C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Alexandru Petria: ”Nimeni n-are dreptul să ne impună anormalitatea!”

Corectitudinea politică este un nou totalitarism. În fașă, încă.



Se vrea o dictatură a minorităților asupra majorității de bun-simț, prezentată drept o culme a modernității.

Calul troian al ei sunt drepturile omului, de aceea enorm de mulți oameni se lasă înșelați. Și cred că se acționează pentru binele general.

Din cauza popo-marxiștilor (termenul îmi aparține!), care sunt mai virulenți la noi, LGBT și fanii, libertatea cuvântului a devenit deja o problemă.

Sunt promotorii cenzurii, cu valorile liberalismului perfid în guri. Fiindcă-s inculți, majoritatea nici nu realizează că-s practicieni ai marxismului cultural, nu ai liberalismului. Se pretind de dreapta, când, de fapt, sunt într-o aluviune periculoasă de stânga. Cenzura a renăscut, altfel decât pe vremea lui Ceaușescu, dar e tot cenzură, nu acadele, nu savarine.

Ciudații vor să dea direcția mersului societății, ca să fie singurele repere valide oficial. De la poponari la necrofili. Ca să nu fie discriminați, discriminează majoritatea. În unele locuri, a ajuns să fii privit ca o rușine că ești un bărbat alb, cu succes la femei, să-ți susții masculinitatea. Dacă ești și bogat, chiar că e jale.

E o vreme a aberațiilor gândirii, care o să atragă implozia națiunilor, dacă nu se acționează ferm, la nivel global. Distrugerea familiilor firești, contestarea diferențelor dintre femei și bărbați, a valorilor istoriei este un prim pas.

Pasivitatea majorității populației este un semn de slăbiciune, o acceptare a răsturnării balanței reperelor care ne-au însoțit prezența de-a lungul sutelor de ani, ca să fie înlocuită de monstruozități. E un drum spre abisurile involuției civilizației umane.

Nimeni n-are dreptul să ne impună să acceptăm anormalitatea.

Să lupți împotriva acestei pegre se înscrie în domeniul protecției democrației.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria

Interviul lui Ponta de la Hotnews anunța vizita la DNA

Victor Ponta, fostul premier și președinte al PSD, ieșise lamentabil din viața politică după aventura de câteva zile trăită împreună cu Sorin Grindeanu la finalul lunii iunie. El a revenit însă ca unul dintre liderii partidului ficțional PRO România, alături de Daniel Constantin și Sorin Câmpeanu. Victor Ponta nu are o platformă coerentă pe marginea căreia să comunice. În acest context, încearcă tot felul de atacuri la adresa PSD pentru a se vizibiliza.



Victor Ponta  – Interviul la Hotnews

Da, Victor Ponta a dat un interviu la Hotnews, fost ”UM Hotnews”, chiar lui Dan Tapalagă, acela pe care-l numea frenetic pe Facebook omul serviciilor și goarna DNA. Interviul său se învârte în jurul lui Dragnea, despre care Ponta povestește cam toate lucrurile negative care au apărut deja în mass-media. Avem partea cu Tel Drum, partea cu vizite în Rusia și mai ales partea cu Sebastian Ghiță. Victor Ponta vorbește de relația Dragnea – Ghiță, dar evită să prezinte relația Ponta – Ghiță.

Ce nu ne spune Ponta

Victor Ponta încearcă acum să pozeze în cel care deconspiră întreagă clasă politică și jocurile făcute de servicii în Guvern, dar uită să vorbească despre cum a fost parte integrantă a sistemului și despre beneficiile pe care le are și de care a beneficiat cât timp a ocupat funcții publice.

Vorbește despre Dragnea și Ghiță, dar el a lucrat îndeaproape cu ambii. Îl acuză pe Liviu Dragnea că i-a furat șefia partidului, același partid la care el renunțase într-un moment de nebunie sau la ordin, printr-un mesaj pe Facebook.

Îi plângea de milă lui Dan Voiculescu în studiorile de la Antena 3, dar o reconfirma în funcție pe Laura Koveși. Critica politica SRI dar se întâlnea cu Florian Coldea mai des decât președintele. Și, în final, acuza DNA de poliție politică și de faptul că face dosare fără probe, doar pe denunțuri, iar acum stă la coadă să facă și el un denunț pentru care nu are probe, dar are informații.

Ponta, denunțător la DNA

După vizita la DNA, fostul premier a declarat: ”am fost audiat la DNA despre modul în care sunt adoptate şi semnate hotărârile de guvern și am  fost întrebat și despre hotărârea de guvern din 2013 prin care lacul Belina a ajuns în administrarea Consiliului Județean Teleorman.”

Da, cam așa se face politica. Cand nu mai avem resurse politice, apelăm la DNA, instituția care curăță clasa politică.

Așteptăm viitorul interviu cu Victor Ponta, poate la doamna Ene Dogioiu, la Ziare.com, în care să vorbească și despre aceste lucruri, acum trecute sub tăcere.

Autor: Alexandru David

DRAGOMIR MAI FACE O ”VICTIMĂ”: IOANA ENE DOGIOIU, INTERVIURI LA SPA DE SUPERLUX

Fostul colonel Daniel Dragomir își continuă seria dezvăluirilor despre ziariști cu un nou episod, având-o de asta dată drept victimă pe Ioana Ene Dogioiu, senior editor la ziare.com, jurnalista dragă Laurei Kovesi și lui Florian Coldea.



”Urmare a “interviului” acordat de SRL Coldea la UM Ziare.com solicit site-ului sa prezinte proba realizarii “interviului” – audio sau video.

Ca sa stim cu cine vorbim.

Le atrag atentia sa nu “refaca” interviul dupa aceasta solicitare pentru ca s-ar indrepta spre zona penala.

In functie de raspuns voi adopta masurile legale care se impun.

Eu am vorbit public. Live.

Il invit pe SRL Coldea sa nu se mai ascunda in spatele PR-ului. Sa iasa public live daca are ceva de spus.

Later edit. Asta daca “interviul” nu a avut loc la Spa la Pescariu. Doamna Dogioiu e favorita pe acolo. Si SRL Coldea, dar din cu totul alte motive. Mai pamantesti” scrie Dragomir, pe Facebook.

Pentru cei care nu știu, Pescariu Spa (foto) e unul dintre centrele de relaxare cel mai luxoase din România, abonamentele ajungînd și la 1500 de euro. Aici, fericiții posesori de carduri babane pot face dușuri cu cromoterapie și aromaterapie, sauna uscată și umedă, frigidarium, jacuzii, circuit Kneipp și altele.

Autor: B.I.

Sursa: In Politics

Gheorghe Piperea: „Așa-zisa piaţă liberă și dereglementată actuală parcă este inspirată din romanul lui Orwell, 1984”

Principalul curent în teoria economică actuală şi în dreptul civil a devenit o adevărată celebrare a clasei ultrabogaţilor formată din rentieri şi monopolişti, industria şi simplii particulari fiind, practic, omiși din preocupările mainstream-ului politic şi legislativ.



În acest domeniu, democraţia reprezentativă, aleasă, este din ce în ce mai dur repudiată, pe motivul invariabil al corupţiei (ecuaţie din care, desigur, lipsesc cei care, având bani şi privilegii şi aşteptând şi mai mulţi bani şi mai multe privilegii, dau mită), preferinţa mergând către elite, tehnocraţi, experţi şi birocraţi, nealeși, care îşi extrag beneficiile şi motivaţia existenţei şi a persistenţei temporale din legătură juridică directă sau indirectă cu această clasa de bogaţi rentieri, care îi plătesc şi îi sponsorizează, asigurându-le şi „stabilitatea“ pe post.

Mervyn King, fost guvernator al Băncii Angliei, spune negru pe alb în cartea sa, Sfârşitul alchimiei, că statul de drept este menit a asigura proprietatea şi executarea contractelor…

Pentru tehnocraţi, un contract este un contract. Afirmaţia nu este o simplă aliteraţie, ci o fixare fermă şi ameninţătoare a primordialității contractului faţă de lege. Implicaţia afirmaţiei este aceea că, de vreme ce debitorul a semnat, el trebuie, în orice condiţii, chiar şi în cazul unui contract viciat de clauze abuzive sau de nulitate, chiar şi cu riscul ruinei proprii, să plătească, în caz contrar, bunurile sale de valoare (în special casă şi veniturile viitoare din salarii, adică exact ceea ce este necesar supravieţuirii debitorului şi a familiei sale) fiind sechestrate, poprite şi vândute.

Vocabularul de azi din tratatele de economie ale laureaţilor Premiilor Nobel şi din publicaţiile sau din analizele televiziunilor şi radiourilor mainstream este acel „dublugândit“ din romanul lui Orwell, 1984. O piaţă liberă, în termenii libertăţii care este supunere, ai războiului care este pace şi ai ignoranţei care este putere, înseamnă o piaţă care permite liber overlorzilor sistemului (rentieri, monopolişti, finanţişti) să le impună celorlalţi orice cost, datorie sau sarcina. O piaţă liberă este un teritoriu global, fără limite şi suveranitate, liberă de orice reglementare (mai ales cea naţională, ataşată ţărilor „mici“, neimportante).

Că să nu cădem în păcatul judecăţilor prescurtate, vom reţine că noţiunea de capitalism rentier, vizibil în virtutea inerţiei în cazul marilor grupuri din IT (GAFĂ, adică Google, Apple, Facebook, Amazon, plus, în ultima vreme, Tesla), al BigPharma şi al instituţiilor de credit, precum şi al marilor afaceri ereditare şi oligarhice europene, acoperă situaţiile în care cei care fac bani din nimic nu se pot „laudă“ cu nimic substanţial, progresiv, benefic planetei şi mediului. Este vorba de domeniile în care nu există industrie (în sensul de activitate cu un produs util pentru comunitate), ci numai drepturi şi privilegii. Nimeni nu îi opreşte pe aceşti rentieri (nici chiar amenzile de miliarde de euro) de la a impune orice preţuri ale serviciilor lor, orice contracte legate, orice costuri (inclusiv cele cu amenzile contravenţionale sau penale), comisioane şi speze împrăştiate în toate contractele celor care „cumpără“ servicii de la ei, chit că ar fi buni platnici, credincioşi în seriozitatea pe termen lung a rentierilor sau debitori „neperformanţi“. Nimeni nu îi împiedică să achiziționeze, beneficiind de levierul (multiplicatorul) enorm al profiturilor estimate sau prezumate (EBITDA), orice concurent inovativ, orice invenţie revoluţionară şi orice produs sau tehnologie care ar îmbunătăţi, simplifică şi vindecă viaţă omului simplu şi viaţă planetei. E bine de reţinut că, în privinţa invenţiilor şi a tehnologiilor revoluţionare, după ce sunt cumpărate de la autori cu preţuri care, la propriu, nu se pot refuză (nu numai pentru că sunt ridicol de mari, ci şi, mai ales, pentru că refuzul de a vinde transformă viaţă autorilor într-o drama sau chiar tragedie), sunt ascunse, pur şi simplu, în SPV-uri dedicate păstrării confidenţiale, neatinse şi, ulterior expirării protecţiei legale, neutralizării invenţiei sau tehnologiei revoluţionare, pentru a nu afecta profitul enorm estimat din comercializarea produselor sau serviciilor proprii, deja intrate în desuetudine, dar beneficiare ale drepturilor de proprietate „intelectuală“ asupra brandurilor care, în sine, sunt evaluate la miliarde de euro. Evaluatorii bine plătiţi de rentieri având grijă din timp să lanseze aceste cifre pe piaţă, generatoare instantanee de creşteri ale capitalizării bursiere, de analize docte şi interminabile ale revistelor economice şi de construcţii bugetare făcute în aşa fel încât, dacă s-ar pune problema renunţării la produsele desuete, dăunătoare mediului sau pur şi simplu nocive pentru om, automat s-ar ridică problema „pierderilor“ cauzate brandului şi „pieţei libere“. Este o complexitate autogenerată şi este şi un cerc vicios perpetuu, din care numai inteligenţă emoţională şi intuiţia ne vor putea extrage.

Pentru o tuşa groasă de culoare, să vedem cum „ajută“ BNR economia.

BNR cumpără aur pentru rezerva proprie şi face ca Statul român să se împrumute la instituţii internaţionale zeci de miliarde de euro, cu acelaşi scop, după care constituie munţi de rezerve valutare intangibile pentru Statul român şi, deci, inutile. Toţi aceşti bani (şi toate aceste valori), odată declaraţi intangibili, devin sterili, sunt neutralizaţi. Bertrand Russell spunea că, dacă o persoană care are un venit de 100 de lire economiseşte 30 de lire, se cheamă că este prudenţă, căci, la nevoie, poate utiliza acele 30 de lire, care sunt tot banii săi. Dar nu este ca şi când acei bani ar fi închişi într-un seif, iar codul ar fi dat imediat uitării, căci acei bani din seif ar fi ca şi cum nu ar mai fi. În legea societăţilor comerciale există reguli care impun constituirea de rezerve legale şi reguli care permit constituirea de rezerve statutare, acestea fiind, ambele, extensii ale capitalului social, deci bani ai societăţii. În cazuri excepţionale, aceşti bani pot fi utilizaţi pentru necesităţile urgenţe de finanţare a societăţii (inclusiv, în anumite condiţii, pentru majorarea capitalului social) sau, după caz, când sumele adunate în rezerve depăşesc limitele legale sau statutare, pentru restituirea către acţionari a surplusului. Dar, dacă prin regulamentele BNR rezerva valutară şi de aur a BNR este declarată intangibilă, atunci, acei bani şi acele valori sunt sterile, neutre, nu folosesc la nimic util societăţii. Mai precis, acei bani pe care îi economisim noi sau îi finanţăm noi nu ne servesc, nouă, la nimic. La o atentă analiză, se poate observa că există totuşi cineva (dar nu noi, contribuabilii) care beneficiază masiv de pe urmă acestor rezerve adunate în mod sârguincios de BNR, iar aceste beneficii curg înspre zona respectivă fără că destinatarii să facă vreun efort, fără să mişte un pai, fără să aducă în societate o plusvaloare. Este vorba, aţi ghicit, despre onorabilele bănci. Întrucât au o influență pozitivă asupra ratingului de ţară, rezervele valutare şi de aur mari sunt adunate exclusiv în favoarea băncilor, care în baza ratingului de ţară îmbunătăţit pot împrumuta mai facil statul sau, şi mai interesant, pot să îşi îmbunătăţească propriul indice de solvabilitate pe seama statului, prin deţinerea de titluri de stat (cărora regulamentele aşa-zis prudenţiale le ratasează un risc zero) în proporţii suficiente pentru a steriliza propriile credite neperformante şi fraude ascunse în masă mare de credite cesionate din când în când colectorilor de creanţe. De precizat că, prin lege, instituţiei denumite, în mod ciudat, Banca Naţională a României, îi este interzis să împrumute Statul român, deşi Statul român se împrumută inclusiv la instituţiile financiare internaţionale pentru a susţine şi completa rezervă valutară a BNR, pe seama căreia băncile împrumută statul şi îşi cresc artificial solvabilitatea.

Cel mai ridicol şi iritant tip de rentă financiară este acela în care (aşa cum s-a întâmplat anul acest, sub fostul guvern Grindeanu) statul se împrumută la bănci pentru a constitui garanţii în favoarea băncilor în programe de ajutor de stat de tipul Prima Casă.

Întreaga idee a capitalismului industrial, aşa cum a fost el edificat la jumătatea sec XIX, a fost eliberarea de sistemul feudal al castelor, corporaţiilor şi rentelor.

Cu exemplele de mai sus, multiplicate la infinit în lumea de azi, ne-am întors în timp, în perioada de dinainte de revoluţia franceză. Totul în prezent este capitalism rentier, parazitar, corporaţiile multinaţionale au propriile legi şi sisteme de apărare, concentrând în mâinile deţinătorilor controlului asupra lor peste 99% din resursele planetei, restul având „libertatea“ de a munci (arbeit macht frei), ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat cu lumea noastră în toţi cei 200 de ani care au trecut de la revoluţia industrială.

Autor: Gheorghe Piperea

Sursa: Cotidianul

O înregistrare care ar trebui s-o ducă pe Codruţa Kovesi direct la „Beciul domnesc”

Pe fondul dezvăluirilor în cascadă din ultimele zile, înregistrarea dintre procurorii Mihaela Focică şi Gheorghe Stan din cadrul Inspecţiei judiciare a CSM, publicată de „Lumea justiţiei”, riscă să treacă drept una oarecare, deşi este, fără îndoială, cea mai spectaculoasă probă a abuzurilor Laurei Codruţa Kovesi, şefa DNA!



Înregistrarea este autentică şi a fost deja predată preşedintei CSM, Mariana Ghena, de către judecătorul Lucian Netejoru, şeful Inspecţiei judiciare:

Aşa cum este consemnat şi în Nota întocmită de Gheorghe Stan, inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare, în ziua de 4 iulie 2017, ora 14.30, procurorul Mihaela Focică, inspector judiciar în cadrul Direcţiei de Inspecţie judiciară pentru procurori, s-a prezentat la şeful său ierarhic pentru a-i relata faptul că, în timp ce se afla la DNA pentru a efectua controlul dispus de Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, a fost chemată de Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, care i-a cerut fie să se retragă din acest control, fie să nu semneze documentul final!

Întreaga conversaţie este publicată în format audio de „Lumea justiţiei”, unde se află şi transcrierea acesteia.

Mihaela Focică este unul dintre cei şase inspectori judiciari care au fost desemnaţi să efectueze un control la DNA, dispus chiar de ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, în baza art. 132, al. 1 din Constituţia României, care prevede că „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.

Ce spune Mihaela Focică este ceva incredibil: chiar în timpul controlului efectuat de Inspecţia judiciară la DNA, a fost chemată în biroul Laurei Codruţa Kovesi. Iată acest pasaj din înregistrarea publicată acum de luju.ro:

Aşadar, în ziua de 4 iulie 2017, din proprie iniţiativă, procurorul Mihaela Fojică îi comunică lui Gheorghe Stan, inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare, faptul că Laura Codruţa Kovesi a chemat-o în biroul său, unde i-a cerut fie să se retragă din Comisia de control, fie să nu semneze Procesul-verbal de efectuare a cercetării disciplinare!

Pentru înţelegerea exactă a conotaţiilor ce rezultă din această înregistrare apărută acum este nevoie de o trecere cronologică în revistă a evenimentelor, căci, în urmă cu 10 zile, mai exact în 12 septembrie 2017, Mihaela Focică a negat că ar fi avut loc această convorbire, aşa cum relata Hotnews! Ghinion, însă! Întreaga convorbire din biroul lui Gheorghe Stan a fost înregistrată şi este dovedită, în acelaşi timp, starea de temere pe care Laura Codruţa Kovesi i-a insuflat-o Mihaelei Focică! Iată, deci, cronologia evenimentelor care aruncă în aer scaunul şefei DNA.

– 1. În ziua de 3 aprilie 2017, după ce Curtea Constituţională a României a decis că Ordonanţa 13 este constituţională, ministrul Justiţiei Tudorel Toader anunţă că intenţionează să ceară un audit externă la DNA, DIICOT şi Parchetul General: „Eu am făcut acea evaluare, pe care articolul 132 din Constituţie mi-o permitea, că si eu consideram că e un derapaj, dar nu am uitat că legea 303 permite evaluarea procurorilor pe fond şi voi dispune un audit extern care să verifice nu numai DNA şi Parchetul General, ci şi DIICOT, pentru că procurorii din România, cei 2 650 procurori, funcţionează în structurile de bază. Atunci ar fi nedrept să te duci la unii şi să-i ocoleşti pe alţii. Într-un timp pe care nu l-am stabilit voi dispune un autit extern la DNA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi DIICOT” (Mediafax, 3 aprilie 2017).

– 2. În ziua de 19 iunie 2017, după apariţia înregistrărilor în care Laura Codruţa Kovesi le cere procurorilor să „decapeze” nişte dosare pentru „înhăţarea” unor miniştri, Tudorel Toader declară: „Am văzut, am auzit și eu această dezbatere, această controversă destul de puternică cu privire la acele dialoguri pe care le-ar fi purtat dna Kovesi. Ca ministru al Justiției, nu am pârghiile necesare pentru a verifica eu veridicitatea înregistrările, veridicitatea conținutului acelor înregistrări. Ce pot să fac? Voi urca acum în birou, voi aștepta să se facă ora 8.30, voi chema de la direcția de resort, voi sesiza Inspecția Judiciară pentru a verifica veridicitatea acelor interceptări. Dacă Inspecția Judiciară nu are instrumentele, posibilitatea verificării autenticității înregistrărilor și conținutului acestora, evident vom găsi celelalte soluții legale procedurale, inclusiv prin expertizele tehnice” (B1.ro).

– 3. În ziua de 4 iulie 2017, procurorul Mihaela Focică, inspector judiciar, se duce în biroul lui Gheorghe Stan, relatîndu-i că, în timpul controlului Inspecţiei judiciare, Laura Codruţa Kovesi i-a cerut fie să se retragă din comisia de control a Inspecţiei judiciare, fie să nu semneze Procesul-verbal la încheierea controlului (v. articolul din luju.ro, unde este înregistrarea audio).

– 4. În ziua de 7 august 2017, Tudorel Toader anunţă că Inspecţia judiciară va încheia controlul în data de 11 august 2017: Pe 11 august ar trebui să se încheie controlul Inspecţiei Judiciare. Ministrul Justiţiei are două căi de a face un control de fond la Ministerul Public. Una e ca el să numească procurorii, obiectivele controlului şi graficul. O altă procedură, la care eu am apelat, a fost aceea de a mă adresa Inspecţiei Judiciare. Am solicitat ca în planul de măsuri să aibă un asemenea audit. Eu am trimis scrisoarea, Inspecţia Judiciară a hotărît graficul, componenţa comisiei, obiectivele controlului. Aştept.” (Ziare.com, 7 august 2017).

– 5. În ziua de 8 august 2017, Inspecţia judiciară anunţă că va prelungi controlul pînă pe 25 august, urmînd să fie redactat între 25.08-15.09 şi prezentat cel mai tîrziu în data de 6 octombrie 2017 (Antena3.ro).

– 6. În ziua de 25 august 2017, Gheorghe Stan, inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare, întocmeşte o Notă, în care scrie despre întîlnirea cu procurorul Mihaela Focică din data de 4 iulie 2017, ora 14.30, în care aceasta îi spusese că a fost chemată de Laura Codruţa Kovesi pentru a-i cere fie să se retragă din echipa de control, fie să nu semneze documentul final:

– 7. În aceeaşi zi, 25 august 2017, inspectorul judiciar Elena Rădescu întocmeşte o altă Notă, în care reclamă o parte dintre colegele cu care efectua controlul la DNA de „lipsă de respect şi de tact în timpul verificărilor”. În această NotăRădescu vorbeşte despre faptul că mai mulţi procurori au început să plîngă în faţa inspectorilor, menţionînd că informaţia poate fi confirmată de Codruţa Kovesi, Marius Iacob, adjunctul său, şi Dana Tiţian, consiliera sa:

– 8. În ziua de 11 septembrie 2017, Mihaela Focică este citată de HotNews cu o declaraţie în care „Pe de altă parte, inspectoarea Mihaela Focică a declarat în cadru oficial că discuţia nu ar fi avut loc şi că DNA nu a făcut presiuni asupra sa, potrivit surselor judiciare consultate de HotNews. De asemenea, Focică a susţinut că nu se teme de DNA pentru că nu are nici o implicare în faptele soţului său iar problemele acestuia îl privesc doar pe acesta, au precizat sursele”. Acum, cînd a apărut înregistrarea discuţiei, ne dăm seama care au fost „sursele judiciare” consultate de Hotnews: Binomul!

– 9. În ziua de 12 septembrie 2017, Lucian Netejoru, şeful Inspecţiei judiciare din cadrul CSM, decide excluderea din comisia de control a inspectorului Mihaela Focică în baza art. 27 alin. (2) din Regulamentul de efectuarea lucrărilor Inspecţiei Judiciare. Iată ce scria chiar Hotnews: „Şeful Inspecţiei şi-a motivat decizia de excludere din echipa de control a inspectorului judiciar Mihaela Focică invocînd două relatări înregistrate în data de 25 august, cu trei zile înainte ca echipa de control să semneze procesul verbal de efectuare a cercetării disciplinare. Prima relatare este semnată de procurorul Gheorghe Stan, inspectorul şef adjunct al Inspecţiei Judiciare. Stan afirmă că într-o discuţie purtată cu aproximativ două luni (4 iulie 2017) înainte să transmită nota către conducerea instituţiei inspectoarea Mihaela Focică i-ar fi relatat că sînt făcute presiuni asupra sa din partea DNA în sensul clasării sesizarii”!

– 10. În 19 septembrie 2017, „luju.ro” publică înregistrarea audio a discuţiei dintre Mihaela Focică şi Gheorghe Stan! Se demonstrează astfel, pe de o parte, fie că Hotnews s-a bazat pe surse mincinoase, fie, pe de altă parte, că a fost vorba despre o ştire falsă, pe care Mihaela Focică nu a infirmat-o!

Avînd acum în faţă cronologia principalelor evenimente de la decizia ministrului Tudorel Toader de a cere controlul Inspecţiei judiciare, pînă la apariţia acestei înregistrări senzaţionale, putem să tragem cîteva concluzii extrem de importante.

Este perfect îndreptăţită reacţia UNJR şi AMR, principalele asociaţii ale magistraţilor, care au cerut CSM „să se sesizeze de îndată în vederea apărării independenţei întregului sistem judiciar faţă de pretinsele presiuni pe care procurorul-şef DNA Laura Codruţa Kovesi le-ar fi făcut asupra procurorului inspector Mihaela Focică, desemnată să cerceteze eventuale abateri disciplinare ale unor procurori DNA”!

În acelaşi timp, era previzibilă şi reacţia lui Augustin Lazăr, care doar se miră în faţa acestui caz incredibil: „Este fără precedent ca inspectorii judiciari să se înregistreze între ei”, fără să-şi pună problema reală, adică abuzul Codruţei Kovesi! Această atitudine justifică pe deplin lucrul care era evident cu mult timp în urmă: singura şansă ca Justiţia să devină instituţia Adevărului juridic este ca atît Augustin Lazăr, cît şi Laura Codruţa Kovesi să fie înlăturaţi din conducerea Parchetului general şi a DNA! Prostia aceea că plecarea celor doi ar face ca lupta împotriva corupţiei să fie oprită este valabilă doar pentru haştag-rezistenţii care nu vor să vadă numeroasele abuzuri din ultimii ani care au dus la numeroase achitări de către instanţe în dosare în care au fost arestaţi pe nedrept oameni nevinovaţi, numai şi numai din interesele politice apărate de Codruţa Kovesi. Ei nu pot să înţeleagă ce oameni şi-au atras Lazăr şi Kovesi în echipele lor: Negulescu Zdreanţă, fotbalistul Uncheşelu sau infractorul Eva! Toţi aceştia au reuşit să compromită definitiv conducerile Parchetului general şi DNA.

Desigur, un rol important în acest proces greoi de înlocuire a şefilor Parchetului general şi DNA ar trebui să aibă preşedintele Klaus Iohannis, însă acesta tace, se declară mereu mulţumit de munca lui Lazăr şi Kovesi, lăsînd Justiţia la cheremul acestora.

Însă, aceste ultime dezvăluiri mai scot la iveală un lucru extrem de important. Situaţia generată de înregistrările publicate de luju.ro este cel mai bun argument în favoarea propunerii lui Tudorel Toader ca Inspecţia judiciară să treacă în subordinea ministrului Justiţiei! Se vede că, atîta vreme cît a fost în subordinea CSM, Codruţa Kovesi a avut un control deplin asupra Inspecţiei judiciare, din moment ce pînă şi vestitul procuror Negulescu-Zdreanţă, favoritul său, a scăpat basma curată, în ciuda numeroaselor dezvăluiri care-l priveau. Chiar dacă ar fi om politic, ministrul Justiţiei măcar şi-ar exercita autoritatea în baza Constituţiei, care spune că toţi procurorii îşi desfăşoară activitatea tocmai sub autoritatea ministrului Justiţiei!

Dacă şi acum va fi muşamalizată situaţia conducerii DNA, înseamnă că frica faţă de Codruţa Kovesi, de care vorbea procuroarea Mihaela Focică în discuţia cu Gheorghe Stan, s-a extins atît de mult, încît nimeni nu mai poate să scape de ea. Avem aici toate elementele care definesc infracţiunile de şantaj şi abuz în serviciu, pe care, dacă ar vrea cineva să le ia în seamă, ar trebui să le ancheteze chiar Laura Codruţa Kovesi sau unul dintre procurorii din subordinea ei! De aceea, măcar suspendarea Codruţei din funcţia de şefă a DNA este mai mult decît necesară, cel puţin pînă la anchetarea aspectelor rezultate din toate probele publice de pînă acum.

Să nu uităm că această înregistrare cu procuroarea Mihaela Focică, inspector judiciar, nu este decît ultima dovadă în seria de dezvăluiri care au scos la suprafaţă abuzurile Codruţei Kovesi în toţi aceşti ani în care a fost adusă de Traian Băsescu atît în fruntea Parchetului general, cît şi a DNA!

Autor: Ion Spânu

Sursa: Cotidianul

Sătui de filme românești după care cazi în depresie, Guvernanții vor să dea o lege prin care cineaștii să promoveze identitatea și cultura națională

 Regizorul Radu Jude și senatorul USR Vlad Alexandrescu spumegă de furie.



Ministerul Culturii pregătește o ordonanță de urgență prin care să modifice legea cinematografiei, prin aceste schimbări urmând a se crea „noi arii tematice” pentru peliculele autohtone. Mai precis, aceste schimbări au rostul de a promova „identitatea spirituală și cultura națională”.

„În primul rând trebuie făcută precizarea că această OUG nu modifică ci corectează niște carențe pe care legea actuală, respectiv OG 39/2005 le are și care sunt menite să rezolve problemele urgente care au apărut în ultimul timp, respectiv, imposibilitatea de susținere financiară a producției de film românească dedicată evenimentelor de importanță națională, precum iminenta celebrare a Centenarului Marii Uniri de la 1918”, a afirmat ministrul Romașcanu pentru o publicația marxistă,  brlog.com, critică a proiectului legislativ.

„Crearea unei secțiuni tematice este necesară pentru a putea marca evenimente cultural-istorice, personalități importante din istoria României, exemplu pentru anul acesta este Centenarul Marii Uniri. În 2018 sărbătorim 180 de ani de la nașterea pictorului Nicolae Grigorescu, iar în 2019 se vor împlini 120 de ani de la nașterea scriitorului G. Călinescu, ca apoi, în 2020, să se împlinească 140 de ani de la nașterea scriitorului Mihail Sadoveanu.”, continuă ministrul.

Evident, această decizie nu este pe placul unor regizori precum Radu Jude, care și-au făcut un nume din filme care prezintă doar aspecte negative din istoria sau societatea românească.

„Dacă prevederile legate de rambursarea creditelor și de mărirea salariilor angajaților mi se par în regulă, cea legată de <<filmele tematice>> mi se pare abuzivă. În primul rând, nu e treaba statului să dicteze temele de care se ocupă cineaștii. În al doilea rând, cine decide care este „identitatea spirituală și cultura națională”?, susține acesta.

Fost ministru al Culturii și unul dintre cei mai vocali contestatari ai referendumului pentru familie, senatorul USR Vlad Alexandrescu, este și el critic cu proiectul, considerându-l „naționalist”.

„E sinistru! Această ordonanță răspunde cerințelor unor regizori care nu au nicio șansă de competitivitate de a-și da bani fără niciun fel de concurs. Pe scurt, acest fond tematic va fi creat ca să-i finanțeze filmele lui Comeagă (un regizor ce vrea să facă filmul documentar „Românii – Istoria unui neam”). Se dorește crearea unui fel de Sergiu Nicolaescu 2”, susține fostul ministru al Culturii, pentru aceeași publicație marxistă citată mai sus.

Surprinzător, dat fiind trecutul său la PNL, regizorul Tudor Giurgiu se declară de-acord cu proiectul.

„De data asta, în mod paradoxal, nu sunt atât de contra definiri unor priorități în cinematografie. Mi se pare important să-ți definești și să ai niște priorități, lucru care în România nu s-a întâmplat niciodată. Dacă mă întrebați pe mine, e o mare aiureală că, de 20 de ani, nu s-a mai făcut niciun film istoric și copiii se uită tot la alea făcute de Sergiu Nicolaescu.”

Giurgiu afirmă că și alte țări au astfel de tematici, dând ca exemplu țările baltice.

„Popoarele baltice fac la anul 100 de ani. Ei bine, de trei ani au început un proiect prin care fiecare țară baltică finanțează cu 6 milioane de euro aceste filme din cadrul proiectului centenar. Au două-trei ecranizari ale unor mari opere literare autohtone, filme contemporane, câteva documentare, unul-două filme istorice. Deci se poate”, a afirmat cineastul.

Autor: Andrei Nicolae

Sursa: Active News

 

Cand trufia își dă mâna cu prostia

Realitatea TV este o televiziune-dovadă. Dovadă că Daniel Dragomir are dreptate. Și că Sebastian Ghiță are dreptate. Și că Dan Andronic are dreptate. Realitatea TV a fost preluată de sistemul ocult exact după schemele descrise de aceștia. Patroni strânși cu ușa, fantoma insolvenței arătată ultimilor partizani din interior și, în final, târgul slabilor de înger (parașutați din afară) cu diavolul.



Privim acum la rezultate. Un patron (Cosmin Gușă) transpirând directive „pe linie”, un realizator (Rareș Bogdan) fanatizând isteric, și, consecință firească, audiență aproape zero. Nimeni nu-i crede, nimeni nu-i ia în serios. De ce? Pentru că se vede de la o poștă că ei nu sunt acolo pentru a-și informa corect telespectatorii ci pentru a îndeplini o misiune propagandistică, pentru a-i manipula pe cei care se mai rătăcesc pe lungimea lor de undă spre direcția indicată de oculți.

Situația cu DIGI 24 e puțin diferită. Aceasta nu este o televiziune furată și revopsită ci este una construită de la zero, în culorile preferate, după proiectul inițiatorilor săi aflați în totală simbioză cu serviciile secrete. Este o televiziune bine dotată, nu se știe cum finanțată, care a reușit să ademenească și câteva nume cu rezonanță ale genului și care face emisiuni digerabile, unele chiar bune, pe teme de politică externă. Când vine însă vorba de actualitatea internă își dă arama pe față fie prin omisiune (marile și scandaloasele dezvăluiri din ultima perioadă sunt pur și simplu ignorate) fie printr-un partizanat cazon care demonstrează că acolo liberul arbitru al realizatorilor și supremația evidenței sunt tratate ca simple mofturi, fiind sugrumate ori de câte ori interesul propagandistic o cere. Ca și Realitatea TV, și DIGI 24 are o audiență de televiziune de cartier, ceea ce demonstrează că românii își dau seama unde pot căuta adevărul și nu se lasă prostiți așa de ușor cu făcături de doi bani.

Aseară am avut curiozitatea să văd cum reflectă cele două televiziuni amintite inregistrarea – bombă făcută publică de Luju.ro cu procurorii de la Inspecția Judiciară intimidați și terifiați de Laura Kovesi. Nu am avut nicio surpriză. Pentru aceste televiziuni subiectul nu exista. În schimb m-am oprit puțin pe Realitatea, căci Rareș Bogdan era în mare și sonoră criză și, vorba lui Traian Băsescu, nici nu vă închipuiți ce spectaculos este Rareș Bogdan când intră în criză. Criză de nervi, evident, și de furie neputincioasă. Colorat ca o sorcovă din hârtie creponată (nimic nou), cu chelia fleașcă, congestionată de indignare, răcnea din toți rărunchii că, în loc să facă emisiuni despre ce-i interesează pe români, despre cum guvernul PSD aruncă țara în dezastru, este nevoit să se ocupe de prostii cum ar fi disputa dintre Coldea și Dragomir. Culmea e că printre invitați se afla și doamna Ene Dogioiu, care chiar m-ar fi interesat să ne vorbească despre cum a realizat interviul cu Coldea și despre alte detalii din culise. Ea însă fusese redusă de amfitrion la un zâmbet sibilinic și la o privire amuzată către acesta, în drumul lui spre apoplexie.

Ignorarea adevărurilor grave este o dovadă de mare prostie. Nu o practică doar televiziunile aservite sistemului ocult ci și ziarele gravitând în jurul acestuia. În edițiile de azi, am verificat, nici Adevărul, nici România Liberă, nici Gândul, nici Hotnews nu suflă o vorbă despre înregistrarea procurorilor de la Inspecția Judiciară. Măcar să se întrebe cine o fi făcut-o și să tragă de aici niște concluzii. Tăcere, tăcere, tăcere…

Sigur, o să mă întrebați ce-ar putea să spună ca să nu-i supere pe patronii lor?! Uite, Coldea, presat de dezvăluirile lui Dragomir, a dat un interviu. Și ce-a spus? Nimic! Cui folosește?

Doamna Kovesi, mai conservatoare decât Coldea (dar și mai trufașă, ea incă este, el a căzut!) se dovedește mai rezistentă în muțenie. „Nu scot o vorbă! Ce-o să-mi facă? Are cineva tupeul să se atingă de mine, să mă atace frontal? Nimeni, nimeni, nimeni! Toți se c..ă pe ei de frică” – cam aceste gânduri îi joacă în cap în aceste momente șefei DNA. Doar că…

Doar că ceva esențial îi scapă. Ceva ce cu puțină minte ar fi atât de ușor de văzut și de înțeles. De văzut că dezvăluirile compromițătoare la adresa ei vor continua și vor fi din ce în ce mai numeroase și mai grave, de înțeles că această avalanșă nu se va opri decât odată cu demisia ei.

E atât de simplu, atât de evident.

Nu însă și atunci când trufia își dă mâna cu prostia.

Dan Tapalagă a realizat că bătălia e pierdută. „Mor cu dinții înfipți în gâtul vostru” este un fel de adio animalic.

Se pare că și Florian Coldea caută aliniamente de capitulare cu pagube minime. Altfel nu ar fi riscat acel interviu eminamente defensiv, în care, practic, în afară de a se dezvinovăți, nu a spus nimic care să proiecteze optimism pentru tabăra sa.

Mai rămâne Laura Kovesi. Pentru spectacol, rezistența ei e benefică. Ne uităm seară de seară la dezvăluiri despre domnia sa mai ceva decât la Games of Thrones. Pentru lupta împotriva corupției, pentru imaginea instituțiilor de forță, pentru încrederea populației în stat și în președintele țării, efectul este însă catastrofal.

Opriți dezastrul până nu e prea târziu – strigă temperatul din mine.

Laura, rezistă până la capăt – strigă amatorul de cine – verite-uri palpitante.

Trebuie să recunoașteți că viața noastră ar deveni foarte plictisitoare dacă, mâine, Laura Kovesi și-ar da demisia.

Sursa: Contele de Saint Germain

Iulian Capsali: “România sub teroare”

Multă lume a fost uimită de cazul procuroarei de la Inspecţia Judiciară, care, în loc să facă ce scrie în fişa postului, adică să inspecteze DNA – care nu mai fusese călcat de controale de 10 ani -, s-a comportat umil în biroul Codruţei Kövesi, care a chemat-o la ordine, si unde a intrat terifiata, tremurându-i picioarele.



“Ea a vrut să îmi spele creierul”, s-a destăinuit Mihaela Focica adjunctului I.J., Gheorghe Stan. Avea în minte exemplul unui procuror nesupus Marii Preotese a DNA, un cunoscut de-al ei ce a fost călcat în picioare de trupele subordonate, căruia i s-au inventat dosare, implicit procese. Procurorul a fost declarat nevinovat în justiţie până la urmă, însă după doi ani de calvar, care i-au ruinat cariera şi sănătatea.

Doamna procuror Mihaela Focica declara în faţa şefului ei că se gândeşte la copil şi la ratele de la bancă, întrucât loviturile de pedeapsă ale DNA ar fi putut să o lase pe drumuri.

Deci cea care a fost trimisă în inspecţie de către ministru, era terorizată la gândul că procuroarea şefă a DNA ar putea să-i “născocească” nişte dosare. Asta demonstrează, dacă mai era cazul, atmosfera din jurul unei persoane ce se crede învestită cu puteri mesianice, supra-statale. Să nu uităm cadrul: la început de an a ieşit în spaţiul public informaţia că SRI a căpătat, sub preşedintele Băsescu, printr-un ordin secret al CSAT, atribuţii de cercetare penală, exact ca în anii dictaturii comuniste.

Dacă unui procuror îi este frică SĂ-ŞI FACĂ DATORIA, ce i se poate cere unui oareşcare?

S-au comentat însă mai puţin dezvăluirile fostului judecător al CCR, Toni Greblă, care a fost lichidat de Binom (DNA şi SRI) datorită faptului că s-a opus legilor “Big Brother”. Prin urmare, merită să ne aplecăm asupra acestui caz ieşit din comun.

Să inserăm cronologia faptelor: Curtea Constituţională s-a pronunţat pe data de 21 ianuarie 2015 asupra neconstituţionalităţii legii “Big Brother”, adusă pentru A TREIA OARĂ în faţa judecătorilor. În ziua în de 22 ianuarie 2015, la O ZI (!) după respingerea legii, judecătorul Toni Greblă fost adus cu mandat la DNA. Declaraţia fostului judecător al Curţii Constituţionale, for suprem al apărării democraţiei, este şocantă: “În ce priveşte ultima lege, cea de-a treia, Curtea s-a pronunţat (asupra neconstituţionalităţii – n.n.) pe 21 ianuarie 2015, cam pe la ora 11.30. În aceeaşi zi, la ora 15.00, DNA a obţinut mandate de aducere la Înalta Curte, mandate pentru 45 de percheziţii domiciliare şi informatice, (care s-au efectuat pe 22 ianuarie, la ora 6 dimineaţă – n.n.), iar pe 22 ianuarie 2015, la ora 8.00, am fost luat de acasă cu mandat.” Şi este îngrozitoare din cauză că ne aminteşte teribil despre descinderile din perioada neagră a anilor ’50.

Asupra judecătorului CCR s-a declanşat iadul: aparatură video şi de ascultare în apartament, inclusiv în baie, urmărit pas cu pas, reţinut în arest ca un infractor, s-a dispus declanşarea acţiunii penale.

“Patru luni de zile am fost monitorizat în cel mai aspru şi barbar mod cu putinţă, viaţa intimă a mea şi a familiei mele dispărând. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu acele imagini, dacă au fost distruse, cine are control asupra acestei operaţiuni, dacă s-au făcut copii şamd.”- a declarat acesta. Imaginaţi-va aproape 3000 de ore de înregistrări video şi audio, în care este înregistrat absolut tot, cele mai intime momente ale unei familii. Cine are controlul asupra lor? Sunt ele distruse vreodată, sau se păstrează pentru ca să fie folosite în mod impur cu alte ocazii, “scăpate” în presa de scandal? Câţi judecători ai Curţii Constituţionale au fost monitorizaţi fără să aibă habar? Cine poate răspunde la aceste întrebări?
Cred că este sarcina unei viitoare comisii parlamentare şi a Justiţiei deparazitate de acoperiţii serviciilor ca să restabilească firescul statului de drept.

Revenind la legile Big Brother, stopate atunci de Curtea Constituţională:
Cine făcea presiuni totale (după cum am văzut, destine umane au fost călcate în picioare) pentru ca ele să fie legiferate? Toni Greblă a menţionat în direct: “Declaraţii publice de o agresivitate ieşită din comun făcute de Maior, atunci director SRI, Coldea, Kövesi, iar mai apoi, la început inexplicabil pentru mine, acum explicabil, de Sebastian Ghiţă (ofiter acoperit, fostul prieten de casă al lui Coldea şi om care facea afaceri cu şi pentru SRI – n.n.) care era atunci membru în Comisia de supraveghere a SRI din Senat”.

Introdus în “culoarul de presă” – cum inspirat l-a numit col. SRI Daniel Dragomir – al acoperiţilor serviciilor, judecătorului Toni Greblă i s-a creat aura de om al “ciumei roşii” (PSD) şi i s-a aplicat ultima stigmatizare din bagajul ideologilor globalişti, aceea de “om al Moscovei”. Nu există om care să se fi opus Statului Paralel, căruia ventrilocii din presă să nu-i fi adăugat această ştampilă. Este atat de “firească”, incat de curând s-a aplicat chiar col. Dragomir (decorat de CIA!), care a fost acuzat abil ca făcând jocurile ruseşti chiar de către fostul său mentor, gen. Forian Coldea.

Ridicolul dovezii faptului că Toni Grebla este omul Moscovei? Judecătorul CCR a fost acuzat ca fiind “implicat într-o tentativă de eludare a unui embargo impus de Federaţia Rusă, intenţionând realizarea unui export de produse agroalimentare din România, prin intermediul Turciei, în Rusia”. Numai că, în acestă chestiune, acuza Sistemului a fost ca la Radio Erevan: România nu are absolut nicio interdicţie de a exporta produse agro-alimentare în Rusia. Adevărul este exact pe dos şi ar fi amuzant dacă nu ar implica reputaţia unui judecător al Curţii Constituţionale: chiar Rusia a impus un embargo asupra produselor alimentare din UE, inclusiv din România. Deci, cum ar veni, e viceversa.

Judecătorul CCR Toni Greblă a fost asasinat social numai pentru ca ceilalţi judecători din CCR să-l aibă ca exemplu, aşa cum Mihaela Focica avea în minte exemplul colegului căruia i-au fost instrumentalizate dosare.

Statul Paralel are nevoie de executanţi care ştiu doar de frică.

Răspunsul la întrebarea de ce se doreau legiferate cu orice preţ legile Big Brother este simplu de dat: sub pretextul pericolului terorist, Statul Paralel, condus direct de corporatocraţie, doreşte un control TOTAL asupra populaţiei.

Ca dovadă că eficienţa acestor sisteme de monitorizare este nulă, stă faptul că în Marea Britanie, deşi “serviciile secrete britanice colectează şi stochează cantităţi imense de informaţii privind mesaje trimise pe e-mail, Facebook, istorii ale căutărilor pe internet şi apeluri telefonice, (iar) datele sunt colectate la nivel global şi apoi sunt transmise şi partenerilor americani de la Agenţia Naţională de Securitate (NSA)” – (declaraţie făcută de Edward Snowden pentru The Guardian), iar toate străzile Londrei sunt monitorizate video non-stop ca în nicio altă capitală a lumii, atentatele se ţin lanţ.

Dacă nu se face o deglobalizare masivă a instituţiilor de forţă ale Statului, dacă Statul Paralel nu este demantelat şi continuă procesul de preluare prin forţă a puterii politice instrumentalizate prin ofiteri acoperiti din partide sau “interpolări” de tipul USR sau atacuri ţintite făcute de DNA, încălcându-se astfel în mod brutal principiul separării puterilor în stat, dacă deglobalizarea nu cuprinde şi media, vom asista pas cu pas la insinuarea unei dictaturi care va trece foarte uşor din stadiul actual de “soft power”, în care este respectată încă, în parametri care se restrâng de la an la an, libertatea cuvântului, pe fondul unor experimente si manipulari sociale sângeroase de tipul “Colectiv”, la coerciţia de tip totalitar, clasic, de “hard power”, la care se adaugă astăzi “avantajul” tehnologiei.

Trebuie procedat la asta cât încă se mai poate face ceva, întrucât aceleaşi structuri de forţă conduse de lideri ce răspund direct la comandamentele externe ale globalismului, sunt şi acelea care impun în România, o ţară eminamente creştină, şi ideologiile Corectitudinii Politice, inclusiv sexo-marxismul (LGBT).

Este absolut limpede pentru orice om informat corect şi cu discernământ că oficinele Noii Securităţi din presă, – Hotnews, Digi24, România Liberă -, denunţate acum un om din intimitatea fostului şef al SRI, sunt şi cele mai vehemente împotriva Bisericii Ortodoxe şi a Referendumului pentru normalitatea familiei, susţinut de toate cultele creştine.

Toate structurile create pentru satisfacerea poftei de putere a profeţilor Noii Ordini Mondiale de tipul Soros, inclusiv ONG-urile, trebuie în mod necesar disipate, în cazul în care se doreşte ca să trăim într-o societate respirabilă.

Dacă un om la vârful unei puteri a statului, mandatat legal ca să apere legea supremă, Constituţia României, a fost călcat în picioare fără scrupule pentru că s-a opus legilor “Big Brother”, este limpede că pe omul de pe stradă nu-l poate apăra nimeni. Şi este intolerabil ca Statul să fie forţa care luptă împotriva intereselor naţionale şi ale cetăţeanului, după o revoltă anticomunistă în care oamenii şi-au dat viaţa pentru Libertate.

Deglobalizarea trebuie începută cât încă nu este mult prea târziu!
Altfel, manipularea şi teroarea ce au pus stăpânire pe ţară vor bloca total orice energie constructivă, creatoare, pozitivă.

Am trecut aproape jumătate de secol printr-o dictatură şi ştim foarte bine, noi cei care am trăit-o, ce inseamnă statul absolut.

Cine atentează acum la libertatea poporului de dragul unei utopii criminale imaginată de minţi diabolice, trebuie să i se aducă aminte de blestemul Poetului: “Cine-au îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Şi neamul nemernicia!”

(Transcrierea dialogului fostului judecator CCR din emisiunea “Sinteza Zilei” a fost preluat de pe situl de investigatii luju.ro)

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali