C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Globalizare

Noul far

Chiar dacă nu aţi simţit nimic, de ieri lumea a devenit multipolară. Aşa-i că pare ciudat că o asemenea mişcare epocală s-a petrecut peste noapte, fără tunete şi fulgere, fără ştiri cu flash-uri, fără „breaking news”-uri? E ca şi cum te-ai trezi într-o dimineaţă şi ai constata că lumina soarelui nu mai are culoarea pe care-o cunoşteai, ci bate puţin spre o altă nuanţă. De fapt, asta se întâmplă acum.

Cu toate că ştirile n-au pedalat, lucrurile se întâmplă. Şi se întâmplă treptat, conform unui plan, transparent pus în aplicare şi cunoscut dinainte de către toată lumea. Acesta este modul de acţiune al noului lider. Spre deosebire de stilul bombastic american, care trebuie să fie strident, să sară în ochi, să atragă atenţia, modul de acţiune al Chinei – căci despre ea este vorba – este unul al paşilor mărunţi, perfect previzibili şi unanim recunoscuţi.

Când a anunţat că yuanul trebuie să aibă o cotă importantă în coşul XDR(Drepturile Speciale de Tragere ale FMI), Beijing-ul a argumentat totul în conformitate cu practicile FMI. Acţiunea aproape a prins SUA cu fundul gol deoarece cota documentată de către chinezi ameninţa iremediabil controlul american asupra FMI. Chiar dacă au obţinut un procent inferior ţintei propuse, cuvântul chinezilor este destul de apăsat în acel for.

Următorul pas a fost cel al fondării unei bănci internaţionale. S-a încercat cu Banca BRICS, dar, din păcate, lucrurile nu au funcţionat aşa cum ar fi trebuit, în special din cauza „fragilizării” sau influenţării membrilor importanţi de către SUA(vezi loviturile de stat din Brazilia şi Argentina sau operaţiunile de deturnare operate cu mâna Indiei sau Africii de Sud). Chiar dacă a fost fondată, instituţia este departe de rolul pe care ar fi trebuit să-l joace. Cu aceste date din teren, chinezii nu s-au lăsat intimidaţi, ci au pornit de la zero cu o bancă regională: Asian Infrastructure Investment Bank (AIIB). Iniţial se credea că noua bancă va avea soarta celei a BRICS. Însă gheaţa a fost spartă de Anglia care a anunţat că acceptă să devină membru fondator. Mişcarea operată de către Perversul Albion a fost instantaneu mimată de către marile puteri europene, iar eşecul preconizat s-a transformat în succes. Doar SUA şi câţiva ţuţeri – printre care şi colonia România, desigur! – nu s-au numărat printre fondatori ai noii bănci.

Poate vă întrebaţi ce-i cu această bancă şi de ce este ea un succes? Conform definiţiei conţinute în denumire este o bancă menită a suporta infrastructura ţărilor asiatice. Exact asta face, numai că ea este un braţ financiar al Chinei pentru dezvoltarea noului Drum al Mătăsii, un proiect politico-economic extrem de complex prin care China urmăreşte să-şi securitizeze transporturile de mărfuri către Europa. Noul Drum al Mătăsii caută imposibilul, anume să împace teritorii aflate în conflict. Am scris cu ceva vreme în urmă despre pactul afgano-pakistanez care se coace. De asemenea, se lucrează puternic la o stabilizare a relaţiilor pakistanezo-iraniene. Cu o populaţie majoritar sunită, dar şi cu a doua populaţie şiită a lumii după Iran, Pakistanul reprezintă un mix de-a dreptul exploziv. SUA prin intermediul Arabiei Saudite încearcă să atragă Pakistanul într-un război religios surd, în special prin finanţarea grupului terorist sunit Jaish al-Adl, responsabil, între altele, cu atacuri la frontiera iraniană. Adevărata luptă care se dă acum în Pakistan este între forţele care doresc pacificarea ţării şi o împăcare istorică cu vecinii şi cele vândute complexului militaro-industrial american care-şi doresc menţinerea ţării în conflicte surde şi permanente cu vecinii. În toată această ecuaţie, China încearcă să atragă ţara într-un mecanism economic profund, în urma căruia Pakistanul ar urma să stea pe propriile-i picioare. Tributul cerut: pacea cu vecinii. Lupta încă se dă, însă, odată cu victoria, Drumul Mătăsii e ca şi făcut.

Ultima redută atacată de către Beijing – şi, de altfel, cea care m-a făcut să scriu articolul de faţă – este cea a tranzacţionării petrolului. Având în vedere că China este la ora actuală cel mai mare importator de petrol al lumii(9.5 m. barili pe petrol pe zi vs 7.33m. barili pe zi SUA), menţinerea unei subjugări monetare a petrolului era inacceptabilă. Aşa a apărut necesitatea tranzacţionării petrolului în yuani. Americano-centriştii au considerat aşa ceva inacceptabil şi au pariat pe imposibilitatea unei asemenea acţiuni. Cu aceiaşi paşi mărunţi, chinezii au pus la care un mecanism imbatabil: tranzacţionarea contractelor futures pe petrol în yuani, garantate cu aur. O mişcare cu două trimiteri. Pe de o parte a fost menită a garanta suplimentar contractele – lucru care nu se întâmplă nicăieri în urmă. Din punct de vedere politic, mişcarea a fost mai mult decât transparentă: o ameninţare pe faţă adresată americanilor ale căror rezerve de aur sunt mai mult decât discutabile. O amplificare a retoricii aurului ar putea lăsa SUA cu fundu-n baltă dată fiind dificultatea cu care returnează aurul cerut de ţările care vor să-şi repatrieze rezervele.

INE Crude Oil Futures a început tranzacţionarea în ciuda pariului unora că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, pentru marii consumatori chinezi înseamnă mai multă predictibilitate: ei vor putea să-şi blocheze preţul contractelor viitoare de achiziţii în yuani, transformând petrolul într-o marfă eminamente chinezească. E interesant ce se întâmplă şi de partea cealaltă a „furtunului”, anume în Arabia Saudită. Prinsă ca într-un cleşte între SUA şi China, Arabia Saudită face un joc deosebit de periculos. Pe de o parte continuă să-şi plătească destoinică tributul hegemonului, suplimentându-l cu achiziţii inutile de arme, dar, pe de altă parte, cedează presiunii crescânde ale celui mai mare client al său, China. Astfel, Arabia Saudită a semnat un contract bilateral monetar cu China care presupune plata mărfurilor celeilalte părţi în moneda proprie. Astfel, chinezii pot cumpăra din Arabia Saudită utilizând yuanul, în timp ce saudiţii pot cumpăra din China cu riali. La un curs stabilit de Banca Chinei!

Ceea ce este interesant e că investiţia în noul instrument futures e destul de limitată pentru investitorii externi, chinezii căutând prin aceasta să reducă pe cât posibil caracterul speculativ al acestuia. De altfel, tot pentru reducerea caracterului speculativ au fost crescute şi taxele de stocare a petrolului. Motivul e unul simplu: China e interesată de dezvoltarea ecponomiei reale şi nu de influenţarea acesteia de speculaţiile unor insideri. Cu alte cuvinte, dacă vrei să faci speculaţii, e bine să le faci pe dolari, futures-ul chinezesc fiind construit pentru business real. Este, dacă vreţi, şi o protecţie în faţa marelui capital speculativ care, prin intermediul unor bidoane, ar putea deturna misiunea instrumentului chinezesc.

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă recomand, aşa cum am făcut-o de nenumărate ori până acum, să vă uitaţi cu atenţie la China. Acolo e un pol puternic în formare, pol care însă caută să dea o altă faţă globalismului. Nu spun că e mai bună sau mai rea, dar este o altă faţă a aceluiaşi concept. Despre toate acestea vom mai avea timp să discutăm într-un alt articol.

Sursa: Trenduri economice

SCANDAL uriaş la Nestle: Gigantul elveţian este acuzat că a vândut, în ultimii 10 ani, apă de la robinet sub numele unui brand premium. Frauda este colosală

Nestle, în mijlocul unui scandal uriaş, compania fiind acuzată că a vândut, sub tutela produsului Poland Spring, apă de la robinet, în valoare de 900 de milioane de dolari pe an, în ultimii 10 ani, încât izvorul din care susţine compania că a îmbuteliat apa, ar fi secat cu 50 de ani în urmă, informează Wall Street Journal.



Apa Poland Spring este „o fraudă colosală, promovată împotriva consumatorilor americani”, potrivit unui proces iniţiat săptămâna aceasta.

Procesul iniţiat în Connecticut, acuză că presupusa „100% apă naturală de izvor”, aşa cum scrie pe eticheta Poland Spring, este de fapt apă de la robinet care nu îndeplineşte definiţiile federale.

De asemenea, este susţinut în dosar că izvorul Poland Spring a secat în urmă cu 50 de ani.

Drepturile asupra izvorului din Maine, a fost cumpărat de Perrier în 1980 şi a trecut în custodia Nestle când gigantul a achiziţionat compania Perrier în 1992.

Dar reclamanţii susţin, în cele 325 de pagini ale documentului prin care a fost intentat procesul, că Nestle a vândut în tot acest timp apă de la robinet purificată, nu apa de izvor „care simbolizează puritate şi înaltă calitate, impunând preţuri premium”.

În proces se susţine că apa nu este în conformitate cu reglementările FDA care menţionează că apa trebuie să provină din izvorul respectiv sau din alte zone care alimentează respectivul izvor.

Compania menţionează 8 izvoare diferite ca surse pentru apa Poland Spring dar reclamanţii spun că nu există dovezi că şase dintre aceste izvoare ar exista în realitate şi că celelalte două, au secat în urmă cu mai bine de 50 de ani.

Nestle a respins acuzaţiile, declarând că „Acuzaţiile aduse nu au nicio bază reală şi că sunt doar o încercare de a manipula sistemul legal pentru câştiguri personale. Poland Spring este 100% apă de izvor”.

Poland Spring a fost obiectul unui alt proces în anul 2003, în Connecticut. Acele acuzaţii susţineau că specialişti angajaţi de Nestle au găsit o cale de a ocoli legea, şi că izvorul este situat deasupra unei foste ghene de gunoi şi sub un sit unde erau depozitate ilegal excremente umane.

Deşi compania a negat acuzaţiile şi atunci, a fost de acord să doneze spre asociaţii caritabile, aproape 10 milioane de dolari în următorii 5 ani.

Sursa: Mediafax

 

Dan Diaconu: Mozilla s-a alăturat dubioasei iniţiative a lui Soros de eliminare a ceea ce este definit generic ca „fake news”!

Chiar dacă fenomenul este unul real, armele de eliminare sa nu fac altceva decât să statuteze un terorism informaţional teribil, demn de o lume orwelliană. Cu toate că iniţiatorii vorbesc despre algoritmi, inteligenţă artificială, validare automată şi multe alte asemenea concepte care sună „ştiinţific” pentru neiniţiaţi, în realitate avem de-a face cu un program de cenzurare programatică a internetului.



Introducerea producătorilor de browsere în acest program reprezintă o perversitate obscenă deoarece se caută asigurarea filtrării surselor de informaţie încă de la nivelul de acces al utilizatorului la reţea, nelăsându-i individului practic nicio portiţă deschisă.

Aderarea fundaţiei Mozilla, cea care coordonează producţia browserului Firefox, la ciudata iniţiativă reprezintă un atac frontal la adresa drepturilor fundamentale ale individului. Este un semnal de alarmă şi, ţinând cont de faptul că s-a mers deja mult prea departe, cred că a sosit momentul în care ar trebui abandonată utilizarea Firefox. V-o spune unul care n-a folosit nicio secundă un alt browser de internet. Folosesc Firefox încă de când se numea Netscape, adică de la originile sale care se confundă cu începuturile web-ului. Acum însă, participarea la ciudata iniţiativă face Firefox efectiv nefrecventabil.

Marea problemă este că întreaga piaţă a browserelor este acaparată de marii producători de software sau servicii web, ceea ce face ca produsele lor finale să fie suspecte din start în ceea ce priveşte implementarea la un moment dat a algoritmilor de filtrare a informaţiei. Pentru cei care nu ştiu, cei care stau în spatele fiecărui browser sunt:

– Google pentru Chrome (peste 50% din piaţă)

– Microsoft pentru Internet Explorer/Edge (peste 20%)

– Mozilla pentru Firefox (aprox. 15% din piaţă)

– Apple pentru Safari (3-4%)

Pentru moment nu am o recomandare foarte clară pentru un anumit browser. Chiar dacă mulţi ar recomanda dintr-o suflare Opera, sunt câteva lucruri care mă îndeamnă să privesc oarecum cu suspiciune acest browser. Soluţia viabilă la acest moment este utilizarea browserelor dezvoltate independent, dar care folosesc la bază engine-urile marilor producători. Reţineţi totuşi că este o soluţie strict de avarie. Pe moment este funcţională, dar e greu de imaginat că va rezista pe viitor.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Fenomen social? A fost lansat primul desen animat despre dragostea dintre doi băieței.

Pe 31 iulie, doi desenatori de la Colegiul de Artă și Design Ringling au lansat online primul desen animat dedicat integral iubirii dintre doi băieți, elevi de gimnaziu.



Beth David și Esteban Bravo au dat lovitura, filmulețul având deja peste 20 de milioane de vizualizări pe canalul oficial de youtube, plus alte sute de mii de share-uri și repostări.

Povestea este simplă, un băiat se îndrăgostește de un coleg, dar îi e teamă că va fi respins. Totuși inima lui o ia înaintea rațiunii și îl abordează pe celălalt copil.

Pe paginile oficiale ale autorilor mesajele curg, cei mai mulți declarând că este un film ”care îți topește inima”. Copii din poveste, Sherman și Ionathan, au devenit imediat eroii online-ului.

Cei doi realizatori spun că filmul trebuia să fie proiectul lor de absolvire, inițial ținta inimii fiind o fetiță, dar la începutul acestui an au decis să schimbe fata cu un băiat.

Într-un interviu pentru MTV News, cei doi spun că succesul îi face să-și dorească și un lung metraj despre cei doi băieți.

Autor: Mihail Popescu

Sursa: Evenimentul Zilei

Disney introduce un cuplu de lesbiene cu copii într-unul dintre cele mai urmărite desene animate din România

Serialul de televiziune american de desene animate Doctorița Plușica este difuzat din 2012 pe canalele Disney și Disney Junior. 



Disney a integrat un cuplu de lesbiene mixt, format dintr-o albă și o negresă, în serialul de televiziune Doctorița Plușica (Doc McStuffins), care se difuzează de cinci ani pe cele două canale ale sale, informează site-ul Konbini.


Serialul fusese deja salutat de cercurile liberale din lume pentru că a ales ca personaj principal o fetiță de culoare.

Ultimul episod, „The Emmergency Plan” merge și mai departe: în el apare un cuplu de lesbiene de culori diferite care se confruntă cu un cutremur de pământ.

Respectivele personaje au vocile realizate de actrițele Wanda Sykes și Portia de Rossi, ele însele homosexuale.

În 2014, Disney mai prezentase un cuplu homosexual în serialul „Good Luck Charlie”.

Disney Junior este unul dintre cele mai urmărite posturi tv din România, depășind frecvente posturi cum sunt TVR 2, Sport.ro, Discovery sau Eurosport.

Autor: Tudor Matei

Sursa: Active News

Secrete medicale ţinute departe de ochii prostimii! „Excesul de sare, zahăr si grăsimi, dăunează grav sănătăţii !?”

Asta da avertisment medical! Ce înseamna exces nu ne explica însa nimeni!!!

La prima citire, exces înseamna.prea mult, dar raportat la greutatea fiecaruia !!! Între copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marjă de eroare foarte mare, ca sa pronunti exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte… care bea apa puternic magnetizata si aproape pura si cel de la ses sau de la oras care primește apa cea mai infecta, cel de la munte va „dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele!

Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul – purtatorul de oxigen din sange! Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)!

Nu uitati ceea ce multi vor sa ascunda:
– orice reactie a apei cu sarea produce… caldura!!! Iar sarea formeaza pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prostește!!!

Intuitia îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasă, la televizor, unde ni se repeta zilnic prostiile astea: „excesul de sare zahar si grăsimi dăunează grav sanatatii!”

Dar excesul de alcool, tutun si medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect? De ce nu se fac campanii contra drogurilor ??? Nu este vorba de boala si moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atât de multi încât viata copiilor si a tinerilor…nu mai conteaza!!!

Este vorba de profituri imense, accize si taxe! Si, în fond este bine sa ai multe „legume” în sistem ! Pentru ca legumele îsi plătesc taxele la zi! Amintiti-vă! Ce face medicul prima data când ajungi în spital? Îti schimba regimul alimentar: fără sare!!!! Adică taie legăturile informationale cu creierul, ca sa poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!
ZAHĂRUL

Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de „clasicul” zahar alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natură cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evoluției. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentrarea, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. genetică!

Grasimile ?!
Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformarii de catre ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si, mai ales, o slaba functionare a sistemului imunitar.

În trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta până când, cei de la OMS, au hotarât sa schimbe normele! Sa le coboare la 200! Urmarea? Au aparut brusc 36 de milioane de „bolnavi”, si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig; dintr-un foc!.

Între vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul român a ales intuitia!… tot cu slanina, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine… cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Si toate astea pâna pe la 60-70 de ani… cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bâta în mâna?

Acum, trageti dvs concluziile.

APA.
„Ce face apa daca e baută inainte de a mânca si imediat după masă!”
Un articol foarte bun. Nu doar despre apa calda dupa mancare, dar si despre atacul de cord. Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei, nu apă rece. Poate e timpul să adoptam și noi obiceiul lor la masa.
Pentru cei carora le place sa bea apa rece, acest articol li se adreseaza direct.

Este plăcut sa bei un pahar cu apa rece după masa, dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai ai inghitit-o. Va incetini digestia. Cand aceasta reactioneaza cu acidul, va fi absorbita de intestine mai repede decat mâncarea solidă.Trece in intestine si foarte rapid se transforma in grasime si duce la cancer. Este cel mai bine sa se bea supa fierbinte sau apa calda dupa masă.

Simptome comune de atac de cord.

Un punct serios referitor la atacul de cord.
Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord se manifestă prin „durerea bratului stang”.
Atentie la dureri intense in zona falcilor. S-ar putea sa nu aveti niciodata prima durere in piept in timpul atacului de cord. Nausea (ameteala) si transpiratia intensa sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la fălci te poate trezi din somnul adanc. Sa fim atenti. Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai multe sanse de supravietuire.

Un cardiolog spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata. Citeste si trimite unui prieten. Ai putea salva o viata. Deci, fii un prieten adevarat si trimite-l tuturor prietenilor tai.

Secretul dezvăluit
Licoarea ce ne-ar scăpa de coşmarul chimioterapiei
Zilnic, în jurul nostru mor striviţi de necruţătoarea boală
canceroasă prieteni, rude sau colegi. Cu toţii îşi leagă speranţele de chimioterapie, metodă terapeutică folosită în lumea întreagă, crezând că această metodă îi va ajuta să scape de cumplitul flagel. Este cutremurătoare suferinţa bolnavilor de cancer întâlniţi în secţiile de oncologie!

Am cunoscut atâţia bolnavi de cancer care înfruntă efectele secundare ale acestei terapii, adulată şi dispreţuită în egală măsură… Uneori, după multă suferinţă, rezultatele chimioterapiei au prelungit viaţa unor bolnavi.
Alteori, celula canceroasă hrăpăreaţă n-a mai dat nici o şansă bolnavilor.

O alternativă…După ce ani de zile au spus pacienţilor că această terapie (chimioterapia) este singura cale pentru a încerca să se elimine cancerul, medicii de la Clinica John Hopkins din Statele Unite s-au hotărât să prezinte şi o cale alternativă de tratament a cancerului. Într-un studiu, aceşti temerari specialişti, au prezentat efectele negative ale chimioterapiei.

Printre altele, cercetătorii menţionează că tratamentul prin chimioterapie care presupune „otrăvirea” celulelor canceroase cu rată mare de creştere sunt distruse şi alte celule cu creştere rapidă din măduva spinării, tractul gastro-intestinal etc., iar organe importante cum ar fi ficatul, inima, rinichii sau plămânii sunt iremediabil afectate.

Specialiştii renumitei clinici au demostrat că o metodă modernă în
lupta cu această cumplită boală poate fi aceea a înfometării celulei
canceroase. De aceea medicii au prezentat alimentele care trebuie evitate, tocmai pentru a împiedica celula canceroasă să se multiplice.

Dar există un miracol anticancer, păstrat în mare secret.
O sursă de mare încredere, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu
competenţe în fitoterapie şi nutriţie, ne-a transmis o informaţie care ne-a tăiat respiraţia!
Două ingrediente la îndemâna oricărui bolnav de cancer reprezintă o alternativă sănătoasă la chimioterapie.

Timp de trei ani, în America, s-a experimentat un produs natural,
foarte simplu şi foarte eficient, pe un lot de 70.000 de subiecţi. Rezultatele au fost remarcabile !
O limonadă a fost administrată bolnavilor de cancer: celor care au
făcut chimioterapie, dar şi unui număr semnificativ din lotul martor, care n-a început acest tratament. Rezultatele au fost uluitoare: starea de sănătate a bolnavilor din fiecare grupă s-a îmbunătăţit în mod remarcabil şi boala n-a mai recidivat.

În cazul bolnavilor care se temeau că zilele lor sunt numărate, boala n-a avansat şi nu s-au observat metastaze. Tratamentul este benefic şi ca metodă de prevenţie.

Preparatul poate să ucidă celulele canceroase şi este de 10.000 de ori mai eficient decât chimioterapia.
Lămâia are numeroase proprietăţi terapeutice şi studiile au dovedit că modestul fruct este un remediu împotriva cancerului, remediu verificat în diferite forme de cancer.

După mai bine de 20 de probe de laborator, realizate începând din anii 1970, frotiurile au arătat că extractul de lămâie distruge celulele maligne în 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de plămâni, de sân, de prostată şi de pancreas. În comparaţie cu produsul Adryamicin, un drog chimioterapeutic, folosit în mod uzual, extractul din lămâie cu bicarbonat acţionează de 10.000 de ori mai bine, încetinind creşterea celulelor canceroase, spun specialiştii.
Şi mai uimitor este faptul că limonada aceasta distruge doar celulele maligne, dar nu le afectează pe cele sănătoase.În privinţa bicarbonatului de sodiu, acesta schimbă PH-ul corpului şi se afirmă că este de mare folos în toate formele de cancer.
Mod de preparare:
Extrasul de lămâie cu bicarbonat, alternativa naturală la
chimioterapie, se prepară astfel:
– într-un litru de apă, se fierbe timp de un minut, coaja unei
lămâi,apoi se lasă la macerat, de seara până dimineaţa.
– în dimineaţa zilei următoare, lichidul se filtrează.
În acest macerat se stoarce sucul lămâii, se adaugă miere (după
gust) şi o linguriţă de bicarbonat.
Bolnavii trebuie să consume zilnic un litru de limonadă preparată în
acest mod.
De asemenea, leacul miraculos se poate administra preventiv, fiind un tonic pentru întregul organism.
O persoană puternică ştie cum să îşi ordoneze viaţa. Chiar şi cu lacrimi în ochi, tot are puterea să spună zâmbind „e în ordine”.
Nu vă costă nimic să încercați, fiti deschisi la minte si nu vă mai lăsați manipulati; simtiti ce este bun pentru dumneavoastra.
Acest mesaj nu spune sa renuntati la recomandarile medicale; fiecare face ce i se potriveste cel mai bine.

sursa: extranews.ro

Strategia Brzezinski, axa Paris-Berlin-Moscova și războaiele indirecte (I)

Teoretizată încă de la jumătatea anilor ʼ90, strategia lui Zbigniew Brzezinski s-a realizat definitiv pe teren pornind din 1999, când armatele americane au pus realmente piciorul în Balcanii europeni și au instalat aici baze militare de mari dimensiuni, cele mai importante după războiul din Vietnam. A doua etapă, precedată de o instalare americană în Uzbekistan, a fost constituită de bombardarea și invadarea Afganistanului în octombrie 2001.



Această a doua etapă conduce la controlul „Balcanilor eurasieni”, după terminologia lui Brzezinski. A treia etapă, care nu este explicit preconizată de Brzezinski, vizează controlul Mesopotamiei (Irakului). Ea constituie o încercare de pune capăt faimoasei „Chestiuni orientale”, care agită eșichierul internațional încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Statele Unite reiau aici pe contul lor proiectele strategice ale Imperiului Britanic defunct, adică a) împiedicarea oricărei puteri europene (inclusiv Rusia) de a-și deschide o fereastră spre Oceanul Indian și mai ales spre Golful Persic; b) împiedicarea organizării economice și de infrastructură a regiunii de către o putere europeană sau de către o alianță de mai multe puteri europene (inclusiv Rusia). Pentru observatorii eșichierului internațional dintre 1890 și 1914, ca și pentru strategii americani de astăzi, „Chestiunea orientală” privește în aceeași măsură Balcanii europeni ca și Orientul Mijlociu și Mesopotamia.

Franța eliminată de la Mosul

Imediat înainte de 1914, obiectivul principal era de a împiedica orice organizare și orice modernizare a teritoriului arab de sub dominație otomană de către tandemul germano-turc, a cărui axă principală de comunicație modernă ar fi fost drumul de fier „Berlin-Bagdad”. A reaminti astăzi această aventură a drumului de fier Berlin-Bagdad înseamnă a face „germanism naiv”, așa cum ne reproșează uneori anumiți „suveraniști” francezi? Nu. Căci, în epocă, autoritățile germane făcuseră apel la alte puteri europene, pentru a exploata împreună atu-urile acestei regiuni a lumii, inclusiv la Franța. În cadrul exploatării planificate a Mesopotamiei, Germania lui Wilhelm al II-lea, în ciuda lacunelor și insuficiențelor sale, a avut o politică pozitivă a mâinii întinse. Nu se poate nega acest lucru. Obsesia „revanșei” a împiedicat Parisul de a se alătura acestei dinamici potențiale. Acest refuz a contribuit la declanșarea carnagiului din 1914. Dar imediat după sfârșitul ostilităților în 1918, britanicii, care descoperiseră zăcăminte petroliere în regiunea Mosul, au propus o modificare a traseului prevăzut pentru zonele de protectorat, atribuindu-și evident această regiune petrolieră, mai înainte prevăzută a reveni Franței. Britanicii au obținut astfel un dublu avantaj: ei au smuls Turciei orice posibilitate de independență energetică și le-au sustras francezilor zăcăminte care le-ar fi permis să-și consolideze prezența în Orientul Mijlociu. După jertfele din 1914-1918, Franței îi rămăseseră două protectorate în Orientul Apropiat, Libanul și Siria, puțin viabile din punct de vedere economic și care, în plus, costau mult metropola.

În 1922, tratatul de la Washington, impus de puterile maritime anglo-saxone, obliga Franța, teoretic victorioasă dar în realitate totalmente înfrântă, lipsită de vitalitate datorită jertfelor umane, privată de rezervele demografice rurale, la reducerea, de o manieră drastică, a tonajului flotei sale de război; obiectivul urmărit de Londra și Washington era ca Franța să nu mai poată realmente să păzească cele două bazine ale Mediteranei și nici să se aventureze în Atlantic. „Aliații” britanici și americani au tăiat „înotătoarele” puterii care, din lipsă de prevedere și dogmatism închis, și-a sacrificat copiii cu sutele de mii, combătând inamicul principal al Londrei care se apropia prea mult de Golful Persic. Trecând prin fața fiecărui monument emoționant cu morții Franței, trebuie să ne gândim la sângele vărsat de către acești bravi țărani pentru ca să fie consolidată dominația britanică asupra regiunii Golfului Persic, un sânge care nici măcar nu a fost plătit cu petrolul de la Mosul… Patriotismul gălăgios de după 1918 a servit ca derivativ pentru a masca, dincolo de ireale înflorituri, dubla înfrângere reală a Franței: în Orientul Apropiat și pe mări. Clica belicoșilor laici țipau în tonul acestui patriotism gălăgios, pentru a nu mărturisi propriul eșec, pentru a nu mărturisi că au fost trași pe sfoară de către cei care aveau puterea financiară la Londra și la New York. Poporul Franței, dacă nu ar fi fost orbit, i-ar fi cerut, fără îndoială, socoteală…

În 1941, trupele franceze ale generalului Dentz, staționate în Liban și în Siria, au fost scoase de acolo de britanici. De atunci, Franța păstrează desigur o prezență culturală în această regiune, care este din ce în ce mai importată, dar nu mai are nicio prezență militară. De rușine, ziarele dominante din Franța de după 1918 au grijă să nu reamintească clauzele Tratatului de la Washington din 1922, pierderea Mosulului și evenimentele din 1941 în Siria și Liban. Poporul ar putea să înceapă să-și pună anumite întrebări…

Balcanizarea Orientului apropiat și despărțirea coastelor mediteraneene de hinterlandul lor

Astăzi, Israelul face, în zonă, oficiul de pion american, de avanpost în strategia talasocrațiilor. Cu prezența britanică în Cipru și alianța cu Turcia, această situație permite un control facil al regiunii, focalizând resentimentul arab doar contra Israelului care, în cele din urmă nu este decât un instrument, care este deificat pentru a flata un anume orgoliu evreiesc și a face să treacă în plan secund statutul subaltern al statului evreu, pur și simplu pion. Or, istoria trecută nu reținuse doar această ipoteză: înainte de 1914, sionismul lui Theodor Hertz trecea drept o idee în serviciul Germaniei wilhelmiene, care încerca să se ancoreze în spațiul est-mediteranean. Strategia engleză și americană era diferită în epocă: ea paria pe independența arabă și finanța în Liban și Siria apariția unei „conștiințe arabe” anti-turcești. Puterea otomană a răspuns printr-o represiune feroce, trimițând la spânzurătoare zeci de intelectuali arabizanți și îndepărtându-și prin ricoșeu populațiile arabe din Orientul Apropiat. Obiectivul era de a fragmenta spațiul dominat de otomani, de a balcaniza la sfârșit Orientul apropiat, de a despărți coastele mediteraneene de hinterlandul sirian și irakian, de a se înstăpâni asupra câmpurilor petroliere, de a arunca aerul Orientului apropiat într-un haos permanent, astfel încât acesta să nu-și regăsească niciodată o mai mare coerență geopolitică. Rezultatul practic al misiunilor „culturale” arabe, finanțate de organizațiile misionare americane, a dus, mai târziu, la revolta triburilor nomade și de călăreți, teleghidate de Lawrence în timpul Primului Război Mondial; Lawrence credea fără îndoială sincer că lucrează pentru independența populațiilor beduine al căror stil de viață îl admira. Să nu uităm totuși că societățile arheologice engleze, active în Mesopotamia, numărau printre membrii lor oameni care se pricepeau la prospecțiuni și geologi însărcinați să descopere discret petrolul din subsol. Lawrence făcea parte din acestea.

După ce i-au manipulat cum se cuvine pe arabii din Siria și din Liban, apoi pe cei din peninsula arabică și din deșertul iordanian, britanicii au făcut toate concesiunile pe care și le-au dorit sioniștii, care au schimbat tabăra, foarte abil, imediat după prăbușirea frontului rusesc și după intervenția americană din 1917. Revoluția bolșevică a îndepărtat armatele rusești de strâmtorile turcești, pe de o parte, de Armenia, Kurdistan și de regiunea Mosul, pe de altă parte. Slăbind Rusia prin organizarea și finanțarea unei revoluții delirante, serviciile britanice și americane au îndepărtat pericolul unei invazii rusești a Orientului Apropiat, pornind din Caucaz, care s-ar fi putut solda printr-o ocupație a coastelor mediteraneene și prin amenințarea Egiptului (în 1916 armatele rusești penetraseră mult în teritoriul kurd la est de actuala Turcie). În acest caz, sionismul ar fi devenit poate o idee în serviciul intereselor rusești…

(Va urma)

Autor: Robert Steuckers

Traducere: Cristi Pantelimon

Sursa: Estica News

Viktor Orban: ONG-urile finanțate de Soros se comportă în stil mafiot

Miliardarul american de origine maghiară, George Soros, a cerut joi la Bruxelles poporului ungar și Uniunii Europene să reziste împotriva premierului Viktor Orban, pe care l-a acuzat că a făcut din Ungaria un “stat mafiot”, intervenție catalogată de un parlamentar al partidului de guvernământ Fidesz drept o „declarație de război”.

Soros a făcut trimitere la Universitatea Central Europeană (CEU), creată de el la Budapesta și care în urma unei legi elaborate cu dedicație împotriva ei riscă să fie închisă sau mutată într-o altă țară, precum și la Fundația pentru o Societate Deschisă, patronată tot de el și pe care guvernul condus de Orban o acuză că se amestecă în politica ungară, scrie Agerpres.

„El (Orban n.r) s-a autoproclamat apărătorul suveranității ungare și pe mine mă numește un speculator valutar obscur care-și folosește banii pentru a inunda Europa, și mai ales Ungaria sa natală, cu imigranți ilegali ca parte a unui fel de complot neclar și infam’”, a continuat Soros, susținând apoi că el nu este așa cum îl descrie Viktor Orban.

Prin acest discurs, Soros „a transmis o declarație directă de război” împotriva unui guvern ales democratic și acesta din urmă este pregătit “să riposteze”, a reacționat la o conferință de presă Tamas Deutsch, parlamentar membru al partidului Fidesz, condus de Orban. El a precizat că va cere Comisiei Europene să publice conținutul discuției pe care Soros a avut-o cu comisarul european însărcinat cu politica privind migrația.

La rândul său, șeful de cabinet al lui Viktor Orban, Janos Lazar, a declarat că afirmațiile lansate joi de Soros sunt “injuste față de Ungaria” și “distorsionează grav adevărul”. Referindu-se la declarația privind “statul mafiot”, Janos Lazar a spus că nu autoritățile de la Budapesta au încălcat legile Ungariei în ultimii ani, ci “organizațiile finanțate de Soros”, despre care oficialul ungar a susținut că acționează netransparent și că se comportă ele însele precum niște organizații mafiote. (Autor: ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ // sursa: activenews.ro)

Lista lui Soros. Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști

Oficial, George Soros s-a implicat în România, în ultimele zile ale anului 1989, imediat după căderea regimului Ceaușescu. Unii spun însă, că activitatea magnatului american de origine maghiaro-evreiască, a început cu mult înainte de căderea regimului Ceaușescu.

Chiar dacă nu a recunoscut niciodată implicarea sa în România de dinainte de 1989, Soros a admis că s-a implicat în alte țări comuniste, sprijinind financiar oponenții regimurilor respective. Având în vedere că Soros a înființat Grupul de Dialog Social chiar în 31 decembrie 1989 și Fundația pentru O Societate Deschisă în primele zile ale lui 1990, este greu de crezut că primii membrii “s-au nimerit” să fie acolo și că “scena” nu fusese pregătită încă de pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu.

Ascensiunea lui George Soros a început în anii ’80, atunci când în Statele Unite au apărut o mulțime de ONG-uri cu nume foarte interesante: “National Endowment for Democracy”, “Freedom House”, “National Democratic Institute” sau “Open Society Institute”.

Conform unei anchete jurnalistice, toate acestea au acționat direct și în România, chiar la începutul anilor ’90, beneficiind de fonduri uriașe, de ordinul a milioanelor de dolari.Toate, însă, sunt legate direct CIA, pe care agenția le-a “privatizat”, George Soros fiind unul din beneficiari. Lovitura era genială: SUA puteau să se implice în alte țări, fără să mai fie acuzată de “amestec în treburile interne ale unui alt stat”, pentru că la mijloc era vorba despre “societatea civilă”.

Revenind la România, Soros a venit personal la București în 1990, prima oprire fiind la sediul Grupului de Dialog Social, acolo unde s-a întreținut cu Silviu Brucan și ceilalți membri fondatori: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu sau Stelian Tănase.

Dacă nu s-a implicat personal, George Soros a avut reprezentanți direcți în conducerea “societății civile”. Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”, “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.

Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, aici.

Iată o listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network. Datele prezentate pe noi pot fi verificate și sunt publice.

Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu
Alexandru Lăzescu – fost director al TVR
Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust
Vladimir Tismăneanu – politolog,președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România
Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005)
Catrinel Pleșu – fost director, Centrul Național al Cărții, din cadrul ICR (2009 – 2012)
Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL.
Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS
Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)
HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012)
Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)
Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șed al SIE (2007 – 2012), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012)
Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației “Pro Democrația”
Victor Rebengiuc – actor
Sabina Fati – jurnalist România Liberă, revista 22
Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”
Andreea Pora – jurnalist
Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)
Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României
Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA
Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TV
Laura Ștefan – membră a ONG-ului “Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007), a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA
Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR
Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.
Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR
Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)
Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic și Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie și Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar
fost Ministru Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta
Radu Filipescu – nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS
Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă
Dan Perjovschi – desenator, ilustrator
Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa “The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.
(Autor: MIHAI ȘOMĂNESCU // sursa: activenews.ro)