In urma cu ceva timp, un grup de parlamentari a avut initiativa de a se adopta o reglementare prin care hipermarketurile sa fie obligate a tine inchis duminica spre a indrepta fluxurile de cumparatori catre piete, unde se gasesc mai multe produse agroalimentare romanesti.
Initiativa avea intentia, dupa cum se si declara, de a da o gura de oxigen productiei interne indeosebi de legume si fructe care, cu problemele pe care le are, este mereu mai inlaturata de pe piata de catre importuri.
Era probabil pentru prima data cand cineva din aceasta tara incerca sa sprijine cumva productia interna, cu toate ca, trebuie spus foarte clar, initiativa nu mergea la cauze, ci la efecte, avand de altfel multe aspecte discutabile si controversate si fiind de aceea vulnerabila indeosebi la atacurile din partea celor vizati: hipermarketurile straine.
Acestea au declansat o ofensiva furibunda impotriva initiativei, pe care au acuzat-o de discriminare la adresa capitalului strain si de necunoastere a realitatilor pietei. Jignirile la adresa furnizorilor romani au abundat cum ca nu sunt in stare sa livreze la timp, in cantitatile si calitatile stabilite, marfa omogena, adica mai precis de plastic si fara gust.
Ma rog, tot tacamul, cum numai hipermarketurile stiu pentru a-si realiza scopul de a vinde numai marfa din import si a scoate de pe piata productia interna! Dar lovitura de gratie a primit-o initiativa – tocmai cand se discuta cat de cat aprins despre ea – tot de la romani si nu de la straini.
O ordonanta de urgenta a fost data, prin care in piete n-ar mai putea vinde decat persoane fizice autorizate, cu case de marcat inregistrate, respectiv persoane care platesc impozit! Cu alte cuvinte, potrivit ordonantei, daca ai vrea sa-ti cumperi o legatura de marar sau una de ridichi, n-ai mai putea decat pe baza de bon fiscal eliberat de o casa de marcat.
Daca vreo batranica isi pune niscai ceapa, salata si usturoi in curte, nu le-ar mai putea valorifica decat inscriindu-se la Registrul Comertului, achizitionandu-si si inregistrandu-si o casa de marcat si tinand o contabiltate, chiar daca sumara!
Pai, toate acestea la un loc costa mult mai mult decat ceapa, usturoiul si ridichiile puse in curte. Hotarat lucru, cineva este chitit sa puna la pamant tara aceasta, sa nu mai rasufle! Cineva, nu se stie cine, a sesizat absurditatea, si guvernantii s-au sucit.
In esenta, ramane ca inainte! Evident, din taxarea cepei, a salatei si usturoiului din piata nu se vor fi redresat finantele publice. Dar vor fi fost eliminati si cei mai indaratnici dintre micii producatori romani, care se incapataneaza sa mai stea in calea importatorilor!
Spre triumful total al hipermarketurilor straine! Ceva jenant! De altminteri, cum se face ca o asemenea ordonanta, chiar daca deocamdata neaplicata, a fost pusa pe rol tocmai in primavara, adica exact atunci cand intra in sfarsit in piata, pe langa importuri, si biata productie de legume si fructe autohtona?! Sa fie clar.
Impozitarea agriculturii este necesara. Fara aceasta nu poate fi conceputa nici restructurarea obligatorie a sectorului si nici revitalizarea sistemelor de asigurari de sanatate si pensii. Dar momentul, mereu amanat din motive electorale, al introducerii acestei impozitari a fost pierdut de mult.
Deja, de-acum, introducerea ei trebuie, din considerente obiective, insotita de alte masuri care sa impiedice a se face mai mult rau decat exista.
Masuri de puternica stimulare a productiei trebuie luate in paralel pentru ca impozitarea agriculturii sa nu elimine complet productia interna, si asa inlaturata din piata. Pai, replica taranului la o asemenea impozitare va fi izolarea si mai stricta a acestora de piata.
Hipermarketurile vor exulta, dar ar trebui sa li se ceara si niscai cosciuge pentru taranii bagati in pamant. Si-apoi, ar trebui sa se constientizeze bine cine sunt subiectii impozitarii! Milioanele de tarani din statistici? Sau sutele de mii din realitatile satului?
Pai, milioanele de tarani din statistici se afla de fapt in Spania si Italia, in timp ce in satele romanesti au ramas aproape exclusiv batrani care asteapta un sprijin, si nu un impozit, si care, in lipsa unui acompaniament social, vor refuza pur si simplu orice fel de impozitare pentru ca mersul la Dumnezeu nu costa nimic!
Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu