcut nimic pentru România! A făcut doar politică externă prin vacanţe private şi a înarmat ţara, cheltuind miliarde pe armament second hand! De aia l-a şi bătut Trump prieteneşte pe umăr, pentru banii daţi industriei americane de armament, de aia îl ţine Europa în palmă! La Curtea Europei ar trebui să se ştie că românii au intrat în istorie nu cu opinca sau cu plugul, ci cu marii cărturari şi învăţaţi, cu marii inventatori şi inovatori, care au schimbat cursul omenirii, nu cu slugoi ca Bolovanul, iar acum occidentalii vor să ne copieze pînă şi opincile şi să calce încălţaţi pe harta Ţării.

Nu-l lăsaţi să recidiveze la Cotroceni! Faceţi rost de cătuşe pe măsura pacienţilor despre care am vorbit mai sus, că tot îi place Luluţei cîntecul ăla cu Chilia. Aşadar, „românii v-au văzut, v-au auzit, vor ţine cont” la vot, tovarăşe bolovan, de fraza miracol pe care aţi rostit-o în mijlocul mistificatorilor, la marşul de după focul pus în Colectiv! Vedem de un mandat cum onestitatea Bolovanului scîrţîie din toate încheieturile, precum osiile neunse ale unei căruţe. Voi, ceilalţi trădători de Neam şi Ţară, la muncă, la spart de pietre pentru autostrăzile tip Bechtel! Cetăţenii români, cu zăbale la gură şi greutăţi în spinare, storşi de 80% din salarii, prin numeroasele şi marile taxe şi impozite şi cheltuieli utilitare, ţin în cîrcă o clasă politică extrem de numeroasă şi coruptă. Haimanalele astea ne-au făcut chiriaşi în propria ţară! Haideţi să ne luăm înapoi demnitatea şi suveranitate din care au făcut preş sub tălpile marilor puteri! Haimanalele astea şi-au construit palate furînd cărămizi din casele românilor. Sînt nişte stricaţi ce vor şă-şi îngroape Patria şi Credinţa.

Cel mai de preţ bun al românului este Patria! Aşa trebuie să ştie generaţia tînără. Patria este veşnică! Neamul meu a fost încercat de milenii! Peste noi au trecut toate uraganele barbarilor, dar noi tot aici am rămas şi vom rămîne! Să audă şi Europa şi Marele Blond de la Casa Albă, înroşită pînă la acoperiş cu sîngele popoarelor atacate în propria lor ţară, că niciun lanţ şi niciun imperiu nu ne-au sugrumat de-a lungul istoriei, pentru că românul a adăpostit pe Dumnezeu în casa lui cu mai multă demnitate, cu mai multa credinţă decît alte popoare, că românii sînt cei care au mîncat şi vor mai mînca coliva imperiilor! În patriotism stau mulţi ani de credinţă, iar voi corupţilor l-aţi jefuit pînă şi pe Dumnezeu! Bolovanul n-a catadicsit să înveţe că rănile Patriei nu se pot lecui cu reţeţe străine. Aceşti tîlhari şi gropari ai lui Dumnezeu vor să fure sufletul ţării noastre, însă eu îmi recunosc Patria încă de la intrare, după turlele bisericilor, după sfinţii din calendar şi după Dumnezeul românilor. Poţi smulge pe om din ţara lui, dar nu-i poţi smulge niciodată patria din suflet.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Art-Emis

Crima de la Marea Neagră, probabil cel mai mare jaf din istoria României

Voi publica curând, în serial, o amplă dezvăluire. Ea se referă la un jaf de proporții colosale. Probabil cel mai mare jaf din istoria României. La care participă chiar Guvernul acestei țări. Și majoritatea parlamentară. „Operațiunea Marea Neagră” va fi pusă în operă în aceste zile. Printr-o lege care urmează să fie votată în Camera Deputaților. După care se va alege praful din toate bogățiile Mării Negre. Și din litoralul românesc.



Am început prin a semnala modul în care urmează să fie înstrăinat un perimetru din subsolul Mării Negre, estimat a avea 48 de miliarde de metri cubi de gaze, către trei multinaționale. Fără ca românii să se aleagă cu vreun metru cub de gaz din această afacere. Și în condițile în care nivelul redevențelor care urmeză să fie plătite este printre cele mai mici din lume. Mai mult, printr-un proiect de lege avansat de Guvern și votat în mod iresponsabil în Senat, este prevăzută o jonglerie juridică sub forma unui credit fiscal acordat cu generozitate de statul român acestor multinaționale. Cu alte cuvinte, până și redevențele vor fi reduse dramatic. Toate acestea se întâmplă în perimetrul numit Neptun Deep. Și care urmeză să fie explotatat de Exxon, de OMV și de LukOil. Dezastrul este însă, după cum am aflat, mult mai mare. Grozăvia abia începe.

Am strâns informații și am aflat că, în total, în aceeași situație se află șase perimetre. Iar cantitățile declarate și însumate de gaze naturale sunt colosale. Și când folosesc termenul „declarate”, știu ce spun. Firmele care au explorat zăcămintele, aceleași care vor face și exploararea, indiferent de ceea ce au descoperit în subsolul Mării Negre, sunt interesate să anunțe cantități mult mai mici decât cele reale. Și avem dovada că exact așa au procedat.

Din aceste bogății uriașe, care ar putea asigura realmente un semnificativ salt al economiei și societății românești, de care am putea beneficia noi și generațiile viitoare, nu ne vom alege cu niciun câștig. În schimb, prejudiciile vor fi uriașe.

Indiferent cât de avansată este tehnica de exploatare și de prelucrare a acestor zăcăminte, este o certitudine faptul că se va produce într-un grad mai mare sau mai mic o poluare a Mării Negre, în dreptul coastelor românești. Ceea ce urmează însă să se întâmple pe litoral este de-a dreptul apocaliptic. Comunitățile de români de pe litoralul Mării Negre vor fi profund afectate. Viața oamenior se va transforma radical în rău. Iar turismul la Marea Neagră, o altă importantă resursă a României, va fi grav compromis.

Totul se joacă chiar acum. Iar astăzi, o firmă de avocați face în Parlamentul României lobby pentru trecerea proiectului de lege și prin Camera Deputaților.

Voi reveni publicând în serial aceste dezvăluiri, însoțite și de hărți explicative.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Correct News

Coautor la înalta trădare

Am comentat pe larg una dintre cele mai îngrozitoare operații puse la cale de tandemul Maior-Coldea. Prin care SRI-ul i-a supravegheat în masă pe ofițerii superiori ai Armatei Române. Nu am insistat însă suficient asupra faptului că Armata se putea apăra sau, în cel mai rău caz, opune, întrucât dispune de unul dintre cele mai performante servicii secrete.



De ce nu a făcut asta? Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Într-adevăr, era cu neputință ca ofițerii superiori ai Armatei Române să poată fi supravegheați în masă și în mod sistematic, fără ca serviciul secret al instituției să afle, să reacționeze și să sesizeze șefului ierarhic această situație. Iar șeful ierarhic era nimeni altul decât domnul Gabriel Oprea. Am explicat în analiza anterioară cum a fost organizată această supraveghere complexă. Care l-a vizat inclusiv pe șeful Marelui Stat Major. Apoi pe toți șefii statelor majore, pe categorii de arme. Și, în fine, pe toți ceilalți ofițeri superiori cu funcții de răspundere. În final, sute de persoane, constituind crema Armatei Române, au fost monitorizate în toate formele cunoscute și practicate de către Serviciul Român de Informații. În final, așa cum era de așteptat, nu a fost identificat niciun spion și niciun terorist printre acești importanți militari. Și niciun trădător. Ei nu au fost monitorizați nici măcar pentru suspiciuni de mare corupție. Scopul a fost pur și simplu acela de a li se identifica acestor oameni toate vulnerabilitățile. Astfel încât, la nevoie, beneficiarul tuturor acestor informații, care nu cred că este doar SRI, să poată să-i manipuleze în așa fel, încât să determine luarea altor decizii decât cele logice, impuse de situația de fapt. Întrucât, exceptând prezența noastră în câteva teatre de război, alături de armata Statelor Unite, România nu este angrenată în vreun conflict militar de proporții, nu mai rămân decât două scenarii posibile de utilizare finală a acestei neobișnuite monitorizări. Separat sau împreună: subminarea armatei naționale în eventualitatea unui conflict major; determinarea factorilor determinanți de la vârful MApN, tocmai prin indentificarea vulnerabilităților lor, să ia un anumit tip de decizii privind uriașele achiziții de echipamente militare, pentru care alocăm 2% din Produsul Intern Brut. Decizii care nu au nici rațiuni de natură militară și nici rațiuni de natură comercială, dar care vin în întâmpinarea celor care ne vând echipamentele. Și, tocmai de aceea, susțin cu tărie teza înaltei trădări lansată de generalul Dumitru Iliescu, fostul șef SPP.

E clar însă că vinovații nu pot fi doar foștii șefi ai Serviciului Român de Informații, George Maior și Florian Coldea. În mod obligatoriu, trebuie să mai existe coautori ai acestor operațiuni, îngenuncherea armatei, și în cealaltă parte. Dacă nu cumva există și o a treia parte. Să o luăm pe rând.

Există doi generali în România care mai aveau puțin și ajungeau mareșali. Florian Coldea e general cu patru stele. A fost înălțat la un asemenea rang în mod rapid de către fostul președinte Traian Băsescu. A fost împins prin hotărâri CSAT – iar una nu este secretă și o vom publica – să creeze o infernală rețea prin intermediul unor protocoale, în epicentrul căreia să se afle Serviciul Român de Informații. Care a început să supravegheze tot ce mișcă. Iar în baza informațiilor obținute, dobândind o putere colosală, care i-a îngenuncheat și pe procurori și pe judecători și pe politicieni și pe sindicaliști și pe cele mai multe dintre casele de presă, celelalte urmând să fie distruse sau preluate ostil. Dacă mai avea puțin timp, Florian Coldea se făcea mareșal. Iar George Maior devenea președintele României sau, în cel mai rău caz, prim-ministru. Nici astăzi, după ce ce SRI a fost descăpățânat, cei doi nu stau prea rău. Florian Coldea a rămas bine-merci general cu patru stele, este mare dascăl de Etică și încă își permite să poruncească și să amenințe. Pentru că dispune de informații care îi pot arunca pe mulți în aer. Pe mulți complici. În timp ce George Maior este cel mai important personaj din diplomația română, ocupând poziția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington. Și unul și altul stau încă la pândă, considerând că prada numită România nu le-a scăpat definitiv din gheare.

Al doilea general cu patru stele, cele mai importante dintre acestea fiindu-i acordate de Traian Băsescu, este Gabriel Oprea. Și el mai avea un singur pas pentru a ajunge mareșal. Când era pe cai mari, făcea și desfăcea guverne, își crease, cu ajutorul lui Victor Ponta, propriul serviciu secret și a fost gata-gata să devină prim-ministru a României. În parteneriat cu foștii șefi ai SRI, mai avea și opțiunea de a deveni șeful acestei instituții. Ceea ce ar fi însemnat că el conducea simultan SRI, cu toată forța colosală a acestei instituții, și Grupul Interministerial Strategic, serviciul secret creat printr-o hotărâre de guvern, la fel de neconstituțională ca și protocoalele.

Ei bine, atunci când s-a declanșat ampla operațiune de supraveghere a ofițerilor superiori din armată, generalul cu patru stele Gabriel Oprea era ministrul Apărării. Dar și șef al unui partid de strânsură, UNPR, care s-a lățit continuu în baza unor dosare de șantaj, prin care unii erau decapitați, iar alții îndemnați la supunere.

Această coincidență, care face ca Oprea să fi fost ministru al Apărării, chiar în timp ce întreaga conducere a Armatei era supravegheată de SRI, introduce în ecuație un nou element. Și anume că mai putea exista un mobil, de astă dată de natură politică, ce nu putea fi atins decât prin aducerea ofițerilor superiori la ascultare. Și anume înregimentarea politică a unei părți din Armată. Și se știe că, într-un fel, asta a și făcut Gabriel Oprea. A înregimentat politic, desigur neoficial, tot ce a putut din Armată, utilizând biciul și zăhărelul. Șantajul și etajul.

Mai este însă un detaliu care nu trebuie neglijat în tot acest raționament. Serviciul secret al Armatei Române, care, cum am spus, a fost și este ultraperformant. Cum puteau acești ofițeri de informații să nu știe nimic despre această amplă operațiune de supraveghere pusă la cale de SRI? Cum puteau ei să nu raporteze? Cu certitudine, s-a știut. Cu certitudine, s-a raportat. Și, cu certitudine șefii acestui servicu secret au fost liniștiți de către Gabriel Oprea. Acesta fie a bătut cu pumnul în masă, solicitându-le să se uite în cu totul altă parte, fie i-a asigurat că, în final, ajungând el însuși la butoane, va fi în măsură să meargă chiar atât de departe, încât peștele cel mic să-l înghită pe cel mare. Adică la capătul aventurii, SRI, când Oprea urma să ajungă pe culme, urma să fie subordonat serviciului secret al Armatei. Pentru că statul român se militariza, nu-i așa?

Și mă mai împiedic de un detaliu. Se numește Traian Băsescu. Cum să nu cunoască Traian Băsescu, care ținea sub braț întreaga comunitate a serviciilor secrete, detaliile acestei operațiuni, prin care democrația devenea doar o simplă ficțiune? El poate să ne spună că nu a știut. E dreptul său să facă pe niznaiul. Dar a știut. La fel cum a știut de protocoale. Pentru că, în cel puțin două rapoarte ale CSAT prezentate Parlamentului României și semnate cu numele de Traian Băsescu, se face vorbire atât despre hotărârile CSAT referitoare la protocoale cât și la protocoale.

Prin urmare, eu cred că și Traian Băsescu face parte din dintre cei responsabili.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Ion Cristoiu: ”Cum a devenit SRI mai puternic decît fosta Securitate”

Potrivit articolului 132 din Constituție, care reglementează Statutul procurorilor, „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei”.



La revizuirea Constituției, în 2003, articolul a primit sprijinul Comisiei de la Veneția, care, în analiza făcută Proiectului de Constituție revizuită, a dat un răspuns PD, partid care, prin Emil Boc, contesta această autoritate ca punînd la îndoială independența procurorilor. După un lung timp în care această autoritate a fost practic nulă, deoarece, de la Monica Macovei citire, ministrul Justiției n-are nici o autoritate asupra procurorilor, Tudorel Toader a trecut la o vie activitate menită a restabili în practică textul constituțional. Campania sa, dusă atît prin formulările din noile Legi ale Justiției, cît și prin propunerea de revocare a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, a stîrnit mare tulburare în rîndul unor procurori și a celor care au contribuit, în presă și în politică, la ivirea pe mapamond a unei noi republici:

Republica Procurorilor din România.

De ce s-au burzuluit atît de tare procurorii la intenția ministrului de a restabili autoritatea cerută de Constituție asupra lor?

Cînd am scris despre gestul Monicăi Macovei de a proclama că ministrul Justiției n-are nici o autoritate asupra procurorilor, m-am întrebat cum de a făcut asta tocmai ministrul Justiției.

Răspunsul l-am primit abia pe 30 martie 2018, cînd a fost făcut public, după desecretizare, documentul intitulat PROTOCOL DE COOPERARE intre Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale.

Procurorii români s-au revoltat, pentru că ei vor să fie mai departe sub autoritatea SRI! Acest Protocol a fost încheiat la data de 2 februarie 2009, semnat din partea Parchetului General de procurorul general adjunct, Tiberiu Nițu și din partea SRI de prim adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, aprobat de procurorul general de la acea vreme, Codruța Kovesi și de directorul SRI, George Maior. În sine nu e nimic rău că între SRI și Parchetul General s-a încheiat un Protocol de colaborare.

Numai că așa cum era de așteptat în democrația noastră de varză murată, ceea ce trebuia să fie un document strict tehnic, ținînd de specificul infracțiunilor sesizate de SRI, s-a transformat, prin pofta de putere nemăsurată a generalilor SRI, nostalgici ai fostei Securități, într-un document menit a crea cadrul pentru încălcarea Constituției.

Documentul justifică astfel necesitatea Protocolului:

Avînd în vedere atribuţiile şi competenţele ce revin potrivit legii, Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – în calitate de coordonator al activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de lnvestigare a lnfracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, secţiilor Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi parchetelor din subordine şi Serviciului Român de lnformaţii, în calitate de organ de stat specializat în materia culegerii informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a României”.

Teoretic, preambulul nu conține nimic suspect.

Unele dintre amenințările la adresa securității naționale a României cer pentru a fi contracarate intervenția Parchetului General. Nu de alta, dar un întreg capitol din fostul Cod Penal, în vigoare la semnarea Protocolului, se numea Infracțiuni contra siguranței statului și cuprindea articolele 155 – 173.

În Noul Cod Penal, capitolul se intitulează Infracțiuni contra securității naționale, și cuprinde articolele 394- 412.

Atît în vechiul Cod, cît și în noul întîlnim infracțiuni precum Trădarea, Spionajul, Atentatul, Acțiuni împotriva ordinii constituționale, Actele de diversiune.

Aceste infracțiuni sînt anchetate de Parchetul General, mai precis, de DIICOT.

Procurorii obțin mandate de supraveghere tehnică pentru documentarea acestor infracțiuni, desfășoară ancheta și, ca toți procurorii din lumea statului de drept, pot trimite dosarul în judecată sau îl pot clasa.

Ce rol are SRI în anchetarea de către procurori a infracțiunilor contra securității naționale?

Articolul 21, aliniatul 1 al Legii 51 din 29 iulie 1991, stipulează:

„Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/ sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora.”

Să vedem cum sună un Comunicat SRI din 28 martie 2018:

„Serviciul Român de Informații și DIICOT au întreprins măsuri specifice de investigare a unui cetățean român de naționalitate palestiniană, în vîrstă de 30 ani, suspectat de implicare în promovarea prin propagandă a unor mesaje radicale specifice unor organizații teroriste din Orientul Mijlociu și instruirea cu privire la folosirea unor dispozitive explozive. SRI, în calitate de autoritate națională în domeniul prevenirii și combaterii terorismului și în conformitate cu obligaţiile legale, a sesizat DIICOT cu privire la acțiunile ilegale ale cetățeanului în cauză pe linia pregătirii sau comiterii unor infracţiuni de terorism. Aceste activităţi constituie ameninţări la adresa securității naționale potrivit art.3 lit. i și l din Legea nr. 51/1991, materializate în infracţiuni de terorism prevăzute de Legea nr.535 / 2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.”

Din punctul de vedere al statului de drept, lucrurile sînt limpezi. Dacă SRI consideră că are dovezi suficiente privind pregătirea sau săvîrșirea unor infracțiuni la adresa securității naționale, le înaintează, împreună cu sesizarea, Parchetului, cu precădere DIICOT.

De precizat că, spre deosebire de fosta Securitate, SRI, căruia nu întîmplător, i s-a pus formula de Informații, se concentrează, în materie de apărare a securității naționale, pe prevenție și nu pe condamnare. De altfel și fosta Securitate, după venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere, a micșorat activitatea de sancționare în favoarea celei de prevenire.

Era nevoie de un Protocol?

Să admitem că fiind vorba de documente și informații secrete era nevoie.

Dar numai pentru a asigura caracterul secret.

În rest, ca și în cazul altor instituții prevăzute de articolul 61, SRI sesizează doar și la cererea procurorului poate pune la dispoziția Parchetului informații suplimentare. Procurorii sînt cei care anchetează și decid dacă sesizarea întrunește condițiile unei trimiteri în judecată sau dimpotrivă dosarul trebuie clasat.

SRI poate fi nemulțumit de o soluție dată de procuror, de ritmul în care procurorul desfășoară ancheta, dar mai ales SRI poate fi tentat de a interveni în anchetă.

Din punct de vedere constituțional, SRI se poate da cu fundul de pămînt cînd vrea și cît vrea.

Procurorul e stăpîn pe dosar.

În Codul Penal infracțiunile sesizate de SRI nu sînt scrise cu literă deosebită de a celorlalte infracțiuni, astfel încît procurorul să fie convins că dosarul propus de SRI trebuie să fie tratat altfel decît e tratat orice dosar de anchetă.

Ce spune Protocolul?

Nimic altceva decît că în cazul infracțiunilor privind securitatea națională procurorii trec sub autoritatea SRI. Și cum conceptul de infracțiuni privind securitatea națională a fost mărit ca sferă de a lungul timpului, mai ales în ultimii ani, practic prin Protocol numărul cazurilor în care procurorii sînt simple marionete ale SRI a crescut înfricoșător.

La înființarea SRI s-a decis, ca semn categoric al rupturii de fosta Securitate, că SRI nu are drept de anchetă penală.

De ce s-a decis asta?

Nu atît pentru a marca deosebirea de fosta Securitate, ci pentru că dreptul Serviciului secret de a ancheta penal crea posibilitatea unor abuzuri de tipul celor ivite în anii comunismului stalinist. Practic Securitatea descoperea infracțiunile și tot Securitatea le ancheta.

Trecerea anchetei în mîinile procurorilor a fost măsura vitală, cerută de statul de drept, pentru a se evita abuzurile într-un domeniu destul de sensibil cu e cel al securității naționale.

Prin această măsură SRI culege informații privind securitatea națională și dacă unele îi apar ca infracțiuni sesizează Parchetul.

Nu totdeauna ceea ce crede SRI că e infracțiune e infracțiune.

Asta e și menirea procurorilor:

De a lucra independent de SRI și a asigura astfel cetățeanului dreptul de a nu fi victima unui abuz al SRI! Prin multe articole, Protocolul transformă pe procurori în organe de anchete penale ale SRI.

Prin Protocol dreptul Securității de a face anchete penale revine SRI sub o formă spectaculoasă.

Cum în categoria Infracțiuni la securitatea națională au fost introduse ilegal și infracțiunile de corupție, Protocolul a făcut ca SRI să fie mai dihai decît fosta Securitate în materie de putere asupra României.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Evenimentul Zilei

Fără precedent: Mediafax sesizează Parchetul General în scandalul protocoalelor

MEDIAFAX SA a transmis luni Procurorului General sesizarea în legătură cu posibile infracţiuni comise prin semnarea şi punerea în aplicare a Protocolului SRI- Parchetul ÎCCJ, cu următoarele suspiciuni: uzurparea funcţiei, abuz în serviciu, compromiterea intereselor justiţiei, delapidare, deturnare de fonduri, anunțul fiind făcut chiar pe siteul agenției.



MEDIAFAX SA sesizează Procurorul General cu privire la infracţiuni comise de semnatarii si aplicanţii Protocolului PICCJ – SRI. Documentul îi cere totodată lui Augustin Lazar să dispună desecretizarea şi cercetarea celorlalte protocoale semnate de către Serviciul Român de Informaţii cu alte instituţii şi aducerea lor la cunoştinţa publicului.

Sesizarea MEDIAFAX SA urmează să fie transmisă Consiliului Superior al Magistraturii, Ministrului Justiţiei, Avocatului Poporului, Preşedinţiei, Preşedintelui Camerei Deputatilor, Preşedintelui Senatului, Comisiilor judice ale Senatului si Camerei Deputatilor, Comisiilor de abuzuri a Senatului şi Camerei Deputaţilor, Comisiei parlamentare de control al SRI.

Sursa: InPolitics

Aur și cupru de furat: de ce ne grăbim să ne oferim bogățiile subsolului diverselor societăți cu capital străin?

După nenorocirea pe cale să se întâmple le Roșia Montană, canadienii, prin diverse offshoruri concentrate într-o societate vezi-Doamne din Hunedoara, numită Samax, urmează să pună mâna pe un zăcământ uriaș de aur și cupru, estimat la cinci miliarde de dolari. Pe site-ul Secretariatului General al Guvernului este postat în acest sens un proiect de act normativ. Dacă trece prin Executiv, ne-am ras. Jaful se legiferează.


Fostul premier Victor Ponta s-a plasat de partea societății canadiene a lui Beny Steinmetz. O comisie parlamentară de anchetă a stabilit atunci, în anul 2013, că proiectul de la Roșia Montană, bazat pe cianuri, este nu numai extrem de păgubos și de periculos, dar ascunde și numeroase fapte infracționale. Motiv pentru care Parlamentul a sesizat Parchetul General, punându-i la dispoziție întreaga documentație.

Totul a rămas într-un sertar al unui procuror. Dar Victor Ponta nu s-a lăsat. Probabil avea motivele lui. Și, din poziția sa oficială de șef al Executivului, a declarat în mai multe rânduri că oprirea acestui proiect reprezintă o încălcare de către statul român a unor înțelegeri comerciale și, ca urmare, România va fi supusă unui proces internațional și va fi obligată să plătească sub formă de despăgubiri mai multe miliarde de dolari. Gabriel Resources, societatea lui Steinmetz care viza zăcăminntele de aur și de alte metale prețioase de la Roșia Montană, a dat într-adevăr în judecată statul român. Iar cea mai puternică probă pe care o prezintă este reprezentată de declarațiile primului-ministru a României. Așa că, după „modelul Bechtel”, dar a o scală mult mai mare, vom fi în curând buni de plată.

Acum este pusă la cale o altă operațiune de jaf de mari proporții. Zăcămintele de aur și cupru din munții metaliferi, din perimetrul Rovina, județul Hunedoara, sunt estimate la o valoare de cinci miliarde de dolari. Atenție însă! Asemenea estimări sunt făcute de cei care au explorat perimetrul și, urmând să-l exploateze, sunt interesați să meargă cu calculele în jos, pentru a se angaja la sume mai mici și pentru a raporta proporții false între ceea ce au cheltuit în prezent făcând prospecțiunile și ceea ce urmează să câștige. În felul acesta, merg către minimul redevențelor.

Este momentul să deschidem o a doua paranteză. În multe situații de acest gen, când vorbim despre bogățiile naturale ale României, e bine să știm că în perioada comunistă s-au făcut pe banii statului român, într-un mod cât se poate de profesionist, intense prospecțiuni atât în ceea ce privește zăcămintele de aur, de argint, de cupru, de alte metale prețioase și rare, cât și în ceea ce privește hidrocarburile. Rezultatul acestor vaste cercetări s-a regăsit în arhivele GEOMIN. De acolo, rapoartele au fost sustrase pe diverse căi. Astfel încât o bună parte dintre așa-zisele explorări, pentru care societăți înscrise în paradisuri fiscale afirmă că au cheltuit sume exorbitante, nu reprezintă altceva decât un furt. Rezultatul unor operațiuni de spionaj. Și a unor acte de trădare. Niciodată depistate. Niciodată sancționate.

Așadar Samax, egal paradisuri fiscale, este la un pas de a înhăța zăcământul de aur și cupru de la Rovina. Concesionat acestei societăți în 2015. Un permiteru de nu mai puțin de 94 de kilometri pătrați. Operațiunea de extragere a aurului și cuprului este preconizată să dureze nu mai puțin decât 20 de ani. Dacă valoarea este estimată de Samax cu complicitatea autorităților române, la cinci miliarde de dolari, putem fi convinși că, în realitate, cantitatea care va fi extrasă este de câteva ori mai mare.

Cu ce se alege statul român în urma acestei afaceri? Aflăm, tot din proiectul de act normativ postat pe site-ul Guvernului. La nivelul actual al redevențelor, pe parcursul viitorilor 20 de ani, în Trezoreria României vor intra cel mult 200 de milioane de dolari. O nimica toată. În schimb, ce mai pierdem, dincolo de o rezervă uriașă de aur și de cupru exportat neprelucrat, deci în stare brută? Doi sau chiar trei munți din județul Hunedoara vor fi rași de pe fața pământului.

Exploatarea se va face prin excavare brutală. Iar imediat după extracție, minereurile vor trebui „spălate”. Astfel încât va fi necesară crearea unui uriaș bazin, în care se vor acumula substanțe toxice. Cu riscurile aferente. În final, nu vor ajunge 200 de milioane de dolari pentru a repara ceea ce strică reprezentanții canadieni, pentru a se îmbogăți pe ei înșiși pe seama generațiilor de azi și de mâine ale României. Ei vor pleca cu 204 de tone de aur, pe care le puteți înmulți, am arătat de ce, de câteva ori, și cu 635 de mii de tone de cupru, pe care de asemenea le puteți înmulți de câteva ori. Iar noi vom rămâne cu găuri, la propriu și la figurat.

Nici în ruptul capului nu pot să înțeleg de ce ne grăbim să ne oferim bogățiile subsolului diverselor societăți cu capital străin, înainte de a avea o lege corectă a mineritului. O lege prin care să se stabilească 1). Ca în cazul fiecăriei exploatări, statul român să primească redevențe substanțiale; 2). Ca asemenea redevențe să crească semnificativ procentual în cazul în care, așa cum se întâmplă de obicei, se exploatează mult mai mult decât s-a estimat oficial; 3). Ca, pe lângă revedențe, statului român să-i revină o cotă parte din produsul extras, nu mai puțin de 40% ; 4). Ca societatea responsabilă de exploatare să ecologizeze zona și să o redea statului român la parametri calitativi comparabili cu cei de dinantea declanșării operațiunilor de exploatare.

Probabil săptămâna viitoare voi oferi detalii absolut scandaloase despre grozăvia din Marea Neagră și despre uriașele pericole la care este supus litoralul românesc.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Correct News