C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Lupta pentru Romania

Salvă de tun OMV în războiul gazelor

Două luări de poziție ale oficialilor OMV din ultimele zile sunt de-a dreptul fulminante. Ele aparțin capilor grupului austriac, sunt lansate la Sankt Petersburg, în conivență cu conducătorii Gazprom și lezează în cel mai înalt grad interesele României. Sub pretextul că România nu are politici adecvate pentru investiții în Marea Neagră, șefii OMV Petrom anunță că amână sine die exploatarea permitrului offshore de la Neptun Deep și că, în același timp, susțin finalizarea proiectului ruso-german Nord Stream 2. Este anunțat un război total. Și vom vedea de ce.

Uriașele bogății de gaze ale României din platforma continentală a Mării Negre au fost încredințate cu ani în urmă spre explorare unor companii străine, în special multinaționale, sub pretextul că noi nu dispunem de tehnologia adecvată unor asemenea cercetări. Apoi, utilizând un argument la fel de inconsistent, aceste contracte de exporare s-au transfirmat în contracte de exploatare, unul dintre cei mai importanți beneficiari devenind astfel OMV Petrom.

Până și un analfabet din România știe că Austria nu dispune de rezerve de petrol și gaze iar OMV, înainte de a achiziționa compania românească, avea o forță și o capacitate de câteva ori mai mică decât Petrom. Printr-un ciudat aranjament între statul român și cel austriac, sub șantajul legat de aderarea noastră la Uniunea Europeană, peștele cel mic a înghițit peștele cel mare și, în felul acesta, s-a ajuns la concluzia falsă că o companie oarecare din Europa, OMV, în realitate cu expertiză precară în domeniul explorării și exploatării zăcămintelor de petrol și gaze, ar putea depăși tehnologic compania Petrom, cu o experiență de zeci de ani în domeniu și aparținând unui stat, România, care se plasează printre primele state din lume, care au exploatat în condiții de maximă performanță  zăcămintele de petrol și gaze. Să trecem însă peste asta și să vedem în ce constă războiul deschis, pe care OMV îl declară statului român.

După cum se știe, unul dintre motivele conflictului politic americano-german, care riscă să degenereze într-un război economic, este decizia strategică luată la Berlin de a finazia proiectul Nord Stream 2. Este vorba practic de un gazoduct, care urmează să lege Federația Rusă de Berlin și prin intermediul căruia Germania urmează să primească în viitor, așa cu a primit și până acum, gaz rusesc în condiții preferențiale față de statele europene mai mici, în special cele din  Europa de sud-est. Austria s-a afiliat și ea politic acestui proiect și, economic, prin intermediul OMV. Se creează o axă Moscova-Berlin, la care vor adera câteva state din nucleul dur al Europei, printre care și Austria, și care, sub pretextul asigurării independenței energetice a Europei pe termen lung, încearcă de fapt să pună Uniunea Eurpeană la cheremul Moscovei. Dar ce alternativă are Europa de a-și asigura în viitorii an aprovizionarea cu gaze? Una dintre soluții este exploatarea în condiții avantajose pentru statul român, dar și pentru multinațioalele implicate, a uriașelor zăcăminte de gaze din subsolul românesc al Mării Negre. O soluție complementară este utilizarea gazelor lichefiate, care urmează să fie furnizate de Statele Unite prin intermediul Portului Constanța, ambele proiecte urmând să transforme România într-un important hub al comerțului cu gaze din Europa. Înțelegând că finalizarea proiectului ruso-german poate face dependentă Uniiunea Eurpeană de Federația Rusă, Statele Unite au reacționat, au transmis numeroase avertismente Berlinului iar în ultimă instanță au amenințat că vor sancționa toate firmele germane care participă la proiectul Nord Stream 2. Iată însă că nu sunt numai firme germane.

România este prinsă la mijoc în acest debut al unui război energetic, care riscă să se transforme într-un război economic între Statele Unite și Uniunea Europeană, condusă hegemonic de Germania, și nu se poate plasa în altă tabără decâ în cea americană, nu numai fiindcă suntem aliați strategici cu Statele Unite, ci și deoarece Nord Stream 2 lezează în mod direct interesele pe termen mediu și lung ale țării noastre.

Iar OMV iese la atac. Și amenință. Este mai mult decât un șantaj. Practic, perimetrul offshore cedat la Neptun Deep de către România în beneficul OMV Petrom urmează să fie înghețat, în mod intenționat neexpoatat, în scopul de a susține interesele germano-ruse vizând Nord Stream 2, interese în care Austria este parte. Este un război murdar, în care statul român, vrea nu vrea, este silit să se implice. Dar cum? În termeni legali, economici și politici, soluția nu este prea complicată. Ne-o oferă pe tavă chiar OMV, în al cărui acționariat, după cum se știe, au intrat și rușii, prin Gazprom. Când peștele cel mai a îngițit peștele cel mare, când OMV a achiziționat Petrom, în contractul de privatizare, semnat atât de patea română cât și de partea austriacă, au fost prevăzute o sere de clauze obligatorii, extrem de importante pentru protejarea statului român. Între aceste clauze, două sunt cele mai relevante, pentru că ele vizau menținerea în funcțiune de către OMV a două rafinării, care, la rândul lor, garantau securitatea financiară și buna funcționare a Oltchim. Această clauză a fost încălcată flagrant de către OMV, aducând uriașe prejudicii statului român. A doua clauză vizează reabilitarea mediului. Statul român a vândut ieftin Petromul în beneficiul OMV, dar, la schimb, OMV s-a angajat să facă investiții masive pentru reabilitarea terenurilor din proximitatea rafinăriilor. OMV nu și-a respectat aceste obligații. Ca atare, statul român are nu numai dreptul, ci și obligația de a lua măsuri. Cea mai simplă și cea mai corectă măsură este rezilierea contractului de privatizare, stabilirea penalităților care urmează să fie plătite de către OMV, scăderea acestora din investițile făcute de partenerul austriac, punerea în balanță, pentru obținerea unui rezultat final a ceea ce s-a investit în acești ani cu veniturile reale – nu și cele ascunse – realizate de OMV pe seama Petrom. Preluarea tuturor acțiunilor deținute de OMV de către statul român ne poate asigura, pe termen mediu și lung, o mai mare independență energetică. Putem exploata bine merci singuri sau în cooperare cu alte companii perimetrul offshore de la Neptun Deep, devenind exportatori de gaze pentru întreaga Europă și putem exploata tot bine merci, așa cum am făcut și înaintea privatizării, uriașele zăcăminte de petrol din România și din străinătate deținute de statul român, cele mai multe aflându-se în subsolul României, precum și întreaga producție de gaze de sondă. De care în prezent beneficiază exclusiv OMV.

Este bine ca Guvernul Austriei să știe că, dacă a scos sabia, declanșând un conflict economic și politic cu România, de sabie va pieri.

Sursa: CorectNews

De la Vişinescu şi Fecioru, la Koveşi şi Iohannis

Ştim cu toţii că rădăcinile istorice ale corupţiei româneşti ajung pînă în vremea dominaţiei otomane, cînd unii domnitori şi-au cumpărat tronul cu saci de galbeni, apoi şi-au stors investiţia de la nefericitul popor. Or fi în istorie adevăruri care mint şi minciuni care înalţă, însă după atîtea poveşti fantastice, cusute cu aţă albă de Iohannis, Koveşi şi gaşca sereiştilor, tot mai fantastică ni se arată realitatea: faptele au ajuns-o din urmă pe Codruţa, care a avut cu totul şi cu totul alte interese la D.N.A., adică strict de ţintit, îmbăiat, îmbălsămat şi îngropat în sute de dosare oameni care-i stăteau în cale. Ei, acum, lupoaica şi lupul nu prea mai contează în afara haitei. Încolţiţi de peste tot, sînt doar nişte javre.

Baschetbalista plagiatoare a creat un sistem torţionar în internul Justiţie şi l-a stăpînit cu sînge de călău, dar, la final, s-a aruncat singură la coş. Recentele evenimente i-au lămurit pe românii care gîndesc cu propriul cap cum s-au construit atîtea dosare politice.

Au dovedit că Koveşi si procurorii de portocală, persoane abjecte şi lipsite de scrupule, s-au constituit în grup infracţional organizat. Au dovedit că în România funcţiona un stat paralel mafiot, unde Iohannis avea triplu rol: complice marionetă şi protector al mafiei. Au dovedit că Koveşi  rostea o frază, asociată sine die cu o minciună, în ciuda probelor existente care o incriminau.

Avem de-a face cu două specimene periculoase, care ţin cu dinţii de procedurile mafiote şi de clica infectă care i-au creat şi menţinut la putere. Madam Koveşi a arestat pe cine a dorit, în buna tradiţie a Tătucului Stalin, a lui Beria şi a Anei Pauker! Cucuveaua aflată la înălţime a găinăţat toată miriştea Justiţiei şi statului de drept. Zece ani cît a fost procuror general şi şefa D.N.A. a construit, ca un psihopat, sute de dosare pentru neascultători, a „paradit” destine, a curmat viaţa şi sănătatea atîtor oameni, a ascuns dosarele criminalilor Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, dar şi ale infractorilor soţi Iohannis. O torţionară! Şi nu sînt minciuni, sînt fapte dovedite cu acte. Cu toate că acuzaţiile de corupţie curg şuvoi în dreptul lui Koveşi, individa asta, al cărui nume trebuie să stea lîngă torţionarii Vişinescu şi Fecioru, e încă în libertate. Semn că în Justiţia română şi S.R.I. mai sînt osii roase de carii.

După ce „paradea” destine şi le băga după gratii, tînăra, focoasa şi neliniştita Codruţa îşi calma poftele cu un agent S.P.P. Fosta şefă a Departamentului Relaţii Internaţionale din Parchetul General, Angela Nicolae a acordat un interviu incendiar jurnaliştilor de la site-ul „Lumea Justiţiei”, în care a oferit detalii despre relaţia avută de Koveşi cu un agent al Serviciului de Pază şi Protocol (S.P.P.), dar şi despre presiunea psihică pusă asupra ei şi a fiului său de fosta şefă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.), Laura Codruţa Koveşi, după ce aceasta o surprinsese în ipostase indecente în Indonezia. „Voia să te termine, să te dărîme, să te strivească de aşa manieră încît să nu te mai poţi ridica şi să nu mai poţi să îţi dovedeşti nevinovăţia”, a declarat procurorul Angela Nicolae, care, împreună cu fiul ei, medic, au fost aruncaţi de Koveşi în arest cu denunţători falşi. Femeia povesteşte „cum Koveşi a fost curierul care a dus în Indonezia o scrisoare semnată de Traian Băsescu, scrisoare care îl viza chiar pe fostul director general al Gelsor Nicolae Popa, care trebuia adus în România, fără procedură legală de extrădare”. Aşadar, o scrisoare de la Băsescu! Ce altă dovadă, în plus, că inventatorul robotului Koveşi şi dirijorul acestui monstru este şi el tot un monstru, încă la adăpost. Cum să nu! Doar Koveşi şi-a dat din plin concursul la „lovitura de stat din 2009”, la alegerea lui Băsescu în dauna lui Geoană. Nu că Geoană ar fi fost Ştefan cel Mare! Koveşi a contribuit decisiv la falimentarea Justiţiei, a comis sute de abuzuri, a făcut poliţie politică şi răfuieli personale, a semnat protocoalele secrete între S.R.I. şi D.N.A., a minţit că nu se întîlneşte cu politicieni, a pus bazele unui sistem ticăloşit, prin care a comis cele mai oribile fapte ale încălcării drepturilor omului, a „paradit” destine, a ştiut şi supervizat ororile de la Ploieşti şi Oradea!

Să nu uităm nenumăratele ilegalităţi şi „omenii” făcute cu securiştii şi ambasadorii „aliaţi”. Dosarele cu fraude de miliarde, ascunse, dosarele cu găinarii scoase la presă! Ce dovadă mai convingătoare decît că Werner a devenit preşedinte cu feisbucul, deşi avea dosar penal? De cînd ambasadorul unei alte ţări are voie să se amestece în treburile interne ale ţării noastre, să ajungă superstar şi să dea indicaţii cu privire la corupţie? Iată că s-au dat achitări în sute de dosare, în care oameni nevinovaţi au stat în arest, pierzîndu-şi serviciile, familiile, reputaţia! Koveşi, împreună cu cyborgul de la Cotroceni au micţionat, efectiv, pe Constituţie!

Cum interpretează Werner legile ţării şi Constituţia, din care nu pricepe o iotă, ne-a demonstrat extrem de simplu, din tolba sa cu prostii, alteţa sa Iohannis, urinînd pe hotărîrile C.C.R., nefavorabile lui şi aliaţilor. Neamuri de slugi şi trădători. Dacă oculta mondială, prin ambasadele lor de la Bucureşti, prin biroul C.I.A., în mod special, vor da ordine ca asasinii poporului român să fie liberi,  Werner şi Codruţa vor fi pictaţi în icoane, aşa cum şi colportorul trădător Mihai şi nevasta lui Ana de Bourbon dorm somnul de veci în aceeaşi încăpere cu Sfînta Filofteia. Ferească Dumnezeu! Locul lor este la coşul de gunoi al istoriei, nu în aceeaşi criptă cu o sfîntă!

Un popor dus de nas cu televizorul şi feisbucul, de astfel de lideri are parte! Aşa se întîmplă cînd crema justiţiei e un ghiveci de judecători şi procurori numiţi ca răsplată pentru serviciile aduse politrucilor. În oricare alt stat democrat din lume Koveşi şi Werner aveau deja cătuşe sau erau demult expulzaţi. Oricum, sasul are prin lume mai multe odăi încăpătoare şi luxoase şi poate fi ospitalier cu binefăcătoare sa. Geniul-patriot Eminescu îşi saluta colegii din redacţia ziarului „Timpul” cu „Trăiască Naţia Română”, Naţia Română, biata de ea, care a rezista eroic şi i-a tot votat ba pe tîmpiţi, ba pe nelegiuiţi, ba pe trădători, deşi unii stăteau pe un mal al Apei Sîmbetei, iar alţii pe celălalt mal, aruncînd destinul României în valuri. I-au votat deşi au ştiut că aleşii nici nu-i îmbracă pe români, nici nu-i hrănesc, ci îi culcă pe preş, la uşă. Partidele astea multe ca ciupercile, păpătoare de fonduri din traista românului, sînt o ciumă pentru România. Se schimbă la faţă şi se fac a-şi aminti de cetăţeni numai cînd se apropie alegerile. Cum trec, devin iar animalele care sînt, de fapt. Politica de stat e doar un terminal la care s-au cuplat partidele, D.N.A., S.R.I., S.I.E., B.N.R., C.C.R., Preşedinte.

