C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Toamna vrajbei noastre

A devenit acum limpede. In toamna acestui an Romania nu doar ca nu va iesi din criza economica – abia va intra intr-o zona de turbulenta majora. Mai mult, nici anul viitor nu se anunta unul usor.

Nimeni nu credea ca Zina Maseluta va lasa sub perna guvernantilor bani si planuri pentru o iesire oarecum rapida din criza. De fapt, suntem obligati sa constatam ca un avem nici bani, nici planuri. Deteriorarea extrem de rapida a situatiei in primele doua trimestre a amputat dramatic veniturile proiectate in buget la visteria publica.

Nu este vorba (doar) de evaziune sau grad scazut de colectare, ci pur si simplu de scaderea tuturor capitolelor din care statul taie taxele: TVA si accize prin diminuarea consumului, impozit de salarii prin cresterea numarului de concedieri, impozit pe profit prin scaderea ratei de profit la nivelul mai tuturor companiilor mici, mijlocii sau mari, etc.

In aceste conditii, banii rezervati investitiilor care sa ajute firmele sa depaseasca marasmul crizei se imputineaza – e obligatoriu sa tai de la investitii, in conditiile in care nu poti sa o faci de la salarii sau pensii. Numai ca forfecind banii de la investitii, reduci si mai mult posibilitatea unui reviriment. Si inchizi cercul unei recesiuni care incepe sa se autoalimenteze.

Nici macar nu mai are rost sa reluam motivele, interne si externe care au condus aici. Am facut-o de prea multe ori, inclusiv in acest spatiu. Este mai important sa vedem cam ce ar fi de facut pentru a nu intra intr-un scenariu si mai negru.

Prima mutare a facut-o banca centrala – a redus simultan dobinda de politica monetara si nivelul rezervelor minime obligatorii. Simplu spus, a lasat mai multi bani pe piata, in conditiile in care pericolul de inflatiei, pe fondul scaderii consumului industrial si casnic, nu constituie un risc major.

A fost o miscare neobisnuit de radicala, echivalind cu o doza de adrenalina injectata unui bolnav. Ramine sa urmarim daca acei bani – prin intermediul bancilor comerciale – ajung acolo unde trebuie, adica la firme, prin credite, pe de-o parte, si daca sistemul de dobinzi practicate va raspunde intr-un timp scurt si corespunzator acestui stimul, adica se vor reduce.

Urmatoarea trebuie facuta de guvern. Si ar trebui sa inceapa printr-o mai mare onestitate, in primul rind fata de el insusi. Am vazut rapoartele Comisiei de Prognoza – inca realitatea nu este nici acceptata, nici disecata pe masura gravitatii ei.

Simtul realului este o caracteristica a oamenilor de stat, betia cu apa rece este caracteristica politicenilor mediocri. Realitatea este ca dupa doua decenii de la sistemul planificat de tip socialist avem un aparat guvernamental greoi, stufos si ineficient in conditii de criza, cind “fortele de interventie rapida” sunt cele care trebuie sa intre in functiune.

Prin birouri rod capetele creioanelor functionari demisionari, slab pregatiti si care inca isi infuleca sandviciurile cu salam pe ziare in pauza de prinz. Materializarea unei hotariri de guvern poate dura si luni de zile, si asta daca premierul insusi inroseste telefoanele pentru ca varii institutii sa-si dea mai rapid avizele necesare.

In numele luptei impotriva coruptiei, sistemul de licitatii/achizitii publice este atit de greoi, incit se gripeaza deseori fara sa reduca gradul potential de coruptie.

Mai direct, vorbim de o reforma institutionala care sa inlocuiasca – inclusiv procedural – mamutul lent si birocratic de astazi si sa-i asigure cele doua ingrediente necesare: rapiditate si competenta.

Si se poate incepe prin constituirea unui comitet de interventie rapida, care sa monitorizeze/raporteze zilnic evolutiile, sa propuna solutii punctuale si sa vegheze la materializarea lor rapida, scurtcricuitind lentele drumuri uzuale. Si prin permanetizarea dialogului institutional cu mediul de afaceri.

Una dintre cele mai grave greseli care poate sa le faca un guvern haituit de scaderea veniturilor bugetare este sporirea fiscalitatii/parafiscalitatii. O vasta experienta internationala/istorica arata limpede ca birurile suplimentare te ajuta sa cirpesti o luna-doua-trei un buget dezumflat, insa efectele pe termen mediu si lung sunt exact pe dos.

Nicaieri in lume nu s-a raspuns actualei crize prin sporirea impozitelor, ci prin scaderea acestora. Sunt preferabile imprumuturile interne/externe, chiar daca ele costa. Orice sporire a fiscalitatii va fi resimtita negativ de un mediu de afaceri aproape de colaps.

Trebuie abandonata gindirea reactiva, in favoarea celei strategice, preventive. Deja STIM ca vor urma cel putin inca doua trimestre grele, agravate de un posibil an agricol mediocru in cel mai bun caz.

Deja STIM ca firmele nu mai au comenzi, ca s-a dublat gradul de insolventa bancara la nivelul persoanelor fizice (ceea ce genereaza si o drama sociala), deja STIM ca zona UE – unde se deruleaza cea mai mare parte a comertului nostru exterior – nu isi revine in ritmul asteptat si ca avem nevoie de piete alternative (turarea motoarelor Eximbank este, deocamdata, tot ce s-a facut cu cap si coada in aceasta privinta).

STIM ca IMM-urile sunt cu apa la nari, iar capitalizarea CEC Bank intirzie nici macar din motive financiare, cit birocratice. Nu trebuie sa ajungem ca in toamna se constatam acutizarea acestor chestiuni si celor pe care nu le-am enumerat pentru a ne intreba ce e de facut.

Nu in ultimul rind, toamna va fi inflamata de luptele politice. Daca ele vor coplesi ratiunea – si vedem zilnic cum se ascut sabiile – situatia se poate degrada pina in punctul in care aproape ca ne intrebam de ce si-ar mai dori cineva sa fie presedinte, premier sau ministru, dincolo de orgolii personale.

Uneori vremurile grele si crizele dau masura valorii individuale si personale mai mult decit perioadele normale.

Poate ca fara macar sa constientizeze acest lucru, clasa noastra politica, in ANSAMBLUL sau, da in aceste zilele grele cel mai important test in fata natiunii, la fel ca politcienii si barbatii de stat care si-au dat masura atunci cind au construit Romania moderna pornind aproape de la un vis privit cu scepticism in multe cancelarii, singerind in transee si gasind calea dreapta in pofida negurilor.

Pentru ca singura lumina care calauzeste un politician atunci cind toate celelalte se sting este dragostea de tara, oricit de patetic suna.

Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: blommbiz.ro

Related Posts

2 Responses “Toamna vrajbei noastre”

  1. Ion Prostitu says:

    Imi pare rau d-le Chirovici, dar esti cu totul pe dinafara. Repeti ca papagalul ce se spune la televizor si in presa straina si uiti o vorba veche dar al dracului de adevarata: Orice abordare trebuie adaptata la “conditiili” noastre. Si care sunt acestea ?
    Practic economia romanesaca nu mai exista. Nu mai producem aproape nimic, nici in industrie nici in agricultura, nu mai avem controlul resurselor energetice iar bancile nu mai sunt de mult ale noastre. Tot ce consumam vine din import. Piata interna in domeniul constructiilor sau automobilelor este suprasaturata si va ramane astfel multi ani, indiferent de politica bancilor. Consumatorul roman nu mai are resurse pentru cresterea cererii in nici un domeniu al pietei.
    De unde stii dumneata ca banii dati pe daiboj de banca nationala filialelor bancilor straine (care dupa cum se stie provin din imprumutul la FMI) vor ajunge pe piata romaneasca si nu la bancile mama din strainatate ?
    Cine ti-a spus ca banii de la buget trebuie sa ajute firmele sa faca investitii ? Despre care investitori vorbesti in conditiile in care nu mai exista cerere, comenzi si consumatori.
    Despre ce “comitet de interventie rapida” poate fi vorba in conditiile in care nu poti lua nici o decizie fara aprobare din afara?(vezi capitalizarea CEC).
    Teoria deblocarii prin relaxare poate fi valabila acolo unde capitalul autohton are potentialul necesar producerii pe plan intern a necesarului de consum al populatiei(Germania, Franta, Anglia, etc) dar nu la noi. La noi aceasta teorie echivaleaza cu bagatul atei in urechile acului folosind manusi de box. Ce ar trebui sa facem noi este in primul rand sa marim substantial impozitele la firmele mari si foarte mari pentru a putea mentine ordinea sociala, iar in al doilea rand sa ne refacem treptat potentialul economic propriu, incepand eventual prin investitii directe ale statului in agricultura si productia colaterala acesteia, in sectorul energetic,in infrastructura.
    Daca nu reusim pentru ca nu pricepem sau nu suntem lasati atunci ne vom scufunda inaintea Titanicului.
    Cat despre birocratie, spune, D-le Chirovici un singur domeniu al autoritatii publice centrale sau locale unde nr. de salariati nu s-a triplat fata de anul 1990 si in care nu s-a perindat la conducere clientela politica a tuturor partidelor, care este raspunzatoare nu numai pentru incompetenta proprie dar mai ales pentru faptul ca a marginalizat toti oamenii cinstiti si competenti. Si mai vorbim despre reforma…

  2. anda says:

    Domnule Prostitu’, mata de certi singur, nu cu dl. Chirovici. Multe din cele spuse le-a scris chiar autorul in cauza in multe aticole. Dar ai dreaptate…Daca tu esti inauntru, atunci sigur dl. Chirovici e pe dinafara. Adica nu unde esti tu, cu siguranta.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss