C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Piata muncii: criza de pe palierul doi

Pe zi ce trece, criza se incapataneaza sa aduca noi elemente care risca sa probeze ca strategia Vestului de racordare la dezvoltare a Estului este un esec. Un esec fara dubii pentru tarile din Est. Mai ramane de vazut daca, prin implicatie, ajunge la fel si pentru tarile din Vest, care deocamdata sunt intr-un mare, un imens avantaj.

Migratia in masa dinspre Est inspre Vest nu numai ca s-a oprit, dar da semne de inversare. Lovite de criza din tarile vestice, cohortele de imigranti din Est se intorc in masa in tarile de origine, amenintand sa duca la proportii apocaliptice efectele crizei in aceste din urma tari.

Migratia in masa dinspre Est inspre Vest a fost una din cele doua componente principale ale strategiei Vestului de inglobare a Estului.

O simpla ridicare a obligativitatii vizelor avea sa produca – asa cum s-a si intamplat – un exod masiv de forta de munca ieftina din Est in Vest, urmand ca Occidentul sa-si rezolve astfel rapid – practic batand din palme la scara istorica! – gravul deficit de forta de munca, rezultand indeosebi din fenomenul, aici extrem de pronuntat, al imbatranirii populatiei.

Pentru Vest, succesul a fost intr-adevar realizat rapid. In numai cativa ani, fara cheltuieli, deficitul de forta de munca a fost acoperit, fenomenul migratiei fiind atat de violent – in cautare de salarii mai ridicate – incat a aparut deficit de forta de munca in Est.

Beneficiind de o conjunctura economica favorabila la scara europeana si mondiala, unele tari vestice si-au permis chiar luxul unei politici selective de imigrare, care le-a permis sa-si acopere golurile sectoriale, fara a-si crea probleme pe care orice imigratie le pune.

In acest timp, in tarile din Est se cocea dezastrul, dincolo de detensionarea pietei fortei de munca ce aparea la nivel imediat si de remiterile financiare ale migrantilor proprii catre tara, de asemenea un fenomen pe termen scurt.

Dezastrul era pe termen mediu si lung, constand in deficitul de forta de munca ce devenea structural (indeosebi pe segmentele calificarilor inalte), precum si in pierderea oricarei legaturi a sistemului de educatie cu piata fortei de munca.

A doua componenta a strategiei Vestului de incorporare a Estului a vizat fluxurile de capitaluri care aveau sa urmeze
, spre deosebire de forta de munca, traiectul invers: de la Vest la Est. Cele doua componente se completau. Este perfect adevarat! Numai ca, intr-o masura absolut disproportionata, doar in favoarea Vestului!

Sa observam, fara retineri, ca in toata aceasta strategie Vestul european nu s-a oferit sa fie piata pentru produsele venind din Estul european. Fluxul de capital din Vest catre Est a fost conceput exclusiv ca instrument financiar, si nu ca instrument de dezvoltare. A fost limitat intr-o prea mare masura la investitii financiare, si nu la investitii de productie.

Au fost trimise in Est banci occidentale, li s-au pus la dispozitie bani berechet, pentru ca acestea sa dea credite si sa creeze astfel aici consum pentru produsele venind din Vest.

Faptul a reusit perfect: importurile estice din Vest au explodat. Si tarile din Est au fost inlantuite in schema cu pricina. Stia insa si Grivei ca o asemenea schema nu poate tine. Crea in tarile din Est o prapastie intre consum si productie, intre exporturi si importuri, deficite externe periclitante.

A venit criza
si toate acestea au constituit vulnerabilitati care au facut harcea-parcea tarile din Est. Si, nu intamplator, acolo unde vulnerabilitatile create au fost mai mari, si prabusirile au fost mai severe.

Caderi ale importurilor de 30-40% sau ale economiei in general de 10-20% in tarile din Est nu arata amploarea si profunzimea crizei, ci dimensiunea artificialitatilor anterioare, create de strategia impusa Estului de catre capitalurile din Vest.

Tocmai artificialitatea unei constructii economice realizate printr-o insertie financiara pe articulatia unei economii reale precare a facut ca, in conditiile crizei, strategia Vestului sa capoteze, inainte de toate, tocmai in zona celui mai mobil dintre factorii de productie: capitalul.

Vulnerabilizate pana la transformarea lor in niste castele de nisip, tarile din Est au fost pur si simplu naruite de valurile crizei. Vestul insusi le-a oprit in mare masura finantarea.

Dincolo de vorbe si foarte multe baliverne, in angrenajul economic Est-Vest din Europa este acum o bulibaseala totala.
Intoarcerea acasa a migrantilor estici ar urma sa semneze actul de deces al strategiei vestice de racordare la dezvoltare a Estului.

In arealul Est-Vest criza a intrat acum pe palierul doi, cuprinzand si teritoriul celui mai imobil dintre factorii de productie: forta de munca. Vestul i-a putut folosi pe migrantii din Est ca masa de manevra, deschizand si inchizand supapele politic sau economic, dupa caz.

Estul trebuie acum sa se incarce cu acesti migranti,
cand si lor si tarilor estice le este mai greu. Urmand, oricum, ca respectivele tari sa le mai gaseasca celor intorsi si locuri de munca, dincolo de faptul ca trebuie sa se descurce si fara banii pe care acestia ii mai trimiteau acasa pana mai ieri.

In cazul Romaniei este chiar o curiozitate ce se va intampla. Grosul migratiei s-a indreptat spre tari atinse rau de criza. Cu toate acestea, nu foarte multi se inghesuie sa se intoarca! Caci au fugit de aici ca de dracu, intr-atat incat prefera acum sa astepte tot pe-acolo, printre straini, mila lui Dumnezeu!

Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss