de: Marion O. Deleon

Marion O. Deleon — Wed, 10 Jul 2013 20:50:56 +0000

Dar cea mai mare „dreptate” s-a produs ieri. Prin ordonanță de urgență ICR-ul va fi trecut din subordinea președintelui în aceea a Senatului. N-a fost niciodată așa – nici sub Iliescu, nici sub Constantinescu. Da, dar acum se face dreptate: nu-l pot demite direct pe Patapievici, omul care a polarizat ura Antenelor. Ține conducerea ICR-ul de președintele pe care încă nu l-au demis? Cum să mai aibă răbdare „băieții” înțepați de strechea puterii, fie și cîteva luni, pînă la expirarea mandatului conducerii actuale? Statul de drept e doar o ficțiune pe care, de exemplu, d-l Șova o poate demasca. Că doar de asta a făcut dreptul! Mai ales că nația ofensată de Patapievici cere sînge! Disponibilii la scaunul de director al ICR se îmbrîncesc la ușa USL. Că ICR și-a făcut pe deplin datoria, nu contează. Că avut un buget constant diminuat în ultimii ani, că a fost nepartizan și eficient, e neglijabil. Pînă și adversarii cît de cît echilibrați ai lui Horia Roman Patapievici au recunoscut că ICR a fost o instituție model, că e greu de găsit printre instituțiile publice românești una care să fi obținut și succesele, și statutul internațional excepțional al Institutului. Nu interesează, căci, vorba aceea, „noi suntem români”. Nu contează nimic, nici măcar cele 325 de titluri de carte traduse cu sprijinul ICR, la inițiativa editurilor internaționale. ”Acest act normativ”, a decretat Mircea Diaconu, ministrul culturii care e sub urmărire penală, vorbind despre ordonanță, ”va duce la o coerență în lumea culturală.” Adică coerență între cine și cine? Pariez că între plagiatorii promovați de guvern și cei care vor fi promovați de neo-ICR de acum înainte. Și cu asta basta: Roma locuta, causa finita.

Comentarii la: Rolul creștinului în Vajnica Lume Nouă

de: Marion O. Deleon