C O N T R A P R O P A G A N D Ă

CUM E LA ALȚII ȘI DACĂ TAXA DE SOLIDARITATE TE STIMULEAZĂ SĂ ÎNMULȚEȘTI BANII

Pentru că sunt mic și-al dracu și nu mă las, am căutat 1) cum funcționează supra-taxarea veniturilor sau averilor mari în Europa și 2) dacă suprataxarea stimulează economia și n-o descurajează, cum ne tot amenință diverși guru economici de la noi. Iată ce mi-a rezultat:



1) Franța e cel mai cunoscut caz pentru taxa de solidaritate asupra averii (Impôt de solidarité sur la fortune – ISF). Taxa variază de la 0,5 la 1,5% din orice bunuri/ active nete de peste 1.300.000 €. Activele impozabile includ imobiliare, (auto)vehicule, datorii de încasat, mobilier nou (nu antichități), cai, bijuterii, titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni), asigurări de viață. ISF se percepe pe gospodărie (cupluri) sau persoană (singură, văduvă, divorțată ori separată). Jumătate din rezidenții francezi (deci nu doar cetățenii plătesc) pasibili de ISF plătesc anual mai puțin de 2000 de euro.

Spania are taxa pe patrimoniu, de la 0,2 la 3,75% din activele nete de peste 700 000 €, după scăderea sumei de 300.000 €, considerată ca alocație neimpozabilă pentru locuință. .

Olanda impozitează veniturile din dobânzi, considerate ca avere. Din 2017 cota anterior fixă de 1,2% progresează o dată cu rata încasărilor din dobânzi.

Norvegia taxează modest dar de la un barem jos, cu 0,85% perceput pentru activele nete care depășesc 1.480.000 coroane, cam 150.000 €. Imobiliarele sunt taxate la 50% din valoarea de piață (25% dacă este reședința principală a contribuabilului).

Elveția are un impozit progresiv al averii, care variază în funcție de locația reședinței și de canton. Se taxează, de regulă, bunurile de peste 100.000 CHF net, între 0,13% și 0,94%.

Italia are două impozite pe avere. O taxă de 0,76% este impusă pe proprietățile din afara Italiei, la prețul de cumpărare sau valoarea de piață curentă. O altă taxă, de 0,15% este percepută pentru toate activele financiare din afara Italiei, inclusiv scheme de pensii.

Alte exemple: Germania, Austria, Danemarca, Finlanda și Suedia au taxat averile. Islanda a taxat, a renunțat, apoi a reimpus taxa, pe perioada crizei economice.

2) Ideea asta mi-a venit ieri, citind comentariile, la postarea mea cu taxa de solidaritate, ale unui amic care își arendează ”moșiile”. Treaba îi merge din ce în ce mai prost. M-am gândit și cum e cu pământul pe care, dacă nu-l lucrezi, ești taxat. Tot așa și cu bogăția: mulți au averi, dar nu le pun la lucru, nu știu să le înmulțească. Am căutat referințe care să mă susțină. Am găsit o teorie serios expusă în Bloomberg: bogații suprataxați, care investesc prost, vor deveni mai puțin avuți, iar cei cu randament ridicat vor prospera, în ciuda blamatei taxe de solidaritate. Cu alte cuvinte, bogăția se va duce spre antreprenorii și investitorii creativi și productivi, care vor crește economia. Cu și mai alte cuvinte, moștenitorii fără talent în afaceri, copiii de bani gata și cei care au dat un ”tun” norocos își vor vedea averile roase de impozit. Iar România e țara veniturilor din tunuri, sinecure și din restituirea proprietăților. Suta de mii de euro crește la noi într-un an, cât la alții în șapte.

Dar noi n-avem nevoie de bogați de conjunctură, care ne fac o economie bazată pe consum.

Dacă ai bani, principiul e ”use it, or lose it”. Iar taxa de solidaritate sau pe avere exact asta poate provoca, boom economic.

Dar vă las plăcerea să citiți articolul, cu dedicație pentru guru-guru economici care fac spume la gură contra taxei.

A Wealth Tax Looks Like It Can Make a Country Richer

Vă mai recomand și alt articol, cu opinii de economiști nord-americani:

Looking Beyond Income, to a Tax on Wealth

Dacă nu citiți tot, n-avem ce discuta.

Autor: Cristian Niculescu

Sursa: Cristian Niculescu

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss