C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Globalizare

Credeați că sclavia a fost abolită? În Libia se face comerț cu sclavi africani. Mulțumim, Hillary Clinton.

Hillary Clinton se face vinovată pentru africanii de culoare vânduți în piețele de sclavi din Libia. Nu veți afla prea multe despre acest lucru de la știri și nici de la vreun renumit analist pe probleme externe, așă că dați-mi voie să vă lămuresc.



Înregistrări din Libia difuzate recent de CNN, au arătat cum tineri din Africa Subsahariană sunt licitați ca muncitori agricoli în piețele de sclavi.

Și cum am ajuns în această situație? Așa cum a raportat BBC acum câteva luni, “Libia a fost aruncată în haos de când forțele susținute de NATO l-au înlăturat pe Col. Muammar Gaddafi în octombrie 2011.”

Și cine era în spatele răsturnării? Nimeni altcineva decât Hillary Clinton, la vremea aceea secretar de stat.

Sub președintele George W. Bush în 2003, Statele Unite au negociat un acord cu puternicul lider libian Gaddafi. Conform acordului, Gaddafi trebuia să renunțe la armele de distrugere în masă în mod pașnic, iar SUA nu vor încerca să-l îndepărteze de la putere.

Părea o afacere bună la vremea respectivă, dar administrația Obama nu s-a ținut de ea. În schimb, într-o operațiune având-o pe Hillary Clinton ca vârf de lance, Statele Unite au mers și l-au răsturnat oricum. Răsturnarea s-a dovedit a fi un dezastru. Libia a explodat în haos și război civil, iar refugiații au invadat Europa, destabilizând guvernele în zonă. Dar, la vremea aceea, Clinton a crezut că a fost un mare triumf: “Am venit, am văzut, a murit”, a glumit ea despre răsturnarea lui Gadhafi, iar consilierul Sidney Blumenthal a încurajat-o să-și prezinte ”strategia de succes” ca dovadă a aptitudinii sale pentru cel mai înalt birou din țară. Este surprinzător cum de Clinton a obținut acordul pentru dezlănțuirea acestui dezastru, un eșec umanitar și strategic de ordinul întâi. (Și, bineînțeles, prejudiciul încă se rostogolește: cât de posibil mai poate fi ca liderul Coreei de Nord, Kim Jong Un, să renunțe la armele sale nucleare după ce a văzut lipsa de valoare a promisiunilor Statelor Unite față de Gadhafi?) În timpul scurtului său mandat în funcția de primar democrat, fostul senator James Webb a evidențiat problema, spunând că America “a scos la iveală o serie de angajamente de natură tribală. Acum nu se poate ajunge la aeroportul din Tripoli, cu atât mai puțin la Benghazi”. Dar, pe măsură ce dezastrul din Libia continuă să se desfășoare, rolul lui Clinton în problemă captează din ce în ce mai puțin atenția. Poate că subiectul este îngropat sub celelalte dezastre ale lui Clinton / Obama din Orientul Mijlociu. Un astfel de exemplu ar fi problema siriană prost degizată pe care Fred Hiatt a numit-o în Washinton Post “dezastrul umanitar și cultural de proporții al epocii”. Vă mai amintiți de “linia roșie” a președintelui Obama pe care a încălcat-o Siria, și de care același Obama nu a ținut cont? Acest lucru a condus la valuri destabilizatoare de refugiați care ajungeau și în Europa.

Și, bineînțeles, mai e și politica cu privire la Yemen, despre care Obama se lăuda ca fiind un model de urmat pentru războiul împotriva terorismului. Dar acum Yemenul distrus de război este un alt exemplu de dezastru umanitar.  Totuși, starea din Libia este ceva aparte. În Siria și Yemen, cel puțin situația era deja rea. Înainte ca Hillary Clinton să se implice, Libia a fost relativ stabilă și nu reprezenta nici o amenințare strategică pentru Statele Unite sau aliații săi. Acum este o oroare, cu oameni care sunt vânduți la propriu în piețele de sclavi. În campania prezidențială din 2012, vicepreședintele Biden a spus unui grup de afro-americani că Republicanii ”vă vor pune pe toți din nou în lanțuri”. Dar s-a dovedit că au fost politicile lui Clinton cele care au dus la vânzarea de negri. Având în vedere că unii consideră că Hillary va mai candida și la alegerile din 2020, este important să se cunoască acest lucru.

Autor: Glenn Harlan Reynolds, profesor de drept al Universității din Tennesseen și contributor la USA Today

Sursa: USA Today

Traducerea: Tudor Hociung

Control total: Marile companii din Marea Britanie pregătesc microciparea biometrică pentru toți angajații

Cea mai mare organizație patronală din Marea Britanie și principalul organism sindical au lansat un semnal de alarmă privind posibilitatea ca tot mai multe companii britanice să implanteze cipuri personalului pentru „îmbunătățiea securității”, scrie The Guardian.



BioTeq, firma din Marea Britanie care oferă implanturi de cipuri întreprinderilor și persoanelor fizice a instalat deja 150 de astfel de dispozitive în Marea Britanie.

Cipurile mici, implantate sub piele, între degetul mare și arătător, sunt similare cu cele pentru animalele de companie. Ele permit oamenilor să-și deschidă ușa de la intrare sau de la birou, să-și pornească mașina doar cu o mișcare a mâinii și au, de asemenea, capacitatea să stocheze date medicale.

O altă companie, Biohax din Suedia, oferă, de asemenea, implantarea de cipuri umane de dimensiunea unui bob de orez. Reprezentanții companiei  au declarat pentru Sunday Telegraph că se află în discuții cu mai multe firme juridice și financiare britanice cu privire la decizia de a implanta microcipuri angajaților lor, inclusiv pentru o mare companie cu sute de mii de angajați.

CBI, care reprezintă 190.000 de întreprinderi din Marea Britanie, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la această perspectivă. Unul dintre liderii sindicatului, Frances O’Grady, a declarat: „Știm ca muncitorii sunt deja preocupați de faptul că unii angajatori folosesc tehnologie pentru a-i controla, diminuând dreptul personalului la intimitate. Microciparea ar oferi șefilor și mai multă putere și control asupra muncitorilor lor”.

În Suedia aproape că a devenit o modă. Mii de suedezi au microcipuri implantate sub piele, pentru a nu mai fi nevoiți să aibă asupra lor carduri, acte de identitate și chiar bilete de tren. De asemenea, zeci de angajați de la o companie americană din Wisconsin au fost de acord să-și introducă în mâini microcipuri, pe care le-ar putea folosi pentru a cumpăra gustări, pentru a se conecta la calculatoare sau pentru a folosi xeroxul.

Autor: Ștefania Brândușă

Sursa: Activenews

Reuters: ”Bulgaria devine cel mai recent stat al UE care respinge Pactul Global pentru Migrație al ONU”

Bulgaria s-a alăturat luni grupului din ce în ce mai mare de state membre ale Uniunii Europene care se opune unui pact al Națiunilor Unite care urmărește să reglementeze tratamentul migranților din întreaga lume.



Pactul Global pentru o migrație sigură, ordonată și reglementată a fost aprobat în iulie de către toate cele 193 de state membre, cu excepția Statelor Unite, care au renunțat la el anul trecut. A urmat cel mai mare flux de migranți în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, mulți dintre aceștia refugiindu-se din cauza conflictelor din Orientul Mijlociu și dincolo de el.

Cu toate acestea, guvernele de dreapta din Ungaria și Austria au declarat încă de atunci că nu vor semna documentul final la o ceremonie din Maroc, în decembrie, organizată în legătură cu îngrijorarea că granițele dintre migrația legală și cea ilegală vor deveni neclare. Polonia, Republica Cehă și acum Bulgaria au semnalat că este posibil să facă la fel.

“Poziția guvernului bulgar va fi să nu se alăture Pactului Global al Națiunilor Unite asupra migrației”, a declarat, după o întâlnire a șefilor de coaliție, vicepreședintele principalului partid de guvernământ central-dreapta GERB, Tsvetan Tsvetanov. Partenerul de coaliție anti-migrant al lui GERB, formațiunea naționalistă United Patriots, se opune cu fermitate pactului Națiunilor Unite, despre care afirmă că pune în pericol interesele naționale. Parlamentul bulgar va dezbate miercuri pactul. În cadrul Pactului Global pentru Migrație al ONU sunt discutate probleme cu privire la modul de protejare a persoanelor care migrează, modul de integrare a acestora în noile țări și modul de repatriere a acestora în țările lor de origine.

Diplomatul elvețian care a ajutat la negocierea pactului, Pietro Mona, a vorbit luni în favoarea acordului, declarând că a ajutat țările mai mici, cum ar fi Elveția, să-și apere mai bine interesele. În discursul de luni la Berlin, șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a făcut apel la un front comun al UE privind migrația și alte probleme.

“Dacă una sau două sau trei țări renunță la Pactul pentru Migrație al Națiunilor Unite, atunci noi ca UE nu ne putem apăra propriile interese”, a declarat el la un summit de afaceri. Bulgaria, care se află pe una dintre principalele rute migratoare din Orientul Mijlociu către Europa de Vest, declară că deja ia măsuri pentru a opri migrația ilegală și pentru a proteja frontierele externe ale UE.

Sursa: Reuters

Traducerea: Tudor Hociung

Generația care nu mai ştie româneşte: ruptura definitivă dintre bunici şi nepoţii crescuţi peste hotare

În încercarea disperată de a nu avea problemele lor de adaptare şi de a nu-şi vedea copiii stigmatizaţi, românii plecaţi în străinătate își încurajează copiii să înveţe limba ţării care i-a oferit un trai mai bun. Prietenii, relaţiile, şcoala, toate sunt acolo, departe de ţară şi de tot ce e româneşte. Aşa se nasc situaţii în care bunicii rămaşi acasă nu mai pot comunica cu nepoţii lor.



Pentru mii de copii plecaţi sau născuţi peste hotare, limba română este o provocare. Mulţi dintre ei au uitat sau nu au învăţat să vorbească limba natală, specialişti spunând că cele mai des întâlnite probleme de acest gen sunt cu copiii migranţilor care au ales ţări în care se vorbeşte limba engleză sau germană.

Copiii evită să discute cu bunicii pentru că nu se pot înţelege, bunicii se simt frustraţi că cei mici, şi dacă înţeleg limba română, le răspund în limba ţării în care locuiesc. Prăpastia creată între generaţii se adânceşte direct proporţional cu timpul petrecut de cei mici peste hotare, scrie Gândul.

În comuna Feldru din judeţul Bistriţa Năsăud, peste 2.000 de localnici au plecat în străinătate la muncă.

“Este foarte dureroasă ruperea de familie a celor care sunt plecaţi. De cele mai multe ori se nasc copii în străinătate, iar nepoţii greu se acomodează cu condiţiile din România sau atunci când vin într-o scurtă vacanţă în România. Sunt cazuri când nepoţii chiar au uitat sau nu au învăţat limba română sau, dacă sunt întrebaţi în limba română, o înţeleg, dar răspund în limba ţării unde locuiesc ei. E o durere atât pentru părinţi, cât şi pentru bunici şi, cât am fi noi de patrioţi… Noi am vrea să păstrăm această legătură însă, vrând-nevrând, apar şi probleme care tulbură liniştea care trebuie să domine într-o familie cu mai multe generaţii,” spune primarul comunei Feldru, Grigore Ţiolan.

Vasile Runcan, un bunic de 68 de ani povesteşte cu tristeţe că nepoţii, născuţi în Irlanda, îl evită pentru că nu reuşesc să se înţeleagă cu el.

“Am doi nepoţi – o fetiţă şi un băieţel, de cinci ani şi jumătate, respectiv patru ani. Mă doare sufletul de fiecare dată când trebuie să povestesc cu ei, pentru că în afară de un Hello, o mânuţă fluturată rapid în ecranul calculatorului sau al telefonului, nu mai primesc altceva de la ei. Orice aş întreba, EI NU ÎNŢELEG, se plictisesc şi nu vor să stea de vorbă cu bunicii. Au crescut acolo, în Irlanda, fără nici un grup de români în preajmă aşa că este foarte dificil să mă înţeleg cu ei”,spune bunicul.

Iar drama o trăieşte şi când vorbeşte cu fiica şi nepotul din Spania.

“Îmi sunt foarte dragi, sunt nepoţii mei, dar nu găsim o cale de comunicare, iar asta mă deprimă ori de câte ori încercăm să discutăm. Am şi o fiică plecată în Spania. Are un băieţel de 8 ani şi el s-a născut acolo. Copilul înţelege destul de bine româneşte şi putem comunica ceva mai eficient. Îmi răspunde în spaniolă de cele mai multe ori când discut cu el, dar se vede faptul că discută mai mult în limba maternă”.

Psihologii afirmă că cei născuţi peste hotare nu mai au parte de copilăria idilică pe care au avut-o părinţii lor, că nu mai există acea legătură cu bunicii, iar copiii nu înţeleg apropierea de vârstnicii rămaşi acasă.

“Crescând într-o altă societate, copiii se raportează deja la alte reguli. Nu se mai identifică cu imaginea copilăriei pe care o avem noi în realaţia cu bunicii. Pe cei mai mulţi dintre noi, părinţii ne trimiteau în vacanţă la bunici, aveam o relaţie mult mai apropiată cu ei. Noi am idilizat cumva zona copilăriei prin identificarea cu bunicii, cu casa bunicilor şi cred că din acest punct de vedere copiii nu mai simt cumva nevoia să se apropie. Nu se pot raporta la bunici. Cred că depinde foarte mult de părinţi cum reuşesc să medieze relaţia cu bunicii. Există, pe bază de studii, construite centre de vârstnici care sunt în proximitatea şcolilor”, spune psihologul Ionel Simionca.

Tragedia se traduce în faptul că două generaţii vor avea lipsuri. “Nepoţii fără bunici cresc cu anumit tip de lipsuri şi de anxietăţi, iar bunicii, în lipsa descendenţilor lui, trăiesc cu suferinţa unei bătrâneţi prea apăsătoare” mai afirmă psihologul.

Sursa: Gazetaromaneasca

După URSS, UERSS

Ce se întâmplă cu lipsa de suveranitate a României în cadrul UE cu privire la legile justiției (deși Tratatul constituțional al UE nu prevede această cedare de suveranitate) îi dă dreptate faimosului disident sovietic Vladimir Bukovski, care spunea că după URSS va urma UERSS.



Indiferent de pretext (că, de pildă, la noi, lupta cu corupția ar fi mai importantă ca la ei), amestecul liderilor UE într-o chestiune suverană a României n-are cum să dea o imagine bună democrației practicate în Uniune.

Sigur că, de facto, UE nu se vrea o democrație clasică: dovadă că acolo nu legiferează Parlamentul, ci Comisia Europeană. Am acceptat acest deficit de democrație, dar sunt deja țări care nu sunt de acord ca acest deficit să fie extins peste marginile Tratatului: Italia, Polonia, Ungaria.

România încă nu și-a luat curajul de a spune, în forurile europene, lucrurilor pe nume: „Destul. Știm ce vreți: să controlați justiția din țara noastră, ca să aveți garanții că interesele voastre de afaceri vor fi protejate“.

De ce această lipsă de curaj? În primul rând, din pricina prea multor cozi de topor din țară și din grupul nostru de europarlamentari. În al doilea rând, de teama represaliilor. În al treilea rând, pentru că majoritatea parlamentară din țară  care și-ar putea lua acest curaj este fragilă (fragilizată). În al patrulea rând, pentru că președinția României, de la Băsescu încoace, a ales (voluntar) să joace prea puțin pe cartea suveranității. Drept urmare, la fel joacă și SRI.

Istoria noastră cunoaște un moment important în care România s-a opus politicilor URSS atunci când suveranitatea urma să fie încălcată prea tare. Era vorba atunci despre politici agrare.

Cum oare de nu ni se pare și o mai gravă încălcare a suveranității în materie de justiție? Să nu o spunem, dar să acționăm în contra acestei încălcări! – aceasta pare a fi tactica adoptată de PSD – ALDE. Poate că e mai bine așa. Dacă ar fi după opoziție, nici n-am spune nimic, nici n-am face ceva.

Autor: Ioan Buduca

Sursa: Cotidianul

Mințile luminate din Silicon Valley: “Fără gadget-uri digitale în școlile copiilor noștri, ecranele sunt otrăvitoare!”

După ce un raport al New York Times a scos în evidență faptul că elita tech din Silicon Valley nu permite folosirea gadget-urilor digitale in cadrul scolilor unde invata proprii lor copii, Tucker Carlson a declarat în emisiunea pe care o moderează la Fox News că fac asta deoarece ei știu că ”ecranele sunt otrăvitoare”.



Autorul si psihoterapeutul Tom Kersting a declarat la Tucker Carlson Tonight ca utilizarea tehnologiei in cazul elevilor nu a avut impactul dorit, ci dimpotriva, „ecranele” s-au dovedit a fi chiar daunatoare. El a mai afirmat faptul ca tehnologia de ultima generatie, folosita in cadrul orelor de curs afecteaza emotional tinerii, contribuind la anxietate, depresie si chiar suicid.

“Poate că acum îi putem informa și pe alți părinți, care nu sunt la fel de conștienți de aceste excese tehnologice precum sunt părinții specialiști în ale tehnologiei din Silicon Valley.”

Raportul din ”The Times” al jurnalistei acreditate pe Sillicon Valley, Nellie Bowles, pune problema unei așa-zise  ”scindări digitale” între copiii părinților bogați și cei ai părinților aparținând clasei de mijloc.

“Exista posibilitatea ca cei mai săraci părinți sau cei din clasa de mijloc sa isi expună copiii la aceste ecrane nocive (telefonul, tablet, n.n.), în timp ce copiii din elita Silicon Valley se vor întoarce la jucăriile din lemn și la luxul interacțiunii umane”, a scris Bowles.

Carlson s-a declarat surprins că niciunul dintre reprezentanții elitei din Silicon Valley nu este tras la răspundere pentru ca promoveaza tehnologia digitala in exces in scolile pentru clasele de mijloc. “Niciodată nu avertizează pe nimeni despre amenințarea pe care o percep în mod clar”, a spus el.

Sursa: Foxnews

Traducerea: Tudor Hociung

„Dumnezeul“ Apple patronează homosexualitatea

În cea mai nouă „predică“ oferită de „înțelepții“ IT-ului, Tim Cook, șeful Apple, l-a târât de guler pe Dumnezeu în sprijinul homosexualității.



Pentru mine, acest lucru (homosexualitatea, n.red.) este cel mai minunat dar pe care mi l-a făcut Dumnezeu”. Halucinanta declarație îi aparține șefului executiv al Apple, Tim Cook, care a acordat recent un interviu postului american de televiziune CNN. Tim Cook este cel mai cunoscut lider de mare companie IT care a recunoscut public că este homosexual, în 2014.

Șeful Apple a glorificat comportamentul homosexual într-un interviu excelent regizat, care transmitea privitorului căldură și empatie. Realizatoarea, celebra Christiane Amanpour, asculta cu duioșie pledoaria lui Tim Cook pentru homosexualitate, în timp ce șeful Apple explica liniștit, cu vocea sa blândă, necesitatea toleranței față de homosexuali. Locația interviului, un magazin Apple, era singurul aspect care rupea aparența de predică moralizatoare: pe fundal, clienții examinau și cumpărau produse Apple.

Liniștea interioară cu care Tim Cook a propovăduit homosexualitatea indică schimbările dramatice care au loc în societatea modernă: cu doar o generație în urmă, viciul era încă un lucru față de care omul se rușina. În prezent, în epoca „toleranței” față de orice aberație, viciul a ajuns să fie o sărbătoare. De altfel, ideea de „toleranță” a fost cheia de boltă a întregii predici formulate de Tim Cook. Șeful Apple, ca orice bun progresist, a folosit cuvântul „toleranță” în sensul confiscat de propaganda pro-homosexuală – de acceptare a oricărui comportament, indiferent cât de inacceptabil e acesta pentru societate. Astfel, Tim Cook nu și-a ascuns credința că toleranța trebuie demonstrată față de orice comportament.

Cea mai toxică idee promovată de șeful Apple pe altarul glorificării comportamentului homosexual a fost ideea existenței copiilor homosexuali. Ideea homosexualității înnăscute a fost mulți ani de zile calul de bătaie al propagandei homosexuale, însă activiștii acesteia nu au îndrăznit să implice copiii în mișcarea de propagandă decât în ultimii ani, o dată cu glorificarea așa-zisei ”teorii a genului”. Dincolo de ideea folosirii copiilor de activiștii pro-homosexualitate, ideea lui Tim Cook referitoare la „copiii homosexuali” implică în mod automat ideea de sexualizare timpurie a copiilor, deci și de reducere a copiilor la sexualitatea lor.

În interviul acordat CNN, Tim Cook nu a formulat explicit cuvintele „copii homosexuali”, dar construcția frazei în limba engleză indică fără dubii că făcea referire clară la ceea ce considera homosexualitatea unor copii. Șeful Apple a folosit cuvântul „kids”, care în general se traduce prin „copii”, dar are și sensul de „adolescenți”.

Homosexualii au convins adulții, acum țintesc direct copiii

„Opinia mea fermă e că toți oamenii ar trebui să fie tratați cu demnitate și respect. Așa privesc eu oamenii, cu demnitate și respect, indiferent de orientarea sexuală, de rasă, de religie, indiferent de originea etnică. Indiferent de orice, eu așa privesc oamenii. Eu am făcut public (comportamentul său homosexual, n.red.) pentru că am început să primesc scrisori de la copii (homosexuali,
n.red.), care au citit online informații despre faptul că eu sunt gay, iar ei erau hărțuiți la școală pe tema asta, simțeau că familia nu îi iubește, erau respinși de acasă de părinți, erau foarte aproape de sinucidere, iar lucrurile astea îmi sfâșiau inima”, a afirmat Tim Cook.

„Așa că am început să îmi spun: eu sunt o persoană privată, și mi-am păstrat informațiile private doar pentru cercul meu intim, dar mi-am zis că acest lucru e în acest moment o dovadă de egoism. Mi-am zis că trebuie să fiu mai bun decât atât. Am nevoie să fac ceva pentru ei (acei copii, n.red.), să le arăt că poți să fii gay și în același timp să ajungi să ai un job foarte bun, că au și ei o cale în viață. Acesta e motivul pentru care am făcut public (comportamentul său homosexual, n.red.). Nu am ales să fac publică homosexualitatea mea pentru a da un exemplu pentru alți lideri de mari companii”, a susținut șeful Apple.

„Am fost primul lider de companie care am făcut public faptul că sunt gay. Sunt foarte mândru de asta. Pentru mine, acest lucru (homosexualitatea, n.red.) este cel mai minunat dar pe care mi l-a făcut Dumnezeu”, a pretins Tim Cook.

„Sentimentul de a fi într-o minoritate îți dă un sentiment de empatie față de alți oameni. Eu am avut norocul de a crește într-o familie iubitoare. Nu am experimentat situațiile pe care mi le-au descris personal copiii cu care vorbesc astăzi, de a fi respinși de acasă. Eu nu am trăit asta, dar am trăit hărțuirea la școală, desigur. Trebuie să fim deasupra acestor lucruri (deasupra „intoleranței”, n.red.)”, a cerut șeful Apple.

Activiștii homosexuali golesc de conținut „demnitatea“ și „respectul“

Ca de obicei pentru un activist al homosexualității, Tim Cook a asociat homosexualitatea cu „demnitatea” și „respectul” pe care orice om e dator să le arate altor oameni.

Șeful Apple a lăsat, de asemenea, de înțeles că bătălia progresiștilor împotriva societății tradiționale nu se va opri la drepturile homosexualilor.

„Cred că fiecare generație are obligația de a crește și de a extinde definiția drepturilor omului. Eu vreau să sprijin comunitatea gay și comunitatea transgender, dar vreau să ajut și femeile, și pe afro-americani, și pe hispanici, și pe emigranți, vreau să ajut minoritățile religioase, deoarece, în esență, totul se reduce la un singur lucru: să tratezi omul cu demnitate și respect. Dacă într-o zi cineva ar putea stabili că toată lumea trebuie tratată cu demnitate și respect, Dumnezeule, nu ar fi minunat?”, a încheiat șeful Apple, în extaz.

Golirea de conținut și confiscarea unor cuvinte exclusiv pozitive, cum ar fi „curcubeu”, „respect”, „demnitate”, „iubire”, „toleranță“, constituie una dintre strategiile activiștilor homosexuali de a înșela societatea majoritară să accepte normalizarea comportamentului homosexual. Activiștii homosexuali ajung să folosească aceste cuvinte ad nauseam: la o zi după interviu, Tim Cook a comemorat, pe Twitter, victimele masacrului din sinagoga din Pittsburg, scriind: „Să ne amintim cuvintele lui Martin Luther King: «Întunericul nu poate îndepărta întunericul; numai lumina poate face asta; ura nu poate îndepărta ura; doar iubirea poate face asta»“.

Autor: George Coman

Sursa: Romanialibera

Riscul politic propus de Victor Ponta

Indiscutabil că politicianul Victor Ponta rămâne un mare semn de întrebare cu privire la proiectul său de țară. Exponent unic al oportunismului în politica românească, negociator de ocazie si copiator de geniu al diverselor tendințe efemere, Ponta a reușit să transmită un mesaj tipic elitei globaliste din Europa.

Panicată de valul naționalist, eurosceptic si conflictual, care pare a fi cuprins bătrânul continent, birocrația europeană pare a paria pe mai mulți cai în cursa politică din România. Alături de fostul premier francofon Cioloș, astăzi fostul premier socialist Ponta își imaginează și își construiește un rol de reprezentant al birocrației autoritare și nedemocratic instalată de la Bruxelles.

Războiul sistematic al acestei forțe birocratice la adresa oricărei formațiuni politice care deviază  de la ortodoxismul neo-marxist european anunța, de câteva luni bune, apariția, în spațiul politic românesc, a unei formațiuni politice care să fie exponent exclusiv al elitei globaliste și multi colore promovate de către Macron și aliații săi europeni. Se pare că angrenajul construit în jurul lui Cioloș nu asigură o minimă speranță. Ca atare Victor Ponta a sesizat oportunitatea și a lansat noul său partid. În spațiul general al politicii europene, rolurile, bine împărțite pe zone de influență între Franța si Olanda, vor duce la o inflație de grupuri și grupuscule politice cu principala misiune de a promova Uniunea Europeană ca singura  cale de ales pentru națiunile europene. În România există deja două astfel de grupări, alături de un USR capabil mai mult de activism civic decât de substanță politică,  atât de necesară votului la alegerile europarlamentare de anul viitor.

Victor Ponta promovează agresiv astfel, fondurile europene și miracolul unei economii românești renăscută prin accesarea acestora. Numai că pentru a avea acces la aceste fonduri trebuie ca țara să îndeplinească conditiile unei subordonări semi-coloniale care, astăzi, pare a înfuria multe state din Europa, așa cum vedem începând cu Austria si terminând cu Cehia. Aceste state, recunoscute pentru civilizația și prosperitatea lor post comunistă, tocmai împotriva unei astfel de subordonări luptă,  pentru că odată cu banii vin si cerințe politice absolut de neacceptat cum ar fi integrarea unei imigrații masive și ilegale sau acceptare unui control total asupra politicilor sociale, exact ca în cazul Greciei.

Interesant este de observat virajul brusc făcut de fostul premier Ponta, care numai acum câțiva ani invita China să  investească masiv în economia românească, chiar și împotriva reacției, din acel timp, nervoase a Uniunii Europene. Mai mult, candidatul Ponta dorea să fie președintele României îmbrăcat în straie tradiționale de gorjean si declarând patetic “Mândru că sunt român”, în fața unui candidat german calm si tranchilizat de confortul european oferit de cancelara Merkel.

Astăzi euforia chineză și puseul naționalist par a lăsa loc unei fantastice povești de succes pe bani europeni. De fapt Victor Ponta mărșăluiește politic pe fondul noii politici agresiv globaliste propuse de către Macron, în tandem cu aliații săi.