Sursa: art-emis.ro

Dan Diaconu: “Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază.”

Dintr-un anume punct de vedere anul care a trecut a fost unul prost. Din nou am fost călcaţi în picioare, din nou valorile noastre au fost terfelite. Totul culminând cu imensa manipulare şi prostire a poporului de la referendumul pentru familia tradiţională.



Acolo am avut, din nefericire, imaginea perfectă a trădării, o trădare în care vânzătorii profesionişti fără suflet şi fără ţară şi-au dat mâna cu iudele care pozaseră în mari eroi ai neamului. Nu la mult timp după aceea, după trădarea spirituală a acestui popor, a fost executată şi trădarea fizică, prin cedarea pe gratis a resurselor noastre naturale din Marea Neagră.

Privind din acest punct de vedere am avut un an dezastruos. La 100 de ani de România Mare, trădătorii înfipţi în punctele cheie ale ţării şi-au bătut joc de noi.

Există însă şi-o rază de lumină. Peste tot în lume din ce în ce mai mulţi oameni încep să vadă realitatea şi să se trezească din hipnoza înveninată care-i ţinea într-o letargie aiuritoare. Lumea începe să înţeleagă că progresismul e o utopie la fel ca oricare alta a istoriei, că zeul-ban şi elitele din spatele său sunt minciuni, iar promisiunea într-o viaţă mai bună a fost o păcăleală crâncenă, căreia i-am picat cu toţii în mreje.

Omul actual munceşte mai mult decât oricând în istorie strict pentru a-şi asigura necesităţile de bază. Chiar dacă doar unii sunt conştienţi de tot adevărul, în timp ce alţii doar instinctiv înţeleg că nu e bine, totuşi, se văd semnele care arată că meciul nu e pierdut, că încă lumea nu a capitulat şi că începe să se închege pretutindeni o mişcare de eliberare de sub teroarea utopiei globaliste şi a „noii ordini”.

Am trecut de un an trist, dar care a avut şi câteva pâlpâiri ale unei raze de speranţă. Vă doresc un an nou în care speranţele acestuia să se confirme, un an în care să ne reîntoarcem la normalitate şi la valorile care ne-au ţinut împreună pe acest pământ.

La mulţi ani vouă, tuturor celor care de atâta amar de vreme mă citiţi! Vă doresc să aveţi parte de tot binele din lume şi de tot ceea ce vă doriţi!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu Facebook

Președintele Iohannis subminează ordinea constituțională

Decretul prezidențial de prelungire a mandatului Șefului Statului Major al Apărării, neavând la origine propunerea Guvernului, este neconstituțional și nu produce nici un fel de efecte juridice. Acesta este doar un alt act de subminare a ordinii constituționale.



Prin astfel de acte Președintele urmărește crearea unor crize constituționale care să provoace o intervenție externă în România, intervenție care să ducă la înlăturarea Guvernului legitim al țării.

În mod normal un asemenea act ar trebui să determine suspendarea imediată a numitului Klaus Iohannis și organizarea referendumului în vederea destituirii sale. Din păcate poporul român a dovedit că nu știe să își apere Constituția prin instrumentele democrației directe. De aceea suspendarea nu este o soluție realistă.

Declanșarea procedurii de trimitere în judecată a numitului Iohannis pentru înaltă trădare este, de asemenea, dificilă și nu poate fi avută în vedere decât pe termen mediu. Ea este și traumatizantă pentru conștiința publică.

În aceste condiții sesizarea CCR este inevitabilă. De la 1 Ianuarie 2019, România, un stat membru al NATO, rămâne fără șef de Mare Stat Major, prelungirea dictată de actualul Președinte al României fiind contrară ordinii publice și prin aceasta absolut nulă. Asta se întâmplă în condițiile unui climat internațional tensionat și ale unui război mondial hibrid în curs de desfășurare.

Guvernul României, în virtutea obligațiilor constituționale și convenționale care îi revin, trebuie să informeze de urgență Secretariatul General al NATO și statele aliate (în special pe Președintele SUA ca șef al statului cu care România are un parteneriat strategic) asupra situației create și totodată să adopte o OUG pentru stabilirea unui regim de interimat la conducerea armatei.

Spre a evita escaladarea crizei, cer actualului Șef al Marelui Stat Major, generalul Ciucă, să facă un gest patriotic, să își dovedească onoarea militară și să își prezinte demisia cu dată de intrare în vigoare de la 31 decembrie 2018. Rămânerea sa în funcție ulterior acestei date ar constitui o infracțiune.

Autor: Adrian Severin

Sursa: Adrian Severin Facebook

STEAUA LULUȚEI – Președintele Comisiei SRI, Claudiu Manda, dezvăluie cum distrugea destine DNA pe vremea Laurei Kovesi

“Procurorii de elită din subordinea lui Kovesi, instruiți să paradească, stabileau cine va lua dosarul… Inventau sau nu un denunțător. Acesta, sub presiunea că-i ia familia, hărțuit, lua legatura cu ținta… Făceau completurile cu judecători dispuși să răspundă comenzilor… Decizia de condamnare era deja gata. Așa și-a luat doamna Kovesi Steaua Polară”.



Apar noi dezvaluiri cutremuratoare despre felul in care Directia Nationala Anticoruptie de pe vremea Laurei Kovesi nenorocea destine, aruncand nenumarati oameni in malaxorul campului tactic. Senatorul PSD Claudiu Manda – presedintele Comisiei parlamentare de control al activitatii SRI – a facut saptamana trecuta o serie de declaratii explozive privind modul de operare al DNA.

Concret, Manda a aratat ca atunci cand paraditorii de elita ai DNA luau in vizor cate o persoana, acestia inventau uneori un denuntator, pe care il amenintau ca-i iau familia daca nu se conformeaza ordinelor. Apoi, paraditorii echipau denuntatorul cu tehnica de ascultare si il trimiteau la persoana-tinta, cu rolul de a o provoca pe aceasta sa vorbeasca despre subiecte care ulterior erau distorsionate, astfel incat procurorii anticoruptie sa insaileze acuzatii. Mascarada continua in instanta, unde dosarele DNA erau repartizate la judecatori cu dedicatie, care nu ezitau sa pronunte condamnarile cerute de parchet.

Asa si-a luat Laura Kovesi decoratiile, cum ar fi Steaua Polara, a adaugat Manda. Amintim ca decoratia Steaua Polara in grad de Comandor i-a fost oferita lui Kovesi in noiembrie 2016 de catre Anneli Lindahl Kenny, ambasadoarea Suediei la Bucuresti, in numele regelui Carl Gustaf al XVI-lea si in prezenta ambasadorului SUA Hans Klemm (click aici pentru a citi).

Iata declaratiile lui Claudiu Manda, citate de Antena 3:

„Va spun eu cum se faceau dosarele. Se faceau declaratii. Procurorii din subordinea lui Kovesi (ca cei de ‘elita’, care raspundeau la comenzi si erau instruiti sa ‘paradeasca’) stabileau cine va lua dosarul. Ulterior, se luau note informative despre persoana luata in vizor. Apoi inventau sau nu un denuntator. Acesta, sub presiunea ca-i ia familia, hartuit si cu tehnica pe el, de cele mai multe ori, lua legatura cu ‘tinta’. In felul acesta o faceau sa vorbeasca (n.r. persoana-tinta), despre ce voiau procurorii sa scrie in rechizitoriu.

Ulterior, dosarul ajungea in instanta, la judecatori. Faceau completurile cum voiau ei. Cu ce judecatori doreau, adica cei dispusi sa raspunda comenzilor. Erau alesi cei despre care se stia ca se pot baza pe ei si decizia de condamnare era deja gata. Asa si-a luat doamna Kovesi ‘Steaua Polara’, cu astfel de rechizitorii si dosare.

Autor: Valentin Busuioc

Sursa: luju.ro

Om bun – om rău!

Învățătura adâncă se face prin pilde. Ni se transmit pilde neîncetat. Doar că nu avem atenție, răbdare și minte deschisă să le primim și să învățăm din ele ce și cât ar trebui învățat.



Cele mai multe dintre pildele care ni se transmit trec pe lângă noi fără să ne atingă, fără să știm a le descoperi, fără a le întinde o mână, un gând de iluminare asupra tâlcului lor.

Uneori, când o pildă are un destinatar vast, cum ar fi sufletului colectiv al unui popor, ea este lansată în momente simbolice ale poporului respectiv pentru a avea mai mari șanse de a ajunge unde trebuie. În astfel de momente spiritul uman este mai receptiv, stratul de balast material dintre cer și pământ se subțiază.

De acest Crăciun, deci într-un moment simbolic al creștinătății, poporului român i s-a oferit o pildă prețioasă, dintre cele ce nu ar trebui lăsate să se irosească. Pilda omului bun față în față cu omul rău.

În urmă cu doi ani și jumătate, o fetiță de origine romă, Ana – Maria, lansa un apel emoționant către președintele Klaus Iohannis prin care îl implora să-i grațieze mama care zăcea de peste un an în pușcărie pentru că furase dintr-un magazin salam și cașcaval să-și hrănească copiii. S-a creat atunci un val de compasiune și solidaritate socială cu acest copil de 9 ani care a arătat că sufletul românului simplu nu și-a pierdut bunătatea și omenia care l-au ajutat să rămână mereu, de-a lungul istoriei, mai aproape de rai decât de iad.

Președintele Iohannis a șocat la momentul respectiv pe toți cei care priveau cu nădejde spre dânsul, ignorând complet rugămintea ce-i fusese adresată.  Nu doar că nu a grațiat-o pe mama Anei – Maria, dar nu a lăsat să răzbată dinspre dânsul către opinia publică niciun sentiment de duioșie, nicio explicație a refuzului de a face o faptă bună la care Constituția îi dădea dreptul. „Infractoarea” nu era nici politician, nu comisese nici fapte de corupție sau fapte cu violență, nu era nici recidivistă, deci, sub aspect exemplar, eventuala ei grațiere nu ar fi prejudiciat sub nicio formă măreața cauză a luptei anticorupție pe care domnul Iohannis o clama ca un stentor al inchiziției.

După acel moment au urmat confirmări și reconfirmări ale „calităților umane” ale președintelui, de la cinismul replicii ”a fost nevoie să moară oameni”, până la modul în care s-a declarat foarte mulțumit de DNA și de Laura Kovesi în condițiile în care presa vuia de abuzurile incalificabile ale procurorilor de elită Portocală și Onea, de încălcarea pe bandă rulantă a drepturilor fundamentale ale omului, de rușinea în care a fost aruncată justiția română de personaje funeste precum Augustin Lazăr și Livia Stanciu.

În toți acești ani de mandat prezidențial Klaus Iohannis nu și-a devoalat, însă, doar infirmitatea afectivă. El a descumpănit mulți români de bună credință, dintre cei care îi acordaseră votul, prin disprețul său ostentativ față de Constituție și de legile țării. Acolo unde CCR îi spune clar „deîndată”, președintele își ia răgaz de săptămâni, dacă nu chiar luni, pentru a se conforma. Acolo unde legea îl obligă să asigure buna funcționare a instituțiilor statului, domnul Iohannis sabotează guvernul (deci România) prin refuzul infantil de a recunoaște demisii și de a oficializa noi numiri de miniștri. Dispreț, aroganță, ciocoism, un spirit revanșard primitiv, iată ce adaugă Klaus Iohannis laturii sale de om rău: dimensiunea nelegiuirii!

Și acum să ajungem la pildă. La frumoasa pildă a acestui sfârșit de an.

Toate tușele de caricatură a președintelui, umană și profesională, au devenit parcă mai groase și mai numeroase în ultimele săptămâni. Omul parcă a luat-o complet razna  prin gafe și răbufniri! De aceea, probabil, a fost nevoie, de undeva de sus, întru aducerea minților deviate într-o matcă a normalității, de o pildă memorabilă. Iar aceasta a venit, spectaculos, prin intermediul ministrului Tudorel Toader.

Domnul Toader a arătat unei intregi țări ce înseamnă să respecți, cu rigoare și profesionalism, dar și cu bunătate umană, legea. Când o hotărâre a unei instanțe (fie ea CCR sau ÎCCJ) s-a pronunțat, ea trebuie pusă în aplicare deîndată și întocmai. „Deîndată” nu înseamnă „la buna apreciere” a unui gângav care-și ia săptămâni întregi să citească și să înțeleagă un document oficial ce, pe deasupra, afectează major și viața unor oameni. „Deîndată” înseamnă cum a procedat domnul Toader. S-a prezentat la minister vineri după amiază, la ora 16,30 (adică imediat după ce a expirat termenul de recurs la care ar fi avut dreptul DNA) special pentru a semna documentele necesare eliberării din închisoare a unor români cărora instanța le-a recunoscut acest drept.

Noi știm de Elena Udrea și de Alina Bica. Dar au mai fost și alții în situații asemănătoare. Oameni care, dacă domnul Toader nu s-ar fi grăbit să semneze deîndată ce avea domnia sa de semnat, ar fi rămas în penitenciar cine știe câte zile în plus, oricum, să-și petreacă acolo Crăciunul. Oameni care au recunoscut că, și mulțumită ministrului Toader, li s-a întâmplat o minune.

