Intrebarea din titlul acestui articol pare simpla pentru oricine a citit macar o data legea fundamentala, deci Constitutia. Seful staului este presedintele. Pentru cine a urmarit atent mersul ultimului turneu electoral, raspunsul devine, inevitabil, mult mai complicat. Ultimele alegeri prezidentiale au avut o caracteristica unica in Romania ultimelor doua decenii: au fost decuplate de cele parlamentare.
Asupra acestui aspect merita sa zabovim.
La rugamintea colegilor de la Bloombiz, alaturi de ceilalti comentatori ai site-ului, am adresat si eu, prin intermediul acestui spatiu virtual, o intrebare pentru finalistii cursei prezidentiale, dl. Traian Basescu si dl. Mircea Geoana.
Am observat ca intrebarile adresate de colegi, in majoritatea lor, erau intrebari care mai degraba trebuiau adresate unui prim-ministru si mai putin unui presedinte, actual sau viitor. Dezbaterile televizate au fost cam la fel.
S-a vorbit despre agricultura, despre sistemul bancar, despre intreprinderile mici si mijlocii, etc, etc. Foarte putin despre – de pilda – politica externa, adica despre atributul principal, constitutional vorbind, al sefului statului. De ce?
Pentru ca asta nu interesa publicul larg, pur si simplu. Romania a devenit in 2002 membra a NATO iar in 2007 membra a Uniunii Europene. Nici o amenintare sumbra nu pare sa planeze, din acest punct de vedere, asupra natiunii.
Iar restul panopliei de chestiuni – extrem de complexe, de altfel – sunt mult prea nuantate si/sau complicate pentru a fi atractive pentru majoritatea romanilor.
Pe cind o discutie despre cei care nu isi pot plati ratele la credite sau despre finantarea agriculturii intereseaza in mod direct milioane de oameni.
Romania a devenit o democratie parlamentara abia in 1990, adica de doar 20 de ani. Regatul Unit are circa sapte secole de parlamentarism neintrerupt iar Franta cam tot pe-atit. Chiar si o natiune relativ tinara, ca SUA, are o traditie de aproape doua secole si jumatate de parlamentarism si o vasta experienta in gestiunea politica.
In rest, istoria Romanie este istoria lui “Cine-i sefu’?”, adica a lui Voda. Mitologia creata in jurul lui Cuza este semnificativa. El pupa acolo unde boierul (crud si nemernic, natural) scuipa, il prindea in piata cu ocaua mica pe negustorul viclean. Asta nu o facea Kogalniceanu, care era seful Guvernului, ci Voda insusi si numai el.
Aparitia lui Carol 1, primit (aproape) ca un erou civilizator, a sporit aceasta perceptie. Ceausescu nu a reprezentat decit varianta bolsevica si dusa oarecum la extrem a acestei tendinte istorice.
Or, actuala Constitutie, asa cum a fost conceputa in 1991 si modificata in 2003, nu face decit sa sporeasca aceasta confuzie. Pentru ca, atunci, cultul lui Ceausescu era proaspat in mintea legiuitorilor, a fost eliminata varianta unei republici prezidentiale, dupa model francez, de pilda, sau chiar american (unde presedintele are atributiuni extrem de largi, inclusiv guvernamentale).
Nu s-a optat nici pentru varianta raspindita in Europa a republicii parlamentare (Cehia, Austria, Germania, Italia, etc, etc), pentru ca nu exista o traditie in acest sens. Solutia aleasa a fost o impartire a atributiunilor care deseori mai degraba blocheaza bunul mers la institutiilor si dilueaza responsabilitatile concrete ale fiecarei institutii in parte.
Cine-i de vina, de exemplu, daca agricultura merge anapoda? Evident, guvernul. Dar presedintele poate ignora o chestiune de o asemenea gravitate, daca este seful statului? Evident, nu.
Dar ce poate face, concret, in afara unor consultari, participari la sedintele de guvern sau alcatuirea unor comisii fara putere decizionala? Nimic.
Discutiile din actuala campanie prezidentiala au luat-o de multe ori pe aratura tocmai din aceasta cauza: erau decuplate de alegerile parlamentare, alegeri ce au ca miza formarea guvernului, adica numirea prim-ministrului. Nu cumva, de facto, acest premier este cel care conduce Romania, dat fiind faptul ca sfera lui de atributiuni este aceea care intereseaza in cea mai mare masura cetatenii?
Pentru ca acolo, la Palatul Victoria, se gestioneaza bugetul de stat, deci banii publici? La rindul sau, Parlamentul il poate suspenda, in anumite circumstante, pe presedinte ( a si facut-o in 2007) sau spulbera guvernul prin adoptarea unei motiuni de cenzura ( a facut-o recent si pe asta).
Cum s-ar spune la fotbal, joc de blocaj din care nu se poate iesi lesne si rapid in conformitate cu actuala Constitutie.
Una din mizele viitorului, cred eu, date fiind cele mai sus si pentru fluidizarea si rationalizarea actulului de leadership in Romania, va trebui sa fie nu doar o ampla si necesara reforma a statului (anacronic, birocratic si extrem de stufos) ci si o calibrare mai clara a rolului si locului fiecarei institutii fundamentale.
Dupa doua decenii de la prabusirea comunismului, Romania ar trebui sa depaseasca faza luptelor la baioneta pentru o putere deseori iluzorie si sa paseasca in faza responsabila a gasirii celor mai plauzibile raspunsuri la intrebarile cu adevarat fundamentale, raspunsuri de care de depinde cu adevarat viitorul natiunii.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa:
Şi cam de unde trebuie să vină această schimbare?! De la şedinţele de partid, unde se împarte caşcavalul, sau de la mass-media?! Dar toată mass-media aparţine tot unor troglodiţi, iar dacă s-ar apuca nişte redactori să deschidă acest subiect, riscă să ia ajutor de la primărie, căci ciuciu salariu!România nu duce lipsă de teoreticieni în orice domeniu.Asta este şi caracteristica de bază a românilor. Teoria! La fapte nu trece nimeni, decât dacă dă cineva indicaţii.Epoca de aur, a scos din mintea românilor ideea de a acţiona sau de a face ceva după propria minte. Se aştepta ordine şi indicaţii de la partid.Acum se aşteaptă de la patron.Dar chiar nu a realizat nimeni, că patronii din ţara asta sunt nişte bogătaşi de conjunctură, adică nu au făcut avere pe creierul lor?!? Cam ce ordine poate da unei societăţi umane, nişte indivizi care au fost la ordinele partidului comunist?!