Bolșevicii lui Lenin și naziștii lui Hitler erau doar niște minorități gălăgioase, radicale, neserioase și lipsite de orice șansă de a ajunge să preia efectiv puterea. Pînă au preluat-o. În paranteză fie zis, prostia cum că Hitler a ajuns cancelar prin vot popular este doar un argument mincinos al ignoranților pe care democrația îi încurcă rău. Dar asta e o altă poveste.
Pînă una alta, în Statele Unite niște bande violente preiau încetișor controlul, sprijinite de interesele politice și financiare ale unor iresposabili frustrați pînă la demență acută din cauză că au pierdut foarte mulți bani și influență o dată cu alegerile din 2016, iar catastrofa li s-ar s-ar putea repeta și în noiembrie curent.
Ambele monstruozități ale secolului XX s-au impus cam la fel cum se impune cea de astăzi. E o nouă dictatură a analfabeților, cu tot kitul aferent implementării clasice: bigotism năuc, violență, neștiință de carte, ură pentru o istorie pe care sînt incapabili să o priceapă fiindcă o cunosc cel mult prin filtrele unei ideologii de un primitivism demn de scopul pentru care a fost armată: asaltul asupra “lumii vechi”.
Și pentru bolșevici, și pentru naziști corupția lumii vechi a fost Marota cu majusculă. Conceptul e pe cît de vag, pe atît de vandabil și azi. Trebuie să știi doar cum să-l vinzi. Și mai ales cui.
Îl vor cumpăra în primul rînd incapabilii cronic. Ei au nevoie de externalizarea propriei ratări către o vină din afara propriei ființe, pentru a se suporta fără să se gîndească tot timpul de unde să sară fatal în cap. De-asta toate revoluțiile violente care reușesc instalează la putere incompetenți, proști, apucați. Aceștia preiau, de fapt, puterea.
A doua categorie de clienți sînt ahtiații după atentie și recunoaștere publică. Păpădiile. Snowflakeșii care o urăsc pe mamii fiindcă le e dor de ea, dar ea nu-i mai mîngîie, deci încearcă s-o înlocuiască pe mamii cu societatea de la care solicită tandrețe. De regulă societății i se rupe, iar fulgișorii eșuează inevitabil în ura contra întregii societăți. Care e veche. Exact ca mamii. Obsesia contra vîrstinicilor care primesc pensie de la pufuleții cu deficit de dezmierdare izvorăște fix d-aici.
Pe Lenin nu l-a prea luat nimeni în serios în lumea veche. Pe Stalin nici măcar Lenin nu l-a luat în serios. Și de Hitler s-a rîs o vreme. Pînă rîsul s-a schimbat în adorație și fanatism ca să eșueze în cele din urmă într-o rușine de dimensiuni multigeneraționale, încă vizibilă și azi la unii vai! pensionari germani.
Ce se petrece azi în Statele Unite e testul final de anduranță al democrației. Vom afla acum dacă democrația a furnizat libertății suficienți anticorpi pentru a supraviețui. Dacă nu, ddemocrația trebuie declarată moartă și de jure, nu doar de facto. Surogatele complică inutil și amînă jalnic un deznodămînt inevitabil. Iar în cazul în care moare mortul, nu ne rămîne decît să optăm transparent la nivel global pentru una din rețele autoritariste aflate deja pe piață.
Personal, modelul chinezesc mi se pare aproape la fel de sinistru ca acela în curs de pardon implementare în SUA, unde, după ce îngenunchezi, săruți umil picioarele bombardierilor. Spălarea acelorași picioare, descălțate de bașcheții furați din magazinele prăduite, sper din tot sufletul să fie ulterioară sărutului, căci pupătorii de moaște vii merită să pardon internalizeze plenar duhoarea propriei opțiuni.
Vestea bună e că noi am optat deja. Proiectul a fost expus majestuos în campania alegerilor cîștigate anul trecut de iluștri reprezentanți ai umilitorilor din frumosul oraș universitar moldav Iași.
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur Facebook
Sînt conștienți, cred eu, cam toți atîția cît au votat referendumul pentru familie. În mare, aceștia au fost toți cei care au înțeles (măcar parțial) cum se leagă lucrurile.