Nu-l putem suspecta pe domnul Tudorel Toader (și nici alianța PSD – ALDE) de mari simpatii sau filiații cu doamnele Udrea și Bica. Omul a fost OM nu din vreun interes obscur ci pentru că aceasta e natura lui: de om corect și de OM BUN. Pentru că ÎI PASĂ! Pentru că nu i-a fost indiferentă suferința altora.

Îl vedeți pe Klaus Iohannis sacrificându-și măcar o oră din prețiosul week-end pentru a semna niște hârtii a căror rezolvare poate fi amânată după bunul său plac? El s-a grăbit să plece spre Sibiu încă de vineri de la prânz, deși promisese solemn, în fața întregii țări, că va participa la ședința de guvern. Puțin i-a păsat de promisiune, de ordonanța de urgență, de îndatoririle sale față de români. Vacanțele și doamna Carmen, iată tot ce-l interesează!

Ce lecție! Ce contrast izbitor!

Trăim niște vremuri ale extremelor.

În capetele unora confuzia e atât de mare, ura atât de orbitoare, încât e nevoie de astfel de pilde clarificatoare pentru a se salva ce se mai poate salva.

Om bun – om rău! Să-i ai în față cu faptele și vorbele lor și să nu fii în stare să discerni.

Aproape că mi-e milă de acești compatrioți ai noștri.

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: conteledesaintgermain.ro

De ce sunt ilegale instanțele de 3 judecători?

Regula desemnării aleatorii a tuturor membrilor completurilor de judecată trebuie aplicată conform legii și bunului simț atât în privința celor de 5 judecători, cât și a celor de 3 judecători.



Câmpul tactic inițiat și aplicat în Justiție de către SRI, avându-l pe post de cap de berbec pe generalul Dumitru Dumbravă, a acționat însă asupra tuturor completurilor. Și de 5, și de 3. De aceea, nodul gordian trebuie tăiat temeinic de sus până jos.

S-a stabilit fără dubiu și în mod definitiv că a fost ilegal modul în care s-au desemnat completurile de 5, întrucât nu toți judecătorii au fost aleși în mod aleatoriu. Ca atare, procesele pot fi reluate la solicitarea celor interesați. Dar, în prealabil, ele trebuie anulate. Tocmai de aceea am asistat zilele trecute la câteva spectaculoase puneri în libertate a unor persoane cu mare notorietate, urmând ca procesele acestora să fie reluate și administrate de câtre noi completuri. Dar tot nu este echitabil și conform legii ceea ce se întâmplă.

Atrag atenția asupra faptului că nu beneficiază de acest drept al unui proces reluat în condiții echitabile, decât cei care sesizează instanța în termen de 30 de zile de la data condamnării motivate. Dar ceilalți? Ce se întâmplă cu ceilalți, care au fost condamnați cu mai mult vreme în urmă? Aceștia nu au dreptul la un proces echitabil? Zilele trecute, Dan Șova a părăsit penitenciarul urmând ca procesul său să fie rejudecat. Dar în același penitenciar, în urma sa, a rămas fostul senator Marius Isăilă, numai și numai fiindcă de la condamnarea motivată a acestuia au trecut mai mult de 30 de zile. Exemple de acest fel sunt nenumărate și ele demonstrează că, în continuare, așa cum este administrată Justiția, ea nu poate genera un sentiment de încredere al cetățenilor.

Dacă completurile de 5, care nu sunt alcătuite integral în mod aleatoriu, respectiv prin tragere la sorți, sunt ilegale, cum ar putea să fie legale completurile de 3 judecători, dacă nici acestea nu sunt compuse integral în mod aleatoriu? În ceea ce privește compoziția completului de 3 judecători, Livia Stanciu mai întâi și apoi Cristina Tarcea, în calitatea acestora de președinte succesiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au stabilit ca doi dintre judecători să fie trași la sorți, în timp ce un alt treilea, care urma să conducă completul, să fie desemnat la propunerea președintelui Secției penale. Despre ce compunere aleatorie ar mai putea fi vorba în aceste condiții? Este limpede că judecătorul desemnat alfel decât prin tragere la sorți, respectiv de către un magistrat aflat la conducerea instanței, va fi dependent de cel care l-a desemnat.

Desemnarea judecătorilor prin compunerea completurilor integral prin tragere la sorți este o problemă jurisdicțională. În consecință, ea trebuie rezolvată conform unei proceduri legale, care asigură și garantează independența și imparțialitatea judecătorilor. În contradicție cu acest principiu pe care tocmai l-am enunțat, numirile făcute arbitrar de către șefii de secții încalcă legea, creează premizele unui proces inechitabil și plasează cauza în afara oricărui control judiciar.

Dar să mergem la originea fărădelegii. În momentul în care, din motive politice, ținând de nevoia de dominare a sistemului judiciar de către sistemul politic prin intermediul Serviciului Român de Informații, s-a decis crearea unui „câmp tactic”, prin care țintele penale să poată fi urmărite pe tot parcursul anchetelor și dezbaterilor din instanțele judecătorești, este evident că SRI și-a deschis umbrela atât asupra proceselor care necesitau un complet de 5 judecători, cât și asupra proceselor mult mai numeroase, judecate în completuri de 3 judecători.

La fel cum un complet de 5 judecători este, așa cum, în fine, s-a stabilit, ilegal în măsura în care doar patru din cei cinci au fost aleși aleatoriu, și un complet de 3 judecători este la fel de ilegal, dacă unul din cei trei este desemnat de către președintele Secției penale.

Consecința este una singură. Mai devreme sau mai târziu, dar în niciun caz niciodată, și aceste completuri de 3 vor fi declarate ilegale. Și oricât de dureros și de stresant ar fi pentru instanțele de judecată, ele vor trebui să răspundă tuturor cererilor, indiferent cât de numeroase vor fi ele, și să declare nule, firește, la cerera celor interesați, procesele judecate de trei magistrați, în condițiile în care numai doi dintre aceștia au fost desemnați în mod aleatoriu, și să asigure rejudecarea în condiți echitabile a tuturor cauzelor.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: sroscas.ro

Toader anunţă că i-a trimis şefului statului cererea de revocare din funcţie a procurorului general

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a anunţat, joi seara, că i-a trimis preşedintelui Klaus Iohannis cererea de revocarea din funcţie a procurorului general şi solicitările privind numirea în funcţii de conducere a alţi cinci procurori, între care Adina Florea.



Tudorel Toader a scris, joi seara, pe Facebook, că a transmis către preşedintele României solicitarea de revocare din funcţie a procurorului general.

“Am transmis către preşedintele României şi următoarele solicitări de numire în funcţiile conducere: 1. Elena Giorgiana Hosu – procuror şef adjunct DIICOT; 2. Antonia-Eleonora Constantin – procuror şef al Secţiei Judiciare din cadrul PICCJ; 3. Iuliana Nedelcu – procuror şef adjunct al Secţiei Judiciare din cadrul PICCJ; 4.Florena-Esther Sterschi – procuror şef al Secţiei de resurse umane şi documentare din cadrul PICCJ; 5. Adina Florea – procuror şef al DNA! Exprimăm şi speranţa faptului că preşdintele va reciti atât art. 132 din Constituţie cât şi Decizia CCR nr 358/ 2018!, a mai scris ministrul Justiţiei.

Articolul 132 din Constituţie se referă la Statutul procurorilor şi prevede că “(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. (2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”.

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a confirmat, joi dimineaţă, că trimite la Cotroceni cererea de revocare din funcţie a procurorului general, Augustin Lazăr, precum şi propunerea de numire a Adinei Florea la şefia DNA, pe care preşedintele Klaus Iohannis a respins-o.

Preşedintele Klaus Iohannis a respins în 21 noiembrie numirea Adinei Florea la conducerea DNA. De asemenea, şeful statului a respins alte patru numiri pentru funcţii de conducere în Parchetul ICCJ şi la DIICOT. În toate cele cinci cazuri, preşedintele a considerat că nu sunt întrunite condiţiile de legalitate.

Procurorul general, Augustin Lazăr, consideră că demersul ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, de a continua procedura de revocare a sa ignoră cadrul legal şi recomandările instituţiilor europene referitoare la acest subiect. În opinia lui Augustin Lazăr, demersul ministrului justiţiei, cu conţinut strict politic, este de natură să afecteze încrederea publică în capacitatea instituţiei de a-şi îndeplini rolul constituţional.

”Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), domnul Augustin Lazăr, consideră că anunţul public al ministrului Justiţiei referitor la continuarea procedurii de revocare  ignoră cadrul legal şi recomandările instituţiilor europene referitoare la acest subiect. Astfel, exprimarea nejuridică privind pretinsa «tragere de timp» are ca scop  dezinformarea opiniei publice în legătură cu procedura legală de verificare de către instanţa de contencios a «evaluării» procurorului general, efectuată cu depăşirea atribuţiilor legale ale ministrului justiţiei, precum şi a legalităţii documentului intitulat «Raport de evaluare»”, se arăta într-un punct de vedere transmis de Ministerul Public.

În comunicat se amintea că art. 39 alin. (1) şi alin. (3) teza a IV-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor stabileşte că “evaluarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (…) se face de o comisie compusă din procurori, membri aleşi ai Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu grad cel puţin de tribunal, desemnaţi de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii”.

Totodată, procurorul general al PÎCCJ a atras atenţia că demersul ministrului Justiţiei ignoră recomandarile GRECO, ale Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), precum si ale Raportului MCV, care cer stoparea acţiunilor care afectează statul de drept şi implementarea recomandărilor indicate.

Sursa: romanialibera.ro