C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Șerban Cionoff: De ce nu am avut parte de „minimă rostire prezidențială” despre Valea Uzului?

Țara a trecut printr-o uriașă cumpănă! La Valea Uzului,a fost  foarte aproape ca lucrurile să nu ia o întorsătură cumplită, așa după cum am mai trăit la Târgu Mureș în 1990. Numai o minune a făcut ca bomba cu ceas a unor tensiuni cinic întreținute, din lăuntrul și din afara granițelor,  împotriva României  a făcut ca la Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului să nu se producă o fapte cu urmări greu de controlat pe o perioadă greu de estimat.



Pentru moment,la Valea Uzului, lucrurile pare că s-au calmat. Dar asta nu înseamnă că, latent, bomba cu ceas a unor provocări cu declarată tentă iredentistă, nu ar mai putea exploda. Nu vreau să induc scenarii alarmiste și, cu atât mai mult, să incit la neîncredere și la intoleranță, dar, de data asta, s-a ajuns mult prea departe și este nevoie de o analiză aprofundată și temeinică a cauzelor reale ale incidentelor care au avut acolo nu numai ieri, ci în ultimele zile sau chiar săptămâni.

După cum era de așteptat, despre evenimentele de la Valea Uzului s-au pronunțat lideri sau analiști politici, jurnaliști, oameni de diverse vârste și profesiuni. O singură voce nu s-a auzit și asta este ceva care depășește orice limită a înțelegerii și, iertat să fiu!, a îngăduinței. Vocea lui Klaus Iohannis, (încă) președintele României, investit prin Legea fundamentală a țării, să fie garantul independenței naționale ,al unității și al integrității teritoriale a țării și, în egală măsură, să exercite funcția de mediere  între puterile statului și între stat și societate. Există, desigur, o explicație, pur formală, de circumstanță, și anume aceea că așa-numitul „președinte al tuturor românilor” se află în prezent la Ljubljana, pentru a participa la Summitul Inițiativei celor Trei Mări unde se discută importante probleme privind securitatea energetică și unde, după o proprie declarație are „foarte multe de făcut”.

Departe de mine gândul de a subestima importanța summitului și chiar pe cea a prestației (încă) președintelui Klaus Iohannis. Dar, mă întreb și sunt convins că nu sunt nici pe departe singurul care se întreabă: oare, evenimentele de la Valea Uzului, pericolul imens al izbucnirii unor confruntări între românii și maghiarii aflați la cimitir, de o parte și de alta a porții, sunt, pentru Klaus Iohannis, un subiect atât de neînsemnat încât să nu își găsească vreme pentru a transmite, de acolo, din depărtări, un mesaj la calm și la înțelepciune tuturor părților implicate, clasei politice și instituțiilor statului? Care să fie cauza pentru care nu am avut parte de o”minimă rostire” (cum bine a zis , aseară, Mircea Badea) din partea celui care, cu numai o zi două în urmă, se întâlnise la Cotroceni, zice-se, pentru negocieri privind traducerea în viață a temelor referendumului. Cel care, imediat după încheierea consultărilor, a aruncat pe piață ideea unui așa-zis Pact pe care îl dorește mintenaș semnat de către toate partidele parlamentare. Document despre care, aici, în jurnalul, Dan Constantin a scris, negru pe alb, că, în realitate,nu este decât copia unei inițiative de compromis la nivelul unor grupări politice de la Bruxelles. Fiind gândit pentru ca să dea câștig de cauză PPE în negocierea funcțiilor cheie ale noilor instituții ale Uniunii Europene și între ale cărui obiective de bază se află susținerea lui Manfred Weber pentru a dobândi funcția de președinte al Comisiei Europene.

Faceți, vă rog, o simplă comparație între logoreea prezidențială despre intenția PSD de a scoate România din Uniunea Europeană- temă pe cât   de falsă și atât de otrăvită – și muțenia absolută pe care o păstrează (încă) locatarul de la Palatul Cotroceni despre evenimentele din ultimele zile de la Valea Uzului și apoi trageți singuri concluzia. Iar, pentru a fi pe deplin edificați despre ce vorbim în momentul de față, vă mai invit să  facem o comparație între abisala tăcere a domnului Klaus Iohannis și mesajul transmis direct de către ministrul de externe Theodor Meleșcanu omologului său de la Budapeste, Peter Szijjarto. Mesaj în care, pe un ton foarte civilizat, îl asigură că „s-au luat toate măsurile necesare pentru a evita escaladarea nedorită a situației, fără a fi necesare intervenții externe neconstructive în acest sens”. De asemenea, vă invit să puneți față în față faptul că despre cele petrecute la Valea Uzului nu am avut parte de „o minimă zicere prezidențială” și  referirea directă pe care a făcut-o aseară diplomatul și juristul redutabil Titus Corlățean la Convenția de la Geneva din 1949, potrivit cărora militarii căzuți în lupte, încetează să mai fi adversari sau dușmani și nu mai pot face obiectul unor manifestări ostile, resentimentare. După cum nu este posibil ca cineva să impună comunităților care dintre cei îngropați în cimitirele militare trebuie comemorat și cine nu are voie să facă asta.

Din nou vă invit să puneți în balanță faptul că Theodor Meleșcanu și Titus Corlățean sunt printre personalitățile publice de prestigiu  care s-au pronunțat, deschis și cu extrem de multă dreptate asupra grevelor lecții ale evenimentelor de la Valea Uzului, după cum, domniile lor au fost și personalitățile publice pe care (încă) președintele Klaus Iohannis le-a atacat, din nou și foarte recent,invocând pretexte sordide și minciuni crase.

În concluzie, iată că avem și răspunsul la întrebarea lui Mircea Badea despre cauzele pentru care ne-a lipsit acea”minimă rostire prezidențială” despre cele petrecute la Valea Uzului. Pentru că (și) în aceste zile domnul(încă)președinte Klaus Iohannis se află… departe de țară!

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

USR-ista Ana Ciceală, “ecologista” care administrează o firmă străină care a achiziționat 11.000 de hectare de pădure pentru exploatare forestieră

Ana Ciceală, consilier local USR și o vajnică apărătoare a parcurilor și copacilor din București, administrează o firmă străină care a cumpărat 11.000 ha de păduri în România pentru exploatare forestieră. Firma a fost achiziționată în decembrie 2012 de celebra Holzindustrie GMBH, cel mai mare exportator de lemn din România.



Politicienii vând pădurile României. Politicienii USR. În 1 aprilie 2008, Ana Ciceală a fost numită administrator unic al firmei JUEL NIELSEN FOREST & AGRICULTURE INVESTMENTS SRL. Până la acea dată, administrator unic al firmei fusese Ion Ciceală, tatăl Anei Ciceală. În momentul numirii ca administrator, Ana Ciceală era deja angajată a JUEL NIELSEN FOREST & AGRICULTURE INVESTMENTS (JNFAI) în funcția de Transaction Manager, funcție pe care și-a păstrat-o și după numirea ca administrator.

JNFAI, firma administrată de Ana Ciceală, se ocupă cu cumpărarea și exploatarea de păduri. În 7 ianuarie 2009, firma și-a completat obiectul de activitate cu „Intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții – Cod CAEN 4631”.

Firma JNFAI a fost înregistrată în septembrie 2006 în România având ca unic acționar o firmă daneză JUEL NIELSEN ROMANIAN FOREST AND AGRICULTURE INVESTMENTS A/S. Firma mamă era deținută de Carl Christian Juel Nielsen, un cetățean danez. Ulterior (mai 2008), JNFAI a fost preluată de o altă firmă daneză (TORSANA LASER TECHNOLOGIES A/S), controlată de același Carl Christian Juel Nielsen.

Potrivit CV-ului său, Carl Christian Juel Nielsen a reușit ca, prin firma adimistrată de actuala USR-istă Ciceală și, anterior, de tatăl ei, să preia exploatarea unei uriașe suprafețe de pădure din România. Până în 2012, JNFAI a achiziționat 11.000 hectare de pădure pentru exploatare forestieră în schimbul a circa 20 milioane euro.

Informația e confirmată de tatăl Anei Ciceală, Ion Ciceală, care în CV-ul său susține că doar în perioada în care el a administrat firma (adică până în aprilie 2008), JNFAI a achiziționat proprietăți în valoare de 11,5 milioane euro.

În decembrie 2012, Carl Christian Juel Nielsen și-a vândut firma. Cumpărătorii au fost nimeni alții decât austriecii de la Holzindustrie Schweighofer GMBH, firmă implicată în cele mai mari scandaluri cu tăieri de păduri din România.

Tipic pentru ipocrizia USR: Ana Ciceală i s-a alăturat lui Nicușor Dan în 2015 și a intrat în Consiliul General București în 2016. De atunci, ea a devenit unul dintre cei mai vocali politicieni USR. Și ce apără cel mai vehement politiciana Ciceală? Tocmai parcurile și copacii din București. Aceeași Ana Ciceală, adică administratorul unic al unei firme străine care a achiziționat 11.000 de hectare de pădure pentru exploatare forestieră și „Transaction manager” al firmei respective exact în perioada în care firma tranzacționa păduri de 20 milioane euro.

Documentele care au stat la baza acestei investigații pot fi găsite aici http://www.grupul.ro/ciceala-usr-paduri/

Autor: Mugur Ciuvică, președintele GIP

Sursa: Grupul de Investigații Politice

Avocatul lui Dragnea: ”Cronica unei execuții publice. Societatea deschisă a închis România în zgomotul asurzitor al cătușelor, ce paradox sinistru!”

Luni, 20 mai 2019.  La  Înalta Curte de Casație și Justiție are loc ultimul termen în dosarul liderului pesedist Liviu Dragnea. Afară, în stradă, grupările pro și contra zbiară ca niște căpiați. Repet de câteva ori în fața completului de judecată, premonitoriu, numele lui Mencius.  Verdictul  se amână, cum altfel?, la 27 mai 2019, după alegeri. În aceeași  zi, instanța se va pronunța și în cauza peneliștilor George Scutaru și Dan Motreanu. Pe amurgite,  la Rahova, este adus din țările calde și Radu Mazăre. Simbolul stângii hrăpărețe, în opinia multora. Electoratul haștagist avea nevoie de un șoc emoțional, statul iohannist lucrează cu aprindere  pentru… întreprinderea transnațională.



Vineri, 24 mai 2019, Casual Friday, dacă luăm în serios Ambasada Danemarcei la București. „Care-i prognoza? Va fi o duminică fierbinte și după, posibil să fie mai răcoare!” citim pe o postare ciudată, un fel de  parolă, de genul celei cu „Radu cel Frumos” din decembrie 1989. O înșiruire de cuvinte declanșatoare a crimei judiciare, asemănătoare asasinatului căruia i-au  căzut victime  soții Ceaușescu. Mă ia cu frig pe șira spinării, vikingii nu risipesc vorbe aiurea, știu ei ce știu.

Duminică, 26 mai 2019. Seara, la închiderea urnelor de vot,  Klaus cel Fălos și Răzbunător proclamă orgasmic victoria zdrobitoare a Dreptei reunite sub sloganul „Muie, PSD!” Ori de câte ori îl  privesc pe sibian, îmi repet că Lev Tolstoi n-a greșit cu nimic când a zis că „înfumurarea micșorează capacitatea intelectuală.”[1] La o populime ca a noastră, nici că se potrivea  altceva! La scurt timp, Liviu Dragnea iese să  ne anunțe că  totul e pierdut. Discursul unui om sfârșit.  Bate în retragere și încearcă să-i îmbuneze  pe  lunetiștii care luaseră deja linia de ochire.

Luni, 27 mai 2019, ora 12. Paiața de la Cotroceni dă buluc pe  micile ecrane și anunță, nitam-nisam, că „hoții și infractorii trebuie să stea la pușcărie”. Peste o oră și ceva, apare și decizia  de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Exact  cum le recomandase implicit Klaus Werner Iohannis, curată coincidență ! În cazul liberalilor, pronunțarea va fi la 10 iunie, prea bătea la ochi inegalitatea de tratament penal. Cretinii din noua societate civilă iau cu asalt Piața Victoriei și desfac sticlele cu șampanie. Țara de cobai a ajuns o țară de canibali, nu înainte  de a fi traversat și stepa ieruncilor. Țiganii au obiceiul de a chefui cu morții în cimitire, huliganii junglei multilateral  globalizate  sunt mai sofisticați: ciocnesc paharele cu licori  scumpe pe leșurile adversarilor.

Marți, 28 mai 2019. Potăile pesediste amușină mirosul de sânge și se întorc  la carmangeria din Kiseleff. Mulți dintre pupincuriștii încarceratului își arată bărbăția la catafalcul proaspăt  dispărutului  și se angajează să… reformeze partidul. Ceilalți, recent ostracizați, sunt reevaluați și își recapătă brusc apetența pentru funcții. Vorba cuiva din anii ’90: „S-au deconspirat !”

Miercuri, 29 mai 2019. Viorica lu’ Dăncilă are o revelație: „Nu știu ce e ăla stat paralel, eu am fost plecată din țară vreo nouă ani. Nu m-ați auzit și nici nu o să mă auziți vorbind despre așa ceva !” Sărmana, iartă-i, Doamne, pe cei săraci cu duhul ! În  jurul clădirii Guvernului se reped dulăii, marii carnasieri,  cu Klemm în frunte, care avusese grijă să iscălească și diplomele de merit pentru zeloșii activiști filoamericani din presa dâmbovițeană aservită. „Idiotul util” își făcuse datoria cu vâf și-ndesat și merita recompensele. În siajul yankeului s-a ivit și un maidanez pripășit  o vreme pe malurile Potomacului, ridiculizat de Ion Iliescu cu un apelativ greu de uitat: „Prostănacul”.

Întors  de la Bruxelles, vremelnicul locatar al palatului din Deal s-a înfățișat grabnic  și impozant la microfon, cu același rânjet tâmp- sfidător. „Bravo poporului român, euro-stăpânii vă felicită, ați votat exact pe gustul lor!”  și-a lăudat el compatrioții, de parcă era părintele unui copil oligofren mângâiat  pentru că se spălase pe mâini după ce fusese la closet. Și, bineînțeles, a cerut demiterea unor miniștri proscriși, imediat ! Care „imediat înseamnă imediat” ! „Domnii cu această convingere a lor că pot ajuta poporul sunt aidoma căpușelor care ar  vrea să însănătoșească omul pe care îl parazitează”[2], mă trezesc cugetând aidoma scriitorului rus.

Pe la nămiaz, Ambasada Marii Britanii, tot de la noi, a  lămurit definitiv lucrurile: „Moment excepțional pentru democrația românească. La trei decenii după căderea comunismului, România a demonstrat zilele acestea, prin prezența masivă la vot și printr-o decizie cheie a justiției, că instituțiile sale funcționează”. Quod erat demonstrandum.

Mă frec la  ochi și mă rog ca autorii comunicatului britanic să  aibă parte de sentințe în care judecătorii să-i trimită la carceră deoarece un martor, de pildă, a declarat că John „era un fel de Dumnezeu, în sensul că toată lumea îl asculta, să nu îl supere”, aceasta fiind „cea mai sugestivă și relevantă” depoziție… Sau că sociologul E.Tannenbaum scria în  cărțulia sa, Experiența fascistă: societatea și cultura italiană, că „influenţa interpersonală exercitată într-o situaţie definită şi dirijată, graţie proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop determinat”. Ori: „Este cunoscut faptul că o persoană cu cât deţine mai multă putere, «cu atât este mai larg teritoriul de manevră al acesteia şi cu atât mai sigură   eficienţa tacticilor de influenţă aplicate»” (din păcate nu ni se spune cine-i autorul  perlei…). Mda, „conducerea și puterea sunt esențial sinonime”, se bagă în vorbă  și F.E. Fiedler și uite cum  participația  penală  a  instigării și-a găsit o motivare doctă și cosmopolită.

De aici până la înlăturarea prezumției de nevinovăție n-a mai rămas decât un pas, lesne făcut prin două întrebări memorabile. Ce to be or not to be, Shakepeare e un biet diletant ! Așadar, raționamentul se termină cu semne de întrebare:

– „Or, dacă inculpata a susţinut că a avut printre temele de discuţii şi pe cele referitoare la buget, confirmate de inculpatul Dragnea Nicolae Liviu care, după precizările sale, s-ar fi purtat doar în prezenţa martorei Magheru şi secretarului judeţului, de ce nu ar fi credibilă susţinerea inculpatei Alesu Floarea că ar fi discutat despre situaţia celor două angajate doar cu Liviu Nicolae Dragnea?”;

– „Or, dacă cu inculpata Stoica Anisa Niculina a purtat o discuţie într-un spaţiu aglomerat, după şedinţa biroului permanent, legată de angajarea acesteia, de ce nu ar fi credibilă și susţinerea inculpatei Alesu Floarea potrivit căreia ar fi avut o discuţie pe holul de la ieşirea din sala de şedinţă a Consiliului Judeţean, înainte de începerea conferinţei de presă, referitoare la rezolvarea situaţiei celor două angajate, Botorogeanu Adriana şi Stoica Anisa?”

Mai contează că nefericita instigată, confruntată, în prezența pretoriului de judecată, cu instigatorul, devenit dușmanul poporului cretinizat cu premeditare, a relatat că „domnul Dragnea nu mi-a impus să le ţin angajate pe cele două, puteam să iau o măsură de sancţionare a acestora, dar nu am luat-o.

Domnul Dragnea nu mi-a reproşat niciodată că, aşa cum am arătat, am sancţionat-o disciplinar pe Stoica Anisa. Arăt că domnul  Liviu Dragnea nu mi-a reproşat că am chemat-o la muncă pe Stoica Anisa Niculina.

Când domnul Dumitrescu mi-a spus să o chem la serviciu pe Stoica Anisa nu am discutat acest aspect  cu Liviu Dragnea. (…)

Nu, inculpatul Liviu Dragnea nu a exercitat asupra mea niciun fel de constrângere ori presiune pentru menţinerea pe funcţie a celor două persoane.

Nu, nu cunosc ca inculpatul Liviu Dragnea să-şi fi exercitat influenţa din perspectiva celor două funcţii îndeplinite asupra vreunei persoane din conducerea DGASPC Teleorman»” și „De față la această discuție între mine și Liviu Dragnea nu a mai fost prezentă nicio persoană Nu pot indica o persoana care să confirme aceste întâlniri și obiectul legat de cele două persoane.”

Chichițe avocățești, vor ricana viermii necrofagi înmulțiți cu miile pe leșul unei țări sugrumate cu perna statului de drept. Au trebuit trei decenii  ca să ne predăm străinilor  în chiotele de bucurie ale imbecililor cu atitudine. Societatea deschisă a închis România în zgomotul asurzitor al cătușelor,  ce paradox sinistru ! De aceea, propun ca pe frontispiciul fiecărei instanțe băștinașe să dăltuim în eternitate citatul blestemat al chinezului Mencius: „Acolo unde există voința de a condamna, există și probe”. Ce „Justitia  domina et regina omnium virtutum” ? Baliverne romane… Fiindcă voința e  totul, nicidecum legea !

––––––––––––––––––––

[1] Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910)

[2] Lev Nikolaevici Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910)

Autor:

Sursa: Marian Nazat Blog

Sociologul Septimiu Chelcea: ”PENTRU O PSIHOSOCIOLOGIE A SIMŢURILOR”

Primim continuu informaţii despre propriul organism (senzaţii proprioceptive) şi despre mediul înconjurător (senzaţii exteroceptive) cu ajutorul senzorialităţii tactile, termice, vizuale, auditive, vibratorii, ortostatice, gustative, olfactive, dureroase. Paleta modalităţilor senzoriale este largă, dar nu folosim în egală măsură toate simţurile. Entomologul  american Edward O. Wilson (n. 1929), fondatorul sociobiologiei (1975), domeniu de studiu al bazei biologice a comportamentelor sociale, consideră că oamenii, ca şi antropoidele şi păsările, se axează în principal pe văz şi pe auz (Wilson, 2013, p. 321). Peste 90% dintre informaţiile din mediul înconjurător le obţinem cu ajutorul receptorilor vizuali şi auditivi.



O nouă ierarhie a simţurilor

O cercetare global relative recentă, coordonată de Martin Lindstrom, contrazice credinţa larg acceptată, inclusiv de către oamenii de ştiinţă, că auzul, după văz, ne oferă cele mai multe informaţii: „37% dintre subiecţii investigaţi în cadrul studiului Brand sense au menţionat văzul ca fiind cel mai important simţ în evaluarea mediului înconjurător. Pe locul al doilea sa clasat mirosul, pentru care au optat 23%. Simţul tactil a ocupat ultimul loc în acest clasament” (Linsdrom, 2009, p. 24). Fără a absolutiza aceste date, am fi îndreptăţiţi să spunem că „sunt numai ochi şi nas”, în locul proverbialei formule „sunt numai ochi şi urechi”.

De fapt, aceste cinci simţuri, numite şi „simţuri tradiţionale”, au fost inventariate încă din Antichitate şi au fost acceptate în cultura europeană ca singurele simţuri ale omului până târziu, în secolele XVIIXVIII. În Evul Mediu au fost reprezentate în tablouri alegorice de pictori, precum Pietro Paolini (1603-1681) sau Gerard de Lairesse (1640-1711). Redarea alegorică pe pânză a simţurilor a continuat şi în secolul al XIXlea. Este cunoscută alegoria I cinque sensi a pictorului vienez Hans Makart (18401884), realizată între anii 1872 şi 1879. (fig. 1)

Fig. 1. Alegoria celor cinci simţuri (Hans Makart, 1872-1879)

Cele cinci „simţuri tradiţionale” sunt toate exteroceptive şi dau imaginea  suprasimplificată a unei lumi în realitate extrem de bogată în stimuli. Aşa cum observa sociologul Eviatar Zerubavel, profesor în cadrul Departamentului de sociologie de la Rutgers University (New Jersey), lumea înconjurătoare este continuă, dar noi o percepem întro modalitate discontinuă. Altfel spus, prin operaţiile de separare şi grupare, transformăm întinsul ocean al realităţii întrun arhipelag, întro puzderie de „insule mentale” (Zerubavel, 1996, p. 427). În această logică, nu mi se pare productiv să separăm, de exemplu, mirosul de gust, dar este justificat să le abordăm individual, dacă le considerăm constructe sociale.

Paradigma interacţiunii transmodale

În ultimele două decenii, în cercetarea proceselor senzoriale se impune tot mai mult paradigma interacţiunii transmodale, potrivit căreia cele cinci simţuri de bază – vederea, simţul tactil, gustul, auzul, mirosul – nu sunt modalităţi separate în perceperea lumii înconjurătoare. Deşi aceste modalităţi senzoriale beneficiază de receptori specializaţi şi căi nervoase de transmitere a impulsurilor spre creier, la nivel cerebral se produce interacţiunea lor până la contopire. (fig. 2)

Fig. 2. Interacţiunea celor cinci simţuri de bază la nivel cerebral

Conform paradigmei interacţiunii transmodale, creierul este „metamodal”, având o organizare bazată pe sarcină, nu pe modalităţi strict separate (LaceySathian, 2015). Cum se produce interacţiunea simţurilor şi cum sunt integrate informaţiile la nivel cerebral rămâne de descifrat în continuare. Datele neuroştiinţelor sunt promiţătoare.

Percepţia multimodală

Sinestezia reprezintă un caz de percepţie multimodală îndelung documentat. Termenul ca atare provine din greaca veche (σύν [syn], „împreună” + αἴσθησις [aisthēsis], „senzaţie”). „Sinestezia” desemnează fenomenul neuropsihic de percepere involuntară a unui stimul propriu unui simţ, concomitent cu un alt simţ. Altfel spus, „sinestezia” defineşte situaţia în care stimularea unei modalităţi senzoriale evocă adiţional percepţia involuntară întro altă modalitate senzorială. Acest fenomen mai este denumit şi „percepţie simultană”, „uniune a simţurilor” sau „ideestezie”. În literatura de specialitate, cel mai adesea se arată că primele cercetări concrete asupra sinesteziei au fost făcute în 1871 de fondatorul psihofizicii, Gustav Fechner, care a examinat 73 de persoane sinestezice (care manifestau o formă sau alta de uniune a simţurilor).

S-a descoperit însă recent că, în 1812, medicul şi fiziologul german Georg T. L. Sachs şia susţinut la Universität Erlangen disertaţia (în latină, tradusă în limba germană în 1824) pe baza auto-observaţiei experienţei ca „sinestezic” şi a observaţiei manifestării sinesteziei culoaresunet la sora sa. Este prima documentare medicală a sinesteziei. Au urmat cercetările raportate în 1880 de Sir Francis Galton în revista Nature, sub titlul „Visualized numerals”. Anterior, filozofii – începând cu Aristotel – şi savanţii, precum Isaac Newton sau John Locke, au atras atenţia asupra fenomenului surprinzător al perceperii secundare a stimulilor specifici altei modalităţi senzoriale. Şi Johann Wolfgang von Goethe a analizat în Zür Farbenlehre (Teoria culorilor), publicată în 1810, fenomenul cunoscut astăzi sub numele de „cromostezie” – asocierea dintre senzaţiile vizuale şi cele acustice.

Uniunea simţurilor poate fi în perechi: cele mai cunoscute cazuri sunt asocierea dintre văz şi auz (cromostezie) şi dintre auz şi simţul tactil (sinestezia audiotactilă) sau, mai rar, între mai multe simţuri, chiar între toate aşanumitele simţuri tradiţionale. Au fost documentate şi sinestezii rezultate din percepţia doar a unor „obiecte” (de exemplu, percepţia colorată a unor litere şi numere – „sinestezia grafeme-color”; percepţia gustativă a rostirii unor cuvinte – „sinestezia lexical-gustativă”; perceperea simultană a unor emoţii negative [frică, dezgust etc.] şi a unor sunete – „misofonie”). Tabloul sinesteziilor este mai amplu (cuprinde şi „sinestezia audiotactilă”, „sinestezia secvenţelor spaţiale” ş.a.), fapt pentru care nu se poate aproxima cu o eroare acceptabilă prevalenţa fenomenului. Se estimează totuşi că frecvenţa cazurilor de sinestezie este de 1 la 2000 până la 1 la 20000. Estimările variază în funcţie nu numai de subtipurile de sinestezie cercetate (sau identificat aproape 60 de subtipuri), dar şi de definiţia dată fenomenului (Ramachandran, Hubbard, 2001, p. 6).

O perspectivă psihosociologică

Se acceptă cvasigeneral că noi organizăm realitatea în clustere şi facem acest lucru nu ca indivizi, ci ca membri ai unor grupuri care împărtăşesc în comun modul în care se folosesc de simţuri şi în care dau semnificaţie senzaţiilor. Putem să considerăm că lumea este constituită nu numai din comunităţi rurale sau urbane, religioase, etnice etc., ci şi din „comunităţi senzoriale” (Vannini, Waskul, Gottschalk, 2012, p. 7). Din punct de vedere psihosociologic, „senzaţiile sunt construite şi mediate social” (Hsu, 2008, p. 433) şi ele „mediază relaţiile dintre sine şi societate, dintre minte şi corp, dintre idee şi obiect” (Bull et al., 2006, p. 5). Psihosociologia simţurilor ia în considerare faptul că „relaţiile sociale se bazează în parte pe procesele fiziologice” (Flisinger, Fabes, 1985, p. 352), perspectivă ce se regăseşte în lucrările clasicilor psihologiei sociale.

_____________________________________

Bibliografie

Bull, M. et al. (2006). „Introducing sensory studies”, The Senses and Society, 1, 1, pp. 5‑7.

Filsinger, E. E., Fabes, R. A. (1985). „Odor communication, pheromones, and human families, Journal of Marriage and Family , 47, 2, pp. 349-359.

Hsu, E. (2008). „The sense and the social: An introduction”, Ethnos, 73, 4, pp. 432‑443.

Lacey, S., Sathian, K. (2015). „Crossmodal and multisensory interactions between vision and touch”, Journal Scholarpedia, 10, 3, 7957.

Lindstrom, M. (2009). Branduri senzoriale. Construiţi branduri puternice folosind toate cele 5 simţuri. Bucureşti, Editura Publica.

Ramachandran, V. S., Hubbard, E. M. (2001). „Synaesthesia – a window into perception, thought and language”, Journal of Consciousness Studies, 8, 12, pp. 3-34.

Vannini, P., Waskul, D., Gottschalk, S. (2012). The Senses in Self, Society, and Culture: A Sociology of the Senses. New York, Routledge.

Wilson, E. O. (2013). Cucerirea socială a Pământului. Bucureşti, Editura Humanitas.

Zerubavel, E. (1996). „Lumping and splitting: Notes on social classification”, Sociological Forum, 11, 3, pp. 421‑433.
_____________________________________

NOTA REDACȚIEI: Fragmentul de mai sus face parte din volumul De gustibus. Eseuri psihosociologice de Septimiu Chelcea şi Adina Chelcea, apărut la Suceava, Alexandria Pubishing House, iunie 2019

Septimiu Chelcea (n. 1940) este professor emeritus (Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti). În 1974 a obținut titlul ştiinţific de doctor în filozofie, specialitatea sociologie. A fost distins cu Premiul „P. S. Aurelian” al Academiei R. S. România (1980). În 2004, a primit Premiul OPERA OMNIA pentru întreaga activitate de cercetare științifică, acordat de Consiliul Național al Cercetăriii Științifice din Învățământul Superior. A publicat numeroase articole, studii şi monografii, dintre care Chestionarul în investigaţia sociologică (1975), Experimentul în psihosociologie (1982), Personalitate şi societate în tranziţie (1994), Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat,un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane (2000, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, 2007), Un secol de cercetări psihosociologice. 1897-1997 (2002), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative (2001, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, 2007), Opinia publică: gândesc masele despre ce şi cum vor elitele? (2002), Enciclopedie de psihosociologie (coord., 2003), Comunicarea nonverbală în spaţiul public (coord., 2004), Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura (în colab., 2005), Psihosociologie: Teorie şi aplicaţii (coord., 2006, ediția a III-a, revăzută și adăugită, 2010), Ruşinea şi vinovăţia în spaţiul public. Pentru o sociologie a emoţiilor (coord., 2008), Opinia publică. Strategii de persuasiune şi manipulare (2006), Psihosociologia publicităţii. Despre reclamele vizuale (2012), Fricile sociale ale românilor (coord., 2015), Psihosociologie aplicată. Publicitatea (2016), Așa a fost? Așa îmi aduc aminte. 1945-2015 (2016, ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2017). În 2017 semnează prefața la ediția a II-a a cărții Propagandade Edward L. Bernays, moment la care începe colaborarea cu editura suceveană Alexandria Publishing House, unde a publicat în 2018 volumul de eseuri Elogiu plictiselii. Eseuri psihosociologice și în iunie 2019 volumul De gustibus. Eseuri psihosociologice, iar în curs de apariție la aceeași editură este cartea „Opinia publică. Persuasiune și manipulare”.

Ilie Șerbănescu: ”A încerca să crești salariile și pensiile oamenilor, într-o colonie ca România, constituie un delict! Sancționat nu cu suspendare, ci cu ­executare!”

Erau, de asemenea, prea bine cunoscute: și majorările salariului minim; și măririle de salarii pentru medici și profesori; și creșterile de salarii în sistemul bugetar care impulsionau mișcări în aceeași direcție ale celor din mediul privat; și reașezarea întregului sistem de pensii prin ridicări ale punctului de pensie și recalcularea pensiilor în urma elimi­nării unor inechități; și încercările de combatere a unor abuzuri de monopol ale companiilor din sistemul bancar, din energie și telecom etc.



S-a votat zdrobitor nu pentru cei ce au inițiat și operaționalizat aceste măsuri, ci pentru cei care le-au criticat, ba chiar au căutat să le delegitimeze ca fiind de natură să afecteze stabilitatea economică a țării, nemaivorbind că, în mod aiuritor, li s-a aruncat anatema de „antieuropene”, cu tot arsenalul de stigmate de pe la Bruxelles: naționaliste, „iliberaliste”, ­populiste!

Păi, dacă acesta este votul, trebuie făcut ceea ce s-a votat! Nu mai este nimic de discutat! Trebuie doar trecut la treabă! Agenda de lucru decurge din chiar criticile președintelui Iohannis, marele câștigător al scrutinului, la adresa guvernării PSD-iste, considerate de dânsul, îl cităm, „falimentare”, și din solicitările destul de precise ale domniei sale în ce privește justiția și economia.

Înainte de toate, trebuie instaurat la cârma administrativă „guvernul meu”, adică al dlui Iohannis, să facă acesta ceea ce trebuie! PSD-ul trebuie să se dea la o parte, indiferent dacă îi convine sau nu! Rămânerea la guvernare a PSD are rost doar dacă se apucă să facă el treaba dlui ­Iohannis și alor săi în locul lor, adică să arunce la coș ­exact ceea ce PSD a făcut de câțiva ani încoace, ba chiar să întoarcă toate lucrurile înapoi, atât în justiție, cât și în economie. Dacă însă nu vrea să facă acest lucru, care ar fi rușinea lumii pentru PSD însuși, atunci chiar este caraghios să rămână la guvernare! Asta au vrut votanții, asta trebuie să aibă votanții. Nu altceva! Să nu ne împiedicăm în detalii. Că dl Iohannis întâmpină unele probleme cu formarea „guvernului său”, e treaba lui! Că are majoritate în Parlament, că nu are, este treaba lui! Că se luptă câștigătorii voturilor între ei, că PNL și USR-Plus își dispută întâietatea este trea­ba lui! Și a lor! Oricum, nu a PSD! Cât privește votanții, este și în acest caz treaba lor! Vorba proverbului: ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să primești!

Iată agenda de lucru a lichidării consecințelor „guvernării falimentare” a PSD, zis „ciuma roșie”, așa cum decurge această agendă din chiar criticile și cerințele exprimate public de președintele Iohannis.

Cap de agendă trebuie să fie, evident, revenirea la situația „ex ante” din domeniul justiției afectate de ceea ce dl Iohannis a numit „atacul PSD împotriva justiției”. Astfel: trebuie repuși în funcție procurorul-șef al Parchetului Gene­ral, Augustin Lazăr, procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi (ambii ri­dicați în laude de dl Iohannis), dar și procurorii din unitățile de elită ale DNA, Oană și Negulescu (necriticați cumva de dl Iohannis și deci în regulă din punctul de vedere al domniei sale); trebuie desființată secția de investigare a activității ma­gistraților (blamată de dl Iohannis ca aducând atingere „independenței justiției”); trebuie reîntronate proto­coalele de cooperare între SRI și diferitele paliere ale sistemului de justiție în frunte cu ICCJ (de care dl ­Iohannis s-a făcut că nu a auzit și pe care oricum nu le-a incriminat); trebuie readus în funcție ­generalul Coldea, părintele acestor proto­coale; trebuie executați cei ce n-au fost executați încă din „lista neagră” ­trimisă de la Bruxelles cu oameni ­politic de condamnat (nu de alta, dar ca să ne dovedim „europeni”!); trebuie făcut recurs în anulare în zecile de dosare încheiate cu achitări, deși procurorii DNA ceruseră în acestea condamnări cu ani grei de pușcărie etc.

Probabil la fel de importantă, dacă nu chiar și mai importantă, este reasigurarea condițiilor de stabi­litate în economie, afectată de ceea ce președintele Iohannis a numit oficial și în nenumărate rânduri „creșterile salariale care pun în pericol bugetul”, „majorările de pensii fără resursele necesare” și să nu uităm de ceea ce preșe­dintele a calificat drept „țopăială fiscală”. Astfel: trebuie tăiate urgent salariile anterior mărite pentru profesori și medici și în general pentru aparatul bugetar; trebuie întors din drum salariul minim; trebuie încetată mărirea pe mai departe a punctului de pensie și oprită operațiunea de recalculare a pensiilor (nu de alta, dar ne-a spus dl Iohannis în mod repetat că nu există bani); trebuie să se revină la creditele încărcate cu ROBOR; trebuie să se abandoneze apărarea consumatorilor casnici împotriva creșterilor de tarife rezultând din liberalizări fără noimă și, în general, trebuie să se revoce toate măsurile prevăzute prin inițiala OUG 114 (indiferent de ceea ce a mai rămas până la urmă din ele); trebuie să se anuleze prevederile vizând folosirea pe plan intern a 50% din gazul ce ar urma să fie extras din largul Mării Negre, pentru ca acest gaz să poată fi exportat liber în folosul, desigur, al partenerilor noștri europeni (căci, dacă suntem „europeni”,  aceștia contează evident mai mult decât noi înșine!). Cu alte cuvinte, să nu fim naționaliști, „iliberaliști” sau „antieuropeni”!

Și apropo de „țopăiala fiscală”, incriminată atât de adesea de președintele Iohannis, să nu-i uităm pe agenții economici care nu cred că au beștelit vreo altă guvernare mai abitir decât pe cea a PSD-Dragnea, cu toate că, în urma interminabilelor relaxări fiscale de pe vremea acesteia, au rămas să plătească la stat taxe nici cât se plătește într-un paradis fiscal. Deci, să se revină de urgență la plata de către angajatori a celor 60 procente ce le reveneau în sarcină din contribuțiile sociale ale angajatului, plată transferată integral în cârca angajatului, de cine credeți, tocmai de PSD-Dragnea, zis „ciuma roșie”! Stimați antreprenori, la câte necazuri v-a făcut tandemul PSD-Dragnea încercând să mărească salariile oamenilor, acum, în noul context electoral, ați putea face ceva să scăpați de acesta definitiv. Vai, însă, v-a răpit cineva plăcerea, căci omul tandemului, de îndată ce s-a ­constatat că a pierdut alegerile, a și fost băgat la pușcărie. Poate pentru că era corupt, dar sigur din motivul că a încercat să crească salariile și pensiile oamenilor. Ceea ce, într-o colonie precum este România, constituie un delict! Sancționat nu cu suspendare, ci cu ­executare!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: România liberă

Luminița Arhire: ”PATUL LUI PROCUST- O PIESĂ DE MOBILIER CARE NI SE PREGĂTEȘTE”

Pentru că Dan Barna a spus marți, 4 iunie 2019, cam așa : „…alegerile au confirmat că nu mai poate fi acest guvern. Nu poți să conduci cu oamenii lui Liviu Dragnea !..”, Viorica Dăncilă și-a tras una peste frunte și a exclamat: „Ia te uită! Dar știi că ăsta are dreptate? ” Așa că l-a „demisionat” pe Darius Vâlcov și, împreună cu el și ce s-a mai prins în zbor: șefele de la ANAF și CNAS. Bine, Vâlcov trebuia oricum să plece deoarece nu se încadra în noua puritate juridică a PESEDEULUI.



Și cum telefonul fără fir funcționează acum mai vioi de când Liviu Dragnea a fost arestat, e de presupus că grațioasa doamnă Birchall, zeița Justiției, știe deja că și soarta lui Darius Vâlcov e pecetluită. Părerea mea e că noua conducere a partidului ar vrea să scape și de Olguța, dar nu-și poate permite să piardă bazinul electoral al Craiovei… poate o ajută tot justiția independentă… cum l-a ajutat și pe Ponta Victor să rărească binișor rândurile baronilor locali… Ăia care erau frați de sânge și de ideologie cu el… însă știți vorba aia… frate-frate dar brânza Camembert a rebranduirii partidului e pe bani!

Acum, că s-a terminat cu tiranul Dragnea care le scotea din Europa, doamnele de la PESEDEU dau fuguța să se așeze cuminți sub patrafirul PES-ului, un fel de megapartid-puzzle modern, reformat la culme, care l-a dat popoarelor Europei pe Frans Timmermans, domnul acela foarte înalt și foarte serios, despre care am aflat , la vremea potrivită, următoarele date biografice: „În 1986, cand avea 24 de ani, Timmermans isi facea stagiul militar in cadrul Serviciului Militar de Informatii si Securitate al Olandei, ca soldat, interogator al eventualilor prizonieri de razboi rusi, dupa cum se arata in profilul sau de pe Wikipedia. Ulterior, in 1990, el a lucrat ca diplomat la Ambasada Olandei la Moscova, cu putin inainte de destramarea URSS.”( HOTNEWS.ro 20 aprilie 207) . Asta zic și eu: plină lumea de secu…, ăăă… socialiști , cum vă spuneam…

Fetele noastre au făcut această piruetă exact așa cum și bănuiam că se va întâmpla. Iar în scurt timp, la discuțiile cu Klaus, dânsele vor stabili cum să ologească mai eficient Constituția pentru ca inepțiile referendumului prezidențial să-și facă loc în „cartea sfânta a democrației”: Și totul-totul extrem de democratic… întâi finanțează Hans Klemm niște programe pentru proștii, needucații, știrbii și asistații social din partea de sud și de est a României, programe care-i vor învăța pe aceștia cum să voteze corect, punând ștampila pe numele lui Iohannis Klaus Werner la următoarele alegeri. De asemenea, vor afla și cum să voteze, în aceeași zi -ca să nu facă două drumuri- pentru modificarea Constituției, în sensul dorit de noul lor idol, președintele Klaus, nume pe care Gheorghe Falcă, un europarlamentar de nădejde al PENELEULUI l-ar scrie Claus Verner, așa cum și distanța de 1000 de metri se scrie chilometru iar puterea electrică se măsoară, dintotdeauna, în vați.

Eu zic că e bine și partidul renaște, îmbujorat cam ca domnul Hans Klemm în fotografia oficială cu doamna Birchall . Bine, va mai pierde PESEDEUL ceva voturi, dar nu se poate evoluție fără sacrificii! Adică, zic, va pierde voturile ăstora ca mine care n-au lipsit nouă ani din România și de aceea cam știu cum arată mândrețea aia de STAT PARALEL și cu ce s-a ocupat dânsul profitând că doamna Dăncilă nu era prin preajmă.

În orice caz, și în cadrul procesului de uniformizare a opțiunii electorale prin programul Ambasadei lu’ THE BIG LICURICI se vor mai pierde niște voturi, dar merită să dai 25 000 de dolari ca să înveți bunicuțele de la țară „lovitura cu ștampila” și să le ridici conștiința civică.

„Reprezentanţa diplomatică ( Ambasada SUA , n.n.) a demarat o procedură competitivă deschisă ONG-urilor românești, prin care acestea vor concura pentru o finanțare în sumă de maxim 25.000 dolari cu care să organizeze un program de educație civică și de promovare a «votului informat» pentru persoanele cu vârste între 55-85 de ani din regiunile rurale din mai multe judeţe ale ţării. Dacă e să ne uităm pe lista judeţelor putem observa că sunt fix acelea care votează în mare parte pentru PSD, iar vârsta celor vizaţi reprezintă iar un public ţintă al partidului aflat la guvernare. Este vorba de judeţele: Vaslui, Botoșani, Iași, Ialomița, Călărași, Giurgiu și Teleorman. ”(ATITUDINEA.com, 4 iunie 2019)

Abia apoi va fi bine. Abia ajunși acolo, întinși pe PATUL LUI PROCUST, și măsurându-ne atent din cap până-n picioare, vor hotărî de unde trebuie să taie. Sigur că vor fi mulți pentru care, la măsurătoare, picioarele vor părea prea lungi și atunci vor pica tibii și peronee în coșul de la marginea patului. Dar, măsurându-ne pe unii dintre noi, mi-e teamă, că tocmai capul cel gânditor îi va părea lui Procust indezirabil și prea semeț. Avertismentul meu din această postare este pentru aceia : să nu fie atenți la scurtarea picioarelor, că pentru asta există soluții, ci să-și ferească, așa cum vor putea și dacă vor putea, CAPUL.

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Războiul e Macron vs. Merkel, nu Cioloș vs. Iohannis. Fermele de boți, Barna și Rareș Bogdan sînt doar recuzita

Cînd înainte de alegeri am spus că cei care votează PNL și PMP votează, de fapt, Manfred Weber și Merkel – am avut dreptate! Cînd am spus că cei care votează USR+PLUS votează, de fapt, Macron și Verhofstadt – din nou, am avut dreptate! La fel cum cei care au votat cu PSD, au optat pentru Frans Timmermans. Ce să vezi, nu a fost vorba nici o secundă despre Dragnea! Iar acum, încep să se contureze taberele din Parlamentul European și cele mai mici șanse de a se afla la conducere o au popularii.



Sigur, pentru spălățeii pe creier, e nevoie de un pic de gîndire (de care nu prea sînt capabili), dar ca să înțelegem cum a devenit Dragnea subiectul de campanie și nu migrația (pentru că migrația și islamul au fost capete de afiș ale europarlamentarelor!), să vedem ce se discută aici:

Pe scurt, aflăm că există ”ferme” destinate să producă spălați pe creier. Nu e tocmai o surpriză, după cum spuneam, singura surpriză este cum de PSD nu are nici măcar un ziar în 2019! Ceea ce nu pare să știe blonda de la televizor și pare-se nici interlocutorul, este că a promova reclame, fie și politice, nu reprezintă vreo ilegalitate! În schimb, da, prin intermediul mesajelor dirijate, se pot modifica atitudini și opinii. Numai că, fiecare cetățean trebuie să aibă grijă de propria sănătate mintală, nu este în sarcina nimănui nici să te cocoloșească, nici să îți livreze doar adevărul, mai ales în epoca ”post-adevărului”.

Dar, lucrurile nu s-au oprit aici! Au fost construite cu ajutorul boților identități fictive, ba mai mult, sistemul scana și identifica CNP-urile votanților! GDPR? Protecția datelor personale? Să fim serioși! Dar citiți detaliile – urmând linkul. Tot cu ajutorul boților se distrugea audiența anumitor știri și se făceau accesibile online cele ”de dreapta”. Nu a existat o astfel de firmă, ci un număr de firme care s-au ocupat cu așa ceva. Pe scurt, nu Putin manipulează alegerile! Și nici UDMR-ul!

Iar dincolo de fermele cibernetice, avem STS-ul despre care specialiștii în statistică spun că ar fi mînărit undeva între 5-15% din voturi.

Și PSD a utilizat astfel de metode! Numai că… fără cap. Toată lumea a văzut reclamele online  cu ”România merită mai mult” și, probabil, și-a zis: așa e, merită! Iar cu cu asta a și trecut mai departe, deranjat de reclamă. Peste 500 de milioane de afișări au fost plătite absolut inutil pe Google, Facebook, YouTube și Instagram, ca și pe aplicațiile mobile. Nimeni nu spune cîte veniri a înregistrat PSD pe landing-page-urile campaniilor derulate, dar probabil că cifrele sînt infime. Iar bounce-back-ul uriaș.

Există și o explicație! Publicul-țintă de pe online nu stă să aprofundeze subiectele, trebuie să i se dea informația ”mură în gură”, din prima secundă, nu să se aștepte ca utilizatorul să se ducă plin de dorință de cunoaștere la nivelul 2 sau 3 ca să afle detalii. Mai mult, chiar și unde mesajul era cît de cît vizibil, acesta se suprapunea pe niște mesaje propagate ani de zile în sens invers. Adică, utilizatorul afla că a crescut economia, dar ”știa” deja că asta fie este o minciună – întrucît i s-a comunicat deja că ”este dezastru în țară”, fie a dus la creșterea prețurilor, chiar dacă în realitate nu era așa. Afla că PSD a crescut veniturile, dar, concret, i s-a inoculat în prealabil că a crescut prețul kilogramului de cartofi! Terenul era fertil, căci tefelistul nu a fost niciodată nevoit să își cumpere cartofi din piață, întîlnind doar cartoful de supermarket, din import, și nici ăla nu îi trebuia, pentru că la început îi gătise mama, iar ulterior s-a apucat să mănînce la restaurant. Iar dacă acasă era fum și mirosea a ars, nu era sigur dacă ”iubi” prăjește cartofi pe care habar n-are cît a plătit, calcă o hăinuță din plastic cu fierul sau tocmai spală un aparat electrocasnic lăsat în priză.

Boții și fermele de servere au generat cca. 100.000 de comentarii pro-PSD în fiecare zi. Cu alte cuvinte, PSD s-a bazat pe comentarii induse artificial, în loc să lase loc feedback-ului natural, organic, de la o persoană la alta. Comentariile sînt, deseori, mai importante decît mesajul în sine. Milioane de astfel de lucruri inutile au curs pe online, în timp ce adversarii PSD repetau în cor mantrele despre hoți, corupți, comuniști, penali, distrugerea țării, bucurîndu-se și de feed-back real. În clar: PSD și-a tăiat singur interacțiunea cu cetățeanul votant!

Nu în ultimul rînd, PSD s-a gîndit să vină cu cifre și cu mesaje pozitive în fața unui public analfabet în proporție de peste 40%. În schimb, competitorii lor au venit cu mesaje negative, comprehensibile, de tip subiect-predicat! De genul: Dragnea fură. Nu ai multe de judecat aici. Nu trebuie să compari cifre.

Dar să vorbim și despre ”servicii”! Distribuția votului întrece orice imaginație! Am văzut cît de bine au lucrat ”organele” distribuind voturi pentru UDMR. A rîs toată lumea și, desigur, nimeni nu s-a gîndit să ancheteze fraudele. Și folosesc pluralul pentru că e extrem de greu de crezut că aceste fraude s-ar fi făcut la urne, în secțiile de votare și că adevăratul beneficiar ar fi fost UDMR. Probabil că acestora le-a priit gonflarea voturilor, dar puțin probabil ca un partid șters și aflat în moarte clinică precum PMP să fi reușit să strîngă o jumătate de milion de aderenți, iar un partid precum cel al lui Victor Ponta (să avem și noi faliții noștri) către 600.000! În schimb, pînă ce USR+PLUS, dar și PNL creșteau ca Făt Frumos, PSD și ALDE se topeau văzînd cu ochii. Să revenim la cifre!

În Islanda, aflăm de la BEC, există o foarte vie și puternică grupare de români! Aici au votat fix 500 de persoane! Ca fapt divers, populația Islandei este mai mică decît populația Clujului, abia depășind 300.000. Păstrînd proporția votului, 9,38% în străinătate – conform BEC, avem o populație românească estimată la Reykjavík de 5.330 de români! Adică, 1,5% din populația Islandei!

Normal că românii din Islanda au votat covîrșitor USR-PLUS – 245 de voturi și PNL – 135 de voturi. Doar 4 români din Islanda au votat cu UDMR, dar de 4 ori mai mulți cu Ponta! Cu PMP, în schimb, au votat 26, iar cu PSD 10 și tot 10 cu ALDE. Și gîndiți-vă că am avut 441 de secții de votare în străinătate! Rămîn inexplicabile și cozile din străinătate, avînd în vedere că la o secție au votat în medie 800 de persoane. Devin, totuși, explicabile, dacă ne gîndim la solicitarea ulterioară ca votul să devină electronic. Abia atunci să te ții!

Dar, pentru că vorbim despre BEC, să subliniem și faptul că este imposibil să existe 18,26 milioane de persoane pe listele electorale, adică persoane trecute de 18 ani, care au drept de vot.

Potrivit INS avem un total de 22.214.995 populație, iar votanți 18,26 milioane, ceea ce înseamnă că minorii reprezintă 3,9 milioane! Ce facem cu vreo 4 milioane de votanți aflați în afara granițelor? Ajungem la peste 26 de milioane de români? Că mult mai probabil ar fi să scădem ”diaspora” din numărul celor aflați pe listele electorale, ceea ce ar însemna că populația adultă din țară este de 14,2 milioane, ceea ce ar fi mult mai credibil.

Potrivit Eurostat, însă, populația României este de 19.64 milioane! Diferența dintre cele două serii de date (interne și externe), este de 1,38 milioane de persoane. La o adică, o plajă suficientă pentru a genera o bază de ”votanți” care pot schimba soarta alegerilor, nu la urne, ci la prelucrarea datelor. Prezența la vot, conform celor două surse – potrivit BEC a fost de 49,02%, iar potrivit Parlamentului European – de 51,1%. Avem 1,9% diferență! Nimica toată, doar o diferență de vreo 360.000 de voturi!

Și, după atîtea vești bune, să vedem și cu ce ne-am ales! Cu o păruială pe cinste – în primul rînd. Uitînd de PSD, liberalii și USR+PLUS au început să se măcelărească între ei. Dar și aici, există și alte explicații decît  apetența lor pentru a arunca cu rahat în ventilator. PNL și PMP au tras bățul mai scurt, fiind cu PPE în Parlamentul European. PPE a reușit să strîngă cel mai mare număr de europarlamentari, numai că nimeni nu vrea să intre în coaliție cu ei! Mai ales cu Manfred Weber. Tîrziu de tot, se pare că pînă și Angela Merkel începe să priceapă dezastrul, căci pînă și coaliția care o ține la putere în Germania pare să se destrame.

În schimb, USR+PLUS s-au dus în tabăra lui Macron, care e susținut de Verhofstadt și, probabil, vor intra în coaliție cu socialiștii lui Timmermans. Cealaltă alternativă ar fi suveraniștii, deși asta pare o variantă mai puțin fezabilă. Pînă în toamnă, cînd lucrurile vor fi mai limpezi în zona Parlamentului European, nu sînt șanse ca PNL și USR+PLUS să iasă din logica de război. Ceea ce contează în clipa de față este cine va conduce Comisia Europeană, cîți comisari va reuși să impună și ce bani va administra.

Rămîne de văzut cum sau dacă acest conflict pe așa-zisa ”dreaptă” se va încheia. Chiar dacă în campania pentru Parlamentul European nu s-au discutat – în țară, principala problemă cu care globaliștii vin la atac înseamnă ”schimbări climatice”, tocmai pentru a arunca într-un con de umbră adevărata problemă europeană pe care vor să o eludeze: migrația și așa-zisul multiculturalism.

Chiar dacă dreapta ”eurosceptică” nu a cîștigat o majoritate în PE, este cît se poate de clar că ar putea deveni a treia forță politică a Europei, ba încă luînd în calcul dezosarea popularilor, am putea estima că ar putea deveni chiar a doua forță!

Dar, indiferent ce se va întîmpla în plan european, rămîne clar că PNL se află în cădere liberă, în timp ce europarlamentarii PSD au șanse mari să facă parte din coaliția cîștigătoare din fruntea Parlamentului European și să se regăsească alături de Cioloș și de Barna. Situație în care, Rareș Bogdan și Klaus Iohannis ar cam trebui să dispară din prim-planul politicii interne începînd cu această toamnă. Fericită coincidență, chiar avem prezidențiale!

Să nu ne bucurăm prea tare! Macron are viziuni mai abjecte decît avea Nea Sciatică! În primul rînd, migrația nu se va opri, dimpotrivă! În al doilea rînd, atît Macron, cît și Timmermans, au o ”dragoste” aparte pentru Blocul estic din UE. Macron visează la o consolidare a eurozonei și a construirii unei Europe dezvoltate în jurul Franței, cu o periferie exploatată și sărăcită. Pe urmă, și-ar dori o extindere pe vechile structuri coloniale, africane, și angajarea unui război economic cu Statele Unite și cu China. Și rămîne de văzut dacă doar economic! Macron își dorește o armată europeană puternică, dincolo de faptul că Franța este deja o putere nucleară, iar asta costă bani foarte mulți. Dacă aruncăm cîte o privire prin Franța, măcar sîmbăta, cînd ”vestele galbene” protestează, și o fac de 30 de săptămîni, ne putem face o impresie despre cîte parale dă Macron pe simplul cetățean. Nu vă simțiți binecuvîntați că băieții lui Barna și Cioloș ne duc în acea direcție?

Autor: Ambrus Bela

Sursa: Samizdatul

Ultimul puci impotriva lui Dragnea a fost cel mai discret

Incercari de preluare a partidului mai fusesera, cu retete asemanatoare. Fie primul ministru care incepe dintr-o postura docila ajunge sa se emancipeze pana tinde sa ii traga liderului partidul de sub picioare, fie avem grupul „reformist” care incearca sa rupa o felie cat mai mare de partid fortand o scindare pentru a-i dilua puterea. Am vazut deci Revolutia lui Grindeanu si emanciparea lui Tudose.



De fiecare data Dragnea a reusit sa supravietuiasca debarcandu-si propriul Guvern. De ce n-a taiat in carne vie? De ce a fost numit Grindeanu in final la ANCOM in loc sa fie dat afara din partid cum se intentiona? De ce ramas Tudose in PSD pentru a pleca apoi demonstrativ la UNPR-ul lui Ponta? Pai, cred ca din acelasi motiv din care Gabriela Firea a ramas in PSD desi codusese inca o incercare de cucerire a puterii in partid sau mana dreapta a lui Tudose, actulul sef al Camerei Deputatilor-Ciolacu. In PSD tabara serviciilor a fost mereu bine reprezentata si o ruptura cu aceasta ar fi insemnat-cum s-a intamplat de altfel in final, o sciziune dureroasa a partidului. Nici cand o parte a oamenilor securitatii s-a retras la PRO Romania PSD-ul n-a ramas fara teleghidati, dovada ca acum reformarea partidului o fac oameni „potriviti”.

Ultimul puci impotriva lui Dragnea a fost insa cel mai discret. A inceput cu refuzul Vioricai Dancila de a schimba prin Parlament configuratia Guvernului , numirea unui om de paie interimar la Justitie (cu mari sanse de a fi confirmat in final pe post) ,inlaturare unor oameni fideli lui Dragnea (Anca Alexandrescu). Cand a decis sa faca acesta miscare pariez ca Dancila primise asigurari ca Dragnea va fi condamnat iar rezultatul votului bine coafat. Cu Dragnea ramas in libertate si partidul la peste 35% era mai greu pentru o pozitie de fronda. Nu imi explic altfel cum a putut fi introdus UDMR-ul ca partid europarlamentar in conditiile unei participari de 50% (ma rog, voturile de prin Botosani explica destul de bine asta), cum a a intrat Basescu si nu a mai prins ALDE pragul celor 5% desi in sondaje statea bine peste, chiar spre 10%. Dupa arestarea lui Dragnea nici nu a avut cine sa mai faca valuri in PSD si nici de numaratoarea paralela nu am mai auzit nimic. Cand ai 19 milioane de potentiali votanti, cam cat toata populatia Romaniei actuale, atunci multe lucuri se pot construi. Fie introducand voturi in sistem, fie introducand buletine la sectii alese pe spranceana. Arestarea lui Dragnea a inchis subiectul fraudei asa cum a inchis si povestea succesiunii in PSD.

Probabil vom astepta o buna perioada de timp noile alegeri in PSD pentru sefia sa, Veorica trebuie sa isi consolideze pozitia (ati observat ca nici nu mai este atacata de media „progresista”? brusc nu mai e nici toapa, nici inculta). Din pacate,cu noua echipa consolidata in fruntea PSD, sansele ca la viitoarele alegeri sa se desprinda un grup care sa ceara continuarea pasilor inceputi de Dragnea in directia unei miscari suveraniste scad spre zero. Noile liste vor fi suficient de bine periate pentru a nu mai avea loc acolo personaje care sa nu fie mai mult sau mai putin teleghidate….E posibil ca membrilor PSD sa li se promita acum ca atitudinea de pres in fata camarilei iohaniste le va aduce mai multe voturi pe viitor, pentru ca va tine pe acasa votantii anti-PSD care votau cu ura si, chiar daca mai putini sustinatori suveranisti se vor prezenta la urne, per total partidul va avea un scor mai bun raportat la un grad redus de participare. Iar mai multe voturi inseamna mai multe posturi in administratie de regula. De ce sa-si riste libertatea si averea alergand dupa caii morti ai lui Dragnea si Valcov? Si poate ca multi vor fi de acord cu asta. Doar vin din poporul care a folosit cu sarg invatatura „capul plecat sabia nu-l taie” si care a fost in stare sa isi aleaga domnitor strain cand Cuza devenise prea „populist”. Pana la urma speranta unei miscari suveraniste in Romania se leaga tot de exterior, depinde mai mult de ce se va mai intampla in Europa si Statele Unite decat de ce curente mai apar pe plan local. Pentru ca acum avem o tara „securizata” total.

Autor: Cristian Dogaru

Sursa: Cristian Dogaru Facebook