Noul monstru care se creează în economie, care va înghiţi toate talentele României, dar va sărăci 99% din oraşe

Noii parteneri de discuţii ai lui Isărescu: Cum schimbă Kaufland, Carrefour, eMag, Amazon, H&M, Pepco, Jumbo, Ikea, Papalekas şi programatorii din Pipera politica monetară a BNR. P.S.: Noul monstru care se creează în economie, care va înghiţi toate talentele României, dar va sărăci 99% din oraşe.



Presupunem că România nu va adopta euro în următorii 10 ani, iar în aceste condiţii, BNR va putea să se ocupe în continuare de politica monetară, de dobânzile la lei, va păstra ca obiectiv ţintirea inflaţiei, respectiv stabilitatea preţurilor.

Ceea ce s-a întâmpla în criză, respectiv reducerea dobânzilor până la 0% la dolar şi euro, politicile de printare de bani a Fed – Banca Centrală Americană – şi a Băncii Centrale Europene pentru a salva băncile şi sistemele financiare de o implozie, a avut un impact mult mai mare asupra politicii monetare a BNR decât deciziile de la Bucureşti.

Inundarea pieţelor financiare cu lichiditate a făcut ca şi piaţa monetară de la Bucureşti să fie plină de bani, fără ca economia să aibă proiecte suficiente, să absoarbă prin creditare acest surplus de lei şi euro, la cele mai scăzute costuri din istorie.

Mai mult decât atât, cred că în ultimii ani deciziile şi politicile de preţ ale marilor retaileri din România au avut o contribuţie mult mai mare în reducerea inflaţiei decât formulele BNR.

De asemenea, anumite schimbări structurale care se petrec în România, respectiv creşterea ponderii IT-ului şi a industriei în economie, au un impact mult mai mare decât estimăm noi şi care nu sunt surprinse de economişti.

Spre surprinderea tuturor, economia a crescut în ultimii ani cu 4-5%, peste potenţialul la care se uită BNR de 3% fără dezechilibre majore în deficitul de cont curent şi cel bugetar. Creşterea accelerată a salariilor – salariul minim s-a dublat în ultimii cinci ani, şi reducerea taxelor – TVA şi CAS – au dus la creşterea consumului spre 9-12%, dar fără inflaţie. Pentru prima dată în istorie, România a experimentat chiar deflaţie.

Cum se poate acest lucru, să ai creştere salarială de două cifre – vă amintiţi avertizările economiştilor şi ale BNR în privinţa acestui lucru – şi să nu ai creşterea inflaţiei?

Cum poţi să ai creşterea consumului fără ca deficitul de cont curent să sară în aer, aşa cum s-a întâmplat în 2008?

Ironic, în toată această perioadă, România a dat înapoi resurse financiare în valută băncilor şi multinaţionalelor care au început să-şi repatrieze din capitalul investit.

Dacă ne uităm la declaraţiile economiştilor şi la matricea lor de a încadra România, s-ar putea ca evoluţiile reale din piaţă să fie mult mai puternice şi să nu fie încă surprinse în formule.

Care este potenţialul de creştere eco­no­mică al României, fără dezechilibre majore?

BNR şi toţi economiştii spun că peste 3% este supraîncălzire. Dacă ne uităm însă la o anumită schimbare istorică – IT-ul a ajuns la o pondere de 6% în PIB, la acelaşi nivel cu agricultura şi construcţiile – s-ar putea să constatăm că modelul trecut e depăşit. În ultimii doi ani şi-a revenit şi industria prin investiţiile realizate în automotive şi care produc rezultate. Exporturile României se îndreaptă spre 60 de miliarde de euro, iar Germania este principala piaţă.

În mod cert, creşterea economică este susţinută cel mai mult de consum care are la bază creşterea salariilor, reducerea TVA şi scăderea dobânzilor la lei şi la valută.

Dar această creştere economică este împinsă mai mult în acest moment de industrie şi IT. Serviciile de IT şi de transport, cu exporturi de 18 miliarde euro, încep să acopere din ce în ce mai mult deficitul pe partea de bunuri – importurile sunt mai mari decât exporturile cu 10 miliarde de euro.

Cred că sunt mai multe tendinţe în economie care trebuie incluse în modelele econometrice care stabilesc politica monetară.

– Kaufland, Carrefour, Lidl, Profi vor ţine preţurile la alimente jos: Piaţa modernă din retail – supermarketuri, hipermarketuri, magazinele de discount, magazinele de proximitate şi cash & carry – va creşte de la o pondere de la 50% în acest moment spre 70-80% în următorul deceniu. Chioşcarii, unde preţurile sunt mai mari de la 50% până la 100%, vor pierde cotă de piaţă. În cadrul magazinelor moderne mărcile private care au în acest moment de 15% se vor îndrepta spre o pondere de 30%. Ce înseamnă acest lucru? Va fi o presiune infernală pe preţuri pentru că toţi jucătorii străini vor încerca să rămână în piaţă. Vom vedea ca în America, reduceri peste reduceri, oferte peste oferte, totul pentru a ţine clientul în magazinul tău. În cadrul inflaţiei, alimentele au o pondere de 40%, iar dacă războiul preţurilor din  va fi zilnic, nu vom vedea un trend de creştere a preţurilor. Mai mult decât atât, la supraproducţia din Europa şi din lume, vom importa deflaţie. Gândiţi-vă că laptele din Polonia este mai ieftin decât cel din România. Directorii de achiziţie şi de marketing de la Kaufland, Carrefour, Lidl, Profi, Auchan etc. sunt noii “şefi” de politică monetară. Influenţa lor asupra evoluţiei inflaţiei creşte în fiecare zi. La acest lucru se adaugă eMag-ul, cel mai mare retailer online.

– Creşterea numărului de malluri şi parcuri de retail va ţine în frâu preţurile la îmbrăcăminte: Extinderea mallurilor şi a centrelor comerciale a adus branduri din afară, gen H&M, care vin cu haine ieftine şi care au promoţii tot timpul. Nu ştiu dacă cei de la politica monetară, din BNR, se uită la modelul Pepco, un grup polonez care vinde ieftin, începând de la furculiţe şi până la haine şi care în aproape trei ani a reuşit să ajungă la peste 300 de milioane de lei şi peste 130 de magazine. Sau Jumbo, celebrul retail, care schimbă în totalitatea piaţa jucăriilor şi unde preţurile sunt înfiorător de mici. Poate analiştii ar trebui să se uite şi la NOD, cel mai mare distribuitor de produse electronice şi de IT&C din România, pentru a vedea încotro se duc preţurile.

– Influenţa Oracle, Amazon, Deutsche Bank Technology, Papalekas, Skanska, plus programatorii din Pipera, Barbu Văcărescu, Expoziţiei, Orhideea, Palas Iaşi etc. Creşterea ponderii IT&C în economie va naşte monştrii, şi buni şi răi: Conform previziunilor Deutsche Bank, de la 6% în PIB acum, IT&C-ul va ajunge la 12% în următorii 10 ani, ceea ce va schimba fundamental economia, şi în bine şi în rău. În bine pentru că această creştere va veni cu o creştere a necesarului de oameni, la cele mai mari salarii din economie, de peste 1.200 – 1.500 de euro net, şi cu investiţii majore în clădiri de birouri (nu degeaba Papalekas cumpără şi construieşte clădiri de birouri la foc automat). La polul opus, oraşele mari vor deveni din ce în ce mai mari şi vor atrage toate talentele, dar în schimb celelalte oraşe – 99% vor fi depopulate, iar cei care vor lucra acolo vor rămâne la mâna instituţiilor de stat. În acele zone nu se va face business şi nu va veni nimeni să investească. Ar fi interesant de văzut cu cât va creşte economia dacă IT-ul va avea o pondere de 12% în PIB.

– Creşterea salariilor până la un nivel mediu de 700-800 de euro salariu mediu faţă de 450-500 de euro acum, nu va aduce niciun pericol pentru România, având în vedere că va veni robotizarea, că centrele din IT&C vor prelua servicii mai complexe, mai bine plătite şi că vor creşte salariile în Europa, ceea ce va menţine diferenţa faţă de România, ceea ce va păstra competitivitatea.

– Creşterea urbanizării, în principalele 10 oraşe din România, care va atrage în continuare investiţii va aduce creşteri majore pe zona rezidenţială, de birouri, de comerţ modern, ceea ce va atrage o concurenţă acerbă şi s-ar putea să ţină preţurile jos. Să trăiască programul Prima Casă. De asemenea, noile generaţii, fiind mai puţin legate de proprietate, vor prefera să stea în chirie, se vor muta aproape de serviciu, ceea ce va fi o schimbare fundamentală în zona rezidenţială. Ca temă de analiză: Ce impact va avea proiectul Ikea de 10.000 de apartamente din Capitală?

– Deficitul mare de la fondul de pensii, deficitele bugetare, creşterea datoriei statului va implica măsuri extreme: una dintre ele va fi creşterea vârstei de pensionare pentru a acoperi şi golurile de pe piaţa forţei de muncă. Creşterea vârstei de pensionare va susţine creşterea economică. Este greu de vândut această idee acum, dar mai discutăm peste cinci ani.

– Creşterea economică din Europa şi majorarea salariilor, în special în Germania, vor avea un impact extrem de important în România exact cum a avut şi are politica BCE de relaxare monetară.

Cred că ar trebui să discutăm cum aceste tendinţe vor schimba economia, şi în bine şi în rău, şi ce impact va fi în PIB, inflaţie, dobânzi etc.

Să nu lăsăm ca aceste lucruri să ne ajungă din urmă, să ne trezim că nu ştim de unde avem creştere economică mai mult sau mai puţin sustenabilă sau că nu ştim de ce nu creşte inflaţia. Cel puţin în ultimii cinci ani, BNR a fost total în afara ţintei de inflaţiei. Mai mult decât atât, s-ar putea să avem nevoie de o creştere salarială mai rapidă, nu mai înceată, cum cere Coaliţia pentru Dezvoltarea României.

Dacă Deutsche Bank Technology sau Oracle angajează 1.000 de programatori, plătind 1.800-2.000 de euro peste piaţă, creşterea salarială este sustenabilă sau nu?

Dacă Amazon, în încercarea de a angaja 2.000 de oameni la Bucureşti, supralicitează la salarii, creşterea este sustenabilă sau nu?

Dacă marii retaileri cresc salariile cu 50% pentru a reduce fluctuaţia de personal, aşa cum s-a întâmplat în ultimul an, aceasta este o creştere sustenabilă sau nu?

Pentru că BNR tot va menţine dobânda de politică monetară la 1,75%, toate aceste idei pot constitui subiecte de conversaţie în cadrul Comitetului de Politică Monetară sau al Consiliului de Administraţie din aceste zile.

O întrebare pentru BNR: Ce impact va avea în economie creşterea sectorului IT& C de la o pondere de 6% în PIB la 12%?

Autor: Cristian Hostiuc

Sursa: Ziarul Financiar