C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Lupta pentru Romania

Coronavirusul dă în vileag colonialvirusul

Este ușor de observat că măsurile luate de guvernul Orban pentru înfruntarea crizei economice, generată în parte de epidemia de coronavirus, țintesc dintre cele trei paliere principale afectate de criză doar unul: firmele! Cât despre oameni și bănci parcă nici n-ar fi în ecuație! Opoziția a reacționat sever: cum să nu se acționeze asupra cererii, respectiv să se sprijine direct consumatorii, adică oamenii?! Și imediat a inițiat proiecte de lege privind amânarea la plată a ratelor la credite, vizându-se deci și băncile. Guvernul a replicat că s-a urmărit supraviețuirea firmelor și prin implicație păstrarea locurilor de muncă. Argument corect, motivație incompletă!

În esență s-a petrecut ceva de așteptat. Constrânși de coronavirus să se arate cât mai mântuitori, politicienii, indiferent de tabără, s-au făcut a uita condiția de colonie a României, care nu poate face ce vrea, ci doar ce i se permite din partea stăpânilor externi, și care oricum nu-și poate ea permite să facă ce ar trebui pentru că nu dispune de posibilități și resurse. Din păcate pentru domniile lor, condiția de colonie, oricât de ascunsă s-ar dori să fie, scoate colții la vedere tocmai la ananghie! Respectiv, așa cum este acum!

În primul rând, cei care au acuzat că măsurile economice anticoronavirus au venit cu întârziere ar fi trebuit să nu treacă peste realitatea pe care o cunosc prea bine că era nevoie ca aceste măsuri să fie aprobate mai întâi la Bruxelles sau să primească un „Ausweis” de la Berlin, ca să-i spunem mai pe nume!

În al doilea rând, cei ce au invocat pentru măsurile economico-financiare anticoronavirus de luat exemple de prin SUA sau Germania delirează pur și simplu. În cadrul sistemului centru-periferie din colonialismul actual, aceste țări se află la un cap și periferia România exact la celălalt. Dinspre periferii spre centrele de putere există anual transferuri uriașe de bogății și resurse – în cazul României de câteva bune zeci de miliarde dolari (sau euro), îndeosebi în urma externalizării fără fiscalizare a profiturilor transnaționalelor – care permit centrelor respective să fie generoase cu „ai lor”, în timp ce periferiile trebuie să fie cât mai zgârcite cu „ai lor”!

În al treilea rând, emblematic pentru colonialismul contemporan, idioțenia „statului minimal” este  recomandată de zor periferiilor de către cei din centrele de putere (ca să nu le împiedice cumva expansiunea companiilor proprii), dar nu este câtuși de puțin aplicată la ei acasă! Astfel încât statul american sau statul german sunt state puternice, în vreme ce statul român este un coate-goale fără resurse, fără putere. Și acest lucru se vede violent la o adică, atunci când vine de pildă coronavirusul!

În al patrulea rând, incriminata „mărginire” a ajutoarelor economice doar la firme are explicații coloniale precise! La ce ar folosi ajutoarele pentru oameni, care oricum n-ar putea fi decât derizorii, dacă firmele, adică locurile lor de muncă, se duc dracului? Ar mai viețui puțin consumul și apoi ar muri complet! Și cui ar fi fost să se dea ajutoarele pentru oameni: IT-iștilor care nu plătesc impozite deși au salarii triple față de medie, șefilor corporatiști care câștigă de 25-30 ori mai mult decât salahorii români sau „diasporiștilor flutură-vânt”, întorși acasă, căci, cu joburi pasagere sau sezoniere, au rămas fără vreun rost prin țările până acum ale făgăduinței aducându-și aminte subit de România, mai ales că își cer și recompense pentru voturile dirijate tocmai spre cei acum la guvernare?! Nu intenționez cumva să-i scuz pe liberali – căci cu un Cîțu, obsedat de aiureala cu „statul minimal”, oricum ne va fi păpat gaia și fără coronavirus! – dar e mai realist cum s-a procedat. Acestea sunt limitele unei colonii! Sau să se fi îndreptat ajutorul către cei cu credite bancare?! Cu ce sunt mai merituoși aceștia, în condițiile vitrege ale coronavirusului, decât ceilalți pe care sărăcia sau băncile însele i-au exclus dintre contractanții anteriori de împrumuturi?! Noroc că această problemă a rezolvat-o BNR, banca centrală ce se dă, prin abuz, drept „a României”, când ea este de fapt un lustruitor asiduu de ghete al băncilor străine.

În al cincilea dar nu ultimul rând, să vedem cum stăm de fapt cu firmele. În domeniu se va resimți  „efectul de ciur”. Din păcate, transformarea României într-o colonie a luat forma dramatică a „splitării” economiei de pe teritoriul României în două economii distincte și ființând separat: cea străină, dominantă, care deține resursele strategice, activele strategice, pârghiile strategice, și cea românească, subalternă, căreia nu-i rămâne decât să pună pingele și să dea mereu înapoi! Prima n-are angarale sociale sau statale, ci doar „grija” de a face profit. Cea românească, mică și subcapitalizată, are toate angaralele pe cap (apărare, ordine publică, servicii secrete, sector bugetar, sănătate, educație) și va trebui să suporte și costul măsurilor economice, bune sau rele, luate pentru înfruntarea crizei. Deși practic cele două economii nu prea au legături între ele, măsurile economice vizează „ansamblul economic” care există mai mult în statistici decât în realitate. Și atunci consecințele vor fi filtrate de un ciur invizibil, dar extrem de selectiv.

S-ar putea eventual spune că în privința celei mai importante măsuri – respectiv garantarea (deocamdată până la 5 miliarde lei pe ansamblu) a unor credite acordate IMM-urilor – n-ar avea ce ciur să existe,deoarece IMM-urile se află în economia românească, nu în cea străină, unde domină transnaționalele. Să nu ne grăbim cu verdictele: peste 80% dintre IMM-uri n-au avut niciodată de-a face cu un credit bancar, rata de autofinanțare este în IMM-uri de aproape trei pătrimi, iar băncile contribuie la finanțarea lor prin credite în proporția ridicolă de sub 8%! Deci, dacă nu statul le dă creditul de susținere, ci doar le garantează creditul luat tot de la o bancă este mai mult ca sigur că, în majoritate copleșitoare, IMM-urile se vor lipsi de facilitatea cu pricina, preferând falimentul decât să aibă de-a face cu o bancă ce nu le-a acordat de fapt până acum decât ostilitate!

Ciurul va opera în forță în privința celei de-a doua măsuri: suportarea de către stat a plății șomajului tehnic. În afara firmelor din turism, hoteluri, restaurante, transport în cazul cărora lucrurile sunt mai clare, nu se știe de fapt ce se va întâmpla în restul sectoarelor, unde grosul din facilitatea respectivă va fi extras de capitalul străin, care, fără ezitări trebuie spus, nu este eligibil pentru ajutoare din partea statului român dacă motivele de întrerupere temporară a activității nu sunt nicidecum din vina acestuia, precum în cazul de față! Oricum, transnaționalele își vor continua sau nu activitatea în România în epoca postcoronavirus în funcție de interesele lor globale și nu cumva în funcție de interesele României sau chiar de generozitatea statului român în materie fiscală, improbabilă de altfel în epoca postcoronavirus. Dar chiar dacă își vor lua hala în spate și vor pleca din România, să fim convinși că n-o vor face înainte de a-și încasa de la statul român susținerea pentru șomajul tehnic pe o anumită perioadă, pe care și-o vor ticlui contabil pentru a cădea pe condițiile de acordare (tehnica este arhirodată în cazul profiturilor ca să ocolească fiscalizarea).

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: romanialibera.ro

Să fim gata pentru ce poate fi mai rău! Dar fără panică!

Abia acum urgia vine și în România. Și e de nestăvilit. Cel puțin pentru moment. Atenție mare la cele trei numere fatale. Numărul unu: o singură persoană infectată. Fără să știe. Numărul doi: trec 30 de zile. Numărul trei: 2.500 de contaminați. Din paradigma acestor trei numere, nu putem ieși. Fără testarea în masă a populației. Pe care nu avem încă posibilitatea să o facem. Nu am scos din burtă cifrele de mai sus. Nici domnul Petre Roman, care mi le-a furnizat, nu le-a scos din burta domniei sale. Ele sunt chintesența unui studiu științific de amploare. Făcut de Imperial College London.

Cum au procedat savanții londonezi? Au adunat toate datele cunoscute, din întreaga lume, legate de evoluția coronavirusului și le-au introdus în computer. Într-un computer ultraperformant. După care au reieșit câteva informații implacabile. Între aceste informații este și cea pe care am furnizat-o mai sus. În medie, o persoană contaminată cu coronavirus și nedepistată în 30 de zile contamineză 2.500 de alte persoane.

Această medie a reieșit din punerea cap la cap a informațiilor extrase din statisticile furnizate de toate statele lumii, care se confruntă cu pandemia. Singura concluzie rațională, care din nou ne întoarce la tema atât de traumatizantă a izolării, este că, pentru moment cel puțin, singura soluție de a supraviețui în condițiile propagării atât de halucinante a virusului este să îi izolăm pe cei sănătoși de cei bolnavi. Dar, ca să-i putem izola, din nou apare o condiție sine qua non. Aceea de a-i identifica cu precizie pe toți cei contaminați. Această identificare nu poate fi săvârșită decât prin testarea în masă a cetățenilor. Și tot statistica, această știință care nu minte, decât atunci când este pusă să mintă, ne demonstrează fără echivoc că în statele în care s-a procedat la testarea în masă rezultatele au fost remarcabile. Prin separarea celor sănătoși de cei bolnavi, o separare făcută ștințific și nu după ureche, pot fi reluate într-un timp rezonabil activitățile economice, astfel încât să poată fi evitat colapsul financiar.

România nu a avut posibilitatea să facă o testare în masă. Suntem informați din surse oficiale și publice că, în cursul acestei săptămâni, urmează să sosească în țară primele 200.000 de testere, importate din Coreea de Sud, stat care a înregistrat și înregistrează succese remarcabile în lupta împotriva coronavirusului. Tot oficial aflăm că există o comandă finală de două milioane de testere. Nu este încă suficient, dar este bine. Aici însă survin câteva probleme.

O primă problemă este legată de sincronizare. Cum se sincronizează preconizata operațiune de testare în masă a cetățenilor cu momentul la care începe operațiunea? Cât de târziu începe această testare? Nu este cumva prea târziu? Noi în acest moment, cu toată bunăvoința și bunăcredința specialiștilor și autorităților, nu știm câte persoane sunt contaminate. Cifrele raportate zilnic nu pot fi decât greșite, atâta timp cât populația nu a fos testată în masă. Ca atare, nu poate fi estimată corect nici dinamica propagării virusului. Și de aici consecința este că ritmul în care se adoptă soluții, ca de altfel și natura acestor soluții, sunt aletorii. A doua problemă este de natură psihologică. Și pe aceasta ar trebui să o depășim. În mod cert, fapt recunoscut de toate partidele politice, sistemul nostru sanitar a funcționat deficitar. Niciun stat nu s-a putut pregăti – și nici nu era posibil – pentru o pandemie de o asemena anvergură. În schimb, statele civilizate ale lumii au construit până la un punct premizele contracarării unui asemenea fenomen, cel puțin pe prima sută de metri. România a fost descoperită și din această perspectivă. Consecința este că există un pericol cât se poate de real ca sistemul să rămână prea mult în urma fenomenului ca atare și, în final, să fie depășit, copleșit și învins.

Absența mijloacelor de testare și a echipamentelor adecvate de protecție expun întreg personalul sanitar, care se află în prima linie, contaminării cu coronavirus. Chiar în acest moment, în care redactez această analiză, Spitalul Floreasca semnalează faptul că cel puțin o parte din personalul sanitar a fost contaminat. Dacă, rând pe rând, se închid spitalele, este de rău. Clădirile ca atare, cu chiu cu vai și în circumstanțe inadecvate, ar putea fi înlocuite. Dar nu și personalul. Medicii, asistentele și celelalte persoane care lucrează în unitățile spitalicești sunt în acest moment bunul cel mai de preț pe care-l are România. Colacul nostru de salvare. Numai că nici aceștia nu sunt protejați în mod adecvat.

Din toate motivele pe care le-am invocat mai sus, rezultă: 1). Că trebuie să ne așteptăm la o escaladare a pandemiei în România, a cărei amploare este greu de estimat în acest moment; 2). Că măsurile de protecție luate de autorități și pe care va trebui să le respectăm cu sfințenie urmează să devină mult mai dure. Pentru că, în absența testării în masă a populației, singura soluție posibilă este separarea persoanelor, tot în masă. 3). Consecințele în plan economic însoțesc într-un raport direct proporțional catastrofa sanitară ca atare. Ceea ce înseamnă că e rațional să ne așteptăm la fenomene extrem de grave, poate fără precedent, în materie economică și financiară. Din această perspectivă, singura soluție este ca Guvernul să pompeze minimum 10% din cifra reprezentând produsul intern brut în economie. În scopul salvării a ceea ce mai poate fi salvat. Și, cu orice sacrificii, trebuie pompați bani de astă dată în beneficiul direct al cetățenilor. Pentru a-i ajuta să supraviețuiască.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

ILIE ȘERBĂNESCU: NU CORONAVIRUSUL NE DISTRUGE PE NOI, CI COLONIALISMUL!

„Vom avea două milioane de șomeri în două săptămâni, un milion de aici și un milion din așa-zisa diaspora, fără fond de șomaj, care a fost aproape desființat în ultimii ani. Suntem o biată colonie, nu mai avem ce să facem acum. Jumătate din economie este în proprietatea străinilor, iar toate multinaționalele astea vor face ce vor ele, ce va fi în interesul lor. Dacă nu vor mai avea nevoie, vor pleca, unii vor pleca cu hala în spate”, avertizează analistul economic Ilie Șerbănescu în publicația Național.

Ani la rând, România a raportat un șomaj de invidiat: oficial, acesta se situează substanțial sub 5%. Rapoartele au reflectat, însă, un adevăr parțial, întrucât majoritatea românilor în putere, care nu și-au putut găsi locuri de muncă acasă, au apucat calea statelor dezvoltate din UE. Practic, România și-a „exportat” șomajul, eliminându-l în mare măsură din statistici. Din păcate, mulți dintre cei plecați în bejanie au ajuns să lucreze la negru în țările occidentale, fiind acum lipsiți și de dreptul la șomaj și de asigurare medicală.

„Problema este că nu mai avem nici bani să începem acum să sprijinim vreo activitate economică în România, pentru că multinaționalele ne-au luat și banii. Nu coronavirusul ne distruge pe noi, ci colonialismul. Eu vorbesc despre acest lucru de 7-8 ani, dar m-au ignorat…dacă din toate proprietățile strategice, niciuna nu este românească pot să trag concluzia că suntem o colonie. Eu sunt foarte realist, în momentul în care nu ai proprietate, nu ai nicio putere de a face ceva”, susține Ilie Șerbănescu.

Occidentalii încep să vorbească despre naționalizare

Guvernul italian a anunţat marţi că plănuieşte să renaţionalizeze operatorul aerian Alitalia, ca parte dintr-un program economic de urgenţă.  Tot marți, ministrul francez de finanțe Bruno Le Maire a anunțat că nu va ezita să folosească toate mijloacele disponibile pentru a proteja marile companii, fie că e vorba de recapitalizare, preluare a unei participaţii sau chiar naţionalizare, „dacă va fi necesar”. Alegând pentru prima dată în carieră adresarea directă către națiune, cancelarul german Angela Merkel a susținut miercuri, într-un discurs televizat, că Germania trece prin „cea mai mare provocare de la al doilea război mondial” și a dat asigurări că guvernul federal va aplica toate măsurile necesare pentru a limita efectele distructive ale epidemiei asupra economiei.

„Criza economică din 2008 nici nu a fost criză față de ceea ce urmează”

„Este prima criză din capitalism care are loc pe fondul dobânzilor negative, care înseamnă banul fără cost, asta este nucleară. Coronavirusul vine doar să impulsioneze prăbușirea economică la nivel mondial. Noi înfruntăm această prăbușire de pe aliniamentele unei colonii. În 2008 nu vândusem tot, însă între timp am vândut tot. Ce ne așteaptă de acum încolo? Depinde de ce vor dori stăpânii noștri, pentru că, din păcate, nu avem un singur stăpân, avem mai mulți, care se calcă în picioare unii pe alții să ne hărtănească cât mai mult și cât mai repede. În 2008, trebuie spus, nu a fost niciun fel de criză, a fost o invenție ca să își ia banii înapoi cele 11 bănci care băgaseră niște bani în România ca să ne cumpere. Și și-au luat 20 de miliarde de euro, pe care i-au trimis acasă la ei, prin așa-zisa inițiativă de la Viena. Iar chestia asta se vede în datoria publică pe care o plătim noi, restul sunt povești”, mai susține analistul economic Ilie Șerbănescu.

Autor: Cosmin Țîntă

Sursa: demnitatea.info

Stare de cretinovirus

Aleluia! Romania intra in era sinuciderii asistate. Prostimea a implorat starea de urgenta. Si iata, ca ce si-a dorit va avea. Pe sondaje. Incepand de luni. Ce fericire! Prostimea a cerut starea de urgenta ca pe o salvare (i s-a parut ca suna bine), iar acum traieste stari de frica, anxietate, de panica, de teroare, s-a apucat sa intrebe in stanga si in dreapta ce e aia stare de urgenta. Si-a burdusit camarile cu haleala si crede ca daca va sta la fereala doua – trei saptamani “de vacanta”, va smecheri, va fenta destinul. Se teme de moarte ca va ajunge sa nu mai aiba nici de unele…



Nu exista niciun mort de gripa coronavirusului in Romania (doar 59 de morti de la inceputul anului din cauza gripei comune, de care nu ii pasa nimanui) dar noi anuntam ca vom decreta starea de urgenta, desi ea nu se impune.

Blocam tara, drumurile, economia, doar pentru ca asa ni se cere de afara. Facem imprumuturi di granda: ministrul Catzu anunta ca va lua vreo 20 miliarde de euro de la FMI (dupa modelul patentat Basescu) si uite cum o sa ne antamam viitorul la camatarii internationali.

Prostimea a implorat starea de urgenta, iar acum se uita stupefiata cum sunt alergati romanii pe strazi de politie sa fie bagati in dube pe motiv ca sunt suspecti de coronavirus. Prostia merge mai departe. Caci populatia are orgasm cand vede asa ceva. Se simte aparata. E chiar indignata ca nefericitul dat la televizor ca fuge ca un animal are o asemenea cutezanta. L-ar impusca daca ar putea. Prostia e la putere. Nimeni nu mai empatizeaza… cine mai gandeste? Daca oricare dintre prostii care gandesc asa ar fi in locul celui haituit ar tipa de mama focului ca e oprimat in propria tara. Dar prostimea nu poate bate pana aici.

Azi am avut mai multe discutii interesante cu personalitati care imi transmiteau ca jurnalistii, ca lideri de opinie, trebuie sa tipe la guvernanti ca nu e normal sa intram intr-o perioada de bezna, ba chiar unii erau revoltati ca noi jurnalistii tacem si permitem asa ceva. Am replicat ca nu poti sa faci bine cu de-a sila maselor care nu vor sa li se faca bine, pentru ca asta ar insemna f….e de mama in limbaj “popular”.

Nu stiu cati realizeaza in ce epoca intram. Nu pot anticipa unde vom ajunge, dar sunt convins ca nu va fi deloc bine. Romania e condusa de nebuni papusati din afara! Pe care majoritatea acestei tari i-a votat cu nesat. Ca pe o salvare de “ciuma rosie”. Si pe care ii vede in continuare ca pe salvatori. Poti sa mictionezi contra vantului?

CITEȘTE MAI DEPARTE AICI!

Autor: Razvan Savaliuc

Sursa: Lumea Justiției

Când pacientul devine o marfă în vremuri de epidemie

Citesc și nu-mi vine să cred. În momentul cheie, când solidaritatea și implicarea sistemului sanitar ar trebui să funcționeze la maximum pentru a proteja cetățenii și pentru a stopa extinderea virusului cel mai mare operator privat ne informează.
„MedLife, cel mai mare operator privat de sănătate, a decis să restrângă consultaţiile pentru pacienţii cu probleme respiratorii acute pentru a păstra în siguranţă pacienţii care vin în cadrul clinicilor reţelei pentru alte patologii. Măsura vine în contextul în care numărul pacienţilor confirmaţi cu noul coronavirus a ajuns la 50 la momentul transmiterii acestei ştiri, iar nevoia de medici este una critică. MedLife are peste 6.600 de angajaţi în spitalele şi clinicile reţelei din ţară.”


Să o luăm altfel. Medlife e lanțul privat care a cumpărat Polisano: cel mai mare şi cel mai bogat. Polisano e clinica unde este angajat în paralel actualul ministru al Sănătății cel care a pornit ”reforma” cu „privatizarea sănătăţii”. Nu mai amintesc că această „reformă” încalcă Constituţia României. Dar cine mai respectă Constituţia acestei ţări? Dar reamintesc cum se face mişcarea ”gulerelor albe” a mafiei din Sibiu care este mult superioară celei de la Alexandria.

Cum se face la Sibiu: Naşul (nu e peiorativ, e chiar naş) Klaus Iohannis îi face un cadou generos finului său, Paul-Jürgen Porr, care, coincidență este directorul Spitalului Polisano de la Sibiu şi a luat locul lui Johannis de şef al Forumului Democrat al Germanilor din România după plecarea la Cotroceni a Naşului.

Cum, ce urmează? Procedura? Îl pune Ministrul Sănătății pe Victor Costache, angajat la Polisano care activează cu dublă normă (la stat -ministru şi la privat – medic) chiar în timpul mandatului de ministru. Ce conflicte de interese? Ce ştiu „miticii” ce e fainoşagu’ de Sibiu.

Tot întâmplător directoarea Adela Cojan de la clinica Polisano din Sibiu este numită în funcţia de președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Doar coincidenţe.

Că aşa a vrut Naşul: „guvernul meu” responsabil în vreme de criză. Am văzut aseară lecţia de maximă iresponsabilitate prin retragerea lui Cîţu cu 5 minute înainte de investire.

Vi se pare ceva în neregulă?

Nimic: totul e perfect. Mai ceva ca lupii paznici la oi. Acum, în plină criză ce aflăm? Că firma la care lucrează Ministrul nu mai este dispusă să servească cetățenii, bolnavii suspecți de coronavirus.

De ce? Simplu: pentru că sistemul privat de sănătate are ca prim scop nu grija față de pacient, grija față de starea de sănătate a populației, ci grija față de profiturile aduse fondurilor de investiție de care depind.

Pacientul în cazul lor este o simplă marfă. Și cum sunt privați își pot alege liber marfa, clientela, boala pe care o tratează. Simplu: ce e profitabil e la privat, ce e în pierdere e la stat. La privat vin doar bolile profitabile.

De ce să deschidem un corp special pentru cei suspecţi că sunt purtători de virus, de ce să ne riscăm îmbolnăvirea „pacienţilor profitabili”? Alegem varianta simplă: refuzul total. Pentru cei suspecţi sau îmbolnăviţi de coronavirus există spital de stat, sistem sanitar public pe care vrem să-l privatizăm.

Dar asta nu mai este sistem public de sănătate, ci un simplu SRL care își servește mai întâi investitorul, nu pacientul. Gândiți-vă pentru o clipă că într-o astfel de criză majoră tot sistemul ar fi privat? Ce facem? Iar în acest moment Ministrul Sănătății este nu doar angajatul statului Român, ci și a companiei private MedLife/Polisano. Oare interesele cui sunt reprezentate în acest moment?

Autor: Vasile Ernu

Sursa: libertatea.ro

 

O țară jucată la păcănele

Nu voiam să mai scriu despre acest subiect, am scris suficient și, mai ales scriu destul alții, cei mai mulți pur și simplu ca să se afle în treabă. Dacă m-am decis să reiau subiectul este pentru că iată, se confirmă ce spuneam referitor la incompetența, indiferența și inconștiența criminală a autorităților române care abia în ultimele zile s-au gândit să facă ceva. Abia acuma  au realizat și autoritățile române că acest COVID 19 are pașaport pentru România. Deși virusul a apărut de acum aproape 3 luni, ai noștri guvernanți acuma au realizat că și noi ne putem contamina.

Abia acuma ai noștri guvernanți au început să se gândească la măsuri „preventive” care pentru ei se limitează la măsuri de  autoizolare a celor suspecți sau infectați. Acum două săptămâni ministrul Polisano se lăuda că în toate județele sunt create în spitalele județene secții pentru internarea celor depistați pozitiv. Cu toate astea, la apariția primului caz, cel de la Târgu-Jiu, acesta a fost transportat la București. Deci, minciună !

Abia acuma, autoritățile s-au gândit  că nu au măști, nu au „izolete”, nu au teste pentru verificarea suspecților, nu au locuri de izolare, și ni se spune azi, că se fac eforturi pentru aprovizionarea cu cele necesare, care vor veni peste cam două săptămâni.

Abia acum o săptămână au inceput să se facă publice oarece măsuri de „luptă împotriva” virusului, dar toate țin de măsuri pe care trebuie să și le ia cetățeanul, care trebuie să fie și pacient și doctor și organ de poliție. Organele oficiale guvernul, Ministerul Sănătății nu fac altceva decât să facă apel la cetățeni iar în cazul în care aceștia, inconștienți, poate la fel ca guvernanții, poate mai puțin, nu se conformează „recomandărilor,” sunt amendați sau li se întocmește dosar penal, indiferent că au fost sau nu infectați. Deci împotriva cetățenilor care nu iau măsuri de prevenție se face dosar penal, dar împotriva autorităților, miniștrilor și celor plătiți să se ocupe de sănătatea noastră, care au stat în adormire două luni, nu se ia nici o măsură, deși tot ce se întâmplă se întâmplă şi din cauza lor. Până acuma autoritățile ne-au umplut ecranele cu mesaje de liniștire, că la noi nu vine nici un virus, că e doar o gripă, că nu a murit nimeni la noi, că nu avem nici un caz, deci nici nu vom avea. Atitudine criminală, și totuși nimeni nu e tras la răspundere.

Abia acuma se pune problema filtrelor pe aeroporturi, la vămi, și impunerea carantinei pentru cei care vin în țară, deși virusul este prezent în aer de două-trei luni. Până acuma autorităților s-au ferit să impună măsuri de carantină celor care intrau în țară, de teamă să nu facă oamenii scandal și să nu piardă cumva voturi la alegeri pentru măsuri ”nepopulare”. Pe ei în interesau mai mult voturile decât starea de sănătate a cetățenilor.

Abia acuma s-au gândit să cumpere și ei detectoare termice pentru aeroporturi, dar la vămi nu. La sfârșitul săptămânii trecute am făcut o vizită de o oră unui prieten din Ungaria. La intrarea și ieșirea din vama Turnu-Arad, nici măcar o măsură de verificare, nimic, nici măcar inutila  declarație pe proprie răspundere că nu am fost în zone sau în contact cu cineva virusat, nici că ma doare ceva, sau am strănutat de trei ori în ultimele 24 de ore. Nimic, dar nimic, nici la noi la vamă nici la unguri. Și atunci despre ce vorbim? Nici măcar acum nu s-au luat măsurile necesare, dar ne lăudăm că le-am luat.

Abia acuma televiziunile au început să ia în serios virusul, abia acuma au început să realizeze că de fapt acest virus „mai puțin periculos decât gripa obișnuită”,  cum zice media de o lună și ceva la indicațiile de partid, pentru că au murit până acuma 50 de gripă și nici unul de Coronavirus, trebuie luat în seamă pentru că:

– nu se știe de unde a apărut și ce efecte are, pe ce termen și cum va evolua;

– nu are un vaccin;

– se răspândește foarte repede și nici nu se știe sigur prin ce forme;

– are mai multe tulpini care dau efecte diferite;

– nu se știe cu adevărat cum poate fi oprit.

Au apărut fel de fel de informații „pe surse” . Inițial s-a spus că au avut efect Tamiflu combinat cu medicamentele care se dau celor bolnavi de SIDA. Așa a dispărut Tamiflu de pe piață. Acuma a ieșit altă „informație” conform căreia coronavirusul se previne și se combate cu vitamina C. A început deja vânătoarea de vitamina C și parcă văd că până mâine nu se mai găsește, deși Româna e plină de fructe și legume care conțin vitamina miraculoasă și sunt mult mai eficiente, căci sunt naturale, nu chimicale. Asta, dacă chiar s-ar confirma informația. Dar până să se confirme,  va mai veni un breaking-news care ne va trimite să cumpărăm cine știe ce căcăreze de capră – musai de Sibiu -, și uite așa va înflori și zona Sibiului din nou iar capra va fi beatificată, fie că e ortodoxă sau protestantă.

Ne aflăm în fața unei necunoscute și faptul că a apărut nu se știe de unde, „transformat” de la vietăți cu sânge rece, care nu au nimic comun cu omul, ar trebui să dea de gândit marilor strategi.  Acest aspect este cel mai  periculos, indiferent de efectele sale, pentru că dacă e un produs de sinteză, indiferent de sursă, primele întrebări care ar trebui puse sunt : cine ? xcum ? şi de ce l-au produs și cu ce scop  a fost eliberat sau „promovat”. Dar nimeni nu se preocupă de acest subiect, nimeni nu caută sursa.

Abia acuma autoritățile au decis să oprească intrarea virusului în țară, cel puțin la nivel declarativ,luând decizia de a tine în carantină pe toți cei care vin din zone contaminate, că până acuma veneai, declarai că nu ai nici un virus în bagaje și treceai liniștit. Apoi, dacă se îmbolnăvea careva, începea „munca de teren” cu verificarea „contacților” o adevărată muncă de Sisif, care putea fi evitată dacă se impunea carantina din primul caz apărut în Europa.

Și totuși  nici acuma nu s-a făcut cine știe ce, pentru că:

– sunt trecuți în carantină doar cei care vin din anumite țări care sunt cunoscute cu epidemie, dar asta nu înseamnă că nu se poate lua virusul din alte aeroporturi prin care au circulat unii infectați, ca să nu mai spun de „șmecherii” care vin din Italia, dar o iau pe alte rute, din mai multe halte, sau chiar cu scurte șederi în zone nevirale. Românul este specialist în ocolirea legilor, mai ales cele românești, făcute în ciuda legii;

– nu avem încă în toate punctele de intrare în țară dispozitive sau tehnică de verificare, testare, nici personal  medical, nici forțe de ordine pentru a opri eventuali recalcitranți, nici locuri de carantină, nici măști;

– se întră încă în țară fără cea mai mică măsură de verificare. La Aeroportul Internațional „Henri Coandă” există un singur termoscanner care este mutat de la o intrare la alta, dar nu este verificat nimeni la ieșire. Abia acuma se pune problema dotării și a celorlalte aeroporturi. Înseamnă că la anu’ sau la Paștele Cailor vom vedea astfel de scannere și la vămi;

– s-a pierdut startul, abia acum încep să „înflorească” cazurile, abia acuma încep să apară ca bolnavi cei care au intrat în țară  acuma două săptămâni, când a apărut primul caz, dar nimeni nu știe de unde s-au procopsit cu virusul sau la a câte mână sunt, pentru că la unii  se manifestă, la alții poate nu și nu știi de unde l-ai furat;

– organele de interne bâjbâie, au trecut deja la măsuri de pedepsire a celor care prin ne-declararea zonei din care au venit în țară, au acționat pentru  „zădărnicirea combaterii bolilor” sau altfel spus, încălcarea art 352 CP. Atâta sunt în stare să facă autoritățile, să dea amenzi și să pedepsească, inclusiv pe cei care nu respectă legile din cauza lor.

Canalele de televiziune aflate în slujba puterii încă mai susțin aberații, că la noi nu a murit nimeni, că la noi nu e ca în China sau în Italia, că la noi nu au fost cazuri grave, că avem totul sub control. De fapt situația este cu totul invers, la noi când va înflori și exploda cu adevărat virusul, vom fi fii ploii, pentru că  pe de o parte nu va mai ști nimeni cum și de unde s-a infectat, pe de altă parte vor apărea așa de multe cazuri simultan, încât va fi imposibil să mai stea cineva să încerce să afle ceva. Autoritățile chiar dacă ar dori să mai facă ceva, vor fi depășite de numărul de cazuri.  Practic până acuma nu s-a făcut nimic pentru a preveni intrarea bolii în țară, iar Italia este doar o mică parte din ceea ce se va întâmpla în România.

Nu s-au luat măsuri pentru prevenirea nici măcar a speculei sau aprovizionarea populației la prețuri normale cu produsele cerute. Se puteau oferi facilități fiscale celor care importă măști, mănuști chirurgicale, dezinfectanți, sau producătorilor autohtoni. Nimic. Asta trebuia făcut de acuma două luni, acuma nu mai dă nimeni nimic, fiecare ține pentru el. În condițiile în care, iată într-o familie în București avem aproape toți membrii unei familii cu virus, inclusiv o femeie  gravidă,  iar în București, numai astăzi au apărut 8 noi cazuri, trebuie să înțelegem că pentru noi circul abia de acum va începe. Dacă românii au golit magazinele încă de când a apărut virusul în China, ce se va întâmpla acuma, când deja avem peste 20 de cazuri confirmate?

Culmea este că totuși guvernanții, partidul aflat la guvernare sunt îngrijorate nu de sănătatea românilor ci de alegerile anticipate.  Acuma a început să le fie teamă că parlamentarii, sub presiunea unor moderatori din media sau a populației, vor solicita votarea guvernului și le dau peste cap atât pesediștilor cât și peneliștilor, aranjamentele privind alegerile anticipate. Alții plâng de mila transportatorilor și afaceriștilor care se văd părăsiți de clienți, le scade cifra de afaceri, pentru că astea sunt mai importante decât sănătatea oamenilor. Culmea este că nimeni nu se gândește să scadă prețurile la transport, sau produse și servicii, pentru a mai salva ceva, sau pentru a atrage clientela. Nu, dimpotrivă, toți speculează. Și nimeni nu se gândește să importe produse care sunt necesare, fructe, spirt, dezinfectanți, toți urmăresc doar să dubleze sau tripleze prețul fără a investi. Până la urmă tot proștii vor plăti.

Parcă văd că și această catastrofă va fi folosită electoral, căci deja au început certurile prin studiouri tv unde pesediștii îi învinuiesc pe peneliști că nu au luat măsurile necesare, iar penelistii pe pesediști că nu le-au lăsat bani în conturi să cumpere hârtie igienică sau că au introdus moțiune de cenzură (la insisitentele lor totuși)  iar acuma nu mai pot da O.U.G.-uri prin care să ia măsurile necesare. Criminali inconștienți și unii și alții. Joacă sănătatea oamenilor la păcănele.

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: art-emis.ro

Liviu Pleșoianu în cartea sa: ”Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă!”

“România – Țara unui vis posibil” (discursul integral de la lansarea cărții). Cartea se poate comanda AICI.



Visul meu este despre o țară în care poporul e acela care își decide, prin vot, propriul Destin, iar nu o mână de oameni închiși într-o sufragerie.

Visul meu este despre o țară în care, atunci când poporul votează ca un copil cu voce de înger să reprezinte România la Eurovision, nu vin alți inși, dintr-o altă sufragerie, să le întoarcă votul. Visul meu este despre o țară în care Laura Bretan nu e pedepsită pentru că s-a exprimat în favoarea familiei tradiționale, în condițiile în care Laura Bretan nu îi pedepsește pe alții pentru propriile lor opțiuni.

Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă și îi spun ce e bine și ce e rău, ce are dreptul și ce nu are dreptul să facă.

Visul meu este despre o țară în care societatea reacționează sănătos, uman și demn, așa cum a făcut-o în 2004, atunci când toată lumea s-a arătat revoltată de faptul că pușcașul marin american care l-a omorât într-un teribil accident rutier pe basistul Teo Peter e scos rapid din țară și spălat de orice răspundere.

Visul meu este despre o țară în care președintele Comisiei Europene nu își permite să vină și să certe presa pentru faptul că a relatat despre abuzurile unității de paraditori de elită Haules-DNA-Ploiești.

Visul meu este despre o țară care nu tace atunci când autoînchipuiții zei ai noului Olimp de la Bruxelles ne scot la careu în fiecare dimineață și ne bat cu rigla peste degete. Visul meu este despre o țară unde, atunci când ne ceartă pentru microcorupția noastră, le vorbim și noi cu fermitate despre macrocorupția lor. Visul meu este despre o țară în care propunem și noi mecanisme de cooperare și verificare pentru statele central și vest-europene care exportă corupție, care dau mită în străinătate în valoare de zeci de miliarde de doalri în fiecare an. Visul meu este despre o țară care nu se teme să-i pună oglinda în față directorului din România al băncii Raiffeisen, cel care protesta împotriva Guvernului român. În oglindă, distinsului bancher trebuie să i se arate cum banca pentru care lucrează a spălat sute de miliarde de dolari. Tot în oglindă, trebuie să i se arate și marelui cavaler olandez al dreptății, Frans Timmermans, cum bănci olandeze (inclusiv o bancă de stat) au spălat, de asemenea, sute de miliarde de dolari.

Visul meu este despre o țară în care nu confundăm diplomația cu slugărnicia, o țară care nu se teme să spună că e nepermis să fie Președinte al Comisiei Europene un individ care, pe lângă crizele dese de sciatică, a trecut printr-o mega-criză în propria sa țară, acolo unde Juncker – premier timp de 18 ani – a trebuit să demisioneze în urma scandalului legat de interceptările ilegale operate de serviciile secrete aflate sub directa sa autoritate.

Visul meu este despre o țară în care societatea își recâștigă sănătatea care îi permitea, cu ani în urmă, să împingă spre periferii indezirabile comportamentele agresive și chiar fasciste ale unor indivizi care urinează pe sediile partidelor, aruncă muștar, ouă și ketchup pe instituții ale statului, îi hărțuiesc pe jurnaliștii care nu le convin.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc limitarea mandatelor șefilor din servicii. Visul meu este despre o țară în care un șef de serviciu secret nu stă în funcție mai mult decât un Președinte ales prin vot democratic.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc transparentizarea finanțării ONG-urilor și depolitizarea ONG-urilor de utilitate publică.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc asanarea Justiției prin excluderea din magistratură a tuturor procurorilor și judecătorilor care au lucrat în celebrele echipe mixte, în baza unor sinistre protocoale secrete încheiate cu SRI.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc interzicerea ocupării funcției de judecător al CCR de către o persoană care fie a lucrat în echipe mixte cu SRI în baza unor protocoale secrete, fie a generat un conflict juridic de natură constituțională, fie a atras condamnarea României la CEDO.

Visul meu este despre o țară în care Președintele nu e Dezbinator, ci Inspirator. Visul meu este despre o țară în care Președintele nu-și aruncă nervos paltonul pe mașină atunci când nu vine cineva repede să-l slugărească, o țară în care Președintele se percepe pe sine ca slujitor al statului, iar nu ca șef al statului, o țară în care Președintele nu este o emanație a Noii Securități, nu este o creație a unor entități transnaționale, metastatale.

Visul meu este despre o țară care are curajul de a se autodetermina, de a se reașeza în făgașul propriului Destin, o țară care își propune să devină un spațiu al dialogului dintre națiuni, iar nu doar o altă moleculă aruncată în acceleratorul dement de particule beligerante.

Visul meu este despre o țară care le vorbește celorlalte țări despre nebunia de a aloca 1,7 trilioane de dolari anual pentru înarmare și activități militare, în condițiile în care suma estimată care ar fi necesară pentru a eradica sărăcia extremă pe Pământ e de 3,5 trilioane de dolari. Cu alte cuvinte, în doar doi ani în care banii pentru moarte ar fi folosiți ca bani pentru viață, am ajunge în situația în care nu ar mai muri milioane de oameni (mulți dintre ei copii) de foame sau din cauza bolilor asociate sărăciei extreme. Visul meu este despre o țară care propune lumii ca, dacă 2% din PIB merg către înarmare, cel puțin 2% să meargă către dezînfometare!

Visul meu este despre o țară în care sistemul educațional îi oferă elevului-om posibilitatea de a se dezvolta în complexitatea sa umană. Un sistem educațional în care nu contează doar inteligența rebusistică, ci și inteligența emoțională. Un sistem educațional în care nu înveți doar pentru a avea un loc de muncă de unde să obții bani pentru a trăi, ci înveți și pentru a ajunge să muncești având mereu în minte binele celorlalți. Un sistem educațional care încurajează munca în echipă, astfel încât spiritul concurențial să nu eșueze în conflict. Un sistem educațional pentru care elevul e omul care va construi societatea, nu robotul care trebuie asamblat de către societate. Un sistem educațional care încurajează empatia și simpatia, nu doar critica îngâmfată și desconsiderarea tuturor celor care au alte opinii.

Visul meu este despre o țară în care nu mai acceptăm să ni se spună că orășeanul trebuie să fie dușmanul țăranului, că ardeleanul trebuie să fie dușmanul moldoveanului și al munteanului, că romanul din exteriorul Romaniei trebuie să fie dușmanul romanului din interiorul Romaniei, că tanărul trebuie să fie dușmanul bătranului, că părintele trebuie să fie dușmanul profesorului, că pacientul trebuie să fie dușmanul medicului și așa mai departe…

Visul meu este despre o țară în care tot mai mulți vom înțelege că Romania noastră nu poate fi cu adevărat o țară decat dacă fiecare dintre noi, în unicitatea sa, își găsește sensul propriu întru marele sens comun. O colectivitate de ființe libere care își susțin reciproc prosperitatea…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că bătălia pentru Romania se dă in jurul multor tabere de altitudine. E o bătălie pentru economie. E o bătălie pentru democrație. E o bătălie pentru ființa omenească. Iar timpul nostru este timpul decisiv al unei bătălii finale – Romania va deveni „Țara unui VIS posibil”croindu-și drum prin istoria mare sau va eșua lamentabil in subsolurile intunecate și jilave ale istoriei mici!

Visul meu este despre politicieni care înțeleg că trebuie să devină OAMENI politici, este despre demnitari care înțeleg că e timpul să acționeze cu DEMNITATE! Colegilor mei din toate partidele le doresc cu toată sinceritatea să se bucure de AERUL CURAT al LIBERTĂȚII! Să ia mereu decizii din libertatea propriului for interior. Eu asta am făcut, chiar cu riscul de a fi considerat „imatur politic”, chiar cu riscul de a mi se spune uneori că „nu sunt om de partid”. E foarte, foarte important să fim oameni politici liberi, care ințeleg problemele timpurilor și care caută soluțiile alături de oameni, iar NU alături de „ELITELE”care manipulează oameni! Bolul omului politic trebuie să rămană mereu acoperit atunci cand autointitulatele „ELITE” se oferă să il umple și mereu descoperit atunci cand oamenii simpli și vii pun acolo un dram din painea lor și o picătură din apa lor. Decat să beau un butoi de apă moartă, prefer să-mi umezesc buzele cu cateva picături de APĂ VIE!

Visul meu este despre un popor care înțelege că nu e premoniție, ci e doar privire cu ochii larg deschiși atunci când spun că, dacă nu repornim inima acestei națiuni acum (nu anul viitor, nu anotimpul următor, nu luna care vine), atunci ne vom fi ratat poate ultima șansă de a conta frumos pe scena lumii. Și nu o putem reporni decat dacă ne administrăm, colectiv, un sens. Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da și pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un lucru sunt ferm convins – Romania poate renaște doar dacă iși acceptă destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră țară umanistă care oferă timp și spațiu pentru DIALOG, de teritoriu liber de ură și de cultivatoare nu doar de grau – ci și de SENSURI. Dacă vom continua, din contră, să pășim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curand, o ruină. – Ruina unui popor cu destinul acoperit și sufocat de buruieni…

Visul meu este despre o țară în care, tânăr fiind, nu poți alege să rostești cuvinte precum „boșorogii ăia fără dinți”. Dacă ești CU ADEVĂRAT TANĂR, nu vei face niciodată asta pentru că vei ști că „boșorogul ăla” e tanărul de ieri care gătea la 1:00 noaptea pentru tine sau pentru părinții tăi intr-o vreme cand gazele ajungeau in bucătăriile familiilor de romani doar după acea oră. …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care te ținea pe tine in brațe sau ii ținea pe părinții tăi in brațe, noaptea, nu doar pentru că vă iubea, ci pentru că dorea SĂ NU VĂ FIE FRIG! …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care lua paine și ulei pe cartelă, care stătea ore intregi la coadă, in fiecare zi, pentru ca tu sau părinții tăi SĂ AVEȚI CE MANCA!

Visul meu este despre o țară în care încetăm să ne mai văităm că e beznă peste tot in jurul nostru și că nu reușim să strangem tot intunericul intr-o roabă. Facem asta pentru că așa ne-am obișnuit și pentru că așa am fost obișnuiți. Insă jelirea repetitivă a propriei situații și condiții nu ne va duce nicăieri. Tot in intuneric vom trăi. E momentul să ne oprim din a tot incerca la nesfarșit aceleași căi. E timpul să facem gestul simplu de a apăsa intrerupătorul pentru a face lumină in incăpere.

Visul meu este despre o țară în care, după 15 ani de falsă luptă împotriva corupției, nu vom mai avea parte de încă 15 ani de falsă luptă împotriva abuzurilor. Lucrurile trebuie reglate rapid, fără rezerve. Nu poți învinge Hidra dacă îi lași mereu timp să se regenereze. LASĂ-I SĂ LUPTE ALĂTURI DE TINE PE CEI CARE TE-AU ALES SĂ LUPȚI PENTRU EI! …Sau refugiază-te la raionul de scutece! …Iar dacă optezi pentru raionul de scutece, măcar ai DECENȚA de a nu te mai plange că ești HĂITUIT și ABUZAT! E dizgrațios… Bărbații de stat NU se refugiază la raionul de scutece!

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că falsul proiect de țară al luptei anticorupție a prins doar pentru că spațiul era liber. Pentru că cine ne-a aruncat niște buruieni și ne-a pus apoi să le adunăm de pe jos A GĂSIT LOCUL LIBER! Romania nu-și va reveni decat atunci cand va incepe să meargă pe drumul său, cand va planta pomi roditori și flori in grădină, reducand astfel drastic spațiul pentru buruieni. Trebuie să lucrăm pentru ca libertatea noastră să insemne mai mult decat „șansa”de a alege intre diverse forme de sclavie…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că lumea este condusă superficial, voit superficial. Tot ce ne inconjoară, școală, loc de muncă, spațiu de recreere (cu prea rare excepții) este menit să ne adoarmă UMANITATEA, să ne exproprieze sensurile, să ne deporteze rosturile, să ne cufunde in uitarea de sine și de celălalt.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că dacă rămanem doar adepți ai retoricii prafului de pușcă, tocmai avansul tehnologic in domeniu ne va risipi spre deloc șansele supraviețuirii ca specie! Dincolo de economic și praf de pușcă (strâns legate, în fapt), există o LUME întreagă de explorat, un tărâm nesfârșit care ne definește dar pe care nu am pășit niciodată. Copiii Pămantului nu trebuie invățați doar să devină roboți utili ai unei societăți care nu vede in ei decat elemente de statistică economică și militară.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că, dacă munca noastră e DEZUMANIZATĂ pană intr-acolo incat lucrătorul devine doar o „resursă umană”, fructul muncii – doar „un produs”, iar destinatarul acestuia – doar un „client”, atunci nu mai putem vorbi despre o „lume a OAMENILOR”!

Visul meu este despre un popor care consideră că este cazul să reașezăm relațiile Romaniei cu celelalte state. Să fim parteneri, DA! Să fim doar o colonie administrată de un guvernator? NU! Eu incă mai sper că Administrația TRUMP va reprezenta cu totul altceva față de Administrația OBAMA. Pentru că Administrația OBAMA a acționat catastrofal in această țară, prin toți ambasadorii și emisarii săi! Sub stindardul „luptei anti-corupție”, au creat in această țară un MONSTRU sinistru, o HIDRĂ la ale cărei zvarcoliri disperate asistăm chiar in aceste luni! Am crezut și incă mai cred in faptul că noua administrație, sub conducerea lui Donald TRUMP, va desface ce a făcut Administrația OBAMA. Partenerilor noștri din UE și din SUA li s-a tradus ani de zile greșit! In realitate, suntem „PRIMITORI”, nu „PRIMITIVI”… Poate că dacă li se va traduce corect, ne vor și trata corect. Măcar de aici inainte…

Din păcate, am devenit victimele „corectitudinii politice”. Dacă ințelegi să fii un om LIBER și să nu accepți nicio lesă (fie ea și una de aur strălucitor), atunci ești, desigur, „naționalist retrograd”. „Normalul” a fost redefinit și impus de-a lungul ultimelor decenii. Intr-un asemenea hal am ajuns ca „bărbați de stat” incat, dacă Baiazid și Mircea cel Bătran ar călători in timp, dialogul ar suna așa: „Tu ești Mircea?” … „Cum vrei tu-mpărate!”. …După care, fericit că e adaptat la noile timpuri, că e un politician #modern, că nu il poate acuza nimeni de „naționalism”, Mircea s-ar duce la cantina Parlamentului și, cu gandul la sultanul Baiazid, și-ar comanda o… „shaorma cu de toate”…

Visul meu este despre un popor care înțelege că, în mod evident, nu e o soluție bună să aduci laolaltă, brusc, două civilizații, două culturi, două religii complet diferite. Dialogul dintre culturi și civilizații e absolut necesar și voi pleda și lucra mereu in acest sens. Insă nu despre așa ceva este vorba aici. Aici este vorba despre niște păpușari care, din umbră, au decis exact contrariul – anume CIOCNIREA frontală a două culturi și civilizații foarte puțin asemănătoare. Criza refugiaților a fost creată exact cu acest scop! Rezolvarea crizei refugiaților e foarte simplă. – Tot ce trebuie e ca marile puteri să nu mai caute să genereze profit de pe urma războiului purtat in toate aceste țări. Atunci, in loc de „cote de refugiați”, puterile Vestului militarizat ar trebui să vorbească despre „cote alimentare”, despre bani investiți in dezvoltarea acestor țări, iar nu in inarmarea lor… Așa se rezolvă lucrurile. Doar așa și foarte repede… Iar noi, ca țară, ar trebui să vorbim deschis in acest sens și să propunem soluții in această direcție, nu să acceptăm stupid tot ce ni se impune de la centru.

Visul meu este despre un popor care înțelege că maladiile foarte grave ale Uniunii Europene nu vor putea fi vindecate făcând mătănii și rostind teatral, cu plecăciune cvasi-religioasă, „Uniunea Europeană”. Pană la urmă, din ce anume a ieşit Marea Britanie? Care sunt pietrele de temelie reale, solide, menite să dăinuie pentru secole sau măcar pentru decenii? Care e, de fapt, adevărata piatră unghiulară, singura capabilă să menţină unite puterile Europei? O „uniune” reală a țărilor europene ar presupune o apropiere reală intre cetățenii respectivelor țări. Tocmai in acest sens, al unei UNIUNI reale, profunde, UMANE, nu s-a făcut ABSOLUT NIMIC! Dacă vrem să continuăm joaca de-a marile instituții, nu ne impiedică nimeni s-o facem. Dacă vrem insă o imbunătățire profundă a traiului european, suntem obligați să ne dăm jos căștile de REALITATE VIRTUALĂ pe care ni le-au așezat pe nas marii dregători de instituții cu nume pompoase. …Și să privim realitatea drept in ochi: UE e un colos cu picioare de lut, care nu are la bază OMUL și grija față de OM! Ființa omenească a fost sacrificată pe altarul unei BIROCRAȚII INTERESATE! …Iar singura șansă de a schimba asta e intoarcerea la fundamentele corecte. Care inglobează economicul, dar il depășesc cu mult…

Cată vreme vom reduce totul la ECONOMIC, nu vom avea nicio UNIUNE. Ci doar niște instituții folosite de conducătorii catorva țări pentru a subjuga economic și politic toate celelalte țări…

Nu ne putem intoarce la națiunile privite ca monade de sine stătătoare, ermetic inchise, fără comunicări și schimburi cu exteriorul. Umanitatea e firesc și necesar să evolueze către a deveni o mare comunitate. Insă nu in sensul globalizării așa cum a fost ea concepută de către cei care vor – și in mare măsură reușesc – să dirijeze orchestra lumii. Nu in sensul unui singur stat global, unde nimeni nu mai are identitate și unde toți sunt clonele aceleiași matrici – idealul ultim corporatist. Ci in sensul unei umanități alcătuite din miliarde de picături interdependente, care aleg LIBER să compună un ocean. Nu un neam de clone, nici miliarde de monade de sine stătătoare, ci o pluralitate de ființe libere care iși asigură reciproc prosperitatea.

…Avem nevoie de reaprinderea OMENESCULUI – in noi și in instituțiile noastre, naționale și internaționale. Este singura cale reală. Orice altceva e doar concert de sticle goale… Și tocmai aici văd rolul Romaniei, adevăratul său Destin european și mondial – acela de PUNTE, de punte intre oamenii Europei, de punte intre oamenii lumii celei mari. Inainte de a pune problema unei ieșiri din Uniunea Europeană, ar trebui să ne intrebăm dacă am fost vreodată cu adevărat acolo! Eu asta vă propun – o țară VIE, care are curajul de a refuza simulacrul de destin care i-a fost impus și de a incepe cu adevărat să conteze pe scena lumii. Avem tot ce ne trebuie, trebuie doar să ne depășim complexele de inferioritate care ne-au fost in mod sistematic induse.

Visul meu este despre un popor care respinge atitudinile de vătaf luminat de tipul Macron! Sunt incă victima unei stării de uluire, stare generată de un discurs recent al lui Macron din Parlamentul European! Președintele Franței a spus, nici mai mult nici mai puțin, decat că intenționează să facă totul pentru „apărarea in mod ferm a unei suveranități europene reinventate, in fața tentației autoritare in unele țări ale Uniunii Europene”!

…Oameni buni, noi chiar o luăm razna cu totul!? Adică nu suveranitatea țărilor trebuie apărată in fața globalismului nivelator, ci Uniunea Europeană (așa cum o vede domnu’ Macron) trebuie apărată de țările ale căror popoare văd altfel viitorul decat il vede EL, Macron, LUMINA Mileniului III… Fabulos!

Eu vă spun așa: absolut NIMIC nu se va schimba pe plai dacă nu vom pricepe, la nivel de oameni de stat, că Romania nu poate prospera ca anexă a altor puteri, indiferent care ar fi acestea!

Declarația lui Macron este nu doar revoltătoare, ci și emblemă a unui viitor care ni se construiește de multă vreme și care iși atinge chiar in acești ani punctul culminant: o lume nivelată și nivelatoare, unde nu sunt acceptate decat „principiile”, „conceptele” și „adevărurile” dictate de cateva state, indiferent de ce cred, vor sau votează celelalte state. Ce spune Macron este că trebuie acționat, la nivelul Uniunii Europene, impotriva conducerii democratice (rezultate prin VOT) a țărilor a căror traiectorie nu corespunde „adevărurilor” sale. Ei bine, eu chiar nu am de gand să accept această atitudine de „vătaf luminat”! Romania trebuie să aibă curajul de a se AUTODETERMINA in această lume dominată din ce in ce mai mult de reducționismul de tip „Macron”, un reducționism care sună cam așa: „Cine nu urmează intocmai și la timp linia trasată de noi cu creta pe asfalt trebuie numaidecat pus la punct, sancționat și chiar repudiat! Noi suntem PRINCIPIILE, noi suntem CALEA, noi suntem BINELE!”… Țările Europei de Est nu sunt copiii inadecvați ai Vestului! Nu suntem niște imbecili care trebuie puși mereu in banca lor, scoși dimineața la careu și loviți in pauze cu rigla peste degete! …Sau suntem, dacă nu respingem FERM astfel de tratamente!

„Romania – Țara unui VIS posibil!” nu e nici platforma politică a cuiva, nici „societatea civilă” a altcuiva. „Romania – Țara unui VIS posibil!” este platforma dumneavoastră, a oamenilor obișnuiți ai acestui neam, a adevăratei „societăți civile” pe care NU O POT REPREZENTA DECAT OAMENII, cetățenii. Adevărata „societate civilă” romanească este insăși societatea romanească, cu bunele și relele ei! Adevărata „societate civilă” nu este monopolul nimănui. Ea este a oamenilor și e reprezentată de OAMENI! „Romania – Țara unui VIS posibil!” este inceputul unui nou drum pentru Romania. După decenii in care ni s-a tot spus ȘI AM FOST INVĂȚAȚI SĂ NE TOT SPUNEM că suntem „cei mai leneși”, „cei mai corupți”, „cei mai nepregătiți”, a venit vremea să spunem STOP! Nu „STOP și de la capăt”, cum ar zice un ins bizar, ci „STOP și cu SENS”!

Paradoxal, utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată in bine, ci să consideri că ea mai poate continua așa cum e acum…

Acesta este Visul meu. Dacă e și al dumneavoastră, atunci vă invit să dăm mână cu mână, cei cu inimă – nu de cyborg – ci ROMÂNĂ, și să strângem rândurile. Fie să FIM, oameni liberi!

Autor: Liviu Pleșoianu

Sursa: Liviu Pleșoianu Facebook

Salvă de tun OMV în războiul gazelor

Două luări de poziție ale oficialilor OMV din ultimele zile sunt de-a dreptul fulminante. Ele aparțin capilor grupului austriac, sunt lansate la Sankt Petersburg, în conivență cu conducătorii Gazprom și lezează în cel mai înalt grad interesele României. Sub pretextul că România nu are politici adecvate pentru investiții în Marea Neagră, șefii OMV Petrom anunță că amână sine die exploatarea permitrului offshore de la Neptun Deep și că, în același timp, susțin finalizarea proiectului ruso-german Nord Stream 2. Este anunțat un război total. Și vom vedea de ce.

Uriașele bogății de gaze ale României din platforma continentală a Mării Negre au fost încredințate cu ani în urmă spre explorare unor companii străine, în special multinaționale, sub pretextul că noi nu dispunem de tehnologia adecvată unor asemenea cercetări. Apoi, utilizând un argument la fel de inconsistent, aceste contracte de exporare s-au transfirmat în contracte de exploatare, unul dintre cei mai importanți beneficiari devenind astfel OMV Petrom.

Până și un analfabet din România știe că Austria nu dispune de rezerve de petrol și gaze iar OMV, înainte de a achiziționa compania românească, avea o forță și o capacitate de câteva ori mai mică decât Petrom. Printr-un ciudat aranjament între statul român și cel austriac, sub șantajul legat de aderarea noastră la Uniunea Europeană, peștele cel mic a înghițit peștele cel mare și, în felul acesta, s-a ajuns la concluzia falsă că o companie oarecare din Europa, OMV, în realitate cu expertiză precară în domeniul explorării și exploatării zăcămintelor de petrol și gaze, ar putea depăși tehnologic compania Petrom, cu o experiență de zeci de ani în domeniu și aparținând unui stat, România, care se plasează printre primele state din lume, care au exploatat în condiții de maximă performanță  zăcămintele de petrol și gaze. Să trecem însă peste asta și să vedem în ce constă războiul deschis, pe care OMV îl declară statului român.

După cum se știe, unul dintre motivele conflictului politic americano-german, care riscă să degenereze într-un război economic, este decizia strategică luată la Berlin de a finazia proiectul Nord Stream 2. Este vorba practic de un gazoduct, care urmează să lege Federația Rusă de Berlin și prin intermediul căruia Germania urmează să primească în viitor, așa cu a primit și până acum, gaz rusesc în condiții preferențiale față de statele europene mai mici, în special cele din  Europa de sud-est. Austria s-a afiliat și ea politic acestui proiect și, economic, prin intermediul OMV. Se creează o axă Moscova-Berlin, la care vor adera câteva state din nucleul dur al Europei, printre care și Austria, și care, sub pretextul asigurării independenței energetice a Europei pe termen lung, încearcă de fapt să pună Uniunea Eurpeană la cheremul Moscovei. Dar ce alternativă are Europa de a-și asigura în viitorii an aprovizionarea cu gaze? Una dintre soluții este exploatarea în condiții avantajose pentru statul român, dar și pentru multinațioalele implicate, a uriașelor zăcăminte de gaze din subsolul românesc al Mării Negre. O soluție complementară este utilizarea gazelor lichefiate, care urmează să fie furnizate de Statele Unite prin intermediul Portului Constanța, ambele proiecte urmând să transforme România într-un important hub al comerțului cu gaze din Europa. Înțelegând că finalizarea proiectului ruso-german poate face dependentă Uniiunea Eurpeană de Federația Rusă, Statele Unite au reacționat, au transmis numeroase avertismente Berlinului iar în ultimă instanță au amenințat că vor sancționa toate firmele germane care participă la proiectul Nord Stream 2. Iată însă că nu sunt numai firme germane.

România este prinsă la mijoc în acest debut al unui război energetic, care riscă să se transforme într-un război economic între Statele Unite și Uniunea Europeană, condusă hegemonic de Germania, și nu se poate plasa în altă tabără decâ în cea americană, nu numai fiindcă suntem aliați strategici cu Statele Unite, ci și deoarece Nord Stream 2 lezează în mod direct interesele pe termen mediu și lung ale țării noastre.

Iar OMV iese la atac. Și amenință. Este mai mult decât un șantaj. Practic, perimetrul offshore cedat la Neptun Deep de către România în beneficul OMV Petrom urmează să fie înghețat, în mod intenționat neexpoatat, în scopul de a susține interesele germano-ruse vizând Nord Stream 2, interese în care Austria este parte. Este un război murdar, în care statul român, vrea nu vrea, este silit să se implice. Dar cum? În termeni legali, economici și politici, soluția nu este prea complicată. Ne-o oferă pe tavă chiar OMV, în al cărui acționariat, după cum se știe, au intrat și rușii, prin Gazprom. Când peștele cel mai a îngițit peștele cel mare, când OMV a achiziționat Petrom, în contractul de privatizare, semnat atât de patea română cât și de partea austriacă, au fost prevăzute o sere de clauze obligatorii, extrem de importante pentru protejarea statului român. Între aceste clauze, două sunt cele mai relevante, pentru că ele vizau menținerea în funcțiune de către OMV a două rafinării, care, la rândul lor, garantau securitatea financiară și buna funcționare a Oltchim. Această clauză a fost încălcată flagrant de către OMV, aducând uriașe prejudicii statului român. A doua clauză vizează reabilitarea mediului. Statul român a vândut ieftin Petromul în beneficiul OMV, dar, la schimb, OMV s-a angajat să facă investiții masive pentru reabilitarea terenurilor din proximitatea rafinăriilor. OMV nu și-a respectat aceste obligații. Ca atare, statul român are nu numai dreptul, ci și obligația de a lua măsuri. Cea mai simplă și cea mai corectă măsură este rezilierea contractului de privatizare, stabilirea penalităților care urmează să fie plătite de către OMV, scăderea acestora din investițile făcute de partenerul austriac, punerea în balanță, pentru obținerea unui rezultat final a ceea ce s-a investit în acești ani cu veniturile reale – nu și cele ascunse – realizate de OMV pe seama Petrom. Preluarea tuturor acțiunilor deținute de OMV de către statul român ne poate asigura, pe termen mediu și lung, o mai mare independență energetică. Putem exploata bine merci singuri sau în cooperare cu alte companii perimetrul offshore de la Neptun Deep, devenind exportatori de gaze pentru întreaga Europă și putem exploata tot bine merci, așa cum am făcut și înaintea privatizării, uriașele zăcăminte de petrol din România și din străinătate deținute de statul român, cele mai multe aflându-se în subsolul României, precum și întreaga producție de gaze de sondă. De care în prezent beneficiază exclusiv OMV.

Este bine ca Guvernul Austriei să știe că, dacă a scos sabia, declanșând un conflict economic și politic cu România, de sabie va pieri.

Sursa: CorectNews