C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Francmasonerie

Lista lui Soros: colaboraționiștii care au trădat România

Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști…
Lista lui Soros: colaboraționiștii care au trădat România
Oficial, George Soros s-a implicat în România, în ultimele zile ale anului 1989, imediat după căderea regimului Ceaușescu. Unii spun însă, că activitatea magnatului american de origine maghiaro-evreiască, a început cu mult înainte de căderea regimului Ceaușescu.

 Chiar dacă nu a recunoscut niciodată implicarea sa în România de dinainte de 1989, Soros a admis că s-a implicat în alte țări comuniste, sprijinind financiar oponenții regimurilor respective. Având în vedere că Soros a înființat Grupul de Dialog Social chiar în 31 decembrie 1989 și Fundația pentru O Societate Deschisă în primele zile ale lui 1990, este greu de crezut că primii membrii „s-au nimerit” să fie acolo și că „scena” nu fusese pregătită încă de pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu.

Ascensiunea lui George Soros a început în anii ’80, atunci când în Statele Unite au apărut o mulțime de ONG-uri cu nume foarte interesante: „National Endowment for Democracy”, „Freedom House”, „National Democratic Institute” sau „Open Society Institute”.

Conform unei anchete jurnalistice, toate acestea au acționat direct și în România, chiar la începutul anilor ’90, beneficiind  de fonduri uriașe, de ordinul a milioanelor de dolari.Toate, însă, sunt legate direct CIA, pe care agenția le-a „privatizat”, George Soros fiind unul din beneficiari. Lovitura era genială: SUA puteau să se implice în alte țări, fără să mai fie acuzată de „amestec în treburile interne ale unui alt stat”, pentru că la mijloc era vorba despre „societatea civilă”.

sorosisti

Revenind la România, Soros a venit personal la București în 1990, prima oprire fiind la sediul Grupului de Dialog Social, acolo unde s-a întreținut cu Silviu Brucan și ceilalți membri fondatori: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu sau Stelian Tănase.

Silviu Brucan si George Soros la sediul GDS în ianuarie1990. (Foto Emanuel Parvu)

Dacă nu s-a implicat personal, George Soros a avut reprezentanți direcți în conducerea „societății civile”.  Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

 Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de „societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

 Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: „Soros Advising and Placement Center”, „Soros Educational Advising Center” , „Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia „Concept” , „Centrul pentru Drepturile Omului – București”,  „Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, „Asociația „Pro Democrația”, „Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au „născut” alte ONG-uri.

 Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

 Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, aici.

 Iată o listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network. Datele prezentate de noi pot fi verificate și sunt publice.

  • Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu, actual este consiler al președintelui Klaus Iohannis.
  • Alexandru Lăzescu – fost director al TVR
  • Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust
  • Vladimir Tismăneanu – politolog,președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România
  • Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005)
  • Catrinel Pleșu – fost  director, Centrul Naţional al Cărţii, din cadrul ICR (2009 – 2012)
  • Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației  (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
  • Renate Weber –  consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL.
  • Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
  • Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS
  • Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)
  • HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012)
  • Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)
  • Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șef al SIE (2007 – 2012), premier al României (februarie 2012 – mai 2012), actualmente director SIE
  • Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației „Pro Democrația”
  • Victor Rebengiucactor, susținător înfocat al lui Klaus Iohannis în campania electorală, pozează în patriot
  • Sabina Fati – jurnalist România Liberă, revista 22
  • Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
  • Andreea Pora – jurnalist
  • Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)
  • Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României
  • Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA, profesor în Gemania, susține politica emigraționistă a lui Merkel
  • Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director la Realitatea TV și TVR
  • Laura Ștefan – membră a ONG-ului „Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007),  a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA
  • Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008), turnător la ambasada americană
  • Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR
  • Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.
  • Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR
  • Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)
  • Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale şi UNDP pe Europa de Est şi Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic şi Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie şi Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
  • Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
  • Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar, actualmente director SRI

    fost Ministru  Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta

  • Radu Filipescu –  nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS
  • Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă
  • Dan Perjovschi – desenator, ilustrator
  • Mircea Toma – activist, ActiveWatch.

    Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul  IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.

  •  

    Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA,  fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi Ministerului Educaţiei (2004-2009). Lucrarea sa „The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.

sursa: activenews.ro

Cum pleacă din țară banii românilor. Episodul 4: Cine și cum ne administrează datoriile?

Cu 80% din sectorul bancar și o felie asemănătoare în cazul recuperărilor de creanțe companiile străine administrează datoriile românilor și implicit veniturile lor viitoare, statul sărindu-le în ajutor de fiecare dată când sistemul trebuia peticit.

În primul episod al acestui serial arătăm cum depozitele românilor pot fi trimise oricând în străinătate în cadrul procesului de dezintermediere bancară-retragerea liniilor de finanțare de către băncile mama din Occident-deoarece nimeni din cadrul BNR nu urmărește proveniența acestor fonduri exportate (dacă sunt bani ai băncilor mamă întorși din activitatea de creditare sau doar depozite noi ale românilor). În acest episod urmărim soarta creditelor românilor, un subiect atât de sensibil în ultimii ani.

Sistemul bancar nu ne mai aparține, procesul de privatizare de la începutul anilor 2000 mutând în mâinile străinilor fabricile private de bani din România. Dacă activitatea de creditare ar presupune plasarea cu dobânda superioară a resurselor atrase de la deponenți, cum cred cei mai mulți dintre români, niciun străin n-ar fi dorit să deschidă o bancă pe plan local. Asta deoarece expansiunea creditului ar fi fost limitată iar responsabilitate bancherilor față de deponenți ar fi mai mare. Sistemul actual permite însă băncilor să dilate masa monetară oferind împrumuturi care nu se bazează pe resursele lor decât în mică măsură, proporțional cu rezervele minime obligatorii, așa cum explicam detaliat în primul episod al acestui serial.

Mobilizând deci resurse de numai 40% din valoarea creditelor în valută acordate în perioada de boom (resurse care s-au întors în bună parte înapoi prin reducerea succesivă a rezervelor obligatorii între timp), băncile străine au putut să îndatoreze fiecare român posesor de venit care a dorit asta (numărul creditelor acordate îl depășește de două ori pe cel al salariaților din economie). Și cum să nu-ți dorești o plasmă, mobilă nouă, o mașină mai de fițe sau un apartament mai spațios al căruit preț urmă să tot crească cum ne asigurau înainte de 2008 analiști imobiliari precum I.R. Zilișteanu? Mai ales că veniturile românilor urmau să tot urce până le ajung din urmă pe cele din UE, măcar la nivel de medie, cum se tot repetă în perioada de boom…(Observați însă că acum, când bula s-a spart, noul guvern de tehnnocrati insistă în sens contrar-cum să crească veniturile dacă nu crește productivitatea/averea companiilor/nu scad CAS-urile, etc?)

Sclavie-soft

Băncile străine administrează practic veniturile viitoare ale românilor iar lipsa unor bănci de stat puternice care să echilibreze balanța se traduce în imposibilitatea autorităților de a veni cu strategii de ajutorare a debitorilor când economia este în recesiune. Ceea ce s-a întâmplat după 2008 cand băncile locale s-au trezit cu un sfert din împrumuturi neperformante, ocazie cu care au majorat într-o prima faza costurile clienților buni-platnici și taxele aferente debitorilor. Cum n-a fost de ajuns și pentru a nu fi nevoite să facă provizioane semnificative și a veni deci cu bani de acasă, multe bănci au preferat să ascundă o parte din creditele cu probleme pasandu-le unor vehicole special constuite în acest scop.

Descoperim astăzi că respectivele vehicole au perceput însă dobânzi și penalități ilegal, legea română permițând acest lucru doar băncilor autorizate. Altele au preferat să vândă împrumuturile cu probleme unor firme de recuperate, unele cu acționariat comun, marea lor majoritate tot firme străine. Cedarea acestor creanțe se face uzual la 10-15% din valoare în cazul creditelor de nevoie personale și 20-25% în cazul celor ipotecare, băncile refuzând sistematic să ofere debitorilor șansa de a-și plăti ei înșiși datoriile cu discount pretextând cu “hazardul moral”(dacă Ionescu e iertat de 50% din datorie poate că nici Popescu nu mai plătește). Argumentul e însă fals: dacă Popescu nu poate justifica prin scăderea veniturilor o atare pretentie probabil că nici nu va fi lăsat să deschidă subiectul.

Toate aceste artificii care să ușureze contabilitatea băncilor cu probleme s-au petrecut însă după ajutorul masiv oferit chiar de statul român. Sigur, oficialii din BNR nici nu recunosc că ar fi fost vorba de așa ceva, deși împrumutul masiv de la FMI avea ca scop umplerea găurilor din visteria BNR după ce aceasta eliberase bună parte din rezervele obligatorii ale băncilor permițându-le să trimită bani acasă mamelor confuntate la rândul lor cu probleme. Împrumutul pretins achitat între timp a fost doar rostogolit, Ministerul Finanțelor luând alte credite de la investitori privați pentru a asigura BNR resursele de rambursare către FMI fără ca asta să se simtă in valoarea rezervelor.

Discriminări grațioase

După 2008 mulți descopereau cu stupoare că debitorul persoană fizică nu are acceași drepturi cu cel persoană juridică. O firma poate da faliment scăpând de datorii dar o persoană fizică, nu; aceasta poate să-și piardă bunurile ipotecate sau neipotecate în procesul de executare silită și răspunde apoi cu veniturile viitoare până se acoperă datoria, crescută exponențial între timp cu dobânzile penalizatoare. Adoptarea legii falimentului personal a fost amânată an după an la presiunea lobby-ului bancar și colegilor din FMI, apoi când în sfârșit a fost adoptată o versiune soft și urma să intre în vigoare Guvernul Cioloș se gândește să o amâne din nou pe motiv că nu există norme de aplicare (cădeau în sarcina ministerului Justiției). În plus, legea dării în plată (dai cheile casei ipotecate băncii și scapi de datorii) a fost întoarsă la Parlament de la Cotroceni. O astfel de lege există de pildă în Statele Unite, dar statele în cauză sunt probabil mult prea comuniste pentru liberalele bănci românești. Patru mari bănci prezente în România trimiseseră de altfel o scrisoare Președintelui în care amenințau statul cu procese internaționale dacă legea, votată aproape în unanimitat de Parlament, este promulgată. Asta după lobby-ul intens anti-promulgare făcut de sectorul bancar în frunte cu BNR, teoretic organism de supravegehre și control, dar practic vehicol de lobby agresiv când interesele băncilor au cerut-o.

Concluzia? Cu un sistem bancar aproape integral privatizat, românii au ajuns să muncească pentru a plăti rate către băncile străine având în vedere că în perioada de boom, când majoritatea s-a indarorat, raportul rată-venituri permis de BNR prin noile norme de creditare putea urca peste 60-70%. Adăugați la asta deprecierea de 30% a leului față de euro, despre franc nici nu mai pomenesc (majoritatea creditelor s-au dat atunci în valută) și aveți imaginea completă. Cei încă neexecutați de bănci pentru întârzieri la plată trebuie să-și lungească găturile în așteptarea promisei legi a falimentului personal, în curs de amânare, sau a legii dării în plată, cel puțin întârziată după retrimiterea în Parlament pentru reexaminare.

sursa: activenews.ro

S.U.A., jos „mâna” de pe România! (II)

Scenarii inventate… pentru o lume nouă!
„Când le vom pune pe tapet acest scenariu (al ameninţării planetei – n.a.), drepturile omului vor fi cedate de bunăvoie în favoarea garantării bunăstării şi a siguranţei de către Guvernul Mondial” – H. Kissinger, artizanul politicii externe a S.U.A.

Mişcarea masono-sionistă, cu al său vârf de lance S.U.A., şi-a manifestat cu fanatism naţionalismul religios în relaţiile internaţionale, chiar dacă – pentru aceasta – a „trebuit” să însângereze omenirea cu Războaiele Mondiale din secolul XX,  să ne exaspereze pe toţi cu crizele fascismului, nazismului şi comunismului, iar acum… cu „mesianismul salvator” al globalismului.

De aceea, sătule de atâtea crize provocate, toate în vederea demolării radicale a vechii societăţi, popoarele lumii vor fi puse viclean în situaţia de a cere ele însele să fie „scăpate de nenorocire” (cum spunea, în 1991, H. Kissinger) şi vor fi martore la instaurarea unui Guvern Mondial condus de maleficul Antihrist – promotor al noii ordini mondiale (antihristice) impuse cu forţa (H.G. Wells ne avertiza: „Foarte mulţi oameni vor urî noua ordine mondială şi vor muri protestând împotriva ei”). Scopul ei adevărat nu va fi nici bunăstarea generală, nici dărâmarea regimurilor politice considerate falimentare, ci distrugerea Ortodoxiei prin intoxicarea sufletelor care îşi lucrează mântuirea lor. Ca să îşi atingă acest scop, aşa-numita campioană a libertăţii şi democraţiei, America, este ridicată, „din spate”, deasupra unei lumi ce se vrea a fi unipolară şi bazată peeliminarea graniţelor.

Nu contează că, pozând într-o ţară prosperă… cu o datorie externă de peste 120 trilioane $, S.U.A. sfidează pur şi simplu toate regulile consacrate: minte, terorizează, ucide, fură, exploatează, impune guverne şi preşedinţi, dispune aplicarea unor concepţii care rănesc mentalitatea colectivă a naţiunilor etc! Da, stimaţi cititori, pentru S.U.A. nu există nici prestigiu, nici legi! Dacă ar fi existat, atunci nu s-ar fi pus la cheremul ocultei mondiale în Primul Război Mondial! Nu s-ar fi poziţionat în tabăra celor care nu au recunoscut unirea Basarabiei cu România în 1918! Nu ar fi ameninţat România că pierde sprijinul la Conferinţa de la Paris din 1919-20, condiţionând-o să cedeze petrolul către Compania americanăStandard Oil (prin Hoower, dictatorul alimentaţiei)! Nu s-ar fi făcut complice la instaurarea revoluţiei bolşevice care a culminat cu asasinarea întregii familii a ţarului ortodox Nicolae al II-lea şi cu batjocorirea sălbatică a Bisericii Ortodoxe Ruse! Nu ar dori să subjuge toate naţiunile, transformându-le într-o singură colonie, prin exportul planetar al doctrinei totalitare numite „corectitudinea politică”! Nu i-ar fi vândut ateului Stalin, după Al Doilea Război Mondial, pe atâţia creştini europeni! Nu s-ar fi făcut vinovate de noua spirală a confruntării cu Rusia, luând decizia – nejustificată diplomatic – că a câştigat (triumfalist)războiul rece şi refuzând totodată să desfiinţeze N.A.T.O (dimpotrivă, asta contracarează Rusia prin instalarea de baze militare în România şi Polonia)! Nu ar fi recurs la infiltrarea de agenţi străini, ai elitei globale, în Europa lui 1989! Nu l-ar fi detronat pe Ceauşescu, cel care a cerut oficial dizolvarea celor două blocuri militare, acuzându-l în chip mincinos că practică un „genocid cultural al minorităţii maghiare” (în 1975, Ceauşescu l-a atenţionat pe preşedintele american H. Ford că se impunea să semneze amândoi „un document care să înlăture orice drept al vreunui stat asupra altuia”)! Nu ar fi incitat poporul român să se răscoale împotriva sărăciei impuse de dictatorul Ceauşescu, prin posturile de radio Vocea Americii şiEuropa liberă, când în realitate banii României erau luaţi ca dobândă triplă de S.U.A. (prin F.M.I.) şi alimentele ţării noastre erau direcţionate înspre U.R.S.S.! Nu ar face jocul sioniştilor, distrugând generaţii întregi, prin implicarea într-o nouă ordine mondială construită de evrei pentru evrei şi care, de fapt, „nu oferă şanse egale tuturor, ci supremaţia uneia” (conform consilierului prezidenţial interbelic B. Freedman)! Nu ar dori, prin susţinerea Planului Kalergi, să transforme toate naţinile lumii într-o federaţie condusă, chipurile, de S.U.A.! Nu şi-ar fi dat acordul pentru desemnarea membrilor Parlamentului Mondial (în 1987, la Miami), or proiectului de Constituţie mondială (în 1991, la Lisabona)! Nu ar permite candidaţilor săi la Preşedinţie să fie susţinuţi financiar de multinaţionalele, gata în orice moment să servească „interesele de prioritate zero” ale noii ordini mondiale: masonii G. Bush, W. Clinton, B. Obama(acesta din urmă a declarat la Ankara, în 2009, că S.U.A. „nu se consideră o naţiune creştină”)! Nu ar fi de acord ca preşedinţii săi să fie aleşi, din spatele uşilor închise, de ocultiştii grupului Bilderberg: Bush în 1985, Clinton în 1991, Obama (ultimul a primit Premiul Nobel, suspect de rapid, cu toate că a fost implicat în scandalurile Prism, Irs, Associated Press, Merkel, datoria externă colosală, susţinerea homosexualilor, declaraţiile anticreştine, supravegherea electronică a tuturor americanilor, declanşarea luptei împotriva „terorismului” şi conceperea unui „manual” ce îi defineşte pe duşmanii noii ordini mondiale… Nu ar fi acceptat la vârf, chiar la nivel de Preşedinte, să fie conduse de foşti directori ai C.I.A. (G. Bush, fost director al C.I.A. între 1975-77, a ajuns preşedintele S.U.A. în 1998)! Nu ar fi lăsat nepedepsiţi o serie de oameni care s-au situat deasupra legii (încălcarea Logan Act prevede 3 ani de închisoare pentru oficialii americani care se întâlnesc cu afacerişti pentru a dezbate probleme politice), cum au fost: preşedintele G. Ford, A. Dulles (director al C.I.A.), consilierul prezidenţial pentru securitatea naţională H. Brzejinski (a fost „naşul” tuturor preşedinţilor americani, deoarece nici unul nu a fost instalat fără girul lui), şeful politicii externe americane H. Kissinger (adevăratul stăpân al S.U.A. în ultimii 50 de ani), consilierul prezidenţial B. Baruch (a fost considerat, în Ocultă, cel mai  puternic om din lume: la „ordinul” lui a intrat S.U.A. în Războaiele Mondiale… Iar dacă aceşti păpuşari nesocotesc cu atâta nonşalanţă nu numai legile şi valorile poporului american, ci şi pe ale lumii, cu atât nu se vor abţine să calce în picioare nici tradiţiile specifice ale poporului român…

Prof. Costel NEACȘU

sursa: justitiarul.ro

Operaţiunea „Skull and Bones” – 2016

Pentru a percepe corect „spectacolul” planetar contemporan, o privire retrospectivă atentă şi obiectivă a ultimelor decenii este revelatoare. Ea pune cele două mari conflagraţii mondiale faţă în faţă cu sumbra perspectivă a trezirii din adormire a zeului Marte de către „bilderbergii”, doritori de putere printr-o „Nouă Ordine Mondială” (N.W.O.).

Skull_and_Bones

Nu doar desfiinţarea statelor naţionale se află pe agenda de lucru a acestora, ci controlul total al planetei. Nu „Teoria conspiraţiei” planează asupra omenirii, ci punerea ei în practică sub stindardul piraţilor -„Skull and Bones” (Craniu şi oase):
– Pactul Hitler-Stalin 23 august 1939 nereclamat de România nici până în anul de graţie 2016! De ce? Pentru că Berlinul şi Moscova lucrează şi acum pe aceeaşi lungime de undă.
– Al Doilea Război Mondial (1939-1945), Războiul de Reîntregire a României şi şi finalul său „programat” – abandonul României de către Occident în braţele lui Stalin. „Hitler nu este cel mai vinovat pentru declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Adevăraţii vinovaţi sunt cei din Oculta Mondială, marii bancheri internaţionali din familia Rothschild, dar şi alţii, precum şi păpuşarii lor politicieni, prim-ministrul britanic Churchill sau preşedintele american Roosevelt. Dar, istoria e scrisă întotdeauna de învingători, aşa că toată vina a căzut doar pe Hitler”[1].
– Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944, când regele Mihai a arestat pe capul – de facto – al armatei şi statului român şi, în plin conflict militar l-a predat inamicului. Rezultatul catastrofalei Proclamaţii către ţară citită în seara zilei de 23 august 1944 a deschis larg porţile Armatei Roşii şi a transformat în prizonieri de război peste 175.000 de militari români (puşi, prin ordinul lui Mihai, în situaţia de a nu se putea apăra). Puţini dintre aceştia şi-au mai revăzut familiile. Cetăţeanul Mihai nu şi-a cerut niciodată iertare pentru nenorocirea adusă pe capul românilor.
– Expansiunea sovieto-rusă asupra Europei şi sclavia popoarelor din vestul continentului pe parcursul unei jumătăţi de secol;
– „Operaţiunea Paperclip” şi „Pactul Marshall” prin care Aliaţii au confiscat „inteligenţele” celui de-Al Treilea Reich şi industria acestuia;

Conflictele Războiului Rece

– Războiul din Coreea (25 iunie 1950 – 27 iulie 1953), neterminat nici până azi;
– Războiul Suezului (1956) dintre Egipt, Franţa şi Marea Britanie supranumit Războiul arabo-israelian pentru supremaţia Canalului de Suez, urmat, la 5 iulie 1967, de aşa-numitul „Război de şase zile”;
– Războiul S.U.A. împotriva Vietnamului, soldat cu un eşec lamentabil şi cu mii de vieţi curmate (1 noiembrie 1961-30 aprilie 1975);
– Invazia americană şi eşecul din Golful Porcilor din Cuba (17-19 aprile 1961);
– Criza rachetelor cubaneze (14 octombrie-20 noiembrie 1962) – în fapt un grav conflict americano-sovietic);
– Intervenţiile şi conflictele provocate şi întreţinute timp de decenii pe teritoriul Africii de S.U.A. şi U.R.S.S.;
– „Star Wars” – Initiaţiva de Apărare Strategică a S.U.A. Planul viza înarmarea spaţiului cosmic cu un scut dotat cu o reţea de rachete nucleare şi lasere amplasate pe orbita terestră, care ar fi interceptat şi anihilat orice atac şi ar fi reacţionat devastator în cel mai scut timp împotriva inamicului.
– Invazia U.R.S.S. în Afganistan (1979-1989)
– Criza iugoslavă din 1980, la moartea lui Iosif Broz Tito;
– „Revoluţiile de catifea” din Europa anului 1989;
– Efectul Yalta-Malta, via Bucureşti şi întâlnirea Bush-Gorbaciov din 2-3 decembrie 1989);
– Finalul sângeros al decembriadei din România şi asasinarea cuplului prezidenţial la 25 decembrie 1989;
– Dezmembrarea Uniunii Sovietice.

Ofensiva N.W.O.

– Războaiele iugoslave. Între anii 1991-2001 lumea a asistat indiferentă la controversatele şi sângeroasele războaie de pe teritoriul fostei Republici Federative Iugoslavia, ceea ce l-a determinat pe Mihail Gorbaciov să afirme în martie 1999: „Occidentul a înşelat Rusia. Căzusem de acord în legătură cu Noua Ordine Mondială. Conform înţelegerii, Statele Unite ale Europei – zona de la Atlantic până la Urali – trebuia să se afle sub dominaţia Rusiei. Rusia nu va uita această trădare!”[2].
– World Trade Center „reţeta-pretext” de la 11 septembrie 2001, minuţios pregătită pentru oportunitatea declanşării războiului împotriva „terorismului” şi a fantomaticei Al Qaida;
– „Operaţiunea Enduring Freedom” – Războiul din Afganistan declanşat de S.U.A. şi Marea Britanie la 7 octombrie 2001, ca represalii la dezastrul de la 11 septembrie 2001;
– Războaiele din Irak bazate pe ipotetica şi neconfirmata acuzaţie de deţinere de către Saddam Hussein a unor arme de distrugere în masă (2003-2011), „judecarea” şi asasinarea acestuia;
– „Primăverile arabe”, agresiunile N.A.T.O. şi ale forţelor militare ale S.U.A. împotriva unor state independente: Egipt şi Libia.
– Linşarea (asasinarea programată) a colonelului Moamar Gaddafi; nu se cunoaşte (?) apartenenţa reală a autorilor[3].
– Controversata asasinare a lui Bin Laden (?) de către un comando american prin care asasinatul este recunoscut ca politică de stat a S.U.A.; vezi scenele în direct cu Obama şi Hillary Clinton[4].
– EuroMaidanul de la Kiev şi urmările sale;
– Mascarada prezidenţială „românească” din noiembrie 2014, prezentă pe reţeaua controlată a Facebook a adeverit afirmaţia lui Stalin : „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile”, pe care o actualizez, completând-o: contează cine butonează softul calculatorului;
– În momentul de faţă, spre diferenţă de state europene care au spart valul de fum al conglomeratului înstelat (Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia…), România poate fi socotită o ţară în ruină, nu doar economică, ci şi morală, o colonie îngenuncheată, condusă de marionete imbecile, purtătoare ilegale de cap. Recentul summit de la Varşovia este încă o piesă aşezată pe jocul de puzzle al N.W.O., prin care se asvârle pisica în curtea Federaţiei Ruse. Un joc unde România poate fi transformată în ţintă fixă şi poligon de trageri, iar locuitorii ei, în carne de tun. Reamintesc cuvinte adresate poporului de mareşalul Ion Antonescu, înainte de a fi asasinat la Jilava: „Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dvs. Şi urmaşii dvs. Veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! […] Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz, dinainte orice graţiere. În felul acesta voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi”[5].
———————————————–
[1] http://www.lovendal.ro/wp52/hitler-mare-luptator-impotriva-francmasoneriei-ocultei-mondiale-si-bancherilor-internationali/
[2] Jan van Helsing, Hände weg von diesem Buch (Să nu atingi această carte), Bucureşti, Ed. ANTET XX Press, 2005, p.155
[3] https://www.youtube.com/watch?v=mxJKL1fG2xk
[4] https://www.youtube.com/watch?v=AAIOxbt0LHQ
[5] Gh. Buzatu, România, cu şi fără Antonescu, Ed.Moldova, Iaşi, 1991, p. 336.

Autor: Ion Maldarescu

Sursa foto si text: Revista Art-Emis

Ordinul Iluminaților bavarezi

ORDINUL ILUMINAȚILOR BAVAREZI
ORIGINILE, METODELE ȘI INFLUENȚA ACESTUIA ÎN EVENIMENTELE MONDIALE

Ordinul Illuminati se află adesea în centrul dezbaterilor cu privire la impactul societăților secrete în istoria omenirii. Sunt Iluminații un mit, sau chiar dirijează lumea în secret? Pe măsură ce numărul celor care-și pun această întrebare crește, informațiile legate de ordin se diluează și se bagatelizează din cauza dezinformării, făcând dificilă cercetarea obiectivă. Acest articol încearcă să ordoneze faptele și documentele cunoscute, legate de acest grup secret.

În sens general, termenul „Illuminati” desemnează un grup elitist, care conduce lumea în secret, dar concepțiile, ideile și scopurile care au stat la baza înființării acestui ordin sunt confuze în mintea oamenilor. Sunt Illuminati același lucru cu Francmasoneria? Ce vor ei? De ce acționează în secret? E adevărat că practică ocultismul? O încercare de cercetare obiectivă a acestui subiect poate deveni o sarcină extrem de dificilă, căci multe surse ridiculizează referirile la acest ordin, în timp ce altele exagerază, construind scenarii și punând pe seama lui mai tot ce se petrece rău în lume. Astfel, în ambele cazuri, cercetătorul onest ajunge la același rezultat: o versiune strâmbă a realității. Prin urmare, având în vedere că societățile secrete se presupun a fi prin definiție secrete, și că istoria este adesea scrisă de cei ce dețin puterea, obținerea adevărului imparțial e o provocare.

Acest articol nu are pretenția să facă dezvăluiri, și nici să expună tot ce se cunoaște despre Illuminati, ci mai degrabă să contureze o imagine mai clară a Ordinului, cercetând autori care au studiat intens subiectul, și care și-au bazat afirmațiile pe fapte demonstrabile. Utilizând lucrările lor, vom arunca o privire asupra originii, metodelor și impactului Iluminaților în istoria mondială.

Tipuri de societăți secrete

Deși în trecut membrii mai multor grupuri se autointitulau „iluminați”, cel mai influent și mai memorabil a fost cel al Iluminaților din Bavaria. Înființată pe data de 1 mai 1776, organizația creată de Adam Weishaupt a eliminat granița dintre societățile secrete spirituale și cele politice. Adăugând științele oculte ale Francmasoneriei și Rozicrucianismului pentru atingerea unor scopuri politice, Illuminati au devenit actori pe scena mondială. În timp ce majoritatea societăților secrete ale epocii se adresau oamenilor bogați și facinației lor pentru ocultism, Iluminații din Bavaria voiau să schimbe radical lumea.

În istoria omenirii, societățile secrete au existat dintotdeauna, fiecare având un anumit rol și scop în societate. În timp ce școlile egiptene ale misterelor făceau parte din instituțiile Egiptului, alte grupuri erau secrete, deoarece obiectivele lor erau subversive. În acest sens, iată ce afirma primul ministru britanic Benjamin Disraeli în 1876: Guvernele epocii actuale nu trebuie să întrețină relații doar cu alte guverne, cu împărați, regi și miniștri, ci și cu societățile secrete, care au agenți lipsiți de scrupule peste tot, și care pot, în ultimul moment, să dea peste cap toate planurile guvernului. Sigur că nu toate confreriile secrete se ocupă de latura spirituală, așa cum nu toate se implică în mașinațiile politice, dar Iluminații din Bavaria operau în ambele domenii.

În timp ce unii cred că Adam Weishaupt a fost singurul creier al Iluminaților bavarezi, și că organizația lui a atins gloria și a murit în mai puțin de 12 ani, cea mai mare parte a cercetătorilor ocultismului spun că aceștia au continuat o fraternitate mai veche, ale cărei începuturi se regăsesc în Ordinul Cavalerilor Templieri din Evul Mediu. Manly P. Hall (1901-1990), un francmason de gradul 33 și autor prolific, descrie în pamfletul său „Ordinul masonic al fraternității”, un „imperiu invizibil” care, de-a lungul secolelor, a dirijat schimbările sociale. În opinia lui, aceste grupări secrete, deși silențioase, au un impact semnificativ asupra societății, influențând însuși sistemul educațional, pentru formarea generațiilor viitoare. M.P. Hall menționează o „tăcere și lipsă de informații” privitor la activitatea societăților secrete în secolele XVII și XVIII, perioadă în care Iluminații din Bavaria au fost activi. Este perioada în care societățile secrete au provocat revoluții, răsturnând puterea monarhică și pe cea papală și punând mâna pe sistemul bancar.

Făceau parte Iluminații din Bavaria din acest imperiu invizibil descris de M.P. Hall? Este el activ și în zilele noastre? Să vedem mai întâi cine a fost Weishaupt și cum și-a creat el faimoasa societate secretă. Adam Weishaupt s-a născut în 1748 la Ingolstadt, în Bavaria. Tatăl lui a murit când el avea 7 ani, iar nașul lui, baronul Ickstatt a încredințat educația copilului grupului cel mai puternic al epocii: iezuiții. Cunoscută pentru metodele subversive și tendințele conspiratoare, „Societatea lui Isus” deținea controlul legilor și al sistemului de învățământ din Bavaria.

Gradul de putere pe care-l atinseseră iezuiții în Bavaria era absolut. Membrii ordinului erau confesorii și monitorii alegătorilor, prin urmare, aveau o influnță directă asupra politicii guvernului. Cenzura religioasă căzuse în mâinile lor avide în așa măsură, încât anumite parohii au fost chiar obligate să le recunoască autoritatea și puterea. Pentru a elimina orice influență a Protestanților și pentru a reinstaura catolicismul total, iezuiții puseseră mâna pe învățământul public. Ei au înființat și controlat majoritatea școlilor și colegiilor din Bavaria. Vernon L. Stauffer, „Iluminații europeni”.

Organizarea internă a Societății lui Isus era asemănătoare cu cea a fraternităților oculte împotriva cărora, aparent, lucrau. Ea funcționa prin grade, rituri de inițiere, ritualuri elaborate și simboluri ezoterice, și a fost scoasă în afara legii de nenumărate ori, în mai multe țări, din cauza tendințelor ei subversive.

În 1773, nașul lui Weishaupt și-a folosit influența la Universitatea din Ingolstadt, pentru a-și plasa finul ca profesor de drept canonic. În acea perioadă, instituția se afla sub dominația apăsătoare a iezuiților, și această poziție era deținută, de regulă, de iezuiții influenți. Prin urmare, adoptarea filozofiilor iluministe l-au pus pe Weishaupt în contradicție cu iezuiții, fapt din care au rezultat tot felul de drame politice. În ciuda acestui fapt, el a învățat mult de la iezuiți, și mai ales metodele lor subversive de a obține puterea. Aceasta a fost perioada în care i-a încolțit în minte ideea înființării unei societăți secrete.

Inteligent și bine instruit asupra metodelor de accedere la putere, tânărul Weishaupt s-a hotărât să organizeze un grup de conspiratori, hotărât să elibereze lumea de subdominația iezuită a Romei. Peter Tomkins, „Magia obeliscurilor”.

Deși unii cercetători cred că ieziuții (care au fost dizolvați printr-o bulă papală în 1773) l-au folosit pe Weishaupt ca să-și consolideze legile, alții afirmă că acesta încerca, de fapt, să le slăbească puterea asupra Bavariei. La o scară mai largă, Weishaupt era convins că omenirea n-ar avea decât de profitat de pe urma răsturnării tuturor instituțiilor religioase și guvernamentale și înlocuirea acestora cu comitete mondiale, secrete totuși, de „inițiați”. Iar pentru a-și atinge acest obiectiv, el ar fi utilizat metodele iezuiților împotriva iezuiților.

Pe când își desăvârșea studiile, Weishaupt a devenit cunoscător al ermetismului și al misterelor oculte și credea că lojile masonice sunt locul ideal pentru propagarea ideilor lui. A încercat, deci, să devină francmason, dar a fost repede decepționat de idee.

El a renunțat repede la această intenție, în parte din cauza dificultății de a obține suficiente fonduri pentru admiterea într-o lojă francmasonică, și deoarece cărțile masonice care i-au căzut în mână l-au convins că „misterele” francmasone erau prea puerile ca să-i fie utile. Stauffer.

Weishaupt a realizat repede că, pentru a-și atinge obiectivele, trebuie să-și creeze propriul grup, ascuns de ochii lumii, alcătuit din indivizi puternici, care să-i adopte ideile și să le propage. Scopul organizației lui era simplu și în același timp monumental: răsturnarea tuturor instituțiilor politice și religioase și înlocuirea lor cu un grup de inițiați, Iluminații. După el, fericirea universală, totală și rapidă, putea fi obținută prin debarasarea de ierarhie, de oamenii cu ranguri și de bogătași: „Prinții și națiunile vor dispărea de pe fața pământului fără violență; rasa umană va deveni o singură familie; lumea va fi casa omului înțelept”. Pe 1 mai 1776, Ordinul Illuminati era înființat.

Iluminații din Bavaria

Iluminații lui Weishaupt au început modest, cu doar 5 membri, dar după câțiva ani, Ordinul a devenit o forță politică importantă peste tot în lume. Decidenți influenți, industriași bogați, nobili de vază și ocultiști misterioși i s-au alăturat, participând la atingerea obiectivelor lui. Câțiva istorici afirmă că succesul și ascensiunea rapidă a Ordinului s-ar fi datorat unei întâlniri secrete între Weishaupt și un personaj misterios, pe nume Cagliostro, cel mai puternic ocultist al epocii.

Iluminații din Bavaria au fost inițial împărțiți în trei grade primare: novice, minerval și iluminat minerval. Fiecare grad era conceput pentru atingerea anumitor obiective, asigurându-se totodată controlul și dominația totală la vârful piramidei. Iată o prezentare sumară a fiecărui grad:

Novicele. Membrii considerați, teoretic, potriviți să facă parte din Ordinul Iluminaților Bavarezi erau atrași printr-un vocabular care trezea interesul, de pildă „căutarea binelui și înțelepciunii”. Iar cei care se calificau, intrau pe prima treaptă a unei ierarhii foarte bine supravegheată, care semăna cu sistemul iezuiților. Nu se făcea nicio mențiune cu privire la obiectivele politice ale Ordinului.

O dată înrolat, instruirea novicelui cădea în sarcina celui care-l rectrutase, și care-i ascundea acestuia  identitatea superiorilor săi. Statutul Ordinului, de fapt partea autorizată a fi citită de el, impresiona spiritul novicelui, care aderase cu scopul de a-și perfecționa caracterul moral, de a-și exprima umanitatea și sociabilitatea și de a-și canaliza eforturile pentru atingerea unor obiective lăudabile, precum ajutorarea celor oprimați sau a celor care ar merita un loc mai bun în această lume. Apoi, novicelui i se aducea la cunoștință necesitatea menținerii secretului în ceea ce privește activitatea Ordinului și supunerea respectuoasă și totală față de superiorii săi. O parte importantă care-i revenea novicelui consta într-un raport detaliat (pentru arhiva Ordinului) care să conțină informații complete privind familia sa, cariera personală, cărțile pe care le deținea, numele dușmanilor personali, punctele tari și cele slabe ale caracterului său, numele și pasiunile părinților și ale prietenilor apropiați etc. I se mai cereau apoi rapoarte lunare în legătură cu beneficiile pe care i le-a dus ordinul și serviciile pe care le-a făcut el între timp acestuia. Pentru consolidarea Ordinului, novicele trebuia să presteze la rându-i o muncă de rectrutare, avansarea lui în gradele superioare fiind condiționată de reușita în această privință. Pentru cei pe care-i recruta, novicele devenea la rândul lui un superior, iar după un noviciat cam de doi ani, calea îi era deschisă pentru promovarea în următorul grad. Stauffer

Minervalul. Când un novice dovedea superiorilor că merită să avanseze, era inițiat în acest grad. Sigiliile gradului Minerval al Iluminaților Bavarezi sunt pandantive purtate la gât de către inițiații Minerval, și reprezintă Cucuveaua Minervei. Acest simbol, cunoscut și sub numele de „Cuveaua înțelepciunii”, poate fi văzut astăzi în jurul Casei Albe, pe bancnota de 1 dolar și pe emblema Clubului boemian.

Termenul „Minerval” derivă de la Minerva, zeița romană a poeziei, medicinii, înțelepciunii, comerțului, artelor, magiei și muzicii. Ea este adesea reprezentată împreună cu o cucuvea, creatură sacră, ce simbolizează înțelepciunea. Simbol antic al misterelor, Minerva este vedeta unor locuri ca Biblioteca Congresului sau Marele Sigiliu al Californiei.

Acest al doilea grad al Iluminaților era și cel al îndoctrinării. Inițiații asistau la conferințe despre principiile spirituale ale Ordinului, dar primeau puține informații în ceea ce privește scopurile lui Weishaupt și anturajul lui apropiat de administratori.

Ceremonia de inițiere prin care Novicele trecea în gradul Minerval trebuia să elibereze candidatul de orice suspiciune că Ordinul ar avea ca scop suprem dominația bogaților și a celor puternici, sau răsturnarea guvernului civil și ecleziastic. I se mai cerea candidatului să fie util omenirii, să nu dezvăluie nimic din interiorul ordinului, să fie fidel și supus tuturor superiorilor săi și să-și sacrifice interesele personale celor ale societății. Stauffer

Minervalilor le era permis să se întâlnească cu anumiți superiori (Minervalii Iluminați) și să vorbească cu ei. Acest privilegiu unic era o motivație puternică pentru noii inițiați.

Iluminatul Minerval. Minervalii Iluminați primeau sarcina de a-i pregăti pentru acest grad pe Minervalii simpli, selecționați în acest scop. Munca lor consta în a-i învăța metodele prin care oamenii pot fi conduși. Fiecărui Minerval Iluminat i se încredința un grup mic de Minervali, care erau scrutați, analizați și aduși pe direcții specifice. Astfel, membrii de grad inferior deveneau subiecte de testare a tehnicilor ce puteau fi aplicate ulterior maselor, în general. Pentru a-i ghida în această sarcină dificilă, Minervalilor Inițiați li se dădeau o mulțime de instrucțiuni complicate, iar dosarele candidaților propuși de ei erau înaintate superiorilor lor.

Pornind de la această structură piramidală, Iluminații Bavariei și-au început expansiunea. Weishaupt pusese totul la punct pentru atingerea unui scop important.

Infiltrarea Francmasoneriei

În 1777, anul următor creării ordinului Illuminati, Weishaupt se alătură lojii masonice „Theodor al sfatului bun” din München. Acolo, el nu numai că reușește să-și propage ideile, dar și să gireze pentru ca aceasta să fie virtual absorbită în mișcarea iluministă aproape imediat. (Manly P. Hall). O alianță definitivă între Iluminați și Francmasonerie devine posibilă în anul 1780, când un personaj influent, Baronul Adolph Franz Friedrich Ludwig Knigge, este inițiat în Ordinul lui Weishaupt. Conexiunile masonice ale diplomatului german și capacitățile lui organizatorice au fost puse repede în aplicare de către Iluminați. Îl vedem aici prezentând „semnul mâinii ascunse”.

După intrarea în Ordin, Knigge a îndeplinit două sarcini importante pentru Iluminați: a revizuit ierarhia Ordinului, creând grade noi, și a autorizat integrarea totală a lojilor masonice în sistem. Manly P. Hall

Influența lui Knigge a fost profundă și imediată. Noul sistem inventat de el a atras francmasoni și și alte personalități puternice, care au dat Ordinului un impuls important. Iată sistemul inventat de Knigge: Structura ordinului era cea clasică, după modelul cercurilor concentrice. Cercul interior număra 21 de membri, care la rândul lor alegeau un Consiliu Interior format din 3 membri, care avea obligația să-l aleagă pe Marele Maestru, autocrat și cu puteri depline. Knigge a păstrat intacte gradele originale ale ordinului, dar a adăugat grade noi, deasupra acestora. Nivelul al doilea al Iluminaților a fost încorporat în gradele Francmasoneriei, făcând din aceasta o superstructură a unei structuri iluministe mai largi. Gradele superioare ale Ordinului au fost restricționate la o minoritate selecționată cu grijă, și includeau indivizi puternici și personalități influente. Gradul de Prinț era deținut de inspectorii naționali, inspectorii de provincie, prefecți și preoții de rang înalt. În vârful piramidei se aflau Magii filozofici (cunoscuți și sub numele de Areopagiți) și șefii supremi ai Ordinului. Identitățile lor erau bine protejate și greu de confirmat astăzi. Strategia lui Knigge a dat rezultate impresionante, Illuminații devenind o mișcare extrem de puternică.

Noua metodă de a răspândi Iluminismul prin metoda afilierii la o lojă masonică a dat rapid roade. Căutându-și recruți printre magistrați și alte personaje influente, lojile francmasonice au prosperat. Au fost înființate noi prefecturi și noi provincii, iar provincialii au început să furnizeze un flux copios și constant de noi membri. Studenți, negustori, doctori, farmaciști, pastori, toți au fost generos reprezentați printre noii recruți. Nume distinse au apărut rapid pe listele lojilor noului sistem. Ducele Ferdinand de Brunswick, Ducele Ernst de Gotha, Ducele Karl August de Saxe-Weimar, Prințul August de Saxe-Gotha, Prințul Carl de Hesse, Baronul Dalberg, filozoful Herder, poetul Goethe, pedagogul Pestalozzi se numărau printre cei înrolați, astfel încât, la sfârșitul anului 1784, efectivul total al lojilor era de aproape 3000 de membri. Așezarea ordinului pe o fundație solidă era asigurată. Manly P. Hall

Cu toate acestea, Weishaupt nu s-a bucurat de succesul Ordinului său prea multă vreme. Suspiciunile că Iluminații conspiră contra guvernelor și religiilor creșteau în Europa. Guvernul Bavariei, văzând în aceasta o potențială amenințare, a emis un edict, scoțând în afara legii toate comunitățile, societățile și fraternitățile existente fără autorizație pe teritoriul său. În plus, dezacordurile interne dintre Weishaupt și capii propriului său Ordin au dus la nemulțumiri și dispute. Unii membri au mers direct la autorități și au depus mărturie împotriva Ordinului, o șansă pe care guvernul bavarez n-a ratat-o. Astfel, în 1788, din cauza legislației agresive și a acuzațiilor grave, Iluminații din Bavaria erau aparent disipați de către guvern. Însă, deși unii ar putea vedea în aceasta sfârșitul istoriei Iluminaților, să nu uităm că tentaculele Iluminismului avuseseră destul timp să se întindă dincolo de granițele Bavariei, ajungând la toate lojile masonice din Europa. De fapt, Illuminati n-au fost distruși niciodată, ei doar au intrat în clandestinitate. Un an mai târziu, un eveniment important avea să demonstreze că Iluminismul era mai viu și mai puternic ca niciodată.

Revoluția franceză

Răsturnarea violentă a monarhiei franceze în 1789 simbolizează pentru cei mai mulți victoria iacobinismului și a iluminismului împotriva instituțiilor tradiționale ale epocii. Adoptarea „Declarației drepturilor omului” a contopit oficial valorile masonice și iluministe cu guvernul francez. Se spune că noua deviză a țării, „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, era expresia masonică folosită în lojile franceze timp de secole.

Documentul oficial al „Declarației drepturilor omului” conține mai multe simboluri oculte, referitoare la societățile secrete. Mai întâi, în partea de sus se află simbolul ochiului atotvăzător, plasat în interiorul unui triunghi înconjurat de lumina strălucitoare a stelei Sirius (acest simbol se găsește și pe Marele Sigiliu al Statelor Unite). Sub titlu este reprezentat un Uroborus (un șarpe sau dragon care-și înghite propria coadă), simbol ezoteric asociat cu alchimia și ermetismul, însemnele centrale ale Masoneriei. Imediat sub Uroborus este o bonetă frigiană, ce simbolizează revoluțiile iluministe din toată lumea. În sfârșit, întreaga declarație este străjuită de coloanele masonice.

Reacția contra Iluminismului

Deși Iluminații erau presupuși morți, ideile promovate de ei au devenit totuși o realitate. Francmasonii și Rozicrucienii au luat avânt, și se părea că Iluminații trăiesc prin ei. Când noua clasă socială a luat frâiele puterii în Europa, au apărut frământările. Oamenilor li s-au relevat forțele secrete din spatele schimbărilor la care asistau și au început să-și exprime nemulțumirile. Leopold Hoffman, un fracmason convins că Iluminații îi corup Frăția, a publicat în revista sa o serie de articole intitulate Wiener Zeitschrift (Revista vieneză). El susținea că, deși gradele inferioare ale Iluminaților fuseseră dizolvate, gradele superioare erau încă active. Mai spunea că Francmasoneria fusese subjugată de Iluminism și transformată pentru a-i servi scopurile, iar Revoluția Franceză a fost rezultatul anilor de propagandă iluministă.

În 1797, John Robinson, un fizician scoțian, matematician și inventator (a inventat sirena) a publicat o carte intitulată „Dovezile unei conspirații împotriva tuturor religiilor și guvernelor Europei, vehiculate în întâlnirile secrete ale Francmasonilor, Illuminaților și Societăților de Lectură”. Acest francmason devotat a fost foarte dezamăgit când a realizat că frăția lui fusese infiltrată de către Iluminați. Iată un extras din cartea sa:

Am remarcat că aceste doctrine se propagă și se amestecă treptat cu sistemele Francmasoneriei, rezultând o Asociație care are scopul de a dezrădăcina toate instituțiile religioase și de a răsturna toate guvernele Europei. Și am văzut această Asociație acționând fanatic și sistematic, până când aproape nu i se mai poate rezista. Și am văzut că liderii cei mai activi ai Revoluției Franceze erau membrii acestei Asociații, și că și-au condus acțiunile după principiile, instrucțiunile și ajutorul acesteia. În sfârșit, am observat că această Asociație încă există și lucrează în secret, printre noi… Asociația despre care vorbesc este Ordinul Illuminati, fondat de dr. Adam Weishaupt, profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt, și abolit în 1786 de către Electoratul Bavariei, dar revitalizat în scurt timp, sub un alt nume și sub o altă formă, peste tot în Germania… În acest moment, are rădăcini atât de adânci, încât subzistă fără a fi detectată și se propagă în toate țările din Europa. John Robinson, Dovada unei conspirații

Augustin Barruel, un preot iezuit francez, a publicat și el, în 1797, o carte în care leagă Revoluția franceză de Iluminații din Bavaria. În „Memorii ilustrând istoria Iacobinismului”, el atribuie sloganul „Libertate și egalitate” perioadei Cavalerilor Templieri și afirmă că, în gradele superioare ale Ordinului, libertatea și egalitatea nu sunt înțelese exclusiv ca „un război împotriva regilor și tronurilor”, ci și ca un război împotriva lui Hristos și piedestalului pe care a fost plasat. Barruel dă, de asemenea, detalii despre trecera controlului Francmasoneriei în mâinile Iluminaților.

Weishaupt a apărut ca servitor fidel al unei cauze superioare. În spatele lui se mișca mecanismul complicat al Școlilor secrete. Ca de obicei, acestea nu și-au dezvăluit întreaga activitate unor instituții perisabile. Istoria fizică a Iluminaților se întinde pe o perioadă de 12 ani. Este dificil deci să înțelegem interesul pe care l-a stârnit această mișcare efemeră în viața politică a Europei. Trebuie să realizăm că acest grup bavarez nu era decât un fragment dintr-un design mai larg și mai diversificat. Însă toate eforturile pentru descoperirea membrilor treptelor superioare ale Ordinului Illuminati au fost în van. Prin urmare, este logic să presupunem că aceste grade superioare n-au existat decît în mintea lui Weishaupt și a lui von Knigge. Și nu este oare la fel de logic să credem că un grup puternic de oameni, deciși să rămână necunoscuți, au acționat în spatele lui Weishaupt, împingându-l în față, ca pe un ecran al propriilor lor activități? Manly P. Hall, Cheile pierdute ale Francmasoneriei

Marele Sigiliu al Statelor Unite reprezintă Marea Piramidă de la Gizeh neterminată, un simbol al lucrărilor incomplete ale ordinelor ezoterice: o Nouă Ordine Mondială. Sigiliul a fost plast pe dolarul american de către Franklin Delano Roosevelt, un francmason de gradul 32 și „cavaler al Pitiei”, care avea legături strânse cu Manly P. Hall.

Illuminati azi

Dacă agenda iluminaților este activă și în zilele noastre, ce formă a împrumutat ea? Din punct de vedere ezoteric și spiritual, anumite societăți secrete moderne, precum Ordo Templi Orientis (O.T.O.) s-au declarat ca moștenitoare ale Iluminismului. Unii cercetători ai fenomenului spun că există Ordine ascunse mai sus de gradul 33 vizibil al Francmasoneriei, în cadrul cărora operează Iluminații. Cum, prin definiție, acestea sunt secrete, detaliile sunt greu de obținut.

Aspectul politic al Iluminismului modern este mult mai vizibil, iar planurile lui mai evidente. În prezent, unui grup din ce în ce mai concentrat și mai restrictiv i s-a încredințat crearea legilor și a deciziilor importante. Organizațiile și comitetele internaționale, care acționează dincolo de aleșii ofciali, creează astăzi legi sociale și economice care sunt aplicate la nivel mondial. Acest fenomen este nou în istorie: un guvern din umbră, neales, compus dintr-o elită mondială, devine progresiv centrul puterii pe întreaga planetă.

Pe un alt plan politic se află grupuri ideologice precum Consiliul pentru Relații Externe (C.F.R.) sau Forumul Economic Mondial. Aici îi găsim pe cei care dirijează politica, afacerile, finanțele, învățământul și mass media, care le împărtășesc credința în soluții globale. Ideologia acestor grupuri susține crearea unui guvern mondial, care trebuie administrat de o clasă de experți și planificatori, însărcinați să conducă instituțiile centrale, sociale și politice. Dar, deși aceste grupuri își țin adesea întrunirile în secret, listele membrilor lor sunt de notorietate publică. Agenda principală este cea ascunsă. Wasserman

Grupurile și consiliile principale ale elitei actuale sunt: Grupul de Criză Internațional, Consiliul pentru Relații Externe, Forumul Economic Mondial, Institutul Brookings, Chatam House, Comisia Trilaterală și Grupul Bilderberg. Clubul Boemian este cunoscut pentru adunările informale ale elitei mondiale, punctate de ceremonii și ritualuri stranii. Emblema clubului este o bufniță asemănătoare celei aflate pe sigiliul Minerval al Iluminaților de Bavaria. Membrii și invitații acestor grupuri exclusiviste sunt o combinație de politicieni influenți, președinți, directori generali și intelectuali ai epocii, ale căror nume sunt rar cunoscute. Aceștia sunt descendenții dinastiilor puternice, care controlează principalele aspecte ale economiei moderne, precum sistemul bancar, industria petrolieră sau mass media. Sunt asociați cu crearea Rezervei Federale în 1913, care a schimbat complet sistemul bancar al Statelor Unite, plasându-l în mâinile câtorva societăți de elită, private.

În cartea sa, „Liniile de sânge ale Illuminati”, autorul Fritz Springmeier afirmă că astăzi, societatea secretă Illuminati este alcătuită din descendenții a 13 familii influente, ale căror strămoși aveau legături apropiate cu Iluminații din Bavaria. După Springmeier, cele 13 linii de sânge sunt: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li, Onassis, Reynold, Rockefeller, Rothschild, Russel și Van Duyn. Fără îndoială că, în virtutea resurselor material și politice pe care le dețin, unele dintre aceste familii au multă putere în ziua de azi. Ne punem totuși întrebarea: au conspirat ele pentru crearea unei Noi Ordini Mondiale? Iată un citat din memoriile lui David Rockefeller, care ar putea fă răspunsul la această întrebare:

De mai bine de un secol, ideologii extremiști din ambele părți ale spectrului politic s-au folosit de evenimentele mediatizate, ca de pildă întâlnirea mea cu Fidel Castro, pentru a ataca familia Rockefeller pentru influența nemăsurată pe care ar exercita-o asupra instituțiilor americane, politice și economice. Unii cred chiar că facem parte dintr-o cabală secretă, care acționează împotriva intereselor Statelor Unite și ne prezintă, pe mine și pe familia mea, ca pe niște „internaționaliști”. Aceștia merg până într-acolo, încât pretind că noi conspirăm împreună cu alți capitaliști ai lumii pentru construirea unei structuri politice și economice mai integrată – o singură lume, dacă vreți. Ei bine, dacă astea sunt acuzațiile care mi se aduc, pledez vinovat și sunt mândru de asta”. David Rockefeller, Memorii

Concluzii

Istoria Iluminaților a fost ascunsă sau revelată, demistificată sau expusă, ridiculizată sau exagerată de nenumărate ori – totul depinzând de punctul de vedere al autorilor, apologeți sau critici. Pentru a obține adevărul absolut în legătură cu un grup care a operat în permanență în secret ne trebuie o minte limpede și discernământ. Cum nu este posibil să răspundem la toate întrebările legate de Illuminati, acest articol a încercat să schițeze doar o imagine mai clară a Ordinului și să prezinte faptele importante legate de el.

Climatul politic de astăzi este foarte diferit de cel din timpul lui Weishaupt sau al fondatorilor americani. Totuși, există multe similitudini. Dacă Iluminații Bavarezi denunțau opresiunea politică și religioasă a Vaticanului, un nou tip de opresiune se conturează în prezent. Democrațiile sunt pe cale să fuzioneze într-un singur guvern mondial, în timp ce viața privată și libertățile fundamentale ale omului sunt înlocuite cu „securitatea” și tehologiile de supraveghere. Școlile suprimă gândirea critică, mass media abrutizează și dezinformează masele, operațiuni secrete generează crime împotriva umanității și toate protestele importante sunt reprimate de un stat polițienesc. Devine așadar evident că un sistem represiv similar este pe cale să se instaureze. În aceste condiții, ne punem întrebarea: Au reușit Iluminații să elibereze lumea occidentală de opresiunea Vaticanului, sau pur și simplu îi calcă pe urme?

Minoritatea, clasa conducătoare, deține în prezent școlile, presa și Biserica. Aceasta îi permite să altereze emoțiile maselor și să facă din ele uneltele ei. Albert Enstein

Surse: Vigilant CitizenLe Nouvel Ordre Mondial

Traducerea: Olga Constantin

SODOM, documentarul care scoate la iveală STRATEGIA folosită pentru schimbarea percepției asupra homosexualității în Occident și în lume!

0Pe 26 iunie a.c. Curtea Supremă a SUA a legalizat căsătoriile homosexuale pe întreg teritoriul țării. Anterior, secretarul de stat John Kerry anunțase că problematica drepturilor homosexuale este una prioritățile politicii externe, americane. Conform unor sondaje de opinie, căsătoriile între persoane de același sex sunt acceptate de aproximativ 50% dintre americani. Cum s-a ajuns aici, în doar cateva zeci de ani?

Un articol publicat în 1987 ,”The Overhauling of Straight America” („Îndreptarea Americii heterosexuale”) – semnat de activiştii homosexuali Marshall Kirk şi Erastes Pill. („Erastes Pill” era numele de autor al lui Hunter Madsen) a devenit referința privind tacticile folosite de mișcarea homosexuală pentru a se impune în ochii opiniei publice americane. Aceste persoane erau foarte şcolite. Kirk era cercetător în Neuropsihiatrie, cu studii la Harvard; Madsen avea un doctorat în Politici la Harvard şi era expert în tactici de persuasiune publică şi marketing social.


„SODOM” – film documentar despre homosexualitate (2014) from PRO VITA on Vimeo.

Se spune că „The Overhauling of Straight America” a devenit „biblia” mişcării homosexuale, întrucât prezintă strategii atât pentru a-i face pe homosexuali mai acceptaţi, cât şi pentru a-i demoniza pe oponenţii homosexualităţii. Întreaga campanie se bazează nu pe argumente raţionale, ci pe manipularea emoţională a publicului. (Ulterior, Kirk şi Madsen au dezvoltat principiile din articol într-o carte de 398 de pagini: „After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of Gays in the 90s” – „După bal: Cum îşi va depăşi America teama şi ura de homosexuali în anii ’90”).

Noi ne vom concentra aici pe articolul lor iniţial din 1987. Pentru a transmite corect spiritul acelui material, vom apela frecvent la citarea lui directă.

Publicat în ediţia din 1987 a revistei pentru homosexuali Guide, „The Overhauling of Straight America” începe cu:

„Primul lucru care trebuie făcut este desensibilizarea publicului american cu privire la homosexuali şi la drepturile acestora. A desensibiliza publicul înseamnă a-l face să privească homosexualitatea cu indiferenţă, fără nici o emoţie.”

Autorii continuă şi vorbesc despre obiectivul de a pune preferinţele sexuale pe acelaşi palier cu preferinţele pentru aromele de îngheţată sau sport. Ţie îţi place ciocolata, mie îmi place vanilia. Tu preferi voleiul, eu fotbalul. Nu e nici o problemă.

„Cel puţin la început”, scriu autorii, „urmărim să desensibilizăm publicul şi nimic mai mult. Nu trebuie şi nu ne putem aştepta la o „apreciere” sau „înţelegere” deplină a homosexualităţii din partea omului obişnuit. Uitaţi a convinge masele că homosexualitatea e un lucru bun. Însă dacă îi faci să se gândească că aceasta e doar un lucru obişnuit, dacă îi faci să ridice din umeri, atunci lupta ta pentru drepturi juridice şi sociale e practic câştigată. Şi, pentru a-i face doar să ridice din umeri, homosexualii ca şi comunitate trebuie să înceteze să mai pară misterioşi, străini şi diferiţi.” Articolul face apel la o campanie masivă în mass-media pentru schimbarea imaginii homosexualilor, iar „orice campanie care urmăreşte această schimbare trebuie să realizeze şase lucruri”.

Următorii şase paşi sunt luaţi direct din articolul lui Kirk şi Pill:

Pasul 1: Vorbiţi despre homosexuali şi homosexualitate cât mai tare şi cât mai des posibil

„Principiul din spatele acestui sfat e simplu”, spun Kirk şi Pill, „aproape orice comportament începe să pară normal dacă eşti expus la el suficient de mult timp şi în suficient de multe locuri. Acceptabilitatea noului comportament va depinde în ultimă instanţă de numărul de cunoscuţi care îl practică sau îl acceptă”. Iniţial, o persoană poate fi ofensată de noutate, însă autorii notează că „atât timp cât Ion nu se simte presat să facă la fel, atât timp cât comportamentul în cauză nu îi ameninţă siguranţa fizică şi financiară, se va obişnui repede cu el şi viaţa va merge mai departe.” Viaţa merge mai departe şi Ion şi prietenii lui vor deveni mai toleranţi faţă de homosexualitate, aceasta devenind doar un mod de viaţă alternativ şi legitim.

„Modalitatea prin care putem atenua sensibilităţile primare faţă de homosexualitate este să facem ca mulţi oameni să vorbească mult despre subiect, într-o manieră neutră sau pozitivă.” Cu cât se vorbeşte mai mult, cu atât se creează impresia că publicul este cel puţin împărţit în atitudini. „Chiar şi cele mai acebre dezbateri dintre susţinători şi oponenţi servesc scopului nostru, atât timp cât homosexuali „respectabili” ies în faţă şi îşi prezintă punctul de vedere.”

De asemenea, autorii insistă că vorbitul despre homosexualitate trebuie să fie doar un vorbit, nu o îndoctrinare cu homosexualitate. „În fazele primare ale oricărei campanii îndreptate către cetăţeanul heterosexual, masele nu trebuie să fie şocate şi îndepărtate prin expunerea prematură la comportamentul homosexual în sine. În schimb, descrierile sexuale trebuie reduse la minim, iar drepturile homosexualilor trebuie prezentate cât mai mult posibil ca o chestiune socială abstractă.”

Autorii subliniază importanţa discutării despre problematica homosexuală în mass-media vizuală, în filme şi la televiziune, acestea fiind „cele mai puternice formatoare de imagine din societatea occidentală.” Omul de rând petrece un număr de ore pe zi în faţa televizorului. „Aceste ore deschid o poartă către lumea privată a heterosexualilor, prin care se poate introduce un cal troian.”

Hollywoodul este descris de autori ca fiind cea mai bună armă ascunsă pe care o au homosexualii pentru a desensibiliza publicul. Ei laudă faptul că în ultimii 10 ani (până în 1987), personajele homosexuale au devenit vizibile în filme şi în emisiunile tv.

De atunci, aceste personaje au devenit tot mai frecvente şi totul face parte din strategia de inducere a acceptării publice a homosexualităţii. Uitaţi-vă, de exemplu, la serialele Will & Grace sau The L Word; la filme ca Brokeback Mountain şi la homosexualii simpatici care au roluri principale în filme ca Bridget Jones Diary şi As Good As it Gets. Personajele homosexuale plăcute sunt tot mai numeroase în filme şi la televizor, iar asta nu e o întâmplare.

Kirk şi Pill concep apoi un atac la scară largă asupra religiei. „Opinia publică este o sursă principală de valori oficiale, iar autoritatea religioasă estre cealaltă sursă. Când cultele conservatoare îi condamnă pe homosexuali, noi putem face două lucruri ca să combatem homofobia credincioşilor. În primul rând, putem altera standardele morale. Asta înseamnă să facem publică susţinerea dată homosexualilor de cultele mai moderate, formulând obiecţii teologice cu privire la interpretarea conservatoare a învăţăturilor biblice şi expunând ura şi lipsa de uniformitate.”

Ei continuă, „În al doilea rând, putem submina autoritatea morală a cultelor homofobe, prezentându-le ca retrograde şi înapoiate, rămase în urmă faţă de vremurile moderne şi de ultimele descoperiri ale psihologiei. Împotriva influenţei puternice a Religiei instituţionalizate trebuie să mobilizăm influenţa şi mai puternică a Ştiinţei şi Opiniei publice (sabia şi scutul acelui „umanism secular” dezavuat). O asemenea coaliţie monstruoasă a funcţionat bine şi înainte împotriva cultelor, în probleme cum ar fi divorţul şi avortul. Cu suficiente discuţii libere despre prevalenţa şi acceptabilitatea homosexualităţii, această coaliţie poate funcţiona şi aici.”

Pasul 2: Prezentaţi-i pe homosexuali ca victime, nu ca pe activişti agresivi

Hollywoodul este descris de autori ca fiind cea mai bună armă mascată pe care o au homosexualii pentru a desensibiliza publicul. Ei laudă faptul că personajele homosexuale sunt tot mai vizibile în filme şi în emisiunile tv.

„În orice campanie pentru câştigarea publicului, homosexualii trebuie zugrăviţi ca victime care au nevoie de protecţie, astfel încât heterosexualii să fie înclinaţi prin reflex să îşi asume rolul de protectori. Dacă însă homosexualii sunt prezentaţi ca un grup puternic şi mândru care promovează un stil de viaţă nonconformist şi deviant, atunci ei vor fi văzuţi ca o ameninţare publică care justifică opoziţia şi opresiunea. Din acest motiv, trebuie să rezistăm ispitei de a ne afişa „mândria homosexuală” atunci când aceasta vine în conflict cu imaginea de homosexual-victimă. Şi trebuie să găsim calea de mijloc dintre a-i impresiona pe heterosexuali nu numărul nostru mare, pe de-o parte, şi a le declanşa o paranoia ostilă – „Nu mai ai loc de ei!” – pe de altă parte.”

„O campanie media pentru promovarea imaginii homosexualului-victimă trebuie să folosească simboluri care reduc sentimentul de ameninţare al publicului, care va coborî garda, şi care sporesc plauzibilitatea victimizării. În termeni practici, asta înseamnă că mustăcioşii cu muşchi nu trebuie să apară în reclamele homosexuale şi în alte prezentări, ei lăsând loc figurilor simpatice ale unor tineri sau bătrâni simpatici şi ale unor femei atrăgătoare. (Inutil să mai spunem că grupurile limitrofe, cum ar fi NAMBLA [North American Man-Boy Love Association]nu trebuie să apară în asemenea campanii: cei suspectaţi de molestarea copiilor nu pot apărea niciodată ca victime).”

Kirk şi Pill indică două mesaje diferite despre homosexualul-victimă care trebuie transmise. „Primul, publicului trebuie să i se spună că homosexualii sunt nişte victime ale sorţii, în sensul că nici unul nu şi-a ales preferinţele sexuale. Mesajul trebuie să spune: „Dacă îi întrebi pe homosexuali, ei aşa s-au născut, aşa cum voi v-aţi născut heterosexuali sau albi sau negri sau inteligenţi sau sportivi. Nu i-a racolat sau sedus nimeni; nu au ales ai asta şi deci nu pot fi judecaţi din punct de vedere moral. Ce fac ei nu e ceva conştient – e însă ceva natural pentru ei. Destinul acesta ar fi putut fi şi al vostru!’”

Această strategie e la lucru peste tot unde ne uităm. Uitaţi-vă la Lady Gaga şi la albumul ei, „Born this Way” („Născut aşa”). Uitaţi-vă la ura viscerală pe care o au homosexualii faţă de asociaţii precum Courage sau Exodus, care îi consiliază pe bărbaţii şi femeile care vor să scape de homosexualitate. Dacă homosexualitatea poate fi învinsă, atunci asta distruge argumentul fals că homosexualii sunt victime ale sorţii care nu pot face nimic ca să se schimbe.

Kirk şi Pill continuă, „Heterosexualii trebuie să se poată identifica cu homosexualii ca victime. Domnul şi doamna Public nu trebuie să aibă scuze să spună „ei nu sunt ca noi”. Pentru asta, persoanele care apar în campania publică trebuie să fie decente şi îngrijite, atrăgătoare şi admirabile după standardele heterosexuale, şi să nu li se poată obiecta nimic – cu alte cuvinte, să nu poată fi deosebite de heterosexualii la care vrem să ajungem. (Ca să revenim la termenii pe care i-am folosit în articolele anterioare, purtătorii de cuvânt ai cauzei noastre trebuie să fie „homosexuali normali” de tip R, nu „homosexuali la înfăţişare” de tip Q.) Numai în aceste condiţii va fi perceput corect mesajul: „Aceşti oameni sunt victime ale unei sorţi care ar fi putut fi şi a ta”.”

Autorii continuă remarcând că e posibil ca homosexualii să nu apară favorabil în cadrul unei strategii care ii face să pară victime ale unui soi de plagă, „dar realitatea e că comunitatea homosexuală este slabă şi trebuie să manipuleze puterile celor slabi, inclusiv jocul pentru simpatie.”

„Al doilea mesaj îi va prezenta pe homosexuali ca victime ale societăţii.”

Pasul 3: Daţi-le protectorilor o cauză dreaptă

„O campanie media care îi înfăţişează pe homosexuali ca victime ale societăţii şi care îi încurajează pe heterosexuali să le fie protectori trebuie să faciliteze pentru cei ce răspund afirmarea şi explicarea noului lor rol de protectori. Puţine femei heterosexuale şi şi mai puţini bărbaţi heterosexuali vor dori să apere homosexualitatea pe faţă. Majoritatea îşi vor ataşa noul impuls protector de un principiu al dreptăţii sau legii, de o dorinţă generală pentru un tratament uniform şi corect în societate. Campania noastră nu trebuie să ceară susţinerea directă pentru practicile homosexuale, ci să preia anti-discriminarea ca temă a ei. Dreptul la libera exprimare, libertatea credinţei, libertatea de asociere, tratamentul corect şi protecţia egală în faţa legii – acestea trebuie să fie aspectele aduse în atenţie de campania noastră.

„Este foarte important pentru mişcarea homosexuală să îşi lege cauza de standarde acceptate ale dreptului, pentru că susţinătorii ei heterosexuali trebuie să aibă la îndemână un răspuns pe măsură la argumentele morale ale oponenţilor ei. Homofobii îşi îmbracă reacţiile emoţionale în hainele grele ale dogmelor religioase, aşa că apărătorii drepturilor pentru homosexuali trebuie să fie gata să combată dogmele cu principii.”

Pasul 4: Faceţi-i pe homosexuali să pară buni

„Pentru a-l face pe homosexualul-victimă simpatic pentru heterosexuali, trebuie să-l înfăţişezi ca pe un om obişnuit. Însă o temă suplimentară a campaniei trebuie să fie mai agresivă şi mai tenace: pentru a neutraliza presa tot mai negativă de care au parte zilele astea homosexualii şi lesbienele, campania trebuie să îi portretizeze pe homosexuali ca pe nişte stâlpi superiori ai societăţii. Da, da, ştim – şmecheria asta e atât de veche că măcăne. Dar şi alte minorităţi au folosit-o mereu în anunţuri care anunţau cu mândrie „Ştiaţi că acest mare om/femeie a fost ____?” Însă mesajul e vital pentru toţi acei heterosexuali care încă îi văd pe homosexuali ca pe nişte ciudaţi – şterşi, singuratici, rataţi, beţivi, sinucigaşi, agresori de copii.”

Autorii subliniază importanţa validării cu ajutorul vedetelor. „Vedetele pot fi hetero (ca Ed Asner) sau homo.”

Pasul 5: Faceţi-i pe oponenţi să pară răi

„Într-o fază ulterioară a campaniei media pentru drepturile homosexualilor – după ce celelalte reclame homo au devenit obişnuite – va fi momentul să îi abordăm pe restul oponenţilor. Ca să fim direcţi, ei trebuie demonizaţi. (Acest lucru va fi necesar pentru că, la acea dată, aceşti duşmani deja îşi vor fi triplat rezervele de critici şi dezinformare.) Scopul nostru de aici e dublu. Mai întâi, urmărim să înlocuim mândria auto-suficientă a publicului cu privire la homofobia lui cu ruşine şi vină. În al doilea rând, vrem să îi facem pe antihomosexuali să pară atât de urâţi, încât omul de rând să vrea să se disocieze de asemenea modele.

„Publicul trebuie să vadă imagini ale unor homofobi gălăgioşi ale căror caracteristici şi opinii îl dezgustă pe omul de rând. Aceste imagini pot include: membri ai Ku Klux Klan care cer arderea de vii sau castrarea homosexualilor; predicatori bigoţi, cu o ură isterică, care sunt şi caraghioşi, şi tulburaţi; derbedei, golani şi puşcăriaşi ameninţători, care vorbesc lejer despre „poponarii” pe care i-au omorât sau pe care i-ar omorî; un tur prin lagărele de concentrare naziste, unde au fost torturaţi şi ucişi homosexuali.”

Autorii explică mai departe, „Am indicat deja câteva imagini care ar putea afecta vendeta homofobă: neo-naziştii, fanaticii religioşi şi membri Ku Klux Klan prezentaţi într-o manieră negativă şi ridicolă (o sarcină uşoară, de altfel).

„Aceste imagini trebuie puse alături de cele ale homosexualilor victime, prin metoda numită de propagandişti „tehnica parantezei”. De exemplu, timp de câteva secunde este arătat un predicator înfierbântat, cu ochii bulbucaţi, care tună şi fulgeră împotriva „acelor degeneraţi şi îndrăciţi”, în timp ce bate cu pumnul în pupitru. În timp ce acesta îşi continuă tirada, imaginea se schimbă pe fotografiile emoţionale ale unor homosexuali care arată decent, inocent şi amabil; apoi revenim la figura înroşită a predicatorului, şi aşa mai departe. Contrastul e evident. Efectul e devastator.”

Pasul 6: Solicitaţi fonduri

„Orice campanie masivă de acest fel va necesita cheltuieli lunare sau chiar anuale fără precedent – un amplu mecanism de strângere de fonduri,” spun autorii. Ei în îndeamnă pe homosexuali să contribuie masiv la această campanie. „Întrucât acei homosexuali care nu au familii de întreţinut au, de obicei, mai multe fonduri la dispoziţie decât media, ei îşi pot permite să contribuie mai mult.”

Ei continuă şi spun că „invitaţia trebuie adresată atât homosexualilor, cât şi heterosexualilor interesaţi de dreptatea socială.”

Doi ani mai târziu, în cartea lor After the Ball, Kirk şi Madsen îşi prezintă în clar planul pentru propaganda de masă menită să convertească America la promovarea cauzei homosexuale. Ei scriu: „…prin conversie înţelegem ceva mult mai ameninţător la adresa stilului de viaţă american, fără de care nu poate avea loc nici o schimbare socială majoră. Înţelegem conversia emoţiilor, minţii şi voinţei omului de rând, printr-un atac psihologic planificat, sub forma unei propagande service poporului prin mass-media.”

Demonizaţi Creştinismul

În ton cu „Repararea capitală a Americii heterosexuale” a lui Kirk şi Pill, procesul de demonizare a celor care se opun homosexualităţii se derulează astăzi cu o viteză ameţitoare. Atacul homosexualilor este îndreptat în special împotriva Creştinismului.

Pe un site al homosexualilor dedicat prezentării „infracţiunilor de ură”, activiştii pretind că organizaţiile pro-familie au un discurs al urii atunci când critică comportamentul homosexual şi că acest „discurs al urii” ar conduce la infracţiuni de ură, trebuind să fie curmat. Acest site pune un semn de egalitate între opoziţia faţă de homosexualitate şi uciderea evreilor de către Hitler.

Acelaşi website dă vina pe grupurile pro-familie pentru uciderea unui student homosexual, Matthew Shepard. (De fapt, Matthew Shepard a fost ucis într-un jaf, nu pentru că era homosexual).

În 2004, pastorul suedez Ake Green a fost condamnat la o lună de închisoare pentru că a criticat homosexualitatea într-o predică ţinută în biserică.

Inspectoratul Şcolar din San Francisco a adoptat o hotărâre prin care se dă vina pe grupurile religioase pentru aşa numitele „infracţiuni de ură”, cum a fost uciderea lui Mathew Shepard. În plus, Inspectoratul a aprobat o hotărâre prin care îndeamnă presa locală să nu publice anunţuri ale organizaţiilor pro-familie în care se vorbeşte despre schimbarea de la homosexualitate la heterosexualitate.

În New York, un panou cu un verset din Biblia a fost dat jos la presiunea consiliului local, care a declarat că reprezintă „un discurs al urii.”

În Massachusetts în 2005, David Parker a fost arestat pentru că a protestat la şcoala la care copilul lor era îndoctrinat cu homosexualitate! În cele din urmă şi-a retras copilul de la şcoala aceea. A petrecut doi ani prin tribunale şi a pierdut la toate apelurile.

Este evident că strategiile şi tacticile din „Repararea capitală a Americii heterosexuale” şi din After the Ball sunt aplicate acum la nivel naţional şi internaţional. Homosexualitatea le este impusă statelor ca un stil de viaţă normal. Statul California a adoptat o lege prin care se impune predarea „Istoriei gay” în şcolile publice. Nu e nici o îndoială că acesta este planul pe care vor să-l implementeze activiştii homosexuali şi politicienii corupţi în toate şcolile din SUA.

Sursa: Trezirea la realitate

Franţa colonială: ce taxe adună Parisul de la 14 ţări africane

Franţa colonială: ce taxe adună Parisul de la 14 ţări africaneCe drept ai tu asupra altei natii? Astia sunt europenii care ne dau noua lectii de civilizatie. Mi-e sila…

Jurnalistul Mawuna Remarque Koutonin de la „Silicon Africa” aduce în atenţia publică o problemă cu care ţările africane din fostul imperiul colonial francez se confruntă, taxe plătite către instituţii şi companii din Hexagon.

În 2014, 14 ţări africane erau obligate de puterea de la Paris, printr-un „pact colonial”, să-şi pună 85% din rezerva lor externă într-o bancă centrală franceză aflată sub controlul ministrului de Finanţe din Hexagon.

Potrivit „Silicon Africa”, situaţia va continua deoarece politicienii şi oamenii de stat africani care se opun sunt îndepărtaţi sau pot păţi lucruri şi mai urâte. Sursa citată suţine că cele 14 state plătitoare ale unei asemnea taxe sunt: Benin, Burkina Faso, Guineea Bisau, Coasta de Fildeş, Mali, Niger, Senegal, Togo, camerun, Republica Central Africană, Ciad, Congo, Guineea Ecuatorială şi Gabonul.

Franţa este prima ţară care poate cumpăra orice tip de resursă naturală de pe teritoriul unei foste colonii. Doar după ce Franţa îşi manifestă refuzul, aceste ţări pot căuta alţi parteneri.

Companiile franceze au, de asemenea, o poziţie privilegiată în dirijarea anumitor afaceri economice, Un exemplu: în Coasta de Fildeş companiile franceze deţin majoritatea companiilor privind utilităţile – apă, electricitate, telefonie sau salubritate.

Imagini pentru franta colonie africaÎnceputurile „taxei coloniale”  

În momentul în care Sekou Toure din Guinea a decis în 1958 ieşirea ţării sale de sub tutela FRanţei, administraţia franceză din statul african, nemulţumită de decizie, a încercat să distrugă ceea ce construiseră: şcolu, unităţi medicale, clădire administrative. Mesajul era clar: cine iese de sub tutela Franţei, trebuie să plătească un preţ.

După acest episod, statele africane din imperiul colonial francez au fost mai rezervate. Primul care a găsit o soluţie de compromis a fost preşedintele Republicii Togo, Sylvanus Olympio,, cel care a fost de acord să plătească Franţei o taxă anuală pentru a-i fi lăsate aşa-numitele beneficii din timpul administraţiei europene.

În 1963, taxa pentru „datoria colonială” a Republicii Togo reprezenta 40% din bugetul ţării africane.

Numeroase state au ales varianta plătirii unei taxe şi din cauza pericolului reprezentat de sprijinul Franţei pentru acei actori politici al căror scop era preluarea puterii şi obedienţa faţă de Paris. Legat de acest aspect, un exemplu de susţinere episodică pentru state fără stabilitate e reprezentatde sprijinirea unor lovituri de stat, potrivit „Silicon Africa”.

În ultimii 50 de ani, 67 de lovituri de stat au avut loc în 26 de ţări din Africa, 16 dintre ele foste colonii franceze.

Citeste mai mult: adev.ro/ni5519

Putin amenință că eliberează dovada înregistrată de sateliți a operațiunii 11 sept. 2001

putin-911[1]Experții americani cred că, în ciuda faptului că relațiile dintre SUA și Rusia au ajuns în cel mai rău punct de la Războiul Rece, Putin a creat probleme minore lui Obama. Analiștii cred că acesta este “calmul dinaintea furtunii.” Putin va fi lovit o dată, dar apoi va lovi dur. Si cu tot scepticismul, profund marcat al celor spălați pe creier de propaganda occidentală, Rusia nu dorește razboi, dar pregătește eliberarea dovezilor de implicare a guvernului SUA și serviciilor de informații în atacurile din 11 septembrie. Lista probelor include imagini din satelit.

Materialele publicate pot dovedi complicitatea guvernului SUA în atacurile 9/11 și manipularea cu succes a opiniei publice. Atacul a fost planificat de către guvernul Statelor Unite în colaborare cu Mossad-ul israelian și casa regală a Arabiei Saudite, astfel încât atacul asupra Americii și cetățenilor SUA să arate ca un act de agresiune a terorismului internațional.

Motivul pentru înșelăciunea și crima împotriva propriilor cetățeni a servit interesele petroliere ale SUA și corporațiilor din Orientul Mijlociu precum și Complexului Militar Industrial prin înmulțirea zonelor globale de conflict, încălcarea suveranitații statelor și spolierea resurselor lor naturale. Dar nu în ultimul rând, creșterea veniturilor ,,negre” ale serviciilor speciale din vânzarea de droguri provenite din Afganistan sub protectia armatei americane, trafic ce se face prin bazele militare din toată lumea, inclusiv cele europene si cea din România, aeroportul Mihail Kogălniceanu – Constanța.

Dovezile vor fi atât de convingătoare încât vor demonta complet povestea oficială acoperită despre 9/11, susținută de guvernul SUA.

Rusia va dovedi că America nu este străină de-a utiliza acțiuni teroriste de tip ,,steag fals” împotriva cetățenilor săi, în scopul de a obține un pretext pentru intervenția militară într-o țară străină. În cazul “atacurilor din 11 septembrie,” dovezile vor fi imaginile concludente din satelit.

Dacă aceste acțiuni vor avea succes, consecințele tacticilor nonagresive ale lui Putin ar expune politicile teroriste secrete ale guvernului SUA. Credibilitatea guvernului va fi subminată și asta ar trebui să aducă proteste în masă în orașele SUA care vor conduce la o revoltă, potrivit analiștilor americani ..

Și după, cum vor fi privite Statele Unite pe arena politică mondială? Perioada de valabilitate a poziției Americii ca lider în lupta împotriva terorismului internațional va fi subminată total. Dezvoltarea actuală a situației ar putea fi mult mai rea, avertizează experții.

Ulii războiului de la Washington vor cu orice preț un nou război mondial, să sperăm că Putin și liderii europeni, special A.Merkel si F.Hollande vor fi cerebrali si prin cooperare cu Rusia vor putea dejuca planurile expansioniste ale corporatiștilor americani, care nu reprezintă poporul american și voința acestuia.

România se află într-o pozitie deloc favorabilă. Organizația criminală NATO nu ne va apăra ci va avea pretenția să-și ducă războaiele de extindere cu sângele tinerilor români între 20 si 35 de ani, total lipsiți de pregătire militară și spălați pe creier.

Nu permiteți așa ceva dacă va fi cazul cu orice risc, nesupunere în masă și revoltă socială. Nu este războiul nostru ! 

Spun asta pentru că în secret parlamentul pregăteste legea recrutării… In Bulgaria, zilele trecute mii de oameni au manifestat împotriva războiului, UE și NATO, dar mass-media aservită tace și se face că nu știe.

Să sperăm că în curând Pentagonul va face arestările în masă ale cabalei și situația planetară actuală se va detensiona iar războaiele vor fi oprite peste tot în lume.

Video ,, Cine a controlat avioanele din 9/11?” : 



        ,,Conspiratia 9/11 rezolvată: Nume, Conexiuni, Motive, Matrix 9/11 expuse” :



        Sursa : http://www.veteranstoday.com/  — Drum drept spre Lumină !

Într-un alt articol, publicat vineri, 18 iulie 2014, Oculta Mondială a încercat să-l asasineze pe preşedintele Putin, dar a confundat aeronava prezidenţială rusă cu avionul malaiezian pe care l-au doborât cu o rachetă! Organizaţia Illuminati e disperată pentru apariţia FMI-ului alternativ!, arătam că zborul MH17 s-a intersectatelectroniccu avionul prezidențial al lui Putin, care se reîntorcea la Moscova din Brazilia, traversând Polonia, MH17 continuându-şi traiectoria sa de zbor spre estul Ucrainei.

Avionului malaiezian i s-a ordonat de către controlorii de sol din Ucraina să coboare de la la10.668 de metri la 10.000 de metri, la doar 300 de metri peste limitele de altitudinerestricționate ale acelei zone de conflict (aflăm de pe site-ul The Real Singapore.com).Dar, ce e mai grav e faptul că aceiaşi controlori de trafic aerian din Ucraina au abătut traiectoria avionului malaiezian cu 321 km nord, punându-l într-un culoar de zbor folosit de avioanele ruseşti de la baza lor aeriană de la Morozovsk. Propaganda Ocultei Mondiale, prin marile lor ziare şi site-uri occidentale şi de peste oriunde în lume, a minţit când a spus că avionul MH17 a fost deviat de la traiectoria iniţială din cauza unei furtuni, lucru dezminţit în mod categoric de Izham Ismail, directorul de operaţiuni al companiei Malaysia Airlines (vezi ştirea de site-ul india.com).

Există un zvon (care, totuşi, trebuie privit cu multă îndoială) că aceşti controlori de trafic ar fi putut confunda zborul MH17 cu avionul prezidenţial al lui Putin, şi, de aceea, au schimbat culoarul de zbor către Morozovsk; în condiţiile în care avionul malaiezian a fost doborât de o rachetă ucraineană, n-ar fi fost exclus ca totul să fie doar o tentativă de asasinat al preşedintelui Putin. Totuşi, forţele militare ucrainiene sunt renumite pentru greşelile făcute.În numai doi ani, trupele ucrainiene au tras în mod accidental rachete către un complex de apartamente și către o navă de pasageri, dar, cazul cel mai dezastruos din istorie estedoborârea zborului 1812 al companiei aeriene civile Siberia Airlines în Marea Neagră, întoamna anului 2001, care a provocat moartea a 78 de persoane și care a atras un mare scandal internațional (citiţi mai multe în articolul de pe Wikipedia).

Dar, cea mai şocantă informaţie, care arată responsabilitatea autorităţilor ucrainiene în tragedie, este apariţia în site-ul de ştiri privind călătoriile (ETN Global Travel Industry News – eTurboNews) a mesajelor continue postate de un controlor de trafic aerian de la la AeroportulInternational Borispil din Kiev, de pe contul său de Twitter. Iată ce scria în aceste mesaje (le vedeţi AICI):

ETN a primit informații de la un controlor de trafic aerian din Kiev, pentru zborul MH17de la Malaysia Airlines. Acest controlor de trafic aerian din Kiev este un cetățeanspaniol detaşat în Ucraina. El era de servici ca şi controlor de trafic aerian civil, împreună cu alți străini, imediat după ce un avion de pasageri al companiei Malaysia Airlines a fost doborât în estul Ucrainei.

Controlorul de trafic aerian a sugerat într-o evaluare proprie și bazându-se pe surse militare de la Kiev, armata ucraineană a fost în spatele acestei tragedii.Înregistrările radar au fost confiscate imediat după ce a devenit clarun avion de pasageri a fost doborât. Controlorii de trafic aerian militari, în comunicările interne, au recunoscutarmata a fost implicată, dar nu se ştie de unde a provenit ordinul.

Evident, că tragedia s-a întâmplat după o serie de erori, din moment ce acelaşi avion a fost escortat de două avioane de luptă ucrainiene, timp de 3 minute, înainte de adispărea de pe radar. Capturile de pe ecranul radarului arată, de asemenea, oschimbare inexplicabilă a traiectoriei Boeing-ului malaiezian. Schimbarea traiectorieiaeronavei a propulsat-o direct în zona de conflict din estul Ucrainei.

Ce căutau acele două avioane ucrainiene? De ce a fost deviată traiectoria avionului malaiezian? Imediat după ce aceste informaţii au fost publicate, CIA a preluat comandaAeroportului International Borospil, iar contul de Twitter al controlorului de trafic a fost şters. Cenzură! Guvernul spaniol chiar a negat că un cetăţean pe nume Carlos ar lucra la Aeroportul Internaţional din Kiev (vezi ştirea de pe The Guardian.com),. Dar, autorităţile spaniole mint de îngheaţă apele: acest controlor de trafic există, chiar dând un interviu pe 8 mai 2014 (vezi AICI), dar interviul său poate fi văzut şi pe YouTube)… tot pe aceeaşi dată, pe 8 mai 2014.

Având serviciile de securitate ucrainene aflate acum sub conducerea CIA, acestea auconfiscat toate înregistrările radar ale traficului aerian ale zborului MH17, aşa că regimul preşedintelui Obama se află acum în viteză mare pentru a găsi motive în a declanşa un conflict în regiune. Dacă voi mai afla şi alte informaţii cu privire la acest subiect, le voi mai publica în viitor. (sursa: lovendal.ro)