C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Ipocrizie

Credeați că sclavia a fost abolită? În Libia se face comerț cu sclavi africani. Mulțumim, Hillary Clinton.

Hillary Clinton se face vinovată pentru africanii de culoare vânduți în piețele de sclavi din Libia. Nu veți afla prea multe despre acest lucru de la știri și nici de la vreun renumit analist pe probleme externe, așă că dați-mi voie să vă lămuresc.



Înregistrări din Libia difuzate recent de CNN, au arătat cum tineri din Africa Subsahariană sunt licitați ca muncitori agricoli în piețele de sclavi.

Și cum am ajuns în această situație? Așa cum a raportat BBC acum câteva luni, “Libia a fost aruncată în haos de când forțele susținute de NATO l-au înlăturat pe Col. Muammar Gaddafi în octombrie 2011.”

Și cine era în spatele răsturnării? Nimeni altcineva decât Hillary Clinton, la vremea aceea secretar de stat.

Sub președintele George W. Bush în 2003, Statele Unite au negociat un acord cu puternicul lider libian Gaddafi. Conform acordului, Gaddafi trebuia să renunțe la armele de distrugere în masă în mod pașnic, iar SUA nu vor încerca să-l îndepărteze de la putere.

Părea o afacere bună la vremea respectivă, dar administrația Obama nu s-a ținut de ea. În schimb, într-o operațiune având-o pe Hillary Clinton ca vârf de lance, Statele Unite au mers și l-au răsturnat oricum. Răsturnarea s-a dovedit a fi un dezastru. Libia a explodat în haos și război civil, iar refugiații au invadat Europa, destabilizând guvernele în zonă. Dar, la vremea aceea, Clinton a crezut că a fost un mare triumf: “Am venit, am văzut, a murit”, a glumit ea despre răsturnarea lui Gadhafi, iar consilierul Sidney Blumenthal a încurajat-o să-și prezinte ”strategia de succes” ca dovadă a aptitudinii sale pentru cel mai înalt birou din țară. Este surprinzător cum de Clinton a obținut acordul pentru dezlănțuirea acestui dezastru, un eșec umanitar și strategic de ordinul întâi. (Și, bineînțeles, prejudiciul încă se rostogolește: cât de posibil mai poate fi ca liderul Coreei de Nord, Kim Jong Un, să renunțe la armele sale nucleare după ce a văzut lipsa de valoare a promisiunilor Statelor Unite față de Gadhafi?) În timpul scurtului său mandat în funcția de primar democrat, fostul senator James Webb a evidențiat problema, spunând că America “a scos la iveală o serie de angajamente de natură tribală. Acum nu se poate ajunge la aeroportul din Tripoli, cu atât mai puțin la Benghazi”. Dar, pe măsură ce dezastrul din Libia continuă să se desfășoare, rolul lui Clinton în problemă captează din ce în ce mai puțin atenția. Poate că subiectul este îngropat sub celelalte dezastre ale lui Clinton / Obama din Orientul Mijlociu. Un astfel de exemplu ar fi problema siriană prost degizată pe care Fred Hiatt a numit-o în Washinton Post “dezastrul umanitar și cultural de proporții al epocii”. Vă mai amintiți de “linia roșie” a președintelui Obama pe care a încălcat-o Siria, și de care același Obama nu a ținut cont? Acest lucru a condus la valuri destabilizatoare de refugiați care ajungeau și în Europa.

Și, bineînțeles, mai e și politica cu privire la Yemen, despre care Obama se lăuda ca fiind un model de urmat pentru războiul împotriva terorismului. Dar acum Yemenul distrus de război este un alt exemplu de dezastru umanitar.  Totuși, starea din Libia este ceva aparte. În Siria și Yemen, cel puțin situația era deja rea. Înainte ca Hillary Clinton să se implice, Libia a fost relativ stabilă și nu reprezenta nici o amenințare strategică pentru Statele Unite sau aliații săi. Acum este o oroare, cu oameni care sunt vânduți la propriu în piețele de sclavi. În campania prezidențială din 2012, vicepreședintele Biden a spus unui grup de afro-americani că Republicanii ”vă vor pune pe toți din nou în lanțuri”. Dar s-a dovedit că au fost politicile lui Clinton cele care au dus la vânzarea de negri. Având în vedere că unii consideră că Hillary va mai candida și la alegerile din 2020, este important să se cunoască acest lucru.

Autor: Glenn Harlan Reynolds, profesor de drept al Universității din Tennesseen și contributor la USA Today

Sursa: USA Today

Traducerea: Tudor Hociung

Profilul unui terorist

Știți cum se construiește motivația unui terorist?
I se întâmplă ceva rău în viață care-i declanșează un irepresibil sentiment al nedreptății. Sub presiunea durerii, frustrării, neputinței de a îndrepta lucrurile, prima supapă care-i cedează și care-i dă aerul necesar unei respirații în plus este cea a răzbunării.



Cei mai mulți loviți sever de soartă găsesc refugiu în credință și în Dumnezeu. Viitorul terorist și-l fixează pe Dumnezeu ca țintă a răzbunării sale eliberatoare.

Dar cum te poți răzbuna pe Dumnezeu, cel abstract, cel fără trup, cel atotputernic? Lovind în cei care-l iubesc și pe care-i iubește.

Teroriști urăsc personificat dar ucid în orb. Scopul lor nu este să facă dreptate ci să genereze durere. De aceea nu caută vinovați individuali ci grupuri pe care să le transforme în hecatombe. Așa, cred ei, urletul suferinței pe care o produc va fi mai mare și răzbunarea lor mai împlinită.

Unii aleg drept țintă grupuri religioase, alții grupuri etnice, alții grupuri profesionale, după cum își reprezintă fiecare sursa suferinței sale de neîndurat.

Ieri, un astfel de bolnav de ură (vorbitor de română, din păcate, în gura căruia nu puțini români se uită), a jubilat la aflarea știrii că o mamă care-și plimba copilul de 1 an în cărucior, a fost ucisă pe  trecerea de pietoni de un șofer iresponsabil. Femeia respectivă nu-i fusese nici iubită care să-l fi inșelat nici orice altceva care să-i fi făcut, vreodată, vreun rău. Păcatul ei decurgea din profesie: era jandarm. Iar omul nostru avea ceva cu jandarmii.

Evident că respectivul individ nu merită prea multă atenție. El este un eșuat a cărui rațiune, câtă o fi fost, s-a „sublimat” în ură și răzbunare. Sunt pline spitalele de bolnavi psihici care se cred salvatori ai nației.

Dacă scriu aceste rânduri este pentru că individul nostru nu a fost încă internat la balamuc ci este lăsat să umble liber pe străzi, mai mult chiar, să mobilizeze și pe alții ca el pe care să-i împingă la luptă, la „jihad”.

Avem în față profilul unui terorist. A fost întâi protestatar civic pașnic, apoi protestatar violent, aruncător de borduri și pungi cu fecale, după care a hăituit și a hărțuit demnitari (doctorul Bacalbașa, Valer Dornean) și a amenințat populația ostilă lui cu o revoluție sângeroasă. Omul se apropie, încet dar sigur, de ideea soluției finale. Nu se lega el cu lanțuri de stâlpi agitând într-o mână o sticlă cu benzină iar în cealaltă mână o brichetă? De-aici până la cocktailuri Molotov și arme de foc  credeți că e mai mult decât un mic, un foarte mic pas?

Jubilarea în fața celei mai impresionante și nedrepte morți, cea a unei mame nevinovate purtând un sugar alături, arată cât de mult a deviat mișcarea #rezist din România spre abominabilele extremisme fasciste, spre modelul intoleranței teroriste.

Aș vrea să văd cum ideologii modelului sorosist de reformare a societății contemporane se disociază de astfel de derapaje, cum repudiază, ca armă într-o lume pretins democratică, animalizarea, bestializarea celor mai slabi de înger. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă!

Știți de la ce idoli de lut își trag acești descreierați seva? De la Monica Macovei, de la Gabriel Liiceanu, de la Andreea Pora. Și lista ar putea continua, dar la ce bun?!

Decât să ne înveninăm pomenindu-i, mai bine să păstrăm un moment de reculegere în memoria tinerei jandarmerițe și să ne rugăm pentru salvarea vieții copilașului ei.

Măcar atât!

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: Conteledesaintgermain

REVOLTĂ DUPĂ MIZERIA MCV

Judecatoarea Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea acuza: “Comisia Europeana ascunde sub pres abuzurile impotriva romanilor facute de o justitie care s-a subordonat serviciilor secrete… Raportul MCV este scris cu o atata rea credinta si dispret fata de respectarea normelor democratice si drepturilor omului incat pe orice cetatean care a avut contact cu justitia stramba a ultimilor ani nu poate decat sa il ingretoseze total si sa il revolte absolut.”



Judecatoarea Florica Roman (foto) de la Curtea de Apel Oradea, victima unor abuzuri infioratoare comise de DNA intr-un dosar pe care procurorii anticoruptie i l-au fabricat si pe care tot procurorii anticoruptie i l-au inchis, se revolta dupa mizerabilul raport MCV fabricat de Comisia Europena, care practic cere actualei coalitii de guvernare sa blocheze orice reforma in sistemul judiciar astfel incat Justitia sa ramana in continuare sub controlul serviciilor secrete si sa fie condusa de personaje care au girat nenumarate incalcari ale drepturilor omului. Florica Roman acuza ca prin ultimul raport MCV, Comisia Europeana nu face altceva decat sa ascunda sub pres abuzurile comise impotriva romanilor de o Justitie subordonata serviciilor de informatii.

Intr-o analiza intitulata “Raportul MCV pe 2018 este dovada dispretului birocratilor bruxelezi fata de abuzurile evidente din Justitia romaneasca”, postata pe site-ul propriu floricaroman.wordpress.com, judecatoarea de la Curtea de Apel Oradea arata ca raportul MCV este scris cu atat de multa rea credinta si cu atat de mult dispret la adresa normelor democratice si a respectariii drepturilor omului incat ingretoseaza si revolta orice persoana care a avut de-a face cu Justitia stramba din ultimii ani. Roman catalogheaza raportul MCV drept o rusine pentru Comisia Europeana, fiind o batjocura adusa oamenilor din sistemul judiciar si celor din afara Justitiei.

Iata analiza judecatoarei Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea:

“Raportul MCV pe 2018 este dovada dispretului birocratilor bruxelezi fata de abuzurile evidente din Justitia romaneasca

Raportul MCV publicat de Comisia Europeana pe data de 13.10.2018, privind ‘progresele’ din justitia romaneasca, este scris cu o atata rea credinta si dispret fata de respectarea normelor democratice si drepturilor omului in Romania incat pe orice cetatean care a avut contact cu justitia stramba a ultimilor ani nu poate decat sa il ingretoseze total si sa il revolte absolut.

Contrar sustinerilor unor politicieni romani ca acesti birocrati nealesi de nimeni ar fi ‘dezinformati’ ori ca nu cunosc realitatea din Romania, cuprinsul Raportului MCV demonstreaza vadita rea credinta a acestora, fiind o batjocura adusa oamenilor din justitie sau din afara ei care ii cunosc mecanismele, sunt de buna credinta si mai cred intr-o justitie impartiala si dreapta pentru toti romanii.

Toate criticile formulate cu privire la CSM, Inspectia Judiciara, infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, intruziunea nelegala si dovedita a serviciilor secrete in justitie, dreptul cetatenilor de a critica abuzurile cu care iau contact in actul de justitie, numirile in functiile de conducere atat in parchete cat si in instante, sunt nu doar nefondate, iar unele vadit nedocumentate, dar sunt de-a dreptul tendentioase, frizand evidenta.

Chiar fara studii juridice, orice persoana de buna credinta si interesata de cunoasterea adevarului poate desfiinta aproape fiecare critica din raport printr-o simpla informare si documentare pe internet. Zilele urmatoare voi scrie punctual despre aberatiile pe care acest raport le contine.

Comisia Europeana sustine prin raportul MCV, in esenta, ca justitia cum a functionat pana in 2018 a fost intr-un ‘progres’ extraordinar, laudabil, o justitie functionala, demna de un stat membru al Uniunii Europene, dar ca, dintr-o data, absolut tot ce s-a modificat in legile justitiei si incearca sa se modifice in codurile penale este un ‘regres’ al sistemului judiciar, un atac la independenta justitiei, la statul de drept, motiv pentru care orice modificari trebuie imediat sa inceteze.

Comisia Europeana ascunde sub pres, in spatele unui limbaj de lemn si a unor sloganuri parca inspirate din comunism, mizeria si abuzurile impotriva romanilor facute de o justitie care s-a subordonat serviciilor secrete, dar care se plange Europei ca i se incalca independenta daca Parlamentul a legiferat sa i se ia bocancul serviciilor de pe grumaz.

Toate mizeriile facute de justitie in ultimii ani, cetatenii carora li s-au incalcat dreptul la aparare si la viata privata prin scurgerea in presa a unor interceptari cu scopul de a-i umili si dezarma, anchetele care au abuzat de catuse, prezentarea publica a celor anchetati ca fiind vinovati, terfelirea celor cercetati in presa cu concursul larg al anchetatorilor si institutiilor care ar fi trebuit sa se sesizeze si sa interzica astfel de practici, toate au incalcat grav prezumtia de nevinovatieCulmea este ca MCV-ul, in timp ce tace cu privire la aceste abuzuri evidente, critica Romania ca nu a implementat inca directiva europeana privind tocmai prezumtia de nevinovatie.

Ignorarea completa si totala a abuzurilor facute de justitie in ultimii ani este, de fapt, tema principala a raportului MCV.

Societatea romaneasca este, in anul centenarului, extrem de scindata, principala cauza fiind modul cum functioneaza justitia, abuzurile petrecute in ultimii ani si rezistenta din interiorul sistemului de a aduce justitia cu adevarat la standarde moderne democratice.

De o parte, exista o serie de politicieni, magistrati, organizatii neguvernamentale si jurnalisti care sustin ca nimic nu trebuie schimbat in justitie pentru ca aceasta functioneaza foarte bine, ca nu exista abuzuri decat izolate pe care tot justitia trebuie sa le gestioneze.

De cealalta parte, sunt cei care expun abuzurile, sunt scandalizati de ele, cred ca nici un abuz nu este tolerabil si daca s-a intamplat vreun abuz, magistratii trebuie sa raspunda pentru el. Tot in acest grup sunt si cei care sustin ca justitia trebuie sa fie libera de orice influenta a serviciilor de informatii.

Intre cele doua tabere este o falie imensa pe care ultimul raport MCV tocmai a largit-o.

Raportul ignora complet abuzurile si sustine neconditionat tabara din Romania care pana acum a incitat si instigat la ele. Aceeasi tabara acum ignora total abuzurile sau face referire la ele folosind conditionalul optativ, de genul ‘ar fi’ or ‘pretinsele’ abuzuri.

In loc ca Uniunea Europeana, prin puterea si influenta care o detine, sa faca demersuri pentru reconcilierea celor doua tabere, a ales cu acest raport sa largeasca falia si sa radicalizeze cele doua tabere.

Cei a caror pozitie este sustinuta de raport vor fi si mai radicali, vor ignora si mai abitir abuzurile si le vor incuraja, sprijinindu-se pe pozitia Uniunii Europene si pe continutul raportului MCV.

In acelasi timp, cei preocupati de abuzuri sau care au suferit abuzuri se vor radicaliza la randul lor, condamnand, argumentat de altfel, ipocrizia birocratilor Comisiei Europene si orbirea acestora fata de abuzurile din Romania, prin aceasta atitudine respectivii birocrati demonstrand ca nu le pasa nici de drepturile romanilor si nici de principiile in jurul carora Uniunea Europeana s-a format: demnitatea umana, cu drepturile si libertatile individuale, respectul fata de lege, egalitate in fata legi.

Efectul acestei atitudini obtuze si sfidatoare a birocratiei bruxeleze fata de nerespectarea drepturilor omului in Romania va fi alimentarea curentului eurosceptic ori incurajarea unor pozitii chiar mai radicale.

Pe scurt, ultimul raport MCV arata nu doar cat de paralela si oarba este birocratia de la Bruxelles cu ce se intampla in Romania, dar chiar naste suspiciuni rezonabile ca agenda UE este straina si chiar divergenta de cea a cetatenilor romani.

Ca judecator ma simt ofensata de aberatiile din acest raport, motiv pentru care le voi desfiinta in perioada ce urmeaza.

Acest raport este o rusine pentru Comisia Europeana care pretinde ca apara valorile fundamentale pe care s-a construit Uniunea Europeana”.

Autor: George Tarata

Sursa: Luju

MACOVEI-DECLARAȚII HALUCINANTE: ANGAJĂRILE LA DNA, PE BAZĂ DE ”LIMBAJ AL TRUPULUI”

Europarlamentarul Monica Macovei a oferit explicații năucitoare siteului german Deutsche Welle, într-un interviu, legate de necesitatea angajării procurorilor la DNA prin interviu și nu prin concurs.



În opinia sa, bunăoară, concursurile riscă să fie aranjate, pe cînd metoda studierii ochilor candidaților nu dă greș.

Cu procurorii la psiholog

”Pentru a lucra la DNA îți trebuie niște calități deosebite. Nu orice procuror poate. Trebuie să știi spălare de bani, trebuie să știi circuitele financiare, la fel evaziune fiscală. Trebuie să ai experiență. Acum avem procurori cu experiență. La început aveam mai puțini, în 2005, dar acum avem. Toate dosarele cu fraude pe fonduri europene sunt acolo – iarăși, se ocupă procurori cu experiență.

Iar angajările trebuie făcute pe bază de interviu. Vezi candidatul, te uiți în ochii persoanei, îi vezi limbajul trupului, îi asculți răspunsurile, tăria, puterea, integritatea. Toate se măsoară. Chiar și cu ajutorul unui psiholog, dacă nu te descurci singur. E altceva decât un concurs. La noi, concursurile au devenit un mod de a te instala definitiv pe un post fără să ai nici un fel de calitate. S-ar putea să fie date bilețele cu soluții. Nu am cum să nu îmi imaginez că PSD și ALDE nu își vor băga niște oameni acolo. Prin concurs. Pe noile criterii” mai spune fostul ministru al Justiției.

Sursa: Inpolitics

Vicele Biden îi dădea săptămânal ordine lui Poroshenko. „Demite-l pe procurorul general, că altfel nu vin banii”. Şi procurorul a fost demis. Din seria: ANTIMODELE şi CORUPŢIA UCIDE!

[Evident, fără nicio legătură ce cele de mai jos, fiul lui Jo Biden, Robert „Hunter” Biden a ajuns în în comitetul director al Burisma, devenită peste noapte cea mai importantă companiei particulară de prospectare şi exploatare a petrolului şi gazelor din Ucraina, firmă cu sediul în Limasol (Cipru) şi răsfăţata regimului ucrainean.

Alături de Biden jr, în comitet mai este un american, Devon Archer, întâmplător, dar cu totul întâmplător, partener cu Biden jr în alte firme din SUA. Interesant iarăşi, din perspectiva corupţiei care îl îngrijora pe Biden bătrânul, Burisma a fost deţinută de Mykola Zlochevskyi, acuzat de corupţie, şi a fost trecută prin mai multe off-shore-uri pentru a ajunge în proprietatea oligarhului Igor Kolomoisky, acuzat de crime de război înfăptuite de armata sa privată în Donbas.]

Iată ce a povestit Jo Biden în timpul unei întâlniri de la US Council on Foreign Relations:

M-am uitat la ei şi le-am spus: Plec în şase ore. Dacă procurorul general nu este concediat, nu primiţi niciun ban. Cei cu care vorbea erau Poroshenko şi Arseny Yatsenyuk în poziţie de drepţi.

Ei bine, – a continuat el – ticălosul (râsete), a fost concediat.

Povestea se referă la perioada martie 2016, când Biden a folosit promsiunea USA a unui al treilea împrumut pentru a pune presiune pe Kiev.  Pe 29 martie, procurorul general, Viktor Shokin, puternic contestat de stradă,  era demis de către parlament.

Dar mai sunt şi altele. În cartea Promise Me, Dad: A Year of Hope, Hardship and Purpose, publicată în noiembrie 2017, fostul vicepreşedinte povesteşte cum i-a cerut fostului preşedinte Yanukovich să demisioneze.  De asemenea, pretinde că i-a comandat lui Poroshenko fiecare pas al noii administraţii şi că „era la telefon fie cu Poroshenko, sau cu Yatseniuk, chiar cu amândoi aproape în fiecare săptămână.

Tot el vorbeşte despre cât timp a consumat la telefon pentru a avea grijă ca partenerii europeni „de la Hollande (fost preşedinte al Franţei) la Renzi (fost prim-ministru al Italiei) să accepte sancţiunile împotriva Rusiei”.

Antimodele: pentru că America a fost şi, pentru mulţi, încă mai este un model. Scriu despre ea tocmai pentru a-i arăta adevărata faţă: antimodel. Şi nu pentru a-i îndreptăţi pe alţii.

Corupţia ucide: folosesc formula rezistenţilor la modul cel mai serios pentru a arăta cum ucide ea cu adevărat. Evenimentele de pe Maidan pregătite de către americani – după cum reiese chiar din convoririle telefonice necontestate şi prezentate până şi de BBC; luptele cu partea de est, rusofonă/rusofilă, a Ucrainei odonată, organizată, finanţată şi dotată cu armament de către americani.

Sursa: solidaritateeuropeana.wordpress.com

Generalul Dumitru Iliescu: ”Nu vă este rușine, domnule ambasador Cord Meier-Klodt? Sunteți ipocrit și reprobabil!” (Episodul 3)

Va spuneam, in postarea anterioara, ca trebuie sa luptam cu toate fortele impotriva coruptiei, iar cei corupti sa mearga acolo unde isi merita locul. Dar nu este suficient. Trebuie sa analizam si cauzele coruptiei, si cine o dezvolta si o sustine. In primul episod am vorbit despre coruptia din Franta si despre cum marile companii franceze au exportat coruptia in Romania. Astazi voi prezenta fapte de coruptie deosebit de grave din Germania.



Cand am vazut documentarul primit de la un prieten am ramas blocat. Cunosteam si eu multe aspecte referitoare la coruptia din acesta tara, dar situatia este cu mult mai grava decat mi-as fi imaginat vreodata. Doua lucruri mi-au venit in minte cand am vazut la ce nivel a ajuns coruptia in acest stat federal. M-am rugat la Dumnezeu sa ne mentina cel mult in acest stadiu al coruptiei, la noi ea fiind in stare incipienta, vis-a-vis de ce se intampla la ei, in Germania.

Iar al doilea lucru a fost sa ma intreb cum de nu ii este rusine, acestui impertinent de ambasador, sa ne dea TOCMAI EL lectii de lupta impotriva coruptiei, cand la ei coruptia a atins cote deosebit de alarmante, pe care pana acum nici nu puteam sa mi le imaginez.

Am inceput sa prezint faptele de coruptie din Franta cu dosarul fostului presedinte Nicolas Sarkozy. Si acum voi incepe, la fel, dar cu dosarul fostului presedinte al Germaniei Christian Wulff, care a fost obligat sa demisioneze, in 2012, ca urmare a acuzatiilor de coruptie si trafic de influenta, formulate de procuratura din Hanovra in actul prin care a solicitat Bundstagului ridicarea imunitatii lui pentru a permite o ancheta judiciara impotriva sa. Odata cu acesta a fost cercetat pentru aceleasi fapte si purtatorul sau de cuvant, caruia procuratura i-a facut si o perchezitie domiciliara. Nu cred ca ati uitat nici de cazul fostului cancelar Helmut Koll, care a acceptat sa plateasca 300.000 de marci (150.000 de euro) pentru a pune capat procesului aflat pe rolul Tribunalului din Bonn si de a scapa de acuzatia ca a primit de la cineva o geanta cu 400.000 de marci (200.000 de euro).

O ancheta oficiala care viza actiuni de mituire pentru promovarea produselor in diverse tari de catre 4 giganti auto, a scos la iveala lucruri mult mai grave si anume ca Volkswagen, BMW, Daimler – toate trei din Germania – impreuna cu Audi si Porsche, construisera un cartel tehnologic, care a functionat in peste 20 de ani si care in cadrul unor intalniri secrete periodice stabileau standardele tehnice, preturile, segmentele de piata, actiunile de dumping si multe altele, in detrimentul celorlalti competitori, elaborand si documente prin care parafau intelegerile. Ca si in Franta aceste actiuni ilegale nu au aparut recent, ci au deja o istorie. Cred ca va amintiti domnule CORD MEIER-KLODT, ambasador al Republicii Federale Germania in Romania, despre implicarea in fapte ilegale deosebit de grave, inclusiv de coruptie, provocand pagube enorme clientilor, prin vanzarea de credite ipotecare, dar si noua tuturor prin contributia directa la criza financiara internationala, a titanicei Deutsche Bank. In final aceasta a fost obligata de catre Departamentul American de Justitie sa plateasca 7,2 miliarde de dolari, desi initial i se imputasera 14 miliarde de dolari, pentru a se renunta la o lista interminabila de acuzatii. Si nu este singurul caz in care aceasta banca a fost amendata cu sume foarte mari de bani pentru actiuni dolosive.

Printre cazurile cele mai mari de coruptie din Germania se numara si vanzarea de actiuni Daimler Benz AG, pe multe miliarde, de catre concernul Flick, afacere in care s-au dat mita numeroase milioane, sub forma unor donatii, mai multor partide si politicieni pentru obtinerea de derogari fiscale. Modalitatile prin care se mituiau decidentii politici, cei admimistrativi, specialistii, erau multiple, de la sume mai mici sau mai mari de bani, asa cum au procedat si producatorii germani de simulatoare cardiace, care au mituit medicii sa prescrie anumite produse, la organizarea de excursii si petreceri cu prostituate, ca in cazul Volkswagen. Se cunoaste foarte bine ca Siemens si Daimler au castigat contracte, in diverse tari, dand mita sume enorme, iar cand au fost puse sub acuzare pentru aceste fapte, a trebuit sa plateasca amenzi de sute de milioane de dolari. In urma unor investigatii derulate de organele judiciare din Grecia, a reiesit ca Siemens a dat 70 de milioane de euro ca mita oficialilor greci pentru semnarea de contracte favorabile. In urma anchetelor derulate impotriva colosului german a reiesit si faptul ca acesta isi constituia anual un buget pentru mita de 40-50 milioane de dolari.

Autoritatile americane au obligat si ele gigantul industrial Siemens, care a recunoscut ca a folosit un sistem extins de mite pentru a-si atinge tintele de afaceri, la plata a 1,3 miliarde de dolari, costurile totale pentru companie ridicandu-se la 2, 5 miliarde de euro. Compania germana a fost acuzata ca a platit ca mita 1,4 miliarde de dolari oficialilor guvernamentali din Europa, Asia, Africa, America de Sud si Orientul Mijlociu, pentru semnarea contractelor cu partenerii din aceste zone. Asemenea masuri s-au luat si impotriva altor companii germane printre care Rheinmetall si producatorul de echipamente sportive Adidas.

Va este cunoscut si cazul EADS, inclusiv acuzatiile de dare si luare de mita in Romania, dar aceasta speta o voi aborda mai pe larg intr-o postare viitoare. Acum o sa va dati seama de ce apara cu atata indarjire acesti ambasadori statul paralel. Ati vazut vreo ancheta finalizata in care este acuzata o mare companie straina? Nu o sa vedeti! Marile companii aloca sume imense de bani cu care mituiesc oficialii straini si cei autohtoni ca sa nu se finalizeze asemenea anchete. Voi aborda si acest aspect in viitor. Lista cu asemenea aspecte este lunga si ar putea continua cu foarte multe exemple, dar nu pot sa le prezint pe toate intr-o singura postare. Ca sa va dati seama ce amploare a luat acest fenomen in Germania am sa va spun ca, intr-un singur an, ofiterii Biroului Federal de Combatere a Criminalitatii (Bundeskriminalamt-BKA), au descoperit 46795 de cazuri de coruptie, care dupa opinia lor nu reprezinta nici 10% din totalul faptelor de acest gen. Daca comparam aceasta situatie cu cea realizata cu patru ani in urma cand s-au descoperit doar 9554 fapte de coruptie (de cinci ori mai putine) ne dam seama care este evolutia acestui fenomen in Germania! Si oficialii lor vin sa ne dea noua lectii de moralitate si de actiune impotriva coruptiei. Cei mai corupti din Europa vin si ne acuza pe noi de coruptie! NU VA ESTE RUSINE, DOMNULE AMBASADOR CORD MEIER-KLODT??? SUNTETI IPOCRIT SI REPROBABIL!!!

Autor: Dumitru Iliescu

Sursa: Dumitru Iliescu

Români împotriva României

Sincer, eu am obosit să tot aud despre campanii împotriva României, duse în presa străină. De la venirea la Cotroceni a lui traian băsescu, și înlocuirea lui Buzura cu Patapipi, la ICR (devenit sucursală a SIE), aceste campanii au căpătat o virulență incredibilă, dintr-un motiv foarte simplu: ceea ce părea o idee bună, în lupta lui băsescu traian că adversarii politici s-a dovedit un excelent instrument de control al intereselor României, și, până la urmă, o armă redutabilă împotriva ei.



Scoaterea în exterior a ”corupției” a fost la început folosită pentru justificarea abuzurilor în pomenita luptă. ”Uite, domle, ce zice străinătatea! să le futem muma-n cur de corupți, să intrăm și noi în rândul lumii!” După care lucrurile au scăpat de sub control, cum spuneam. Cum băsescu începuse deja lupta pentru supraviețuire politică, nu i-a păsat de consecințele campaniilor de presă, chiar dacă prețul plătit de România creștea, atât politic-irelevanța în NATO și mai ales în UE, izolarea internațională-dar și economic, gen costul împrumuturilor externe, acceptarea împrumutului de la FMI, limitarea drastică, prin MTO, a deficitului structural, presiuni pentru privatizarea companiilor din energie, etc.

Din păcate și Iohannis s-a bucurat de ”fructele” acestei campanii, și el o folosește tot în lupta politică. ”Penalii” și ”prezumția de vinovăție în cazul politicienilor” sunt moștenite de la băsescu. Costurile sunt aceleași, plus sau minus niște amănunte. Dar lui nu-i pasă. Îi pasă doar de cel de-al doilea mandat acum. Deși în ăsta de acum a făcut căcatul praf. Probabil în cel de-ad doilea vrea să-l recompună. Pe el, pe căcat!

Un om de stat responsabil ar considera această campanie o amenințare la adresa securității naționale. Ceea ce și este. Dar nu o va face. Mai mult, sunt ferm convins că serviciile secrete românești, în special SIE, sunt implicate în susținerea acestei campanii. Ar fi una din explicațiile faptului că SIE NU mai are șef civil, iar comisia parlamentară de control nici nu există, practic.

Acum venim și la Lulutza, beneficiara acestei campanii deșănțate, cu accente ceaușiste, din presa occidentală. Sigur, ea este călăul celor din sistem, cea care ucide la ordin. E mai mult decât utilă. Dar nu de neînlocuit. E plină justiția din România de canalii, gata să-i ia locul, și să fie și mai și decât ea. Doar că problema cu Lulutza este ce știe ea, și, implicit, ce știu niște unii din afara României de la ea. Asta o face periculoasă pentru toți: de la Iohannis la cei din servicii și din mediul de afaceri. Deocamdată n-a pierdut sprijinul, esențial, al celor precum ambasadorul SUA, spre pildă.

Campania este un avertisment dat celor care vor să aplice Constituția și legea în Justiție. Asta o privește și pe ea, nu doar pe câțiva procurori și judecători abuzivi. Nu s-au ridicat spontan împotriva lui Toader acei judecătorii și procurori care se ”împotrivesc” modificării legilor justiției. Au fost ”ridicați” de servicii, că arhiva aia a SIPA sigur are duplicate la SRI și SIE. Sunt convins că o structură care adună informații despre cei din Justiție există și acum, informal, dar eficient.

Bun, să zicem că legile modificate nu trec. Să zicem că Lulutza rămâne în continuare în fruntea DNA. Să zicem că vom plăti în continuare prețul trădării țării de cei care ar trebui să aibă grijă ca asta să nu se întâmple. Deschid o paranteză: nu-i întreabă nimeni pe cei de la SIE, și de la Ministerul de Externe, sucursala sa, ce au făcut pentru a contracara această campanie, care face atât de mult rău României? Spre pildă Iohannis. Sau primul ministru. Sau Parlamentul. De ce n-o fac? N-au primit ordin de la servicii? Închid paranteza.

Așadar care este finalitatea tuturor acestor acțiuni demente, până la urmă? Cine ce câștigă? Cui servește ea? Și mai ales ce câștigăm noi, românii? O guvernare mai bună? Respectul celorlalte națiuni? O viață mai bună, mai prosperă? Vom avea mai puțină corupție? Deocamdată nimic din astea nu se văd. Și nici nu se vor vedea vreodată, dacă o ținem tot așa..

Autor: Constantin Stan

Sursa: Constantin Stan

Fostul șef SPP Dumitru Iliescu: ”Ați intrat pe un teren minat, domnule Ponta!”

Daca se doreste sa vorbim despre tradari in PSD, despre legaturi cu binomul si despre sprijinirea acestuia, atunci cu siguranta domnul Ponta nu este, nici pe departe, persoana cea mai potrivita sa faca acest lucru.



Cu totii am avut incredere in el si i-am acordat sprijinul nostru, intr-o masura mai mare, sau mai mica, in drumul spre sefia partidului. Se pare ca domnul Ponta are memoria scurta. Daca nu-si mai aduce aminte, am sa-i reamintesc eu.

Inainte cu un an de momentul alegerii ca presedinte al PSD, domnul Ponta mi-a facut o vizita inopinata la resedinta mea de la Mogosoaia. A venit impreuna cu domnul Oprea, fara sa ma anunte in prealabil. Desi m-am trezit efectiv cu ei la poarta, nu i-am lasat acolo, ci i-am primit. Recunosc, mai gresesc si eu..!!! Dar atunci, mi-am dat seama ca au o problema importanta, daca au venit fara sa anunte. Si asa a fost. Domnul Ponta dorea sa ocupe functia de Vicepresedinte al Camerei Deputatilor, functie care in acel moment era detinuta de domnul Valer Dorneanu. Si el si Oprea, care-l sustinea puternic, au motivat ca doresc sa devina vizibil si sa capete experienta, in incercarea de a accede intr-o functie importanta in conducerea partidului.

La acel moment, m-a convins si chiar i-am spus sa se pregateasca in mod serios si ca daca o face cum trebuie, el va fi urmatorul presedinte al partidului. Am vorbit cu cei ce decideau acest lucru, le-am recomandat sa il ajute si asa s-a si intamplat. In acel moment, nu m-am gandit ca domnul Ponta poate sa tradeze partidul, in modul in care a facut-o. Cand domnul Geoana mi-a spus ca doreste sa il ia in echipa restransa, cu care dorea sa se deplaseze, la intalnirile cu electoratul in judete, nu m-am opus, desi imi sosisera semnale ca domnul Ponta nu joaca cinstit. Aveam sa raman surprins, cand am constatat ca era mereu in legatura cu cei din echipa adversa. Stiam conexiunile lui cu binomul si cei din jurul acestuia, dar imi venea greu sa cred ca va trada fara nicio retinere.

Primul care si-a dat seama de acest lucru a fost domnul Cozmin Gusa. Ponta a cerut sa intre in echipa restransa a lui Mircea Geoana, ca sa poata avea acces la informatiile cele mai importante,vis-a-vis de campania acestuia. La un moment dat, independent de domnul Gusa, care poate oferi foarte multe detalii, mi-am dat seama ca cineva din interiorul echipei tradeaza. Dupa o scurta documentare am ajuns la domnul Ponta. Trebuia sa realizez acest lucru mai devreme, mai ales ca stiam despre legaturile lui cu Maior, Oprea si grupul de la Cluj.

Desi nu am avut informatii ca a fost in sufrageria lui Oprea in seara alegerilor, ulterior mi-au venit date despre faptul ca a fost in conexiune permanenta cu Oprea si Maior, carora le furniza date referitoare la ceea ce se intampla in stafful lui Geoana. Tradarea nu s-a rezumat doar la aceste aspecte, a mers mai departe, votandu-l pe contacandidatul acestuia Crin Antonescu, asa cum ulterior a recunoscut, chiar el, in mod public. Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar unii au sustinut ca l-a votat in turul al doilea pe domnul Basescu.

De fapt mai conteaza daca l-ai votat, sau nu, pe Basescu, cand tu te plimbi peste tot cu Geoana, spunand oamenilor ca il sustii si votezi adversarul sau in alegeri??? Domnul Codrin Stefanescu a facut afirmatia, in aceasta seara, intr-o emisiune tv, ca binomul a arestat multi lideri ai PSD, de la nivel central si local, cu acordul domnului Ponta. Aceleasi date le-am primit si eu. Era greu de crezut ca se putea intampla asa ceva. Explicatia ca si el si rudele lui au fost hartuite de DNA, nu poate sa stea in picioare, ca argument solid, in a combate acuzatiile ce i se aduc in spatiul public. Domnul Ponta nu ne spune cand binomul a inceput sa se ocupe de el si de ce. Binomul era foarte puternic cu o asemenea sustinere si singura modalitate de a-l stopa era sa se creeze o fisura in interiorul acestuia printr-un “joc” operativ. Diversiunea s-a realizat, iar fisura creata a impartit binomul si sustinatorii acestuia in doua. Domnul Ponta nu a avut alternativa si s-a dus in partea pe care binomul a inceput sa o urmareasca si sa o execute…

Continuarea, intr-o postare viitoare…

Autor: Dumitru Iliescu

Sursa: Dumitru Iliescu