C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Alexandru Petria: ”Cu becurile instinctului de conservare aprinse”

Democrația deranjează. Pe deținătorii de capital, în primul rând, abia pe urmă pleiada de grupuri și grupulețe urcate pe meterezele unor ideologii extremiste.



Societatea deschisă, cum a teoretizat-o Karl Popper, a fost una liberă, pluralistă. Sunt convins că Popper s-ar ține cu mâinile de cap dacă ar avea posibilitatea să vadă degenerarea conceptului său. Sintagma de societate deschisă este folosită, în prezent, pentru aruncarea în aer, de către reprezentanții multiculturalismului și ai corectitudinii politice, a pluralismului, a diversității, a construcției democratice- ca să fiu exact.

Desigur, ea s-a compromis, după ce a intrat în arsenalul unor organizații care intenționează să mute (și în multe locuri au reușit!) mahalaua și afluxul subteranelor în centrul vieții politice și sociale. Vocalizele bizarilor și perifericilor devin/ au devenit dictat, unica normă. Să amintesc o observație a lui Giovanni Sartori, din volumul „Ce ne facem cu străinii?”: „Pluralismul susţine şi alimentează o societate deschisă care reflectă o „ordine spontană” (în sensul teoretizat de Hayek), şi, desigur, respectă o societate multiculturală ca atare, existentă şi preexistentă. Cu toate astea, intenţia iniţială a pluralismului este cea de a asigura pacea interculturală, şi nicidecum de a stârni vrajba între culturi. Acei Uberals americani care apără multiculturalismul vorbesc de o politică a recunoaşterii (recognition). Dar uită în chip oportun să precizeze că un context pluralist presupune o recunoaştere reciprocă. O recunoaştere căreia i se răspunde printr-o ignorare radicală n-are nimic de-a face cu pluralismul. Atacul nediferenţiat contra autorilor „masculi, albi şi morţi”, care au fost autorii canonici ai civilizaţiei occidentale (inclusiv Dante şi Shakespeare), este doar expresia unei radicale inculturi; şi a-i absolvi sub mantaua pluralismului înseamnă analfabetism sau, şi mai rău, impostură intelectuală.

Marilor deținători de capital, care umflă valurile neoliberalismului, le convine că stânga și-a găsit o jucărie, o ocupație, ca un copil când părinții au treabă, abandonându-și menirea. Lupta de clasă a fost înlocuită cu isteriile feministe, cu revendicarea dreptului de a-ți exhiba public orice deraiere. Cu aprobarea inconștientă a imigrației masive, ce destructurează statele, reprezentând o mână de lucru ieftină. Cu perifericii la tribune, vocile incomode și societatea sunt ținute în șah, dominate, iar multinaționalele imprimă mersul politicii, al statelor, fiind scăpate de sub control. Paradoxal, fascismul neo-liberal are un mariaj reușit cu marxismul cultural. E trist că asta se întâmplă în detrimentul majorității populației, aflate sub presiunea uniformizatoare a globalismului.

Sartori își punea întrebarea- cât de deschisă poate să devină o societate deschisă, că și elasticul se rupe, fără ca „noi” să nu ne pierdem identitatea? Cred că ne aflăm în momentul ce precede ruptura. Ori la bal, ori la spital, după o exprimare plebee. „Pe pachetele de ţigări este obligatoriu să se înscrie avertismentul: atenţie, ţigările dăunează sănătăţii. În schimb, din nefericire, pe pachetul ofertei multiculturale avertismentul <atenţie, prin noi se ajunge din nou la abuzul de putere> nu apare. Deşi, aşa se întâmplă.”, afirmă memorabil același italian.

În loc de societate deschisă, propun formularea de societate rezonabilă, pentru o societate democratică, pluralistă, contrapondere și la eticheta de iliberalism pusă de stahanoviștii corectitudinii politice (abuzivă!), un loc în care oamenii să trăiască normal, cu respectarea identităților și tradițiilor, neterorizați de regulile trasate de multiculturalism, dar și de fascismul neo-liberal. La vremea lui, Popper n-avea cum să știe câți tulburați o să intre în peisajul pe care l-a desenat. Societatea rezonabilă e o societate deschisă, cu becurile instinctului de conservare aprinse.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria

Astăzi se consumă al doilea act al piesei revocării. Va fi din nou inoportună o decizie?

Rândul trecut, ministrul Justiției, domnul Tudorel Toader a făcut o informare publică devastatoare la adresa doamnei Laura Codruța Kovesi. Și, firește, toată lumea a așteptat cu sufletul la gură concluzia. Singura concluzie care putea reieși din premizele expuse de acesta.



Spre stupoarea generală, concluzia a fost că nu e oportună luarea unei decizii în privința șefei DNA. De atunci, a trecut un timp lung și traumatizant. Și, iată, astăzi se consumă al doilea act al piesei. Va fi din nou inoportună o decizie? Și care e de fapt adevărata oportunitate?

Dacă mai sunt necesare dovezi, atunci, iată, principalele televiziuni de știri le prezintă de dimineață până seara. Dovezi care vorbesc despe abuzuri și ilegalități incredibile săvârșite de unii procurori și despre care șefa DNA nu ar fi avut cum să nu știe. Cu atât mai mult cu cât a afirmat că toate comunicatele DNA trec prin mâna ei. În consecință, și lucrurile dovedite drept aberante din respectivele comunicate au avut girul șefei DNA. Iar dacă cumva nu ar fi știut de unele abuzuri, atunci tot e vinovată, pentru că datoria ei ca manager al instituției era tocmai să știe. Dar la ce oportunitate s-a referit tura trecută Tudorel Toader și care este de fapt adevărata oportunitate?

Acum, ca și în trecut, asupra ministrului Tudorel Toader, dar și a principalilor lideri ai majorității parlamentare, s-au exercitat presiuni. Presiuni politice, în sensul păstrării cu orice preț a doamnei Kovesi în funcția pe care o deține. Aceste presiuni au venit în primul rând din direcția statului paralel. Stat paralel al cărui principal beneficiar este președintele Klaus Iohannis. Dar, ceea ce este și mai umilitor, presiunile au fost și externe. Ele au fost exercitate de înalți demnitari ai unor instituții internaționale, dar și de către state aliate, prin intermediul ambasadorilor. Cele mai flagrante și cele mai scandaloase presiuni le-a făcut ambasadorul Statelor Unite la București, care, la acest capitol ce puțin, a avut nu comportamentul unui aliat și prieten,  ci atitdinea unui guvernator aflat în misiune într-o colonie oarecare. Ei bine, acestea sunt presiunile pe care, în mod eufemistic, domnul Tudorel Toader le-a taxat drept „oportunitate”. Și care l-au determinat să-și îndoaie coloana vertebrală și să se oprească pe neașteptate în plină traversare, în mijlocul drumului. Asumându-și riscul de a fi călcat de autoturismele care circulau în ambele sensuri.

Atrag atenția asupra faptului că astăzi, din nou, așa-zisa oportunitate ar putea să joace un rol cheie. Și să îl aducă din nou pe Tudorel Toader în situația de  a rămâne în șpagat. Pentru că faptele reprobabile mult mai numeroase de această dată, care cad în sarcina unor procurori DNA și a doamnei Laura Codruța Kovesi, sunt mult mai grave. Iar dovezile și mai concludente. Și atunci, pentru ca ministrul Justiție să fie împiedicat să ia decizia corectă, și presiunile au fost și sunt mai puternice. Așa că Tudorel Toader poate din nou, într-o formă sau alta, invoca motive de oportunitate. Sau poate face chiar ceva mai mult. Să cedeze de-a binelea. Și să demisioneze. Ceea ce ar determina ca la mijlocul străzii care trebuia traversată să rămână un cadavru politic.

Între timp, de la prima „oportunitate” până astăzi, a trecut un timp lung și extrem de prețios. Un timp în care cangrena din DNA putea fi extirpată. Un timp în care generalizarea cangrenei ar fi putut fi oprită. Un timp prețios, în care toate procesele în care procurori DNA au introdus probe fabricate sau smulse prin proceduri ilegale, ar fi putut fi clasate. Fără ca oameni nevinovați, transformați în inculpați, să mai fie traumatizați. Sau chiar aruncați, nevinovați fiind, după gratii. S-a scurs un timp prețios, în care practica inventării de martori, a transformării unor persoane sub șantaj, în martori falși, unii chiar protejați, ar fi putut fi curmată. Un timp poate foarte scurt pentru istorie, dar nesfârșit pentru victime, în care au existat concetățeni ale căror vieți au fost devastate. A căror onoare a fost călcată în picioare din motive politice și sub pretextul luptei împotria corupței. Ale căror familii au fost distruse.

Astfel, adevărata oportunitate, cea de-a repara ce s-a stricat, a fost pierdută din vina reprezentanților statului paralel, interni și externi.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu

CENZURĂ PENTRU KOVESI

Procurorii din CSM au sters din Raportul Inspectiei Judiciare pasajele nefavorabile sefei DNA Laura Kovesi. Iata ce s-a cenzurat mai rau ca pe vremea comunistilor: “Este nelegala limitarea dreptului de exprimare a IJ… Aspectele retinute privind conduita procurorului sef DNA aveau baza factuala, care au si format obiectul unei sesizari disciplinare din oficiu… Au fost inlaturate situatiile de fapt… Se incalca principiul independentei inspectorilor” (Document)



Sectia pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii a ciopartit Raportul de control al Inspectiei Judiciare privitor la eficienta manageriala a conducerii Directiei Nationale Anticoruptie, efectuat in vara lui 2017, si a eliminat din vastul document toate referirile negative privitoare la activitatea deficitara a sefei DNA Laura Kovesi (foto dreapta).

O doveste plangerea prealabila formulata de inspectorul sef al Inspectiei Judiciare, judecatorul Lucian Netejoru (foto stanga), impotriva Hotararii nr. 686 din 31 octombrie 2017 a Sectiei pentru procurori din CSM, prin care a solicitat revocarea in parte a deciziei Consiliului, acuzand CSM ca nu are text legal pentru a limita sau chiar inlatura situatiile de fapt constatate de inspectorii judiciari. Plangerea preabila a inspectorului sef Lucian Netejoru, pe care Lumeajustitiei.ro o prezinta in exclusivitate, a fost deja solutionata de Sectia pentru procurori a CSM in sedinta din 19 februarie 2018, fiind, evident, “respinsa ca inadmisibila”. Iar acum intelegem si de ce, caci continutul acestui document este “dauna totala” pentru Laura Kovesi si pentru procurorii CSM care au avut grija sa ii conserve imaginea intacta.

In cuprinsul Plangerii prealabile a inspectorului sef Lucian Netejoru se arata ca Sectia pentru procurori a CSM a intervenit nelegal in continutul Raportului de control al Inspectiei Judiciare – “desi membrii CSM nu au atributii de inspectori judiciari, iar constatarile acestora din urma nu pot fi inlaturate de catre Sectia de procurori intrucat ar reprezenta o incalcare a principiului independentei inspectorilor judiciari” – dispunand excluderea unor pasaje importante din Raport sau limitarea unor concluzii ale inspectorilor judiciari care au efectuat verificarile din vara de la DNA.

Inspectorul sef a facut referire la mentinunile privind o posibila repartizare neechilibrata a cauzelor de catre procurorul sef Laura Kovesi, pe care CSM le-a exclus din Raport, inlaturand astfel si situatiile de fapt constatate de catre inspectorii judiciari in cadrul controlului, aspecte care au fundamentat ulterior intocmirea sesizarilor din oficiu fata de conducerea DNA.

Sectia pentru procurori a CSM a argumentat eliminarea sau limitarea unor importante mentiuni din Raportul de control de la Inspectia Judiciara prin accea ca afirmatiile inspectorilor reprezinta constatari si concluzii proprii ale acestora.

Inspectorul sef Lucian Netejoru a apreciat ca nelegala si eliminarea de catre CSM a pasajelor din raport privitoare la comunicarea defectuoasa a inspectorilor judiciari cu sefa DNA Laura Kovesi. Mai exact, era vorba despre mentiunile facute de unii inspectori care aratau ca sefa DNA Laura Kovesi le-a refuzat accesul la anumite dosare sau informatii sau ca au solicitat anumite documente si li s-au prezentat de fapt alte situatii. Aceste eliminari au fost facute in situatia in care controlul IJ viza sicomunicarea in limite normale cu conducatorul institutiei, in speta Laura Kovesi: “Aspectele retinute privind conduita procurorului sef directie aveau baza factuala, care au si format obiectul unei sesizari disciplinare din oficiu a Inspectiei Judiciare”.

Potrivit documentului, Sectia pentru procurori a CSM a justificat eliminarea din Raport a pasajelor care afectau imaginea sefei DNA prin aceea ca “reprezinta simple aprecieri subiective fara baza factuala si care exced tematicii de control”.

Prezentam in continuare pasaje relevante din Plangerea prealabila a Inspectorului sef Lucian Netejoru, cu mentiunea ca documentul integral poate fi citit la finalul articolului:

“In cuprinsul Hotararii nr. 686/31.10.2017 a Sectiei pentru procurori a CSM s-au retinut urmatoarele aspecte referitor la observatiile formulate prin Nota din 25.09.2017 in cadrul procedurii de avizare reglementata prin dispozitiile art. 64 alin. 6 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrarilor de inspectie de catre Inspectia Judiciara, publicat in M. O. nr. 802/29.11.2012, cu modificarile ulterioare: ‘Fata de imprejurarea ca Observatiile prezentate nu sunt de natura a imprima un caracter unitar concluziilor si propunerilor inspectorilor judiciari, putand fi apreciate drept constatari si concluzii proprii, diferite de cele ale inspectorilor judiciari care au efectuat in mod direct si nemijlocit controlul, Sectia pentru procurori urmeaza a le respinge.’

Prin definitie, avizarea presupune exprimarea unei pareri autorizate intr-o chestiune oficiala.

Exprimarea parerii in cadrul procedurii de avizare, de catre conducerea directiei ori a Inspectiei Judiciare, se realizeaza ulterior redactarii raportului de control de catre inspectorii judiciari componenti ai echipei de control, din perspectiva verificarii conformitatii obiectivelor stabilite prin ordinul de control emis de inspectorul sef, cu datele si informatiile retinute de inspectorii judiciari in cuprinsul raportului intocmit.

Din aceasta perspectiva, urmare examinarii Raportului de control nr. 5115/IJ/982/DIP/2017, in cadrul procedurii de avizare, prin Nota din 25.09.2017 au fost formulate cele 8 observatii, prin mentionarea lipsurilor constatate in ceea ce priveste indeplinirea obiectivelor de control stabilite prin Ordinul nr. 71/3.07.2017 emis de inspectorul sef al Inspectiei Judiciare.

Opinia formulata vizand deficientele retinute in indeplinirea de catre inspectorii judiciari a obiectivelor de control a fost concret motivata in cuprinsul notei de avizare, prezentandu-se comparativ si extrase din rapoarte de control intocmite anterior in lucrari avand ca obiect efectuarea unor controale de aceeasi natura.

De vreme ce observatiile formulate vizeaza lipsuri constatate in ceea ce priveste indeplinirea de catre inspectorii judiciari a unor obiective de control, in mod evident acestea nu pot fi apreciate drept constatari si concluzii proprii, diferite de cele ale inspectorilor judiciari care au efectuat in mod direct si nemijlocit controlul, fiind practic inexistente constatari ori concluzii ale acestora in ceea ce priveste aspectele retinute si semnalate drept lipsuri in realizarea obiectivelor de control.

Fata de cele aratate, in raport de cadrul legal si regulamentar existent, este nelegala limitarea, in cadrul procedurii de avizare, a dreptului de exprimare, de catre conducerea directiei de inspectie judiciara ori a Inspectiei Judiciare, a unei pareri asupra raportului de control numai la situatiile in care observatiile formulate ar fi de natura a imprima un caracter unitar concluziilor si propunerilor inspectorilor judiciari, astfel cum s-a retinut prin Hotararea nr. 686/31.10.2017 a Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, exprimarea unei pareri in cadrul procedurii de avizare, de catre directorul directiei de inspectie pentru procurori si de catre inspectorul sef al inspectiei judiciare, constituie o modalitate de manifestare a principiului independentei acestora, ce functioneaza asemeni independentei fiecarui inspector judiciar, iar cenzurarea, in modalitatea retinuta prin Hotarare, a dreptului factorilor de conducere de a-si exprima parerea in exercitarea atributiilor prevazute de art. 64 alin. 6 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrarilor de inspectie de catre Inspectia Judiciara este de natura a aduce atingere independentei acestora.

Practic, prin respingerea acestor observatii, Sectia pentru procurori a CSM a lipsit de eficienta activitatea de avizare a Raportului de control. (…)

In cuprinsul alin. 7, pg. 24 din Hotarare, in ceea ce priveste constatarile personale ale unor inspectori judiciari privind comunicarea defectuoasa a acestora cu procurorul sef directie, Sectia mentioneaza ca acestea urmeaza a fi respinse intrucat reprezinta simple aprecieri subiective fara baza factuala si care exced tematicii de control.

Aspectul retinut in cadrul Hotararii este nelegal, intrucat comunicarea – obiectiv al controlului conform art. 2 pct. I lit. D din Ordinul nr. 71/3.07.2017 – nu are un caracter limitat. De vreme ce inspectorii judiciari au constatat ca li se refuza accesul la anumite dosare sau informatii, ca solicita anumite documente si li se prezinta alte situatii, nu exista, in mod real, posibilitatea ca acestia sa retina in cuprinsul Raportului o comunicare in limite normale a unui conducator de institutie. Aspectele retinute privind conduita procurorului sef directie aveau baza factuala, care au si format obiectul unei sesizari disciplinare din oficiu a Inspectiei Judiciare.

Mai mult, urmare analizei efectuate, Sectia isi insuseste toate propunerile formulate de aceiasi inspectori judiciari in cuprinsul Raportului de control nr. 5115/IJ/982/DIP/2017 in ceea ce priveste activitatea Sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie (pg. 25, pg. 36 art. 6 din Hotarare), apreciindu-le ca justificate.

d) In cuprinsul Hotararii nr. 686/31.10.2017 a Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (pg. 28-29) nu se motiveaza de ce Sectia considera ca indreptatita obiectiunea DNA, afirmandu-se doar ca aspectele transmise catre DNA nu pot fi calificate ca fiind constatari si concluzii preliminare in intelesul dispozitiilor legale, fara a fi indicate dispozitiile legale incalcate. (…)

In cuprinsul Hotararii nr. 686/31.10.2017 (pg. 32, pct. 13), Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii apreciaza oportuna inlaturarea din cuprinsul Raportului de control a mentiunilor de la pg. 171 paragraful 3, privind o posibila repartizare neechilibrata a cauzelor.

Aceasta reprezinta in fapt o constatare motivata a inspectorilor judiciari, inserata in cuprinsul Raportului de control, care ar putea, eventual, sa nu fie insusita de catre Sectie, dar nicidecum inlaturata din Raport.

g) Prin Hotararea nr. 686/31.10.2017 (pg. 34), Sectia pentru procurori apreciaza ca se impune inlaturarea din cuprinsul Raportului de control nr. 5115/IJ/982/DIP/2017 al Inspectiei Judiciare, a situatiilor de fapt constatate de unii inspectori judiciari, intrucat acestea fac obiectul unor sesizari disciplinare aflate pe rolul Inspectiei Judiciare.

Insasi Sectia numeste aspectele retinute ca fiind situatii de fapt. Ca atare, Sectia pentru procurori a CSM nu se poate substitui inspectorilor judiciari care au constatat aceste situatii de fapt, prin activitatea efectiva de control desfasurata timp de 6 saptamani la entitatea verificata.

In cuprinsul art. 5 din dispozitivul Hotararii nr. 686/31.10.2017 (pg. 36), Sectia pentru procurori hotaraște excluderea din Raportul de control a aspectelor ce fac obiectul unor sesizari din oficiu ale Inspectiei Judiciare.

Or, aspectele ce fac obiectul unor sesizari din oficiu sunt situatii de fapt constatate de inspectorii judiciari in cadrul verificarilor, care au condus la formularea propunerilor pe care Sectia si le-a insusit. Sectia pentru procurori nu se poate subroga in drepturile inspectorilor judiciari, membrii CSM neavand atributii de inspectori judiciari, iar constatarile acestora din urma nu pot fi inlaturate de catre Sectie intrucat se incalca principiul independentei inspectorilor judiciari. Exista posibilitatea Sectiei de a nu-si insusi concluzii si/sau propuneri ale inspectorilor judiciari, pe baza constatarilor faptice retinute de acestia, dar nu de a inlatura, prin excludere, constatarile inspectorilor judiciari cuprinse in Raportul de control.

Urmare excluderii din continutul Raportului de control a aspectelor ce fac obiectul unor sesizari din oficiu ale Inspectiei Judiciare (masura dispusa la art. 5 din Hotarare), au fost inlaturate situatiile de fapt constatate de catre inspectorii judiciari in cadrul controlului, care au fundamentat ulterior intocmirea sesizarilor din oficiu, conform art. 63 alin. 6 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrarilor de inspectie de catre Inspectia Judiciara ori chiar luarea unor masuri de catre Sectie.

Astfel s-a ajuns in ipoteza in care, desi este inlaturata situatia de fapt constatata de catre inspectorii judiciari in ceea ce priveste comunicarile prevazute in art. 145 NCPP, Sectia si-a insusit propunerea acelorasi inspectori judiciari de a se efectua un control pentru remedierea deficientelor constatate inclusiv sub acest aspect, situatie in care dispozitia Sectiei nu este obiectivata de elementul de fapt care a determinat dispunerea verificarilor privind situatia comunicarilor procedurale pentru anul 2016 in cazul solutiilor de clasare dispuse, in ceea ce priveste respectarea dispozitiilor art. 145 NCPP.

*Cititi aici integral Plangerea prealabila a sefului Inspectiei Judiciare

*Cititi aici Hotararea CSM atacata de inspectorul sef Lucian Netejoru

Autor: Elena Dumitrache
Sursa: Lumea Justitiei

Iulian Capsali: ”Care ar fi limita? #câtsămairăbdăm?”

Dosarul Ponta – Blair este “daună totală” pentru DNA. Care fabrică dosare ca Secu’ în anii ’50, pe model sovietic, riscând inclusiv relațiile externe ale statului unde au devenit stăpâni fără să-i aleagă nimeni.



În afara corporatocrației “Soros”, căreia îi slujesc cu fanatism, nu le mai pasă de nimic și de nimeni.

Kovesi și echipa se întrec pe sine în fiecare zi. Mai trebuie doar închise granițele, după ce Johannis pleacă să se bronzeze în insule, lăsând în urmă un dezastru totalitar pe care l-a patronat și l-a folosit pentru conservarea unei pseudo-puteri, el nefiind altceva decât marioneta Statului Paralel.

Centenarul Marii Uniri este sărbătorit cu fast prin cedarea puterii reale unor maimuțe care se joacă cu briciul în gura Justiției.

Este abominabil ce se întâmplă azi, după 28 de ani de când oamenii au fost călcați cu TAB-urile și împușcați pentru Libertate.
Toți artizanii acestui marasm național sunt vinovați pentru distrugerea climatului social și a suveranității României, pentru batjocorirea sângelui vărsat de eroii Primului Război Mondial și cei din Revolta împotriva tiraniei comuniste.

Modelele acestor ipochimeni sunt toți scelerații care au transformat secolul trecut într-o hecatombă unică în Istorie: Hitler, Mao, Stalin, Pol Pot șamd.

Pentru halul în care arată România, vor trebui să dea socoteală și aici, după legile omenești, căci în Veșnicie nu vreau să mă gândesc unde vor sfârși.

Ați “decapat” România!

I-ați pustiit pădurile, ați lăsat pământul la vânzare pentru străini, ați dat toate băncile, ați măsluit alegerile, ați batjocorit poporul care și-a luat câmpii în exod; infectați ideologic Muzeul Țăranului Român, Familia, Biserica, TOT CE AVEM MAI SFÂNT!

#câtsămairăbdăm?

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali

Halal justiție independentă. Să vă fie rușine, fariseilor!

Ce vânzoleală! Puhoi de șobolani chițcăind grotesc și călcându-se în picioare, ca orbeții, pe covertă!



Dezvăluirile au făcut valuri mari. Brigantina e-n pericol. Pirateria la care s-au dedat  până acum așa zișii făcători de dreptate a fost dată-n vileag. Pe tâlharii deghizați în justițiari îi paște naufragiul. Au ieșit din văgăuni, din beția euforică a puterii, și aleargă chiauni, de la unul la altul, să caute o scurtătură spre uscat.

Șobolani cu sceptru, șobolani cu togă, șobolani cu scrisori de acreditare lasă la o parte deontologia, etica, orice aparențe de demnitate, și își expun spre îngrețoșarea generală a asistenței uluite splendida lor mizerie.

Domnul Klemm dă buzna peste receptivul Dragnea, chiar la acesta în birou, arătându-i, timp de o oră,  că încă e viu, colțos și veninos.

Domnul Iohannis își rupe cam tot o oră din prețiosul său timp de farniente pentru a-l domoli pe domnul Tudorel Toader care, printr-o impenetrabilă tehnică a suspansului a devenit, în ultimele zile, izvor de angoase prezidențiale.

Domnul Klemm s-a mai întâlnit ieri și cu domnul Tudorel Toader. Nu știu dacă înainte sau după ce a discutat cu Dragnea, nu știu dacă înainte sau după ce Toader a discutat cu Iohannis.

Cert este că, da, în justiția română nu intervine nimeni din afara ei să o influențeze. Nici Klemm, nici Iohannis, nici Dragnea. Toate aceste întâlniri, planificate cu doar două zile înainte de anunțarea unei decizii importante a Ministrului Justiției în legătură cu Laura Kovesi nu au avut nicio legătură, dar niciuna, cu influențarea respectivei decizii.

Ce fariseism, câtă nesimțire! Și cât dispreț ostentativ față de opinia publică, de poporul român până la urmă.

Șobolanii de pe covertă și-au luat toate măsurile ca persoana care decide discreționar cine să trăiască și cine să moară, cine să beneficieze de bărcile de salvare și cine să rămână pe dinafara vieții, să nu fie înlăturată oricâte abuzuri ar fi făcut.

După această mobilizare fără precedent de protejare a răului și de batjocorire a adevărului ce se mai poate aștepta de la ziua de mâine?

Eu, unul, nu mai aștept nimic bun.

Aceiași, dar și alți nemernici cu ștaif, au demonstrat în repetate rânduri până acum că au o uriașă putere  demonică. L-au încovoiat pe Crin Antonescu, l-au detronat din funcția de prim – ministru pe Victor Ponta, i-au expus în vitrina cu curve pe marii experți în plagiate care n-au fost în stare să depășească pragul de 4% curaj chiar dacă, unii dintre ei, nu mai trăiau de mult în România, l-au extras cu vidanja pe Tiberiu Nițu din fotoliul pe care era musai să fie plantat Augustin Lazăr, l-au amuțit până la imbecilitate pe Gabriel Oprea… Și exemplele ar putea continua.

De ce ar rezista presiunilor, mai mult și mai bine decât toți cei enumerați mai sus, blajinul Tudorel Toader?

Vi se pare că ar avea, domnia sa, un profil de martir? De erou dispus să îndure orice în numele dreptății?

Sunt aproape sigur că șobolanii care s-au năpustit ieri asupra sa l-au copleșit.

Nu știu sub ce formă își va căuta mâine scăparea Tudorel Toader dar, da, el nu va cuteza să avanseze o propunere de revocare a Laurei Kovesi.

Va trebui să mai admitem odată că ticăloșii au triumfat.

Însă, cu fiecare astfel de triumf, ața cârpelilor lor se va subția.

Furtuna continuă. S-ar putea ca Neptun, întărâtat de atâta fariseism, să asmută armata sa de tunete, fulgere și dezvăluiri până la scufundarea totală a brigantinei.

Trăim în plin imprevizibil. Ceea ce înseamnă că, oricând, totul ar putea să devină posibil.

Sursa: Contele de Saint Germain

Fețele lui Klaus Iohannis

Au mai terminat destule promoții de la Institutul Național al Magistraturii și președintele Klaus Iohannis fie n-a participat, fie n-a zis nimic. Ce s-o fi întîmplat acum, că președintele României a dat fuga în fața viitorilor magistrați?



Nu cumva sclipitoarele minți care îl înconjoară și care sunt responsabile de multe dintre chiflele președintelui i-au zis: ar fi bine să ieșiți cu acest prilej și să mai clarificați lucrurile? Clarificat în sensul de a lua apărarea DNA-ului. De bună seamă că toate criticile la adresa DNA sunt înțelese la Cotroceni ca atacuri la adresa instituției și, implicit, a justiției. În mintea unora, dezvăluirile abuzurilor petrecute la Ploiești sunt și atacuri la statul de drept și la minunata operă de civilizare din România, numită și campania anticorupție condusă de Laura Codruța Kovesi.

Ce a spus memorabil președintele Klaus Iohannis cu acest prilej? Iată propoziția-cheie, expresia judecății sale, cea care l-a mînat în fața absolvenților și a poporului pentru a repeta felul în care este perceput scandalul de la Ploiești: „Învestirea dumneavoastră în funcție survine într-un moment în care activitatea de justiție e pusă public la îndoială tocmai de acele persoane chemate să răspundă în fața legii. Această tentativă nu trebuie să vă abată de la principiile constituționale ale egalității și imparțialității. Sunteți în prima linie a apărării principiilor fundamentale pe care se consolidează orice stat de drept autentic“.

Bieții absolvenți ai INM, în loc să termine într-un an ploios și cald, au încheiat studiile și intră în pîine într-un moment în care „activitatea de justiție este pusă public la îndoială tocmai de acele persoane chemate să răspundă în fața legii“. Incredibil! După gîndirea sasului, niște penali, la un pas de a fi condamnați sau pedepsiți, comit obrăznicia de a vorbi despre abuzurile comise de procurorii și polițiștii din Ploiești. Cum își permit așa ceva, nesimțiții dracului?! Să tacă, să fie condamnați cu orice fel de probe pentru a asigura liniștea justiției, a procurorilor, a magistraților și a anticorupției. Și după ce ajung după gratii să-i scrie scrisori Excelenței Sale și să-și caute dreptatea deja zăbrelită.

Insistența cu care Klaus Iohannis revine cu acuzele la adresa celor care au dat în vileag abuzurile ne arată că părerea sa este de neclintit. Sunt corupți, să crape, indiferent cu ce motopompă au fost umflați. Nu contează cum au fost făcute dosarele, nu contează falsitatea probelor, nu contează cine profită din condamnarea lor forțată. Contează numai pedeapsa. Și ideea de anticorupție cu orice preț.

Culmea ironiei! Exact în ziua în care Klaus Iohannis își continua judecățile de tip beton armat în fața promoției de absolvenți ai INM, la redacția Cotidianul ne-a sosit și fotocopia unei adrese de la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, trimisă unei jurnaliste de la România TV, din 28.08.2015, prin care o anunță că, „la data de 25.02.2008, cu n. 532/II/2008, a fost trimis la Direcția Națională Anticorupție, spre competentă soluționare, dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu cu nr. 609/P/2007 și declinat la 21.02.2008 către unitatea noastră, privind pe Iohannis Klaus Verner ș.a. Procuror-șef direcție Daniel Constantin Horodniceanu“ (cineva a semnat pentru).

Din adresă se înțelege că dosarul cu numărul 609/P/2007 este cu P. Adică penal. Iar dosarul îi privește pe „Iohannis Klaus Werner ș.a.“. Adică „și alții“. Adică și soția.

Cu alte cuvinte, președintele nostru este cel puțin la fel de penal ca și penalii pe care îi socoate vinovați de scandalul de la Ploiești. Atîta doar că el apără DNA-ul la care a plecat dosarul său penal, așa cum a apărat și ÎCCJ, unde a dat fuga imediat după instalare și unde avea un dosar de incompatibilitate. De ce s-a dus Klaus Iohannis în vizită la Livia Stanciu? Să vadă ce nevoi are ÎCCJ?! Și ce le-a dat? Cu-cu! Clădirea ÎCCJ a rămas la fel de ponosită, iar dosarul domniei sale a fost închis.

Soarta dosarului penal cu casele dobîndite din meditații și prin falsificări de acte a rămas la fel de neclară.

Un lucru este clar. Inegalabilul nostru președinte este cel care a condus Forumul Democrat al Germanilor din România, cel care s-a declarat prin statut succesorul tuturor organizațiilor „desființate prin constrîngere“ (șmecherie prin care sunt definite și cele interzise prin convenții internaționale).

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Alba-neagra pe Justiție

Se negociază în forță. Pe Justiție. Negociază ambasadorul Statelor Unite Hans Klemm. Împărțindu-și timpul între Palatul Victoria și Palatul Parlamentului. Negociază Livu Dragnea. Negociază Tudorel Toader. Și negociază însuși președintele Klaus Iohannis. Și, de aceea, treaba asta cu negocierile s-a externalizat. Așa că se negociază și în UE.



Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

De fapt, în esență, excluzând jocul în sine, atunci când vorbim despre Justiție, ori e albă, ori e neagră. Cu atât mai mult în ceea ce privește Justiția penală. Un om ori a săvârșit o infracțiune, ori nu. Nu există cale de mijloc. Ori există probe valide împotriva unei persoane, ori nu există. Ori sunt probe cinstite, ori sunt probe false. În final, procurorii ori fac un rechizitoriu, ori nu fac. Nu se aplică expresia „și așa și așa”. Și nici expresia „nici așa, nici așa”. Iar judecătorii ori condamnă, ori nu condamnă. În final, la capătul unei decizii definitive, persoana respectivă este vinovată sau nevinovată. Cale de mijloc pur și simplu nu există.

Așa stau lucrurile în Justiție. Și atunci, ce Dumnezeu se negociază politic? Poate fi stabilit printr-o negociere politică netransparentă, indiferent la ce nivel se poartă, că procurorii DNA au făcut abuzuri? Sau că nu au făcut abuzuri? Că procurori DNA au forțat mărturii mincinoase? Sau că nu au forțat? Că au existat oameni care au devenit victime ale unor dosare penale contrafăcute? Sau că nu au existat? Se poate negocia politic netransparent, indiferent care este nivelul de negociere, ceea ce a constatat Inspecția Judiciară la controlul de fond de la DNA? Poate fi schimbat acel document oficial pe calea unor negocieri? Dar managementul acestei instituții  cum a fost? Performant sau contraperformant? Și, în final, indiferent de circumstanțele politice și indiferent de ce negocieri se fac în România sau în altă parte, nu este cumva o chestiune de pură aritmetică să însumezi bilele albe și bilele negre și să vezi care sunt mai multe?

Domnul Tudorel Toader, în calitate de ministru al Justiției și căruia Constituția i-a conferit dreptul și obligația de a-și exercita autoritatea asupra procurorilor, nu are altceva de făcut joi decât să le comunice mai întâi președintelui României și Consiliului Superior al Magistraturii și apoi opiniei publice dacă e albă sau dacă e neagră. Dacă DNA funcționează corect și a fost bine condusă de către Laura Codruța Kovesi sau dacă DNA a funcționat greșit și a fost rău condusă de către aceeași Laura Codruța Kovesi. Pentru ca, în final, concluzia să se impună de la sine. Doamna rămâne sau doamna pleacă.

Faptul că se facă negocieri și încă netransparente acolo unde nu este nimic de negociat demonstrează că există forțe politice în joc, care intenționează să altereze sau chiar să răstoarne într-un sens sau altul un rezultat aritmetic. Sunt, iată, persoane și forțe interesate nu să numere în mod cinstit bilele albe și bilele negre pentru a face diferența, ci să joace alba-neagra. Adică să trucheze rezultatul corect.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Kovesi, sub control judiciar

Acum cateva zile scriam ca datele pe care le aveam duceau catre o rezolvare rezonabila a scandalului Kovesi-DNA. Tudorel Toader propunea revocarea acesteia din functie, iar Iohannis, din considerente care tin de  cariera si de linistea familiala, ar fi semnat incetarea mandatului sefei DNA. Asa au gandit si altii. Si inca mai gandesc. Numai ca logica noastra nu are nimic comun cu Iohannis, a carui logica rezoneaza mai bine cu cea europeana, decat cu cea romaneasca.



Sigur se vor mira foarte multi daca Laura Codruta Kovesi va ramane pe post inca un an, pana la terminarea mandatului. Altii se vor enerva din cale afara, dand vina pe PSD ca nu este capabil sa puna lucrurile la punct. Nervi, crize de isterie, poate si un huooo, poate si niste injuraturi. Si?

PSD s-a razgandit

Ceea ce spuneam in urma cu cateva zile, ca partidul lui Liviu Dragnea ar fi mai incantat sa astearna batista pe tambal, acum se adevereste. Ultimele evenimente derulate arata ca PSD nu mai tine mortis sa o detroneze pe Codruta Kovesi. Pana si vocea lui Codrin Stefanescu a devenit mai domoala, iar Dragnea a afirmat ca „partidul nu se poate pozitiona politic vizavi de decizia ministrului Justitiei, pentru ca se va interpreta ca PSD vrea sa o revoce pe Kovesi”.

Pana la un punct, lucrurile sunt clare. Social-democratii nu au nevoie de scandaluri, de luari de pozitie dure. Nu le ajuta cu nimic sa toarne gaz pe foc in momentele astea. Au nevoie de liniste, ca sa-si poata duce la capat noile legi ale Justitiei. Mai mult, au nevoie de recunoastere si afirmare internationala. Deranjant sau nu, adevarul este ca nu se bucura de prea multa simpatie in ochii Europei, iar manifestarile liderilor de la Bruxelles au demonstrat-o cu prisosinta, chiar daca, uneori, acestia au recurs la un limbaj diplomatic destul de abil. Ramane de lamurit daca PSD, totusi, a dorit vreodata, cu adevarat, inlaturarea Codrutei Kovesi din fruntea DNA, sau au fost doar perdele de fum al caror scop, concret, nu ni-l va lamuri nimeni, niciodata.

Razboiul lui „care pe care”

Revocarea Codrutei Kovesi nu putea fi si nu este acceptata de strainatate. Ca a ridicat-o Iohannis pe un piedestal artificial, impunand-o in fata lumii civilizate ca Zeita anticoruptiei, ca au facut-o ambasadele, risipind aiurea diplome si medalii, nu mai conteaza. In cotloanele intorcheate ale politicii externe, se stie si cum, si cand, si de ce se fac astfel de aranjamente. Nu numai ca strainatatea ar lua o palma crancena, ca s-a ploconit in fata unui zeu fals, fiind indusa in eroare cu buna stiinta, caci nu poate fi vorba de naivitate, dar ar privi demiterea sefei DNA ca o stopare a luptei anticoruptie.

Chiar daca nu este adevarat, PSD nu are nevoie de o asemenea interpretare. Si nici de explicatii pe care, oricum, Europa nu are chef sa le asculte. Cu un Iohannis la putere, gata oricand sa-si toarne tara, Guvernul si partidele importante ca se opun din rasputeri anticoruptiei, miscarea ar fi riscanta. Si asta nu pentru ca PSD nu ar avea un inlocuitor pentru Kovesi, ci pentru ca Iohannis ar denatura lucrurile, prezentand doar varianta care ii convine. Iar razboiul asta al lui „care pe care” va dura la nesfarsit, cu accente tot mai grave.

Cu mainile legate

Pare, insa, ca intreaga situatie a fost transata intr-o alta maniera, cel putin dupa cum rezulta din ultimele date. Este complet nerelevant ce va propune sau nu Tudorel Toader in raportul cu care tine tara pe jar de luni bune. Tabloul arata a fi mai degraba o intelegere intre beligeranti, chiar daca, de ochii lumii, actorii isi vor mai arata pisica unul altuia, ca sa nu bata la ochi. Dragnea si PSD isi vor vedea linistiti, in continuare, de legile Justitiei, caci, de fapt, asta ii doare cel mai tare. In schimb, o vor lasa domol cu schimbarea Codrutei Kovesi, tot mai domol, pana vor uita si ei ca, vreodata, ar fi vrut asa ceva. Iar legile Justitiei, odata iesite si puse in aplicare, ii vor ingradi Codutei Kovesi libertate de miscare de care se bucura pana acum. Nu va mai putea asista impasibila la ce se intampla in DNA, nicidecum sa mai tolereze sau sa laude activitatea unor procurori abuzivi, despre care se spune tot mai des ca sunt mai infractori decat invinuitii aflati in fata lor. Vreme de un an, cat mai are din mandat, Codruta Kovesi va fi ca intr-un control judiciar. Nu instituit de cineva anume, ca atunci cand te duci la Politie o data sau de doua ori pe saptamana sa faci prezenta si altele, ci unul instituit de noile legi ale Justitiei, pe care va fi obligata sa le respecte. Ea, in primul rand.

Autor: Valentin Boeru

Sursa: National.ro