C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

EXPERIMENTUL FINAL: DISOLUŢIA NAŢIUNII ŞI A FAMILIEI ÎN EUROPA

Share Button

BĂTRÂNUL CONTINENT ESTE CONDUS DE OAMENI CU EMPATIE REDUSĂ ŞI UN EGO DISTORSIONAT



Înainte de a intra în Parlamentul României, cu cele mai curate şi bune gânduri, nu aveam nici cea mai mică idee despre câte pericole ne pândesc, pe noi, ca naţiune, atât din interioul Ţării, cât şi din afara Ei. Patru ani de deputăţie, în loc să dorm liniştit ca alţii, în fotoliile comode din Cameră, am folosit maximum de timp pentru a mă informa despre aceste iminente pericole.

Poziţia mi-a permis să călătoresc, cu acelaşi scop, în multe părţi ale globului, unde am găsit noduri gordiene ascunse de ochii publicului, dar pe unde trec informaţii de primă mână. M-am întâlnit cu persoane importante şi cu personalităţi care erau cu totul altceva decât pretindeau. Ulterior, ca şef  al delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Mediteranei am prins nişte contacte de alt nivel, mi-am făcut prieteni, am descoperit duşmani. Ba, în America, am fost până şi în “cuibul” eminenţei cenuşii a secolului, satanicul George Soros. Cu unele dintre aceste personaje ţin legătura şi azi şi încă mai primesc informaţii spectaculoase despre lucrurile care se fac în spatele unor porţi mai mult decât ferecate.

Dar, să revin la subiect.

Într-una dintre aceste călătorii, la o discuţie nevinovată, un personaj interesant, cu funcţie politică serioasă undeva în Europa, a ridicat un subiect comun: familia. M-a întrebat dacă am copii. Am raspuns că da, el a continuat declarând că nu are dar că nu îi pare rău,  pentru că s-a ocupat mai mult carieră şi de alte asemenea interese. La al treilea pahar de alcool, mi-a şoptit că, în America, există un studiu mai vechi, plătit de un magnat greu, dar care a rămas anonim, despre calităţile şi defectele celor fără copii. Şi zice el: “dacă rezultatele sunt adevărate, noi o să stăpânim lumea în curând, noi, cei fără copii, treaba a început de două decenii”. I-am zâmbit condescendent, l-am considerat băut blană şi, cerându-mi scuze, am ieşit la o ţigară pe terasa restaurantului din Castel Gandolfo. Dar ideea m-a bântuit ceva vreme. O săptămână mai târziu, după căutări serioase, am primit studiul despre care vorbea amicul beutor. În mare, despre oamenii de carieră, dar fără copii, se ajunsese la concluzia că sunt foarte capabili, că au o minte analitică de mare putere, că, odată câştigaţi unui ţel, sunt fideli pe viaţă, că nu sunt deloc labili sentimental, că au mare putere de muncă şi o maximă tenacitate pentru a obţine ceea ce şi-au propus. Pe de altă parte, cică sunt aşa tocmai pentru că nu prea empatizează cu suferinţa nimănui, nu simpatizează prea mult cu oamenirea în general, se cred superiori intelectual, sunt reci şi foarte calculaţi, calcă pe cadavre pentru a-şi îndeplini scopul, sunt mai degrabă “cetăţeni universali”, nu prea le au cu neamul lor, se cred lideri înnăscuţi, sunt foarte convingători şi nu îşi impart sentimentele cu nimeni. Majoritatea sunt atei.

IMPORTANT! Studiul este vechi de aproape 20 de ani!

Acum citiţi, vă rog:

Franţa – Macron, noul președinte francez, nu are copii.

Germania – Cancelarul german Angela Merkel nu are copii.

Anglia – Premierul britanic Theresa May nu are copii.

Italia – Primul ministru italian Paolo Gentiloni nu are copii.

Ștefan Löfven din Suedia, Mark Rutte din Olanda, Nicola Sturgeon din Scoția, Xavier Bettel din Luxemburg, – toți nu au copii.

Comisia Europeană – Jean-Claude Juncker, nu are copii.

România – Klaus Werner Iohannis, nu are copii.

Pe alţii vă las să îi descoperiţi singuri.

Concluzia este foarte simplă: personajul întâlnit acum 3 ani părea să aibă dreptate, destinele Europei sunt acum în mâinile unor oameni fără copii, brici la minte, deloc sentimentali şi care nu se lasă înfluenţaţi de suferinţele altora! Obsevaţi şi că acest lucru nu se petrece şi în America sau în Rusia, unde încă se pune mare valoare pe familia tradiţionalistă, el, ea, şi copiii!

Deci, un număr extrem de disproporționat de oameni care iau decizii cu privire la viitorul Europei nu au o miză personală directă în acel viitor.

Ei bine, acesta este marele experiment psihosocial al satanicului Soros, oameni buni, căci el a comandat acest studiu, la câţiva ani după căderea Zidului Berlinului şi este cel mai diabolic plan al acestui individ fără scrupule!

Soros a “ajutat”, prin bani, dar mai ales prin influenţă, promovarea masivă a celor fără copii în politica europeană de vârf.  Cei mai mulţi dintre aceştia nici nu ştiu cum au fost aleşi şi de ce le-a surâs lor norocul, dar au făcut cariere fabuloase, ceea ce le-au hrănit nemărginitul lor orgoliu.

Ei au ajuns la frâiele puterii continentale, sunt semizeii de astăzi.

Ei croiesc destinul Europei, fără a ţine cont de interesele celor mulţi, fără să ia în considerare Ţări şi Neamuri, şi, chiar fără să vrea, îşi servesc stăpânul carea mizat pe un studiu psihologic, acum 20 de ani.

A investit în propria sa victorie, cum s-ar zice!

Nici nu e nevoie ca Soros să le ceară ceva, mulţi nici nu-l cunosc, poate chiar îl dispreţuiesc, dar se înscriu în profilul psihologic al individului care îi duce perfect munca acestui satanic personaj la bun sfârşit.

Ce poate fi mai diabolic?

Este planul perfect!

Un mare grup de lideri politici duc la îndeplinire un plan al cărui autor nici nu-l cunosc şi care n-a mâncat usturoi şi nici gura nu-i miroase! Cum să-l acuzi pe Soros de faptele acestora? IMPOSIBIL! Mâna care făptuieşte nu cunoşte mintea care îl pune la treabă. Şi îl pune la treabă numai pentru că ei sunt siguri că deciziile le aparţin şi că sunt spre binele continentului.

Dacă ar fi un roman poliţist şi nu cruda realitate, aşa croială s-ar defini drept crima perfectă.

Pe scurt. Cineva a aşteptat 20 de ani pentru ca oamenii aleşi de el să se specializeze într-o anumită direcţie, el ajutându-i doar să meargă pe la şcolile care trebuie, să ia contact cu ideile care trebuie, să ocupe funcţiile care trebuie pentru a fi propulsaţi apoi în Liga 1 a politicii europene!

Poate au fost aleşi 5.000 şi numai 300 au ocupat posturile necesare. E de ajuns! Au sosit anii în care Stăpânul Întunericului s-a înscăunat , prin alţii, la vârful Bătrânului Continent.

Autor: Ninel Peia
Sursa: Ninel Peia

Share Button

SISTEMUL A PENETRAT FACEBOOK ŞI, DIN PĂCATE, ASTA NU E O ŞTIRE FALSĂ

Share Button

Un prieten îmi atrage atenția că Remus Cernea și iubita lui distribuie o știre mai veche de pe Mediafax care sună astfel:


„Aplicaţia „De necrezut” avertizează utilizatorii dacă un site ar putea răspândi fake news prin afişarea mesajului: „Pare de necrezut? Verifică informaţia şi din alte surse. Condiţia pentru afişarea mesajelor de avertizare este instalarea extensiei şi folosirea browserului Google Chrome. Odată instalată aplicaţia, în dreptul ştirilor postate de aceste site-uri pe Facebook apare mesajul “Pare de necrezut? Verifică informaţia şi din alte surse”, iar în interiorul site-urilor apare mesajul “Cercetează înainte să crezi! Verifică informaţia şi din alte surse.Lista aplicaţiei „De necrezut” conţine 70 de site-uri.

Lucrurile sunt ceva mai complicate.

Încă de la prezidenţialele din 2014 am putut observa imixtiunea unei mâini nevăzute pe Facebook. Pe tot parcursul campaniei, contul meu de Facebook a fost blocat, iar articolul intitulat „Iohannis – genial dar destul de prost” scos din reţea. În schimb, reţeaua a preluat un articol împotriva lui Ponta şi l-a făcut atât de vizibil încât a fost vizualizat de aproape un milion de persoane.

Acum, nu aplicaţia dspre care este vorba mai sus blochează anumite site-uri, ci reţeaua.

Pe lista despre care vorbeşte Mediafax se află şi criterii.ro.

Publică criterii.ro ştiri false ? Evident că nu. Totuşi, iată un exemplu de ştire care poate fi considerată falsă şi care a apărut aici.

DEZVĂLUIRI ! IOHANNIS VREA SĂ ÎL ÎNFIEZE PE MIHAI GOŢIU, DAR ACESTA REFUZĂ. VEZI DE CE !

Am anunțat, pe surse, că după susținerea discursului său caracterizat de Rareș Bogdan drept fulminant, președintele Klaus Iohannis l-a luat de o parte pe Goțiu și i-a spus:
„Auzi, dragule, m-am gândit la ceva şi am discutat şi cu Merkel şi cu Prima Doamnă. Mai întâi te înfiem, fiindcă am văzut că ești copil cuminte, sugi bine apoi dormi bine. După aceea, când mai crești puțin, îţi dăm pe mână PNL și te pregăteşti să fii succesorul meu la Preşedinţia României ”.
Totuși, Goțiu s-a scuturat puțin, a dat semne că înțelege unde se află și cu cine vorbește și a zis:
– De acord, domnule preşedinte, dar promiteţi că nu mă vindeţi ?

Este vorba, evident, despre o glumă, iar articolul este semnat Agenţia LOL. Acesta este genul de ştire falsă pe care Sistemul nu o vrea distribuită.

Interesant este că nimeni nu a protestat faţă de această manevră care face ca ştirile şi comentariile defavorabile Sistemului să dispară de pe net, ori să fie ca o pojghiţă foarte subţire.

Totuşi, netul în România a ajuns controlat precum în China sau Rusia.

Evident, aşteptăm. Sistemul va pleca din reţea mai devreme sau mai târziu.

Iată liste site-urilor controlate de Sistem.

 fluierul.ro
 vremuritulburi.com
 nedreptate.net
 expunere.com
 descrieri.ro
 cunoastelumea.ro
 activenews.ro
 aflasitu.ro
 infoAlert.ro
 cyd.ro
 efemeride.ro
 nationalisti.ro
 nasul.ro
 nuv.ro
 social-media-romania.eu
 searchnewsglobal.wordpress.com
 lovendal.ro
 ziaristionline.ro
 yno.ro
 caplimpede.ro
 secretele.com
 napocanews.ro
 stirinefiltrate.ro
 dzr.org.ro
 stiri-extreme.ro
 ro.blastingnews.com
 onlinereport.ro
 obiectiv.info
 dailynewsro.com
 soim.ro
 gandeste.org
 recentnews.ro
 eufrosin.wordpress.com
 criterii.ro
 reporteronline.net
 lupuldacicblogg.wordpress.com
 incorect.org
 stireazilei.com
 flux24.ro
 deretinut.net
 ziaruldegarda.ro
 presalibera.net
 teinformam.ro
 perfectmedia.tv
 stiriblana.pw
 impactpress.ro
 us24.ro
 sokant.ro
 comunitatea.stampenet.com
 stirea.ru
 oliviasteer.ro
 comisarul.ro
 luju.ro
 exclusivenews.ro
 infopuls.ro
 invectiva.ro
 explozivnews24.ro
 alternativenews.ro
 exclusiv24.ro
 rol.ro
 grupul.ro
 stiripesurse.ro
 romaniatv.net
 antena3.ro
 curentul.info
 justitiarul.ro
 stiri.rol.ro
 dcnews.ro
 rdo.ro
 bzi.ro

Autor: Gheorghe Smeoreanu

Sursa: Criterii.ro

Share Button

Epoca de plastilină a politicii românești – CONTRA MUNDUM

Share Button

Politica românească traversează cea mai ridicolă perioadă de după 1989 – epoca liderilor și a partidelor de plastilină. Niciodată, în 27 de ani, nu a existat o criză de încredere între corpul electoral și corpul aleșilor atât de mare ca astăzi.



Niciodată, în 27 de ani, statul și partidele nu au avut șefi mai slabi, mai lipsiți de idei și de inițiativă, ori structuri mai șubrede ca astăzi. Niciodată, în fine, în 27 de ani, alegătorului nu i s-a oferit, din partea factorului politic, o lipsă mai acută de orizont ca astăzi. Un cocteil distructiv, alcătuit din năravurile clasei politice care a condus România vreme de un sfert de secol și din expandarea nelimitată a unui sistem de putere ocult, croit în jurul stăpânilor dosarelor penale și ai cătușelor, a generat această situație care, astăzi, se face simțită atât în zona partidului de guvernământ, cât și în zona pe care ne-am obișnuit să o numim „dreapta”.

Pentru a obține sau a menține încrederea oamenilor, orice partid politic trebuie să  îndeplinească, cumulativ, trei condiții: să aibă lideri populari, puternici și credibili, să aibă o bază electorală solidă, dublată de structuri pe măsură, și să impună pe agenda publică teme (măsuri, proiecte, dezbateri) care întrunesc susținerea unui număr semnificativ de alegători. Astăzi, puterea și opoziția, așa-zisa stângă și așa-zisa dreaptă, se află la un minim istoric la fiecare dintre aceste capitole.

PSD suferă îngrozitor la capitolul lideri. Nici marele boss al partidului, Liviu Dragnea, și nici Sorin Grindeanu, premierul perceput de electorat ca un fel de accesoriu al acestuia, nu reușesc să treacă de un prag rezonabil al favorabilității publicului, de natură  să-i transforme dacă nu în potențiali candidați prezidențiali, măcar în lideri care pot menține, prin propriile forțe, partidul la nivelul scorului-record obținut în alegerile de anul trecut. Nu e de mirare, câtă vreme singura performanță notabilă de la instalarea guvernării este generarea și gestionarea plină de bâlbe care par intenționate a crizei „#rezist”. Prin aducerea bruscă, pe cer senin, în atenția opiniei publice a temei sensibile a corectării abuzurilor flagrante comise de exponenții „anticorupției”, prin voltele repetate pe care le execută, periodic, pe subiect, Liviu Dragnea dă senzația fie că a ajuns să poarte pe cap o căciulă care îi cade pe ochi, fie că execută un plan de subminare de la vârf a partidului pe care îl conduce. În oricare dintre ipoteze, atât el, cât și PSD, care îi suportă inert jocul, se califică la statutul de mari figuranți ai epocii de plastilină.

Potrivit conclavului de intelectuali, de oengiști și de formatori de opinie de stânga dreptei și de dreapta stângii, care, în acest sfert de secol, și-au arogat misiunea de a ne da ora exactă în materie de orientare politică, „dreapta”, adică acea parte a eșichierului politic care se declară împotriva moștenitorilor instituționali ai Partidului Comunist Român (Iliescu-FSN-Năstase-Geoană-Ponta-Dranea-PSD) este, astăzi, reprezentată de patru entități: Klaus Iohannis, PNL, USR  și, oarecum eteric, de platforma pe care o lansează, o dată pe trimestru, Dacian Cioloș și echipa sa de tehnocrați politici din mai multe partide. Potrivit aceluiași conclav, PMP-ul lui Traian Băsescu este excomunicat din nobila adunare a luptătorilor cu comuniștii pe caz de erezie a șefului în interpretarea canonului care spune că dosarul și cătușele au întotdeauna dreptate. La aproape o jumătate de an de la instalarea celui mai palid, mai bâlbâit și mai slab guvern PSD din istoria guvernelor PSD, cele patru entități amintite proiectează imaginea unor bulgări de plastilină cărora este imposibil să le dea cineva o formă cât de cât coerentă.

În ianuarie-februarie, Klaus Iohannis a ieșit din împietrirea care îi caracterizează comunicarea și a devenit principalul personaj politic pozitiv din piesa de teatru absurd „#rezist”, jucată în Piața Victoriei. A convocat chiar și un referendum pe tema anticorupției, la a cărui întrebare nu există indicii că s-ar fi gândit vreodată. A venit însă sentința prin care a pierdut a șasea casă din agoniseala pe bază de meditații, iar omul a tăcut, brusc și înțelept, dar plin de atenție și îngrijorare, așa cum ne-a obișnuit. Asta, în vreme ce PNL, partidul care l-a propulsat la Cotroceni, zboară, sub conducerea interimară a Ralucăi Turcan, ca fluturele în jurul becului, pe toate temele majore ale dezbaterii publice, de la schimbarea sistemului de fiscalitate, la referendumul inițiat de 3 milioane de cetățeni prin intermediul Coaliției pentru Familie. PNL, partidul vechi cel mai supus imperativelor stăpânilor dosarelor și ai cătușelor, așteaptă, cuminte la suprafață și mișcându-se brownian în adâncurile filialelor județene, tranșarea luptei dintre cei doi candidați la președinția partidului rămași în cursă, Cristian Bușoi și Ludovic Orban.  Probabil, prin ordin pe unitate, salutat cu mâna la un chipiu imaginar din plastilină…

USR și platforma cu lansare repetată a lui Dacian Cioloș sunt chintesența transformării politicii românești în plastilină amalgamat multicoloră. Fabricată, după unii autori, în laboratoarele SRI, prin joaca cu eprubete politice a generalului Florian Coldea, dominată de personaje bizare, Uniunea salvatorilor lui Nicușor Dan oferă, cu fiecare prilej în care iese în față, câte o probă de schizofrenie. Se declară formațiunea-fanion a transparenței, dar organizează congrese cu ușile închise (vara 2016) și întredeschise (12-14 mai 2017). Pretinde că schimbă modul în care se face politică, dar își realege liderul printr-o competiție suspectată de unii membri de lipsă cronică de fair-play, și prin numărătoarea voturilor la congres pe sistemul „noapte ca hoții”. În mod repetat, liderii formațiune au grijă să precizeze că ei nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, că nu au poziție ferm asumată cu privire la mai nimic. „Mai”, pentru că susținerea necondiționată a politicii făcute cu dosare și cu cătușe este mereu subînțeleasă. Cât despre platforma lui Dacian Cioloș, relansată acum câteva zile, nimeni nu știe prea bine ce să spună. Nici măcar lansatorul-șef, și el o mare figură a plastilinei politice actuale…

A fi condus de lideri și de partide de plastilină poate fi, o vreme, reconfortant și distractiv. Din păcate, la prima criză mai serioasă, fie ea națională sau internațională, figurinele politice de plastilină au prostul obicei de a se transforma în firimituri, oricât de mult și-ar frământa atunci degetele entitățile de putere ocultă care le-au modelat. Devine, astfel, obligatoriu, să ieșim din epoca de plastilină și să repopulăm peisajul și cu persoane și cu structuri politice autentice. Dar, oare, mai putem?

Autor: Alin Bogdan

Sursa: Evz.ro

Share Button

Nu ești un erou, ești doar prost!

Share Button

Eşti prost atunci când ieşi ca o vită în piaţă imaginându-ţi că tu eşti revoluţionarul care schimbă lumea, că „valorile tale” sunt cele care vor face lucrurile mai bune. Eşti şi mai prost atunci când, pentru a-ţi arăta ataşamentul, faci lucruri aberante: îţi schimbi poza de profil, preiei tot felul de idei ciudate pe nemestecate, îţi duci copilul la manifestaţii sau, pur şi simplu, pierzi aiurea timpul având convingerea c-o faci cu folos.

tinerii-frumosi-si-liberi

Acolo, în interiorul gloatei, te simţi erou. Dar ai oare puterea să te priveşti în oglindă şi să vezi realitatea? Absolut nimic din ceea ce vezi acolo nu sugerează c-ai fi un erou: vectorul care te conduce nu e credinţa ta în vreun ideal, ci disperarea de a aparţine unei comunităţi, de a intra într-un cerc pe care tu-l crezi elitist şi rarefiat. De altfel, dacă lucrurile s-ar pune tranşant, dacă forţele cărora le spui represive( şi pe care, în realitate, le pupi în cur) ar scoate armamentul real şi-ar începe să tragă, ai fugi ca un şobolan laş, te-ai ascunde în casă sub pat şi, primele lucruri la care te-ai gândi ar fi să-ţi schimbi fotografia de profil şi să arunci orice urmă care-ar demonstra apartenenţa ta la mişcarea devenită, peste noapte, ilegală. Asta pentru că nu eşti erou ci doar prost.

Eşti şi mai prost atunci când influencerii tăi se numesc Cartianu, CTP, Guran, Ghelmez, Lupea, Mândruţă, Tapalabă, Turcescu, etc. Asta pentru că, dacă te uiţi în gura lor seacă aruncând doar şabloane şi sloganuri, demonstrezi că eşti mai prost decât ei. Iar asta, crede-mă, e deja un lucru grav.

Eşti un dobitoc, un „vai de capul tău” atunci când crezi că lucrurile precum democraţie, libertate, „dreptul de a alege” s.a.m.d. sunt altceva decât vorbe goale. Eşti un tâmpit atunci când crezi că, precum Afrodita, politicianul X sau Y s-a născut din spuma mării, iar singurul său scop este acele de a te salva pe tine. Mai uită-te încă odată în oglindă. Eşti ceea ce vezi acolo: un nimeni care nu valorează în ochii ăluia nici cât o ceapă degerată. A crede în legendele cu puritatea profundă ar trebui să-ţi semnalizeze că ai părăsit lumea proştilor, căzând în cea a dobitocilor. De altfel, chiar şi pura Afrodita s-a dovedit în final cam rapandulă.

Eşti un imbecil atunci când crezi că tu, vaşnic mânuitor al feisbucului eşti cumva superior ălora care stau cu orele, zilele şi anii, proţăpiţi în fotoliu, în faţa televizorului. Eşti cretin atunci când crezi că a mânui un gadget contemporan(tabletă, telefon inteligent,etc.) e vreo mare chestie. Un copil care nu ştie să citească e capabil să folosească din mers gadgeturile cu care te mândreşti. Asta nu pentru că ar fi vreo performanţă extraordinară, ci pentru că sunt proiectate pentru cei cu inteligenţa gorilei. De multe ori, faptul că un om mai în vârstă se poticneşte în faţa lor e din cauză că are un stil de gândire mai complex, nu atât de simplu şi banal ca al tău.

Eşti deja imbecilizat fără scăpare atunci când ai impresia că ştii totul, atunci când, la fiecare nume, concept sau cuvânt necunoscut pe care-l auzi, îţi satisfaci curiozitatea tastând pe google şi mulţumindu-te cu unu-două rezultate de-acolo. Asta pentru că Platon a fost ceva mai mult decât „un filosof al Greciei antice şi fondator al Academiei din Atena” aşa cum îţi spune ţie Wikipedia sau rezumatul pe care ţi-l face Google ca nu cumva să te mai oboseşti clickând un link suplimentar.

Şi, în final, eşti un bou dacă după ce ai citit cele ce-am scris aici te revolţi şi te simţi frustrat. Eşti un idiot atunci când mă înjuri pentru că mă cac pe idealurile tale. Într-adevăr, ai dreptate în ceea ce priveşte actul defecaţiei, însă n-ai să înţelegi niciodată că nu e vinovat cel care foloseşte legitim latrina pentru frustrarea celui care se hrăneşte cu dejecţiile din latrină.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu

Share Button

Generalul (r) Aurel I. Rogojan: Blestemul României- politica trădării naționale

Share Button

Tot mai multe minţi lucide şi voci respectate în agora comunităţilor transilvănene ne alertează, când cu speranţa înţelegerii pericolului, când cu deznădejdea răului deja făcut, că România se prăbuşeşte sub loviturile marilor trădări. Ale trădărilor de Ţară şi ale trădărilor de Patrie. Căci nu este una şi aceeaşi crima de înaltă trădare.

aurel rogojan

Patria ne este leagănul străbun al plămădirii, spaţiul etnico-istoric al neamurilor din care descindem, delimitat de grupurile etnice congenere, rămase că străjeri ai patriei în părţile cele mai de vest, est, sud şi nord ale expansiunilor iliro-tracice, anterioare marii colonizări elenistice.

Este o realitate geopolitică imuabilă, ţările nu mai sunt de mult corespondentul vechilor patrii, ci spaţiul geografic în care popoarele şi-au edificat statalitatea şi posedă un teritoriu delimitat de „graniţe naţionale“. Drept urmare, părţi din patriile multor popoare sunt astăzi în limitele teritoriilor altor ţări.

Cam acesta este rezumatul lecţiei de istorie, de care guvernele postdecembriste ale României au refuzat să ţină seama.

Când mi-a fost dat să văd ce intenţii are Guvernul României, prin Departamentul Românilor de Pretutindeni, în legătură cu Patria, am realizat de ce este trădată Ţara.

În perioada interbelică, congenerii noştri din ex-Iugoslavia aveau peste 130 de biserici şi 50 de şcoli.

În Evul Mediu, domnii pământeni, în spiritul tradiţiilor basileilor Constantinopolului, au ridicat biserici şi mănăstiri pentru numeroasele comunităţi româneşti din sudul Dunării. Azi nu-ţi trebuie nici degetele unei mâini ca să numeri bisericile şi şcolile româneşti din întreg Balcaniul, aproape integral românesc înaintea invaziei slave. Bisericile şi mănăstirile ridicate în sudul Dunării de Basarab I Întemeietorul şi urmaşii săi pe Tronul Ţării Româneşti au fost în vreme simboluri ale rezistenţei creştin-ortodoxe faţă de expansiunea otomană. Toate au fost trecute în proprietatea lor de către „bisericile naţionale“. Este numai un aspect al dramei românismului sud-dunărean…

O întrebare şi un răspuns:
– Românii din sudul Dunării sunt încă o necunoscută în patria lor de obârşie, România?
– Cred că politicienilor români le e frică de românii din sudul Dunării.

Răspunsul îi aparţine domnului Cristea Sandu Timoc, secretarul general al Astrei Române pentru Banat, Valea Timocului şi Românii de Pretutindeni.

La venerabila etate de 96 de ani, apostolul cauzei românilor din sud-vestul dunărean a răspuns politicos şi reticent, deoarece frica politicienilor români nu este decât conştientizarea unei trădări a Patriei.

Când conducătorii altor popoare, în speţă cel ungar şi german, vin şi revendică României proprietăţi din teritoriul ei inalienabil, pe care tratatele internaţionale de după Primul şi Al Doilea Război Mondial le-au atribuit, în conformitate cu dreptul internaţional, poporului şi statului român, iar un imberb şi incult prim-ministru le satisface cu inconştienţă criminală cererile revanşarde, este fără de tăgadă că acesta, aşa cum nu ştie ce este Patria, trădează Ţara.

Aşa ni se spune că a făcut Victor Ponta, în schimbul primirii cu onoruri militare la Berlin… Circa 30 la sută din vechile centre istorice transilvănene, confiscate de la Grupul Etnic German, prin efectele tratatelor internaţionale, Ponta le-a promis unor „urmaşi“ ai… criminalilor de război hitlerişti.

Aşa au făcut Călin Popescu Tăriceanu şi ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu, care, imitaţi de Victor Ponta, în schimbul intrării în graţiile hungarismului revanşard, inamicul milenar al poporului român, au acceptat, în aceeaşi manieră, „retrocedări“ de proprietăţi, conform cadastrului de la începutul secolului al XVIII-lea, în favoarea urmaşilor criminalilor de război hortyști.

Ce ar trebui să ştie prim-ministrul?

Că, după Primul Război Mondial, statul român i-a despăgubit pe cei care au părăsit teritoriile cuvenite istoric şi de drept României, abandonându-și proprietăţile.

Că, în următorul deceniu, în Transilvania unită cu România, industriile, transporturile, comerţul şi băncile au cunoscut o dezvoltare impetuoasă, iar leul românesc a devenit o monedă convertibilă, concurând cu cele mai puternice monede europene.

Că, în urma rapturilor teritoriale din anul 1940, foştii proprietari despăgubiţi şi-au redobândit, prin forţa ocupaţiei militare, averile abandonate şi multiplicate, fără a dezdăuna cu ceva statul român ori acționarii prejudiciaţi.

Că, prin legile impuse de tratatele de pace postbelice, grupurile etnice germane şi maghiare, dată fiindu-le responsabilitatea stabilită, conform Dreptului Internaţional, au fost obligate la suportarea daunelor de război.

Că una dintre condiţiile restabilirii şi normalizării relațiilor politico-diplomatice ale României cu puterile occidentale, în anii ’60-’70, a fost despăgubirea proprietarilor prejudiciaţi de naţionalizarea de acum 65 de ani.

Aşadar, popor român, de câte ori plăteşti trădarea celor aleşi să-ţi apere drepturile şi să-ţi împlinească prosperitatea?

Să le învederăm mai sus numiţilor că dacă ar fi să le găsim locul în istoria României, ei ar urma în şirul nedemnilor condamnaţi, în numele legii, pentru trădare de Ţară, iar în numele strămoşilor, pentru uitare de Patrie.

Note:

1. Zvonurile privind o eventuală demisie a ministrului Relu Fenechiu, proliferate de oficioasele Cotrocenilor, au ca temei tot un „pricaz“ al Angelei Merkel, care, afectată de lezarea intereselor germane în privatizarea CFR Marfă, a cerut ca justiţia politică să-i ia capul ministrului Transporturilor. Om trăi şi om… comenta! Surse româno-germane din mediul de afaceri ne-au confirmat zvonurile. Avem deci o ştire pe cale de a deveni informaţie.

2. Aflându-mă recent la Belgrad, am dorit să mă informez „în direct“ dacă generalul Wesley Clark, consilierul onorific al premierului român, are niscaiva afaceri private în statul-bază militară Kosovo, adică acolo unde a fost comandantul ostilităţilor. Răspunsul a fost afirmativ.Ca supliment de informaţie, privindu-l pe W. Clark, am primit avertismentul: „Aveţi grijă că v-o face cu ungurii!“. Cred că avertismentul îl priveşte, în mai mare măsură, pe cel consiliat.

Autor: Aurel I. Rogojan

Sursa: Cotidianul

Share Button

Mărturia care ZGUDUIE România: Fostul șef al SPP RECUNOAȘTE că alegerile din 2009 au fost FRAUDATE

Share Button

Joi seara, la Antena 3, fostul șef al SPP, generalul Dumitru Iliescu, a făcut o serie de dezvăluiri ce zguduie România. Generalul Iliescu a recunoscut lucruri extrem de grave.

5835

La emisiunea lui Mihai Gâdea, ”Sinteza zilei”, Iliescu a spus că serviciul său, dar și SRI, aveau informații clare că algerile prezidențiale din 2009 urmau să fie fraudate. El a dezvăluit că acest plan ar fi fost pus la cale în 2008, iar totul a culminat cu preluarea conducerii Ministerului de Interne de către PDL chiar cu puțin timp înainte de scrutinul prezidențial.

”Eu am spus că nu o să câștige Mircea Geoană. Informațiile pe care le dețineam e că urma să aibă loc o fraudă la alegeri. Informația o aveam cu câteva luni înainte, mai mult de 6 luni. Planul pentru această operațiune s-a făcut din 2008, după alegerile parlamentare. Atunci a fost o mare bătălie între PSD și PDL pentru preluarea Ministerului de Interne. Acesta a fost preluat de PDL înainte de alegeri. Noi am avut informații despre îndepărtarea lui Nica de la minister chiar cu o lună înainte. Domnul Florian Coldea avea informații foarte clare în acest sens, dar își lua măsuri în cazul în care planul eșua. Eu așa am considerat atunci.

Confirmarea fraudării alegerilor am avut-o în ziua alegerilor, cu câteva ore înainte de încheierea votului. Fraudarea a fost făcută în țară, în favoarea lui Traian Băsescu. Au fost mai multe metode prin care s-a fraudat. Prin procesele verbale. Din ce am constatat noi, s-au inversat cifrele. Totul s-a întâmplat pe traseu. În PSD erau și oameni care jucau pe altă zonă.”, a spus Dumitru Iliescu, fostul șef al SPP.

Autor: Cristi Șelaru

Sursa: Stiri pe surse

Share Button

Serviciile împotriva statului de drept

Share Button

Serviciile secrete de astăzi nu mai au nicio legătură cu acelea din comunism. Oare? Nu cumva lipsa de transparență, bugetele incontrolabile și activitatea excesiv de secretă mențin activitatea acestora strict în folosul unor grupuri de influență, deseori numite mafiote? În România nimic nu se mai întâmplă doar la ordin și, în general, lucruri rele, nepotrivite.

spionare_kovesi_07926500-620x400

Judecătorii sunt la nivelul instanțelor primare niște rotițe ale mecanismului infracțional, încât ar putea fi înlocuiți direct cu purtătorii de genți, și vorba unui cunoscut de-al meu, activist civic de excepție, sau trimiși în agricultură. Poziția funcționarilor din ministere, care ar trebui să fie una eminamente profesională, de expertiză, depinde de atât de nefericitul context politic. Avem ministere peste ministere, oameni peste oameni, o adevărată piramidă infracțională. Sistemul în sine a ajuns atât de ridicol, periculos și dereglat, încât creează probleme acolo unde este solicitat să le rezolve.

Zilele trecute, citind un opus de legislație de acum câțiva zeci de ani, pe chestiuni civile, m-a uimit frumusețea și umanismul din acele texte legislative, armătura lor filosofică veritabilă, în comparație cu noul concept care ar trebui să fie realmente superior. Nici vorbă. Situația are tâlcul ei, cu totul altul decât acela al unei comparații poate inoportune. Însă involuția intelectuală și morală a sistemului este apoteotică. M-am uitat de zeci de ori la coperta cărții cu pricina, fiindu-mi imposibil să accept anul apariției, respectiv ‘60, chiar înaintea dezghețului politic. Căderea de după comunism trebuie afirmată cu fiecare ocazie, chiar a ajuns obligatorie în contextul de acum. Problema așezării societății devine una extrem de importantă, în condițiile în care amploaiații de toate felurile, mari și mici, au ajuns deasupra legii mai ceva decât fosta Securitate. Frica de servicii, de mai ieri, le-a situat pe acelea de acum direct în facerea și desfacerea lucrurilor, fapt imposibil de acceptat, dacă vrem să mai putem respira altfel decât la ordin. Ajung contractele IT-istului cu epoleți Ghiță pentru a face bilanțul virtual al dezastrului. Fosta Securitate care a dominat cu mijloacele terorii absolute se regăsește astăzi în Parlament vorbind despre democrație prin copii, nepoți, rude apropiate. Noile servicii, care nu au legătură cu acelea din trecut, desigur, conform declarațiilor oficialilor, pot fi contrazise destul de ușor asupra arborelui genealogic. Punctul lor vulnerabil este același cu al celor de ieri, e o chestiune genetică.

Și atunci, și acum, serviciile au fost împotriva interesului general, slujind clasa politică, spre bunăstarea personală. Oameni în toată firea, unii cu pretenții justificate, au ajuns gărzi de corp, nimic altceva. Nu vorbim de milițieni sau agenți de la circulație. Ne-am fi așteptat la prognoze, indicii asupra pericolelor reale, nu imaginare, implicări în cazuri de amenințare a siguranței, probleme ale viitorului apropiat etc. Cine să le facă? Specialiștii își pierd vremea cu tranzacții epuizând orice șansă de șlefuire reală din sfera morală și practică, ajungând rapid niște inși care nu mai coboară din limuzine de lux, de parcă ar fi proprietarii cu sentințe de fondatori ai orașelor și comunelor țării, acelea care legalizează o instituție sau o firmă.

Nu vreau să intru în problemele specifice ale serviciilor, pe care nici acestea probabil nu le știu prea bine. Însă scandalurile din ultima vreme arată că serviciile ar trebui să monitorizeze instituțiile publice aducându-le cu eroism la nivelul cetățeanului, inclusiv pe acelea din propria-i circumscripție. Nu este nimic grav, ci o normalitate, ca serviciile să lucreze la instaurarea democrației, subordonându-se interesului public. După ce fosta Securitate a fracturat România, transformarea celei de acum în instituție de lux pare o soluție bizară. Instituțiile democratice, indiferent de regimul lor de reglementare, trebuie aduse la masa comună, acolo de unde ar trebui să primească o parte semnificativă a agendei curente. Nimic nu ar trebui să mai funcționeze ocult, producând un regim al dublului standard.

Siguranța națională este un concept care se regăsește peste tot unde există mecanismul public, nefiind asimilat desigur delațiunii. De la atâtea dezastre din administrație, politică sau viața comunităților până la agresiunile dirijate asupra persoanelor, serviciile au obligația să își arate rolul lor protectiv. Până acolo este o cale lungă, care ar fi corect să înceapă de mâine. Umbra nefastă a fostei Securități trebuie să dispară tocmai prin prezența comunitară a serviciilor în reglarea statului actual ajuns sat fără câini împotriva propriilor cetățeni.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: Cotidianul

Share Button