Singurul argument pe care ni-l pun in fata sustinatorii neclintiti ai austeritatii este constatarea statisticilor ca, in ultimii trei ani, de cand strangem mai tare cureaua, deficitele bugetare au scazut non-stop.
Statistica nu poate fi contrazisa, dar ea poate fi interpretata. Cifrele ei nu sunt facute ca sa ne bucuram la vederea lor, ca un copil care se bucura cand primeste un trenulet electric. Scaderea deficitelor bugetare pare o jucarie capabila sa-i incante pe multi, mai ales ca indicatorul este unul sintetic.
Strangerea curelei nu-i o solutie
Media deficitelor la nivelul UE era in anul 2009 de 6,9%, iar in 2012 a ajuns la 4%, noteaza La Tribune.
Nu e incantator? Sigur ca este, dar in timp ce deficitele scad spectaculos, observa chiar si un novice ca recesiunea continua an de an, iar somajul ia proportii din ce in ce mai alarmante, producand chiar si convulsii sociale.
Faptul ca somajul este mai accentuat in randul tinerilor absoventi din scoli, poate prefigura perspectiva unui real declin economic cel putin pe termen mediu, daca nu cumva chiar lung. Acesti tineri, in loc sa produca si sa verse contributiile lor la buget, consuma din rezervele bugetare o cota ca asistenta sociala.
Experienta ultimilor ani confirma ca nici recesiunea, nici somajul nu pot fi stopate, tot strangand cureaua. Nu exista persective pentru reducerea somajului sau oprirea recesiunii, atata timp cat nu cresc consumurile. Experienta economiei americane din ultimii ani vorbeste de la sine.
Poate din comoditate, poate din calcule gresite sau chiar din interese politice, multi oficiali scapa din vedere faptul ca deficitul bugetar trebuie absorbit nu dintr-o singura sursa, ci din doua: reducerea cheltuielilor si cresterea veniturilor fiscale.
De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere
Reducerea cheltuielilor se poate hotari la masa verde, daca factorii oficiali au curajul sa-si asume aceasta responsabilitate, asa cum au avut-o in tara noastra acum trei ani. Nicio tara europeana nu le-a redus atunci asa spectaculos ca Romania.
La timpul sau, a prins bine, chiar daca statul nu s-a imbogatit prin asta, a stopat totusi curba unui deficit amenintator. Dar reducerea cheltuielilor, luata singura, nu aduce prosperitate.
Ea trebuie dublata si de cresterea veniturilor fiscale. Cel mai simplu este s-o faci din condei, prin cresterea taxelor. Si aici si-au asumat o responsabilitate oficialii nostri, marind TVA de la 19% la 24%.
Din condei, a fost simplu, dar bugetul tot sarac a ramas, pentru ca, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Platitorului nu i-a creat nimeni un venit in plus, ca sa aiba de unde plati.
Ideal ar fi sa maresti veniturile la buget prin cresterea incasarilor fara majorari de taxe, numai pe seama unor consumuri sporite. Procentul taxei ramane acelasi, dar valoarea incasata devine mai mare, fiind proportionala cu noile consumuri.
Sa ne ferim de paleative
Nu este o descoperire noua, principiul se invata in scoli, dar aplicarea cere pricepere, iar expertiza adesea lipseste. Mai trebuie si curaj, pentru ca intervin multe riscuri, inclusiv cele politice. Atunci, Romania si le-a asumat, altii nu. Dar nici la noi n-a aparut prosperitatea, pentru ca nu s-au creat mecanisme care sa genereze noi consumuri. De teama creditelor, problema tinde sa devina boala cronica a UE.
Alarmate de recentele evenimente in lumea economica, putine state mai incurajeaza cu adevarat creditarea si putine entitati private risca sa angajeze credite. Astfel, boala cronica devine maligna.
Din partea statelor, cea mai importanta cotributie pentru a iesi din acest impas este simlificarea propriului aparat, mai modest decat cele actuale, dar mai operativ si mai cooperant.
Nici taierea salariilor, nici reducerea personalului din doi in doi sau din trei in trei nu duc la o austeritate reala si eficienta. Regandind insasi structura aparatelor de stat, pe baze mai operative, stimuland initiatva privata si creditarea, statele isi pot crea nebanuite cresteri ale propriilor incasari fiscale.
Nu se poate astepta nimeni la o crestere economica sustenabila, decat prin incurajarea consumurirlor si instituirea unui sistem performant de creditare.
Altfel, taierile de salarii, reducerea de cheltuieli la rechizite si disponibilizarea de personal bugetar raman toate simple paleative.
Autor:Victor Pitigoi
Sursa: Ziare.com
Adauga comentariu