de: lalalei

lalalei — Thu, 06 Apr 2017 05:11:19 +0000

Suparat, “suparat sunt Doamne, suparat!” pe “cucul armenesc”, in drum spre angajatii la prasit pe mosia stapanului cu de-ale gurii, Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul, cu gandul s-o prinda. Speriat de creasta pupezei, Nica pune in gura scorburei o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere, prinde pupaza, o ascunde in podul casei, dupa care o duce in iarmaroc sa o vanda. Sub pretext ca vrea s-o cumpere, un mosneag o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa-i plateasca pasarea, mosneagul il ameninta ca-l va duce la taica-sau. Speriat, