C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Lupta pentru Romania

Liviu Pleșoianu în cartea sa: ”Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă!”

“România – Țara unui vis posibil” (discursul integral de la lansarea cărții). Cartea se poate comanda AICI.



Visul meu este despre o țară în care poporul e acela care își decide, prin vot, propriul Destin, iar nu o mână de oameni închiși într-o sufragerie.

Visul meu este despre o țară în care, atunci când poporul votează ca un copil cu voce de înger să reprezinte România la Eurovision, nu vin alți inși, dintr-o altă sufragerie, să le întoarcă votul. Visul meu este despre o țară în care Laura Bretan nu e pedepsită pentru că s-a exprimat în favoarea familiei tradiționale, în condițiile în care Laura Bretan nu îi pedepsește pe alții pentru propriile lor opțiuni.

Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă și îi spun ce e bine și ce e rău, ce are dreptul și ce nu are dreptul să facă.

Visul meu este despre o țară în care societatea reacționează sănătos, uman și demn, așa cum a făcut-o în 2004, atunci când toată lumea s-a arătat revoltată de faptul că pușcașul marin american care l-a omorât într-un teribil accident rutier pe basistul Teo Peter e scos rapid din țară și spălat de orice răspundere.

Visul meu este despre o țară în care președintele Comisiei Europene nu își permite să vină și să certe presa pentru faptul că a relatat despre abuzurile unității de paraditori de elită Haules-DNA-Ploiești.

Visul meu este despre o țară care nu tace atunci când autoînchipuiții zei ai noului Olimp de la Bruxelles ne scot la careu în fiecare dimineață și ne bat cu rigla peste degete. Visul meu este despre o țară unde, atunci când ne ceartă pentru microcorupția noastră, le vorbim și noi cu fermitate despre macrocorupția lor. Visul meu este despre o țară în care propunem și noi mecanisme de cooperare și verificare pentru statele central și vest-europene care exportă corupție, care dau mită în străinătate în valoare de zeci de miliarde de doalri în fiecare an. Visul meu este despre o țară care nu se teme să-i pună oglinda în față directorului din România al băncii Raiffeisen, cel care protesta împotriva Guvernului român. În oglindă, distinsului bancher trebuie să i se arate cum banca pentru care lucrează a spălat sute de miliarde de dolari. Tot în oglindă, trebuie să i se arate și marelui cavaler olandez al dreptății, Frans Timmermans, cum bănci olandeze (inclusiv o bancă de stat) au spălat, de asemenea, sute de miliarde de dolari.

Visul meu este despre o țară în care nu confundăm diplomația cu slugărnicia, o țară care nu se teme să spună că e nepermis să fie Președinte al Comisiei Europene un individ care, pe lângă crizele dese de sciatică, a trecut printr-o mega-criză în propria sa țară, acolo unde Juncker – premier timp de 18 ani – a trebuit să demisioneze în urma scandalului legat de interceptările ilegale operate de serviciile secrete aflate sub directa sa autoritate.

Visul meu este despre o țară în care societatea își recâștigă sănătatea care îi permitea, cu ani în urmă, să împingă spre periferii indezirabile comportamentele agresive și chiar fasciste ale unor indivizi care urinează pe sediile partidelor, aruncă muștar, ouă și ketchup pe instituții ale statului, îi hărțuiesc pe jurnaliștii care nu le convin.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc limitarea mandatelor șefilor din servicii. Visul meu este despre o țară în care un șef de serviciu secret nu stă în funcție mai mult decât un Președinte ales prin vot democratic.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc transparentizarea finanțării ONG-urilor și depolitizarea ONG-urilor de utilitate publică.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc asanarea Justiției prin excluderea din magistratură a tuturor procurorilor și judecătorilor care au lucrat în celebrele echipe mixte, în baza unor sinistre protocoale secrete încheiate cu SRI.

Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care urmăresc interzicerea ocupării funcției de judecător al CCR de către o persoană care fie a lucrat în echipe mixte cu SRI în baza unor protocoale secrete, fie a generat un conflict juridic de natură constituțională, fie a atras condamnarea României la CEDO.

Visul meu este despre o țară în care Președintele nu e Dezbinator, ci Inspirator. Visul meu este despre o țară în care Președintele nu-și aruncă nervos paltonul pe mașină atunci când nu vine cineva repede să-l slugărească, o țară în care Președintele se percepe pe sine ca slujitor al statului, iar nu ca șef al statului, o țară în care Președintele nu este o emanație a Noii Securități, nu este o creație a unor entități transnaționale, metastatale.

Visul meu este despre o țară care are curajul de a se autodetermina, de a se reașeza în făgașul propriului Destin, o țară care își propune să devină un spațiu al dialogului dintre națiuni, iar nu doar o altă moleculă aruncată în acceleratorul dement de particule beligerante.

Visul meu este despre o țară care le vorbește celorlalte țări despre nebunia de a aloca 1,7 trilioane de dolari anual pentru înarmare și activități militare, în condițiile în care suma estimată care ar fi necesară pentru a eradica sărăcia extremă pe Pământ e de 3,5 trilioane de dolari. Cu alte cuvinte, în doar doi ani în care banii pentru moarte ar fi folosiți ca bani pentru viață, am ajunge în situația în care nu ar mai muri milioane de oameni (mulți dintre ei copii) de foame sau din cauza bolilor asociate sărăciei extreme. Visul meu este despre o țară care propune lumii ca, dacă 2% din PIB merg către înarmare, cel puțin 2% să meargă către dezînfometare!

Visul meu este despre o țară în care sistemul educațional îi oferă elevului-om posibilitatea de a se dezvolta în complexitatea sa umană. Un sistem educațional în care nu contează doar inteligența rebusistică, ci și inteligența emoțională. Un sistem educațional în care nu înveți doar pentru a avea un loc de muncă de unde să obții bani pentru a trăi, ci înveți și pentru a ajunge să muncești având mereu în minte binele celorlalți. Un sistem educațional care încurajează munca în echipă, astfel încât spiritul concurențial să nu eșueze în conflict. Un sistem educațional pentru care elevul e omul care va construi societatea, nu robotul care trebuie asamblat de către societate. Un sistem educațional care încurajează empatia și simpatia, nu doar critica îngâmfată și desconsiderarea tuturor celor care au alte opinii.

Visul meu este despre o țară în care nu mai acceptăm să ni se spună că orășeanul trebuie să fie dușmanul țăranului, că ardeleanul trebuie să fie dușmanul moldoveanului și al munteanului, că romanul din exteriorul Romaniei trebuie să fie dușmanul romanului din interiorul Romaniei, că tanărul trebuie să fie dușmanul bătranului, că părintele trebuie să fie dușmanul profesorului, că pacientul trebuie să fie dușmanul medicului și așa mai departe…

Visul meu este despre o țară în care tot mai mulți vom înțelege că Romania noastră nu poate fi cu adevărat o țară decat dacă fiecare dintre noi, în unicitatea sa, își găsește sensul propriu întru marele sens comun. O colectivitate de ființe libere care își susțin reciproc prosperitatea…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că bătălia pentru Romania se dă in jurul multor tabere de altitudine. E o bătălie pentru economie. E o bătălie pentru democrație. E o bătălie pentru ființa omenească. Iar timpul nostru este timpul decisiv al unei bătălii finale – Romania va deveni „Țara unui VIS posibil”croindu-și drum prin istoria mare sau va eșua lamentabil in subsolurile intunecate și jilave ale istoriei mici!

Visul meu este despre politicieni care înțeleg că trebuie să devină OAMENI politici, este despre demnitari care înțeleg că e timpul să acționeze cu DEMNITATE! Colegilor mei din toate partidele le doresc cu toată sinceritatea să se bucure de AERUL CURAT al LIBERTĂȚII! Să ia mereu decizii din libertatea propriului for interior. Eu asta am făcut, chiar cu riscul de a fi considerat „imatur politic”, chiar cu riscul de a mi se spune uneori că „nu sunt om de partid”. E foarte, foarte important să fim oameni politici liberi, care ințeleg problemele timpurilor și care caută soluțiile alături de oameni, iar NU alături de „ELITELE”care manipulează oameni! Bolul omului politic trebuie să rămană mereu acoperit atunci cand autointitulatele „ELITE” se oferă să il umple și mereu descoperit atunci cand oamenii simpli și vii pun acolo un dram din painea lor și o picătură din apa lor. Decat să beau un butoi de apă moartă, prefer să-mi umezesc buzele cu cateva picături de APĂ VIE!

Visul meu este despre un popor care înțelege că nu e premoniție, ci e doar privire cu ochii larg deschiși atunci când spun că, dacă nu repornim inima acestei națiuni acum (nu anul viitor, nu anotimpul următor, nu luna care vine), atunci ne vom fi ratat poate ultima șansă de a conta frumos pe scena lumii. Și nu o putem reporni decat dacă ne administrăm, colectiv, un sens. Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da și pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un lucru sunt ferm convins – Romania poate renaște doar dacă iși acceptă destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră țară umanistă care oferă timp și spațiu pentru DIALOG, de teritoriu liber de ură și de cultivatoare nu doar de grau – ci și de SENSURI. Dacă vom continua, din contră, să pășim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curand, o ruină. – Ruina unui popor cu destinul acoperit și sufocat de buruieni…

Visul meu este despre o țară în care, tânăr fiind, nu poți alege să rostești cuvinte precum „boșorogii ăia fără dinți”. Dacă ești CU ADEVĂRAT TANĂR, nu vei face niciodată asta pentru că vei ști că „boșorogul ăla” e tanărul de ieri care gătea la 1:00 noaptea pentru tine sau pentru părinții tăi intr-o vreme cand gazele ajungeau in bucătăriile familiilor de romani doar după acea oră. …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care te ținea pe tine in brațe sau ii ținea pe părinții tăi in brațe, noaptea, nu doar pentru că vă iubea, ci pentru că dorea SĂ NU VĂ FIE FRIG! …Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care lua paine și ulei pe cartelă, care stătea ore intregi la coadă, in fiecare zi, pentru ca tu sau părinții tăi SĂ AVEȚI CE MANCA!

Visul meu este despre o țară în care încetăm să ne mai văităm că e beznă peste tot in jurul nostru și că nu reușim să strangem tot intunericul intr-o roabă. Facem asta pentru că așa ne-am obișnuit și pentru că așa am fost obișnuiți. Insă jelirea repetitivă a propriei situații și condiții nu ne va duce nicăieri. Tot in intuneric vom trăi. E momentul să ne oprim din a tot incerca la nesfarșit aceleași căi. E timpul să facem gestul simplu de a apăsa intrerupătorul pentru a face lumină in incăpere.

Visul meu este despre o țară în care, după 15 ani de falsă luptă împotriva corupției, nu vom mai avea parte de încă 15 ani de falsă luptă împotriva abuzurilor. Lucrurile trebuie reglate rapid, fără rezerve. Nu poți învinge Hidra dacă îi lași mereu timp să se regenereze. LASĂ-I SĂ LUPTE ALĂTURI DE TINE PE CEI CARE TE-AU ALES SĂ LUPȚI PENTRU EI! …Sau refugiază-te la raionul de scutece! …Iar dacă optezi pentru raionul de scutece, măcar ai DECENȚA de a nu te mai plange că ești HĂITUIT și ABUZAT! E dizgrațios… Bărbații de stat NU se refugiază la raionul de scutece!

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că falsul proiect de țară al luptei anticorupție a prins doar pentru că spațiul era liber. Pentru că cine ne-a aruncat niște buruieni și ne-a pus apoi să le adunăm de pe jos A GĂSIT LOCUL LIBER! Romania nu-și va reveni decat atunci cand va incepe să meargă pe drumul său, cand va planta pomi roditori și flori in grădină, reducand astfel drastic spațiul pentru buruieni. Trebuie să lucrăm pentru ca libertatea noastră să insemne mai mult decat „șansa”de a alege intre diverse forme de sclavie…

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că lumea este condusă superficial, voit superficial. Tot ce ne inconjoară, școală, loc de muncă, spațiu de recreere (cu prea rare excepții) este menit să ne adoarmă UMANITATEA, să ne exproprieze sensurile, să ne deporteze rosturile, să ne cufunde in uitarea de sine și de celălalt.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că dacă rămanem doar adepți ai retoricii prafului de pușcă, tocmai avansul tehnologic in domeniu ne va risipi spre deloc șansele supraviețuirii ca specie! Dincolo de economic și praf de pușcă (strâns legate, în fapt), există o LUME întreagă de explorat, un tărâm nesfârșit care ne definește dar pe care nu am pășit niciodată. Copiii Pămantului nu trebuie invățați doar să devină roboți utili ai unei societăți care nu vede in ei decat elemente de statistică economică și militară.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că, dacă munca noastră e DEZUMANIZATĂ pană intr-acolo incat lucrătorul devine doar o „resursă umană”, fructul muncii – doar „un produs”, iar destinatarul acestuia – doar un „client”, atunci nu mai putem vorbi despre o „lume a OAMENILOR”!

Visul meu este despre un popor care consideră că este cazul să reașezăm relațiile Romaniei cu celelalte state. Să fim parteneri, DA! Să fim doar o colonie administrată de un guvernator? NU! Eu incă mai sper că Administrația TRUMP va reprezenta cu totul altceva față de Administrația OBAMA. Pentru că Administrația OBAMA a acționat catastrofal in această țară, prin toți ambasadorii și emisarii săi! Sub stindardul „luptei anti-corupție”, au creat in această țară un MONSTRU sinistru, o HIDRĂ la ale cărei zvarcoliri disperate asistăm chiar in aceste luni! Am crezut și incă mai cred in faptul că noua administrație, sub conducerea lui Donald TRUMP, va desface ce a făcut Administrația OBAMA. Partenerilor noștri din UE și din SUA li s-a tradus ani de zile greșit! In realitate, suntem „PRIMITORI”, nu „PRIMITIVI”… Poate că dacă li se va traduce corect, ne vor și trata corect. Măcar de aici inainte…

Din păcate, am devenit victimele „corectitudinii politice”. Dacă ințelegi să fii un om LIBER și să nu accepți nicio lesă (fie ea și una de aur strălucitor), atunci ești, desigur, „naționalist retrograd”. „Normalul” a fost redefinit și impus de-a lungul ultimelor decenii. Intr-un asemenea hal am ajuns ca „bărbați de stat” incat, dacă Baiazid și Mircea cel Bătran ar călători in timp, dialogul ar suna așa: „Tu ești Mircea?” … „Cum vrei tu-mpărate!”. …După care, fericit că e adaptat la noile timpuri, că e un politician #modern, că nu il poate acuza nimeni de „naționalism”, Mircea s-ar duce la cantina Parlamentului și, cu gandul la sultanul Baiazid, și-ar comanda o… „shaorma cu de toate”…

Visul meu este despre un popor care înțelege că, în mod evident, nu e o soluție bună să aduci laolaltă, brusc, două civilizații, două culturi, două religii complet diferite. Dialogul dintre culturi și civilizații e absolut necesar și voi pleda și lucra mereu in acest sens. Insă nu despre așa ceva este vorba aici. Aici este vorba despre niște păpușari care, din umbră, au decis exact contrariul – anume CIOCNIREA frontală a două culturi și civilizații foarte puțin asemănătoare. Criza refugiaților a fost creată exact cu acest scop! Rezolvarea crizei refugiaților e foarte simplă. – Tot ce trebuie e ca marile puteri să nu mai caute să genereze profit de pe urma războiului purtat in toate aceste țări. Atunci, in loc de „cote de refugiați”, puterile Vestului militarizat ar trebui să vorbească despre „cote alimentare”, despre bani investiți in dezvoltarea acestor țări, iar nu in inarmarea lor… Așa se rezolvă lucrurile. Doar așa și foarte repede… Iar noi, ca țară, ar trebui să vorbim deschis in acest sens și să propunem soluții in această direcție, nu să acceptăm stupid tot ce ni se impune de la centru.

Visul meu este despre un popor care înțelege că maladiile foarte grave ale Uniunii Europene nu vor putea fi vindecate făcând mătănii și rostind teatral, cu plecăciune cvasi-religioasă, „Uniunea Europeană”. Pană la urmă, din ce anume a ieşit Marea Britanie? Care sunt pietrele de temelie reale, solide, menite să dăinuie pentru secole sau măcar pentru decenii? Care e, de fapt, adevărata piatră unghiulară, singura capabilă să menţină unite puterile Europei? O „uniune” reală a țărilor europene ar presupune o apropiere reală intre cetățenii respectivelor țări. Tocmai in acest sens, al unei UNIUNI reale, profunde, UMANE, nu s-a făcut ABSOLUT NIMIC! Dacă vrem să continuăm joaca de-a marile instituții, nu ne impiedică nimeni s-o facem. Dacă vrem insă o imbunătățire profundă a traiului european, suntem obligați să ne dăm jos căștile de REALITATE VIRTUALĂ pe care ni le-au așezat pe nas marii dregători de instituții cu nume pompoase. …Și să privim realitatea drept in ochi: UE e un colos cu picioare de lut, care nu are la bază OMUL și grija față de OM! Ființa omenească a fost sacrificată pe altarul unei BIROCRAȚII INTERESATE! …Iar singura șansă de a schimba asta e intoarcerea la fundamentele corecte. Care inglobează economicul, dar il depășesc cu mult…

Cată vreme vom reduce totul la ECONOMIC, nu vom avea nicio UNIUNE. Ci doar niște instituții folosite de conducătorii catorva țări pentru a subjuga economic și politic toate celelalte țări…

Nu ne putem intoarce la națiunile privite ca monade de sine stătătoare, ermetic inchise, fără comunicări și schimburi cu exteriorul. Umanitatea e firesc și necesar să evolueze către a deveni o mare comunitate. Insă nu in sensul globalizării așa cum a fost ea concepută de către cei care vor – și in mare măsură reușesc – să dirijeze orchestra lumii. Nu in sensul unui singur stat global, unde nimeni nu mai are identitate și unde toți sunt clonele aceleiași matrici – idealul ultim corporatist. Ci in sensul unei umanități alcătuite din miliarde de picături interdependente, care aleg LIBER să compună un ocean. Nu un neam de clone, nici miliarde de monade de sine stătătoare, ci o pluralitate de ființe libere care iși asigură reciproc prosperitatea.

…Avem nevoie de reaprinderea OMENESCULUI – in noi și in instituțiile noastre, naționale și internaționale. Este singura cale reală. Orice altceva e doar concert de sticle goale… Și tocmai aici văd rolul Romaniei, adevăratul său Destin european și mondial – acela de PUNTE, de punte intre oamenii Europei, de punte intre oamenii lumii celei mari. Inainte de a pune problema unei ieșiri din Uniunea Europeană, ar trebui să ne intrebăm dacă am fost vreodată cu adevărat acolo! Eu asta vă propun – o țară VIE, care are curajul de a refuza simulacrul de destin care i-a fost impus și de a incepe cu adevărat să conteze pe scena lumii. Avem tot ce ne trebuie, trebuie doar să ne depășim complexele de inferioritate care ne-au fost in mod sistematic induse.

Visul meu este despre un popor care respinge atitudinile de vătaf luminat de tipul Macron! Sunt incă victima unei stării de uluire, stare generată de un discurs recent al lui Macron din Parlamentul European! Președintele Franței a spus, nici mai mult nici mai puțin, decat că intenționează să facă totul pentru „apărarea in mod ferm a unei suveranități europene reinventate, in fața tentației autoritare in unele țări ale Uniunii Europene”!

…Oameni buni, noi chiar o luăm razna cu totul!? Adică nu suveranitatea țărilor trebuie apărată in fața globalismului nivelator, ci Uniunea Europeană (așa cum o vede domnu’ Macron) trebuie apărată de țările ale căror popoare văd altfel viitorul decat il vede EL, Macron, LUMINA Mileniului III… Fabulos!

Eu vă spun așa: absolut NIMIC nu se va schimba pe plai dacă nu vom pricepe, la nivel de oameni de stat, că Romania nu poate prospera ca anexă a altor puteri, indiferent care ar fi acestea!

Declarația lui Macron este nu doar revoltătoare, ci și emblemă a unui viitor care ni se construiește de multă vreme și care iși atinge chiar in acești ani punctul culminant: o lume nivelată și nivelatoare, unde nu sunt acceptate decat „principiile”, „conceptele” și „adevărurile” dictate de cateva state, indiferent de ce cred, vor sau votează celelalte state. Ce spune Macron este că trebuie acționat, la nivelul Uniunii Europene, impotriva conducerii democratice (rezultate prin VOT) a țărilor a căror traiectorie nu corespunde „adevărurilor” sale. Ei bine, eu chiar nu am de gand să accept această atitudine de „vătaf luminat”! Romania trebuie să aibă curajul de a se AUTODETERMINA in această lume dominată din ce in ce mai mult de reducționismul de tip „Macron”, un reducționism care sună cam așa: „Cine nu urmează intocmai și la timp linia trasată de noi cu creta pe asfalt trebuie numaidecat pus la punct, sancționat și chiar repudiat! Noi suntem PRINCIPIILE, noi suntem CALEA, noi suntem BINELE!”… Țările Europei de Est nu sunt copiii inadecvați ai Vestului! Nu suntem niște imbecili care trebuie puși mereu in banca lor, scoși dimineața la careu și loviți in pauze cu rigla peste degete! …Sau suntem, dacă nu respingem FERM astfel de tratamente!

„Romania – Țara unui VIS posibil!” nu e nici platforma politică a cuiva, nici „societatea civilă” a altcuiva. „Romania – Țara unui VIS posibil!” este platforma dumneavoastră, a oamenilor obișnuiți ai acestui neam, a adevăratei „societăți civile” pe care NU O POT REPREZENTA DECAT OAMENII, cetățenii. Adevărata „societate civilă” romanească este insăși societatea romanească, cu bunele și relele ei! Adevărata „societate civilă” nu este monopolul nimănui. Ea este a oamenilor și e reprezentată de OAMENI! „Romania – Țara unui VIS posibil!” este inceputul unui nou drum pentru Romania. După decenii in care ni s-a tot spus ȘI AM FOST INVĂȚAȚI SĂ NE TOT SPUNEM că suntem „cei mai leneși”, „cei mai corupți”, „cei mai nepregătiți”, a venit vremea să spunem STOP! Nu „STOP și de la capăt”, cum ar zice un ins bizar, ci „STOP și cu SENS”!

Paradoxal, utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată in bine, ci să consideri că ea mai poate continua așa cum e acum…

Acesta este Visul meu. Dacă e și al dumneavoastră, atunci vă invit să dăm mână cu mână, cei cu inimă – nu de cyborg – ci ROMÂNĂ, și să strângem rândurile. Fie să FIM, oameni liberi!

Autor: Liviu Pleșoianu

Sursa: Liviu Pleșoianu Facebook

Salvă de tun OMV în războiul gazelor

Două luări de poziție ale oficialilor OMV din ultimele zile sunt de-a dreptul fulminante. Ele aparțin capilor grupului austriac, sunt lansate la Sankt Petersburg, în conivență cu conducătorii Gazprom și lezează în cel mai înalt grad interesele României. Sub pretextul că România nu are politici adecvate pentru investiții în Marea Neagră, șefii OMV Petrom anunță că amână sine die exploatarea permitrului offshore de la Neptun Deep și că, în același timp, susțin finalizarea proiectului ruso-german Nord Stream 2. Este anunțat un război total. Și vom vedea de ce.

Uriașele bogății de gaze ale României din platforma continentală a Mării Negre au fost încredințate cu ani în urmă spre explorare unor companii străine, în special multinaționale, sub pretextul că noi nu dispunem de tehnologia adecvată unor asemenea cercetări. Apoi, utilizând un argument la fel de inconsistent, aceste contracte de exporare s-au transfirmat în contracte de exploatare, unul dintre cei mai importanți beneficiari devenind astfel OMV Petrom.

Până și un analfabet din România știe că Austria nu dispune de rezerve de petrol și gaze iar OMV, înainte de a achiziționa compania românească, avea o forță și o capacitate de câteva ori mai mică decât Petrom. Printr-un ciudat aranjament între statul român și cel austriac, sub șantajul legat de aderarea noastră la Uniunea Europeană, peștele cel mic a înghițit peștele cel mare și, în felul acesta, s-a ajuns la concluzia falsă că o companie oarecare din Europa, OMV, în realitate cu expertiză precară în domeniul explorării și exploatării zăcămintelor de petrol și gaze, ar putea depăși tehnologic compania Petrom, cu o experiență de zeci de ani în domeniu și aparținând unui stat, România, care se plasează printre primele state din lume, care au exploatat în condiții de maximă performanță  zăcămintele de petrol și gaze. Să trecem însă peste asta și să vedem în ce constă războiul deschis, pe care OMV îl declară statului român.

După cum se știe, unul dintre motivele conflictului politic americano-german, care riscă să degenereze într-un război economic, este decizia strategică luată la Berlin de a finazia proiectul Nord Stream 2. Este vorba practic de un gazoduct, care urmează să lege Federația Rusă de Berlin și prin intermediul căruia Germania urmează să primească în viitor, așa cu a primit și până acum, gaz rusesc în condiții preferențiale față de statele europene mai mici, în special cele din  Europa de sud-est. Austria s-a afiliat și ea politic acestui proiect și, economic, prin intermediul OMV. Se creează o axă Moscova-Berlin, la care vor adera câteva state din nucleul dur al Europei, printre care și Austria, și care, sub pretextul asigurării independenței energetice a Europei pe termen lung, încearcă de fapt să pună Uniunea Eurpeană la cheremul Moscovei. Dar ce alternativă are Europa de a-și asigura în viitorii an aprovizionarea cu gaze? Una dintre soluții este exploatarea în condiții avantajose pentru statul român, dar și pentru multinațioalele implicate, a uriașelor zăcăminte de gaze din subsolul românesc al Mării Negre. O soluție complementară este utilizarea gazelor lichefiate, care urmează să fie furnizate de Statele Unite prin intermediul Portului Constanța, ambele proiecte urmând să transforme România într-un important hub al comerțului cu gaze din Europa. Înțelegând că finalizarea proiectului ruso-german poate face dependentă Uniiunea Eurpeană de Federația Rusă, Statele Unite au reacționat, au transmis numeroase avertismente Berlinului iar în ultimă instanță au amenințat că vor sancționa toate firmele germane care participă la proiectul Nord Stream 2. Iată însă că nu sunt numai firme germane.

România este prinsă la mijoc în acest debut al unui război energetic, care riscă să se transforme într-un război economic între Statele Unite și Uniunea Europeană, condusă hegemonic de Germania, și nu se poate plasa în altă tabără decâ în cea americană, nu numai fiindcă suntem aliați strategici cu Statele Unite, ci și deoarece Nord Stream 2 lezează în mod direct interesele pe termen mediu și lung ale țării noastre.

Iar OMV iese la atac. Și amenință. Este mai mult decât un șantaj. Practic, perimetrul offshore cedat la Neptun Deep de către România în beneficul OMV Petrom urmează să fie înghețat, în mod intenționat neexpoatat, în scopul de a susține interesele germano-ruse vizând Nord Stream 2, interese în care Austria este parte. Este un război murdar, în care statul român, vrea nu vrea, este silit să se implice. Dar cum? În termeni legali, economici și politici, soluția nu este prea complicată. Ne-o oferă pe tavă chiar OMV, în al cărui acționariat, după cum se știe, au intrat și rușii, prin Gazprom. Când peștele cel mai a îngițit peștele cel mare, când OMV a achiziționat Petrom, în contractul de privatizare, semnat atât de patea română cât și de partea austriacă, au fost prevăzute o sere de clauze obligatorii, extrem de importante pentru protejarea statului român. Între aceste clauze, două sunt cele mai relevante, pentru că ele vizau menținerea în funcțiune de către OMV a două rafinării, care, la rândul lor, garantau securitatea financiară și buna funcționare a Oltchim. Această clauză a fost încălcată flagrant de către OMV, aducând uriașe prejudicii statului român. A doua clauză vizează reabilitarea mediului. Statul român a vândut ieftin Petromul în beneficiul OMV, dar, la schimb, OMV s-a angajat să facă investiții masive pentru reabilitarea terenurilor din proximitatea rafinăriilor. OMV nu și-a respectat aceste obligații. Ca atare, statul român are nu numai dreptul, ci și obligația de a lua măsuri. Cea mai simplă și cea mai corectă măsură este rezilierea contractului de privatizare, stabilirea penalităților care urmează să fie plătite de către OMV, scăderea acestora din investițile făcute de partenerul austriac, punerea în balanță, pentru obținerea unui rezultat final a ceea ce s-a investit în acești ani cu veniturile reale – nu și cele ascunse – realizate de OMV pe seama Petrom. Preluarea tuturor acțiunilor deținute de OMV de către statul român ne poate asigura, pe termen mediu și lung, o mai mare independență energetică. Putem exploata bine merci singuri sau în cooperare cu alte companii perimetrul offshore de la Neptun Deep, devenind exportatori de gaze pentru întreaga Europă și putem exploata tot bine merci, așa cum am făcut și înaintea privatizării, uriașele zăcăminte de petrol din România și din străinătate deținute de statul român, cele mai multe aflându-se în subsolul României, precum și întreaga producție de gaze de sondă. De care în prezent beneficiază exclusiv OMV.

Este bine ca Guvernul Austriei să știe că, dacă a scos sabia, declanșând un conflict economic și politic cu România, de sabie va pieri.

Sursa: CorectNews

De la Vişinescu şi Fecioru, la Koveşi şi Iohannis

Ştim cu toţii că rădăcinile istorice ale corupţiei româneşti ajung pînă în vremea dominaţiei otomane, cînd unii domnitori şi-au cumpărat tronul cu saci de galbeni, apoi şi-au stors investiţia de la nefericitul popor. Or fi în istorie adevăruri care mint şi minciuni care înalţă, însă după atîtea poveşti fantastice, cusute cu aţă albă de Iohannis, Koveşi şi gaşca sereiştilor, tot mai fantastică ni se arată realitatea: faptele au ajuns-o din urmă pe Codruţa, care a avut cu totul şi cu totul alte interese la D.N.A., adică strict de ţintit, îmbăiat, îmbălsămat şi îngropat în sute de dosare oameni care-i stăteau în cale. Ei, acum, lupoaica şi lupul nu prea mai contează în afara haitei. Încolţiţi de peste tot, sînt doar nişte javre.

Baschetbalista plagiatoare a creat un sistem torţionar în internul Justiţie şi l-a stăpînit cu sînge de călău, dar, la final, s-a aruncat singură la coş. Recentele evenimente i-au lămurit pe românii care gîndesc cu propriul cap cum s-au construit atîtea dosare politice.

Au dovedit că Koveşi si procurorii de portocală, persoane abjecte şi lipsite de scrupule, s-au constituit în grup infracţional organizat. Au dovedit că în România funcţiona un stat paralel mafiot, unde Iohannis avea triplu rol: complice marionetă şi protector al mafiei. Au dovedit că Koveşi  rostea o frază, asociată sine die cu o minciună, în ciuda probelor existente care o incriminau.

Avem de-a face cu două specimene periculoase, care ţin cu dinţii de procedurile mafiote şi de clica infectă care i-au creat şi menţinut la putere. Madam Koveşi a arestat pe cine a dorit, în buna tradiţie a Tătucului Stalin, a lui Beria şi a Anei Pauker! Cucuveaua aflată la înălţime a găinăţat toată miriştea Justiţiei şi statului de drept. Zece ani cît a fost procuror general şi şefa D.N.A. a construit, ca un psihopat, sute de dosare pentru neascultători, a „paradit” destine, a curmat viaţa şi sănătatea atîtor oameni, a ascuns dosarele criminalilor Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, dar şi ale infractorilor soţi Iohannis. O torţionară! Şi nu sînt minciuni, sînt fapte dovedite cu acte. Cu toate că acuzaţiile de corupţie curg şuvoi în dreptul lui Koveşi, individa asta, al cărui nume trebuie să stea lîngă torţionarii Vişinescu şi Fecioru, e încă în libertate. Semn că în Justiţia română şi S.R.I. mai sînt osii roase de carii.

După ce „paradea” destine şi le băga după gratii, tînăra, focoasa şi neliniştita Codruţa îşi calma poftele cu un agent S.P.P. Fosta şefă a Departamentului Relaţii Internaţionale din Parchetul General, Angela Nicolae a acordat un interviu incendiar jurnaliştilor de la site-ul „Lumea Justiţiei”, în care a oferit detalii despre relaţia avută de Koveşi cu un agent al Serviciului de Pază şi Protocol (S.P.P.), dar şi despre presiunea psihică pusă asupra ei şi a fiului său de fosta şefă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.), Laura Codruţa Koveşi, după ce aceasta o surprinsese în ipostase indecente în Indonezia. „Voia să te termine, să te dărîme, să te strivească de aşa manieră încît să nu te mai poţi ridica şi să nu mai poţi să îţi dovedeşti nevinovăţia”, a declarat procurorul Angela Nicolae, care, împreună cu fiul ei, medic, au fost aruncaţi de Koveşi în arest cu denunţători falşi. Femeia povesteşte „cum Koveşi a fost curierul care a dus în Indonezia o scrisoare semnată de Traian Băsescu, scrisoare care îl viza chiar pe fostul director general al Gelsor Nicolae Popa, care trebuia adus în România, fără procedură legală de extrădare”. Aşadar, o scrisoare de la Băsescu! Ce altă dovadă, în plus, că inventatorul robotului Koveşi şi dirijorul acestui monstru este şi el tot un monstru, încă la adăpost. Cum să nu! Doar Koveşi şi-a dat din plin concursul la „lovitura de stat din 2009”, la alegerea lui Băsescu în dauna lui Geoană. Nu că Geoană ar fi fost Ştefan cel Mare! Koveşi a contribuit decisiv la falimentarea Justiţiei, a comis sute de abuzuri, a făcut poliţie politică şi răfuieli personale, a semnat protocoalele secrete între S.R.I. şi D.N.A., a minţit că nu se întîlneşte cu politicieni, a pus bazele unui sistem ticăloşit, prin care a comis cele mai oribile fapte ale încălcării drepturilor omului, a „paradit” destine, a ştiut şi supervizat ororile de la Ploieşti şi Oradea!

Să nu uităm nenumăratele ilegalităţi şi „omenii” făcute cu securiştii şi ambasadorii „aliaţi”. Dosarele cu fraude de miliarde, ascunse, dosarele cu găinarii scoase la presă! Ce dovadă mai convingătoare decît că Werner a devenit preşedinte cu feisbucul, deşi avea dosar penal? De cînd ambasadorul unei alte ţări are voie să se amestece în treburile interne ale ţării noastre, să ajungă superstar şi să dea indicaţii cu privire la corupţie? Iată că s-au dat achitări în sute de dosare, în care oameni nevinovaţi au stat în arest, pierzîndu-şi serviciile, familiile, reputaţia! Koveşi, împreună cu cyborgul de la Cotroceni au micţionat, efectiv, pe Constituţie!

Cum interpretează Werner legile ţării şi Constituţia, din care nu pricepe o iotă, ne-a demonstrat extrem de simplu, din tolba sa cu prostii, alteţa sa Iohannis, urinînd pe hotărîrile C.C.R., nefavorabile lui şi aliaţilor. Neamuri de slugi şi trădători. Dacă oculta mondială, prin ambasadele lor de la Bucureşti, prin biroul C.I.A., în mod special, vor da ordine ca asasinii poporului român să fie liberi,  Werner şi Codruţa vor fi pictaţi în icoane, aşa cum şi colportorul trădător Mihai şi nevasta lui Ana de Bourbon dorm somnul de veci în aceeaşi încăpere cu Sfînta Filofteia. Ferească Dumnezeu! Locul lor este la coşul de gunoi al istoriei, nu în aceeaşi criptă cu o sfîntă!

Un popor dus de nas cu televizorul şi feisbucul, de astfel de lideri are parte! Aşa se întîmplă cînd crema justiţiei e un ghiveci de judecători şi procurori numiţi ca răsplată pentru serviciile aduse politrucilor. În oricare alt stat democrat din lume Koveşi şi Werner aveau deja cătuşe sau erau demult expulzaţi. Oricum, sasul are prin lume mai multe odăi încăpătoare şi luxoase şi poate fi ospitalier cu binefăcătoare sa. Geniul-patriot Eminescu îşi saluta colegii din redacţia ziarului „Timpul” cu „Trăiască Naţia Română”, Naţia Română, biata de ea, care a rezista eroic şi i-a tot votat ba pe tîmpiţi, ba pe nelegiuiţi, ba pe trădători, deşi unii stăteau pe un mal al Apei Sîmbetei, iar alţii pe celălalt mal, aruncînd destinul României în valuri. I-au votat deşi au ştiut că aleşii nici nu-i îmbracă pe români, nici nu-i hrănesc, ci îi culcă pe preş, la uşă. Partidele astea multe ca ciupercile, păpătoare de fonduri din traista românului, sînt o ciumă pentru România. Se schimbă la faţă şi se fac a-şi aminti de cetăţeni numai cînd se apropie alegerile. Cum trec, devin iar animalele care sînt, de fapt. Politica de stat e doar un terminal la care s-au cuplat partidele, D.N.A., S.R.I., S.I.E., B.N.R., C.C.R., Preşedinte.

Sursa: art-emis.ro

Dan Diaconu: “Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază.”

Dintr-un anume punct de vedere anul care a trecut a fost unul prost. Din nou am fost călcaţi în picioare, din nou valorile noastre au fost terfelite. Totul culminând cu imensa manipulare şi prostire a poporului de la referendumul pentru familia tradiţională.



Acolo am avut, din nefericire, imaginea perfectă a trădării, o trădare în care vânzătorii profesionişti fără suflet şi fără ţară şi-au dat mâna cu iudele care pozaseră în mari eroi ai neamului. Nu la mult timp după aceea, după trădarea spirituală a acestui popor, a fost executată şi trădarea fizică, prin cedarea pe gratis a resurselor noastre naturale din Marea Neagră.

Privind din acest punct de vedere am avut un an dezastruos. La 100 de ani de România Mare, trădătorii înfipţi în punctele cheie ale ţării şi-au bătut joc de noi.

Există însă şi-o rază de lumină. Peste tot în lume din ce în ce mai mulţi oameni încep să vadă realitatea şi să se trezească din hipnoza înveninată care-i ţinea într-o letargie aiuritoare. Lumea începe să înţeleagă că progresismul e o utopie la fel ca oricare alta a istoriei, că zeul-ban şi elitele din spatele său sunt minciuni, iar promisiunea într-o viaţă mai bună a fost o păcăleală crâncenă, căreia i-am picat cu toţii în mreje.

Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază. Chiar dacă doar unii sunt conştienţi de tot adevărul, în timp ce alţii doar instinctiv înţeleg că nu e bine, totuşi, se văd semnele care arată că meciul nu e pierdut, că încă lumea nu a capitulat şi că începe să se închege pretutindeni o mişcare de eliberare de sub teroarea utopiei globaliste şi a „noii ordini”.

Am trecut de un an trist, dar care a avut şi câteva pâlpâiri ale unei raze de speranţă. Vă doresc un an nou în care speranţele acestuia să se confirme, un an în care să ne reîntoarcem la normalitate şi la valorile care ne-au ţinut împreună pe acest pământ.

La mulţi ani vouă, tuturor celor care de atâta amar de vreme mă citiţi! Vă doresc să aveţi parte de tot binele din lume şi de tot ceea ce vă doriţi!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu Facebook

Președintele Iohannis subminează ordinea constituțională

Decretul prezidențial de prelungire a mandatului Șefului Statului Major al Apărării, neavând la origine propunerea Guvernului, este neconstituțional și nu produce nici un fel de efecte juridice. Acesta este doar un alt act de subminare a ordinii constituționale.



Prin astfel de acte Președintele urmărește crearea unor crize constituționale care să provoace o intervenție externă în România, intervenție care să ducă la înlăturarea Guvernului legitim al țării.

În mod normal un asemenea act ar trebui să determine suspendarea imediată a numitului Klaus Iohannis și organizarea referendumului în vederea destituirii sale. Din păcate poporul român a dovedit că nu știe să își apere Constituția prin instrumentele democrației directe. De aceea suspendarea nu este o soluție realistă.

Declanșarea procedurii de trimitere în judecată a numitului Iohannis pentru înaltă trădare este, de asemenea, dificilă și nu poate fi avută în vedere decât pe termen mediu. Ea este și traumatizantă pentru conștiința publică.

În aceste condiții sesizarea CCR este inevitabilă. De la 1 Ianuarie 2019, România, un stat membru al NATO, rămâne fără șef de Mare Stat Major, prelungirea dictată de actualul Președinte al României fiind contrară ordinii publice și prin aceasta absolut nulă. Asta se întâmplă în condițiile unui climat internațional tensionat și ale unui război mondial hibrid în curs de desfășurare.

Guvernul României, în virtutea obligațiilor constituționale și convenționale care îi revin, trebuie să informeze de urgență Secretariatul General al NATO și statele aliate (în special pe Președintele SUA ca șef al statului cu care România are un parteneriat strategic) asupra situației create și totodată să adopte o OUG pentru stabilirea unui regim de interimat la conducerea armatei.

Spre a evita escaladarea crizei, cer actualului Șef al Marelui Stat Major, generalul Ciucă, să facă un gest patriotic, să își dovedească onoarea militară și să își prezinte demisia cu dată de intrare în vigoare de la 31 decembrie 2018. Rămânerea sa în funcție ulterior acestei date ar constitui o infracțiune.

Autor: Adrian Severin

Sursa: Adrian Severin Facebook

STEAUA LULUȚEI – Președintele Comisiei SRI, Claudiu Manda, dezvăluie cum distrugea destine DNA pe vremea Laurei Kovesi

“Procurorii de elită din subordinea lui Kovesi, instruiți să paradească, stabileau cine va lua dosarul… Inventau sau nu un denunțător. Acesta, sub presiunea că-i ia familia, hărțuit, lua legatura cu ținta… Făceau completurile cu judecători dispuși să răspundă comenzilor… Decizia de condamnare era deja gata. Așa și-a luat doamna Kovesi Steaua Polară”.



Apar noi dezvaluiri cutremuratoare despre felul in care Directia Nationala Anticoruptie de pe vremea Laurei Kovesi nenorocea destine, aruncand nenumarati oameni in malaxorul campului tactic. Senatorul PSD Claudiu Manda – presedintele Comisiei parlamentare de control al activitatii SRI – a facut saptamana trecuta o serie de declaratii explozive privind modul de operare al DNA.

Concret, Manda a aratat ca atunci cand paraditorii de elita ai DNA luau in vizor cate o persoana, acestia inventau uneori un denuntator, pe care il amenintau ca-i iau familia daca nu se conformeaza ordinelor. Apoi, paraditorii echipau denuntatorul cu tehnica de ascultare si il trimiteau la persoana-tinta, cu rolul de a o provoca pe aceasta sa vorbeasca despre subiecte care ulterior erau distorsionate, astfel incat procurorii anticoruptie sa insaileze acuzatii. Mascarada continua in instanta, unde dosarele DNA erau repartizate la judecatori cu dedicatie, care nu ezitau sa pronunte condamnarile cerute de parchet.

Asa si-a luat Laura Kovesi decoratiile, cum ar fi Steaua Polara, a adaugat Manda. Amintim ca decoratia Steaua Polara in grad de Comandor i-a fost oferita lui Kovesi in noiembrie 2016 de catre Anneli Lindahl Kenny, ambasadoarea Suediei la Bucuresti, in numele regelui Carl Gustaf al XVI-lea si in prezenta ambasadorului SUA Hans Klemm (click aici pentru a citi).

Iata declaratiile lui Claudiu Manda, citate de Antena 3:

„Va spun eu cum se faceau dosarele. Se faceau declaratii. Procurorii din subordinea lui Kovesi (ca cei de ‘elita’, care raspundeau la comenzi si erau instruiti sa ‘paradeasca’) stabileau cine va lua dosarul. Ulterior, se luau note informative despre persoana luata in vizor. Apoi inventau sau nu un denuntator. Acesta, sub presiunea ca-i ia familia, hartuit si cu tehnica pe el, de cele mai multe ori, lua legatura cu ‘tinta’. In felul acesta o faceau sa vorbeasca (n.r. persoana-tinta), despre ce voiau procurorii sa scrie in rechizitoriu.

Ulterior, dosarul ajungea in instanta, la judecatori. Faceau completurile cum voiau ei. Cu ce judecatori doreau, adica cei dispusi sa raspunda comenzilor. Erau alesi cei despre care se stia ca se pot baza pe ei si decizia de condamnare era deja gata. Asa si-a luat doamna Kovesi ‘Steaua Polara’, cu astfel de rechizitorii si dosare.

Autor: Valentin Busuioc

Sursa: luju.ro

Om bun – om rău!

Învățătura adâncă se face prin pilde. Ni se transmit pilde neîncetat. Doar că nu avem atenție, răbdare și minte deschisă să le primim și să învățăm din ele ce și cât ar trebui învățat.



Cele mai multe dintre pildele care ni se transmit trec pe lângă noi fără să ne atingă, fără să știm a le descoperi, fără a le întinde o mână, un gând de iluminare asupra tâlcului lor.

Uneori, când o pildă are un destinatar vast, cum ar fi sufletului colectiv al unui popor, ea este lansată în momente simbolice ale poporului respectiv pentru a avea mai mari șanse de a ajunge unde trebuie. În astfel de momente spiritul uman este mai receptiv, stratul de balast material dintre cer și pământ se subțiază.

De acest Crăciun, deci într-un moment simbolic al creștinătății, poporului român i s-a oferit o pildă prețioasă, dintre cele ce nu ar trebui lăsate să se irosească. Pilda omului bun față în față cu omul rău.

În urmă cu doi ani și jumătate, o fetiță de origine romă, Ana – Maria, lansa un apel emoționant către președintele Klaus Iohannis prin care îl implora să-i grațieze mama care zăcea de peste un an în pușcărie pentru că furase dintr-un magazin salam și cașcaval să-și hrănească copiii. S-a creat atunci un val de compasiune și solidaritate socială cu acest copil de 9 ani care a arătat că sufletul românului simplu nu și-a pierdut bunătatea și omenia care l-au ajutat să rămână mereu, de-a lungul istoriei, mai aproape de rai decât de iad.

Președintele Iohannis a șocat la momentul respectiv pe toți cei care priveau cu nădejde spre dânsul, ignorând complet rugămintea ce-i fusese adresată.  Nu doar că nu a grațiat-o pe mama Anei – Maria, dar nu a lăsat să răzbată dinspre dânsul către opinia publică niciun sentiment de duioșie, nicio explicație a refuzului de a face o faptă bună la care Constituția îi dădea dreptul. „Infractoarea” nu era nici politician, nu comisese nici fapte de corupție sau fapte cu violență, nu era nici recidivistă, deci, sub aspect exemplar, eventuala ei grațiere nu ar fi prejudiciat sub nicio formă măreața cauză a luptei anticorupție pe care domnul Iohannis o clama ca un stentor al inchiziției.

După acel moment au urmat confirmări și reconfirmări ale „calităților umane” ale președintelui, de la cinismul replicii ”a fost nevoie să moară oameni”, până la modul în care s-a declarat foarte mulțumit de DNA și de Laura Kovesi în condițiile în care presa vuia de abuzurile incalificabile ale procurorilor de elită Portocală și Onea, de încălcarea pe bandă rulantă a drepturilor fundamentale ale omului, de rușinea în care a fost aruncată justiția română de personaje funeste precum Augustin Lazăr și Livia Stanciu.

În toți acești ani de mandat prezidențial Klaus Iohannis nu și-a devoalat, însă, doar infirmitatea afectivă. El a descumpănit mulți români de bună credință, dintre cei care îi acordaseră votul, prin disprețul său ostentativ față de Constituție și de legile țării. Acolo unde CCR îi spune clar „deîndată”, președintele își ia răgaz de săptămâni, dacă nu chiar luni, pentru a se conforma. Acolo unde legea îl obligă să asigure buna funcționare a instituțiilor statului, domnul Iohannis sabotează guvernul (deci România) prin refuzul infantil de a recunoaște demisii și de a oficializa noi numiri de miniștri. Dispreț, aroganță, ciocoism, un spirit revanșard primitiv, iată ce adaugă Klaus Iohannis laturii sale de om rău: dimensiunea nelegiuirii!

Și acum să ajungem la pildă. La frumoasa pildă a acestui sfârșit de an.

Toate tușele de caricatură a președintelui, umană și profesională, au devenit parcă mai groase și mai numeroase în ultimele săptămâni. Omul parcă a luat-o complet razna  prin gafe și răbufniri! De aceea, probabil, a fost nevoie, de undeva de sus, întru aducerea minților deviate într-o matcă a normalității, de o pildă memorabilă. Iar aceasta a venit, spectaculos, prin intermediul ministrului Tudorel Toader.

Domnul Toader a arătat unei intregi țări ce înseamnă să respecți, cu rigoare și profesionalism, dar și cu bunătate umană, legea. Când o hotărâre a unei instanțe (fie ea CCR sau ÎCCJ) s-a pronunțat, ea trebuie pusă în aplicare deîndată și întocmai. „Deîndată” nu înseamnă „la buna apreciere” a unui gângav care-și ia săptămâni întregi să citească și să înțeleagă un document oficial ce, pe deasupra, afectează major și viața unor oameni. „Deîndată” înseamnă cum a procedat domnul Toader. S-a prezentat la minister vineri după amiază, la ora 16,30 (adică imediat după ce a expirat termenul de recurs la care ar fi avut dreptul DNA) special pentru a semna documentele necesare eliberării din închisoare a unor români cărora instanța le-a recunoscut acest drept.

Noi știm de Elena Udrea și de Alina Bica. Dar au mai fost și alții în situații asemănătoare. Oameni care, dacă domnul Toader nu s-ar fi grăbit să semneze deîndată ce avea domnia sa de semnat, ar fi rămas în penitenciar cine știe câte zile în plus, oricum, să-și petreacă acolo Crăciunul. Oameni care au recunoscut că, și mulțumită ministrului Toader, li s-a întâmplat o minune.

Nu-l putem suspecta pe domnul Tudorel Toader (și nici alianța PSD – ALDE) de mari simpatii sau filiații cu doamnele Udrea și Bica. Omul a fost OM nu din vreun interes obscur ci pentru că aceasta e natura lui: de om corect și de OM BUN. Pentru că ÎI PASĂ! Pentru că nu i-a fost indiferentă suferința altora.

Îl vedeți pe Klaus Iohannis sacrificându-și măcar o oră din prețiosul week-end pentru a semna niște hârtii a căror rezolvare poate fi amânată după bunul său plac? El s-a grăbit să plece spre Sibiu încă de vineri de la prânz, deși promisese solemn, în fața întregii țări, că va participa la ședința de guvern. Puțin i-a păsat de promisiune, de ordonanța de urgență, de îndatoririle sale față de români. Vacanțele și doamna Carmen, iată tot ce-l interesează!

Ce lecție! Ce contrast izbitor!

Trăim niște vremuri ale extremelor.

În capetele unora confuzia e atât de mare, ura atât de orbitoare, încât e nevoie de astfel de pilde clarificatoare pentru a se salva ce se mai poate salva.

Om bun – om rău! Să-i ai în față cu faptele și vorbele lor și să nu fii în stare să discerni.

Aproape că mi-e milă de acești compatrioți ai noștri.

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: conteledesaintgermain.ro

De ce sunt ilegale instanțele de 3 judecători?

Regula desemnării aleatorii a tuturor membrilor completurilor de judecată trebuie aplicată conform legii și bunului simț atât în privința celor de 5 judecători, cât și a celor de 3 judecători.



Câmpul tactic inițiat și aplicat în Justiție de către SRI, avându-l pe post de cap de berbec pe generalul Dumitru Dumbravă, a acționat însă asupra tuturor completurilor. Și de 5, și de 3. De aceea, nodul gordian trebuie tăiat temeinic de sus până jos.

S-a stabilit fără dubiu și în mod definitiv că a fost ilegal modul în care s-au desemnat completurile de 5, întrucât nu toți judecătorii au fost aleși în mod aleatoriu. Ca atare, procesele pot fi reluate la solicitarea celor interesați. Dar, în prealabil, ele trebuie anulate. Tocmai de aceea am asistat zilele trecute la câteva spectaculoase puneri în libertate a unor persoane cu mare notorietate, urmând ca procesele acestora să fie reluate și administrate de câtre noi completuri. Dar tot nu este echitabil și conform legii ceea ce se întâmplă.

Atrag atenția asupra faptului că nu beneficiază de acest drept al unui proces reluat în condiții echitabile, decât cei care sesizează instanța în termen de 30 de zile de la data condamnării motivate. Dar ceilalți? Ce se întâmplă cu ceilalți, care au fost condamnați cu mai mult vreme în urmă? Aceștia nu au dreptul la un proces echitabil? Zilele trecute, Dan Șova a părăsit penitenciarul urmând ca procesul său să fie rejudecat. Dar în același penitenciar, în urma sa, a rămas fostul senator Marius Isăilă, numai și numai fiindcă de la condamnarea motivată a acestuia au trecut mai mult de 30 de zile. Exemple de acest fel sunt nenumărate și ele demonstrează că, în continuare, așa cum este administrată Justiția, ea nu poate genera un sentiment de încredere al cetățenilor.

Dacă completurile de 5, care nu sunt alcătuite integral în mod aleatoriu, respectiv prin tragere la sorți, sunt ilegale, cum ar putea să fie legale completurile de 3 judecători, dacă nici acestea nu sunt compuse integral în mod aleatoriu? În ceea ce privește compoziția completului de 3 judecători, Livia Stanciu mai întâi și apoi Cristina Tarcea, în calitatea acestora de președinte succesiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au stabilit ca doi dintre judecători să fie trași la sorți, în timp ce un alt treilea, care urma să conducă completul, să fie desemnat la propunerea președintelui Secției penale. Despre ce compunere aleatorie ar mai putea fi vorba în aceste condiții? Este limpede că judecătorul desemnat alfel decât prin tragere la sorți, respectiv de către un magistrat aflat la conducerea instanței, va fi dependent de cel care l-a desemnat.

Desemnarea judecătorilor prin compunerea completurilor integral prin tragere la sorți este o problemă jurisdicțională. În consecință, ea trebuie rezolvată conform unei proceduri legale, care asigură și garantează independența și imparțialitatea judecătorilor. În contradicție cu acest principiu pe care tocmai l-am enunțat, numirile făcute arbitrar de către șefii de secții încalcă legea, creează premizele unui proces inechitabil și plasează cauza în afara oricărui control judiciar.

Dar să mergem la originea fărădelegii. În momentul în care, din motive politice, ținând de nevoia de dominare a sistemului judiciar de către sistemul politic prin intermediul Serviciului Român de Informații, s-a decis crearea unui „câmp tactic”, prin care țintele penale să poată fi urmărite pe tot parcursul anchetelor și dezbaterilor din instanțele judecătorești, este evident că SRI și-a deschis umbrela atât asupra proceselor care necesitau un complet de 5 judecători, cât și asupra proceselor mult mai numeroase, judecate în completuri de 3 judecători.

La fel cum un complet de 5 judecători este, așa cum, în fine, s-a stabilit, ilegal în măsura în care doar patru din cei cinci au fost aleși aleatoriu, și un complet de 3 judecători este la fel de ilegal, dacă unul din cei trei este desemnat de către președintele Secției penale.

Consecința este una singură. Mai devreme sau mai târziu, dar în niciun caz niciodată, și aceste completuri de 3 vor fi declarate ilegale. Și oricât de dureros și de stresant ar fi pentru instanțele de judecată, ele vor trebui să răspundă tuturor cererilor, indiferent cât de numeroase vor fi ele, și să declare nule, firește, la cerera celor interesați, procesele judecate de trei magistrați, în condițiile în care numai doi dintre aceștia au fost desemnați în mod aleatoriu, și să asigure rejudecarea în condiți echitabile a tuturor cauzelor.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: sroscas.ro