C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Anarhia si demagogia

Ii observ pe actualii licurici cum incearca tot felul de tactici pentru evitarea constientizarii inevitabilului: existenta si rolul statului nu pot fi eliminate din constructia unei noi societati, in contextul caderii in dizgratie a capitalismului. Existenta si rolul statului sunt asociate cu dictatura, comunismul, fascismul, bolsevismul, chiar terorismul in urma deconspirarii intereselor ce au stat la baza izbucnirii razboiului “antiterorist” mondial. Deci statul e vinovat de toate relele, iar liberalii, sau cum se mai autodenumesc ei in discursurile astea sforaitoare despre libertate si proprietate privata, sunt niste ingerasi care ne arata calea cea dreapta de iesire din rahatul in care ne-a bagat societatea capitalista.

De fapt asta este doar o poveste de adormit copiii. Este o incercare de a indeparta “simpatiile” cetatenilor fata de stat, de a demoniza statul, pentru ca cetatenii sa accepte daca nu ideea de neexistenta a statului, macar ideea de stat minimal, in care libertarienii sa-si faca de cap in continuare. Daca spun asta nu inseamna ca sunt de acord cu masurile luate de stat, ci doar cu rolul lui foarte important in reglementarea relatiilor dintre oameni in majoritatea aspectelor vietii sociale.

Oricum, discutia se invarte in jurul ideii de proprietate privata si reglementarile si interventia statului in activitatile ce rezulta din folosirea acesteia pentru obtinerea de profituri, deci de proprietati private si mai multe sau mai mari. Deci se evita adevarata cauza a tuturor problemelor din societatea de azi prin indepartarea atentiei si indreptarea ei catre o falsa cauza. Adevarata cauza este proprietatea privata nelimitata, falsa cauza este existenta si rolul statului. Se vorbeste despre stat ca fiind o entitate extraterestra, organismul ei fiind format din componente ce nu tin de umanitate ci de ceva exterior acesteia. Ei bine, cineva trebuie sa le reaminteasca adevarul ca statul este format din oameni, asa cum proprietatea privata si managementul ei se face tot de catre oameni. Diferenta intre stat si proprietar este ca statul are rolul de a asigura armonia functionarii societatii, pe cand proprietarul are doar interesul de a obtine profit, a-si multiplica proprietatile (averile) prin orice mijloace, in masura in care ceilalti componenti ai societatii le accepta. Iar in contextul actual statul este cel care nu ii permite acestuia sa abuzeze de superioritatea lui economica in fata majoritatii care poate detine doar capacitatea de munca, nu si averi care sa-i asigure un trai decent. Si totusi, in contextul actual, tot proprietarii sunt avantajati, dar nu vor sa recunoasca asta, pentru ca diferentele dintre ei si ceilalti sunt atat de mari incat ar putea duce la revolutii comuniste. Astfel ei o fac pe revolutionarii, se screm sa inventeze noi ideologii. Problema lor cea mai mare este ca nu se pot adresa maselor, din simplul motiv ca acestea nu sunt detinatoare de mari proprietati private ca ale lor. Si atunci le arata bau-baul cu statul care taxeaza la sange, care pune taxe si pe aer. Dar nu recunoaste faptul ca statul e in mana celor ca ei, adica a proprietarilor de averi care incearca sa-si consolideze pozitia in societate folosindu-se de stat. Si acum vine esenta acestui discurs: daca diferentele intre componentii societatii ar fi mici, ma refer la posibilitatea acumularii de averi, atunci statul ar fi condus de oameni care nu vor mai avea motive sa se foloseasca pervers de functiile lor. Va avea de beneficiat societatea in intregul ei, nu doar deja consacratii posesori de averi. In societatea de azi oricine poate detine averi uriase, inimaginabile pentru un om care munceste cinstit in orice domeniu ar activa.