De altfel atacurile repetate ale progresiv promovatei Corina Crețu, comisar european, împotriva guvernului Dăncilă și a PSD, tocmai pe tema neaccesării fondurilor europene, se înscriu în această logică a jocului politic european propus de Franța. Să nu uităm că doamna Crețu va fi capul de listă al formațiunii Pro Romania, la alegerile europarlamentare de anul viitor, în lipsă de loc pe lista partidului mamă PSD. Mai mult, numele ei este pomenit din ce in ce mai apăsat, de către clubul progresiștilor europeni, ca potențial prim ministru al României, într-un eventual guvern, format iluzoriu de întreaga falangă anti Dragnea din spațiul politic românesc. Testele care se fac zilnic, prin introducerea unor teme voit iesite din normele cotidiene, dar care dau substanță unei foarte bine regizate strategii de faramitare a scenei politice românești, reprezintă începutul campaniei europene. Ponta, Crețu, Constantin și alții practic joacă partitura unei melodii compuse de către alții,  fără nicio legătură cu România sau cu un proiect serios de țară. Căci doar cu banii Uniunii Europene, din ce în ce mai puțini și din ce in ce mai condiționați politic, economia României nu își va regăsi niciodată suflul.

Prin alegerea sa unanimă, ca la congresele comuniste de acum decenii, în funcția de președinte al noii formațiunii politice Victor Ponta enunță fals existența unei oferte europene greu de refuzat. Exact ca în celebra scenă din filmul cu mafioți “Nasul”, Ponta anunță de la înaltul amvon politic, că singura opțiune pentru Romania este Uniunea Europeană.

Probabil că drumul românesc al acestui politician, care si-a trădat, pe Facebook, propria guvernare precum și partidul care l-a propulsat ca Prim Ministru, pentru a lasă loc guvernului Cioloș, va fi de lungă durată. Strategia politică  macroniană, reprezentată așa de bine de  Victor Ponta si Corina Crețu, dorește o spargere a masivului bloc politic de stânga din România. Cum dreapta este praf și pulbere, prin apariția lui Cioloș, în calitatea sa de imens cal troian al birocrației europene, programul Macron de distrugere a identității naționale și statale a oricărei țări care se opune neo-marxismului internationalist, îl va propune pe Ponta ca promotor principal. Acesta ne va prezenta o varză ideologică formată din micul naționalism economic (merele cumpărate să fie numai românești) alăturate socialismului global,  umanismul non identitar si desigur unei masive emigrații ilegale.

Surse bine informate ale DefenseRomania susțin că în zona balcanică, Ponta promovează interesele Franței si ale lui Macron. Nicidecum ale României. Fostul prim ministru român dorește să organizeze, în noiembrie, o întâlnire între Serbia si Kosovo la Paris, sub părintească privire a tânărului Macron. Alte țări din regiune au atras atenția asupra formatului și obiectivelor reale, nu cele declarate de către Franța, ale acestei întâlniri, mai ales că unul dintre negociatorii italieni, un “fost” ca și Ponta, este recunoscut ca element de dialog aflat sub influență non europeană. Și uite cum ne apropiem de esența și justificarea reală a revenirii politice a lui Victor Ponta prin oferta politică a noii formațiuni Pro România. Nimic din ceea ce face acest om politic nu are ceva în comun cu România. Totul se învârte în jurul unor forțe politice europene care vor să influenteze votul intern românesc la alegerile europarlamentare din 2019. O întrebarea simplă rămâne: cum explici prezența numai a unor nemulțumiți în conducerea acestui nou vehicol politic. Toți leaderii sunt proveniti din spectrul de stânga a politicii românești. Devine clară ținta și misiunea acestora. Căutarea cu toate mijloacele de a sparge voturile monobloc și monocolore. Căci politica lui Macron este aceea de decolorare a oricărei forme de identitate politică, economică si națională. Iar Victor Ponta tocmai acest lucru îl propune și anume decolorarea steagului României. Orice internationalist poate înțelege mesajul.

Autor: H. D. Hartmann

Sursa: Defenseromania