Din pacate trebuie subliniata diferenta dintre munca cinstita si cea necinstita. Ceea ce este foarte greu de facut. Munca cinstita ar insemna cea care nu este bazata pe minciuna, pe escrocherie, pe nevoi artificiale create societatii de consum. Dau un exemplu simplu: industria modei. Este una dintre cele mai mincinoase industrii, aducatoare de profit “muncitorilor” ei si vampirilor capitalisti din jurul acestora. Eu cred ca arta, munca creatoare de opere de arta si intelectuale in general, trebuie sa vina ca o completare a crearii de bunuri si servicii, nu ca o metoda de muls prostimea sau de circulatie artificiala a banului. Pentru ca tocmai preturile extravagante din aceste domenii duc la abuzurile proprietarilor de averi fata de angajatii lor. Un proprietar viseaza la o masina de lux, la o opera de arta, dar pentru a o poseda trebuie sa obtina rapid un profit mare. Atunci apeleaza la “profesionalismul” managerului de a exploata la maxim munca depusa de oameni care poate merita mai mult decat proprietarul sa se bucure de o viata frumoasa, dar “ghinionul” si constiinta nu-i lasa sa acceada la asa ceva, deci nu le ramane de facut decat sa execute munca in conditiile impuse de manager. Aici intervine statul cu reglementarile lui, dar care sunt ignorate de potentatul proprietar, pt ca isi permite sa corupa un functionar, un procuror, un judecator, un politician, poate sa-si creeze propria retea de corupti in aparatul de stat care sa-l protejeze de “abuzurile” si “interventionismul” statului. Asta inseamna de fapt anarhia libertariana in care traim deja, nu mai trebuie sa o concepem si pe hartie. Iar asta este doar o fata a capitalismului, care inglobeaza toate aceste tipuri de societati ce se bazeaza pe obtinerea de profit, pe acapararea de proprietati private de catre unii in detrimentul altora. Daca am trai intr-un univers in care spatiile si resursele ar fi nelimitate, atunci ar fi mai usor de trait. Dar limitarea impusa de traiul pe planeta asta ne obliga la limitarea, controlul constient al consumului societatii. Iar cand aceasta limitare se aplica numai pentru o anumita parte din populatie, aceea cu constiinta si bun simt, putem spune ca traim intr-o lume care nu este pe placul nostru, mai exact intr-o societate gresita. Din pacate licuricii se screm sa pastreze acest tip de societate prin diferite tertipuri, majoritatea tinand de ideologii, de abordari sofisticate care sa-i sperie pe cetateni cu termeni de genul: dictatura, comunism=dictatura, pierdere de libertate si altele. Se ignora faptul ca nu suntem liberi atata timp cat suntem miliarde si impartim resurse si spatiii limitate. Avem liberul arbitru de a apela la bun simt, dar noi apelam doar la simtul primar, animalic de a poseda mai mult decat celalalt, iar pentru asta constiinta trebuie anihilata. Dar ratiunea ne poate determina sa ne punem intrebarea: cine ma obliga sa posed proprietati si averi de care nu ma pot bucura nici in 1000 de ani de viata? Un posibil raspuns ar putea fi: nevoia artificiala de putere pe care o poti obtine cu toate acestea. Adica nu ai ce face cu bunuri materiale de valoarea respectiva, dar te poti folosi doar de invocarea averii pe care o detii ca sa fii tu marele licurici ce tine in maini destinele omenirii sau micul licurici care se bucura de cativa lingai pe care ii tine in curte si ii asmute ca pe niste caini asupra vanatului cand se inarmeaza si porneste la vanatoare din plictiseala.

Imi vine sa rad, dar si sa plang in acelasi timp, cand ii vad pe niste amarati fara macar un apartament si care striga sus si tare ca vrea anarhie libertariana(sau cum ii mai spune), ca proprietatea privata e sfanta, ca statul e nociv, ca vrea sa traiasca liber. Nu-l opreste nimeni sa incerce asta pe pielea lui. Dar pentru asta trebuie sa detina intai o proprietate sau o avere care sa-i permita ruperea de societate si sa traiasca in lipsa de reguli in padure sau in pustiu, acolo unde nu e nevoie de regulile bunului simt. De ce nu fac asta toti libertarienii astia guralivi? Pentru ca ei incearca sa impuna “libertatea” lor celorlalti. In individualismul lor ei se cred superiori si cred ca au de castigat daca aburesc “pulimea” cu noua lor ideologie. Se simt superiori daca semneaza un articol sau o carte care ii inscrie in randul lacheilor capitalisti ai momentului. Asta e realizarea lor cea mai mare in viata: sa contribuie la status quo-ul etern si lumea sa le recunoasca valoarea, ca in manelele “realizatilor” penali autohtoni. Nu se doreste o revolutie adevarata, o constientizare a adevarului gol golut ca averile nesimtite duc la abuzurile astea de care ne plangem cu totii. Daca n-ar exista perversa motivatie a obtinerii de profit prin orice mijloace, nici abuzuri nu ar fi(din partea statului sau a “proprietarilor”). Odata cu profitul ca motiv principal al functionarii economiei a aparut si diabolica societate de consum pornita de la “comisioane in functie de vanzari”. De ce nu ar fi bunastarea oamenilor, a societatii, principalul motor al economiei? De ce “proprietatea privata” trebuie sa fie piedica principala a bunastarii? Proprietatea privata poate fi doar proprietate sociala, nu si economica. Dar nu asta se vrea. Tocmai calitatea de proprietate economica trebuie sa ramana valabila pt status quo. Altfel cum ar mai conduce lumea niste incapabili, niste nesimtiti al caror bun simt a fost ingropat odata cu aparitia viselor lor capitaliste?

Asa trebuie pusa problema daca vreti o societate mai buna. Dar am o vaga impresie ca va place balacareala de acum…

sursa: la-deruta.blogspot.com

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss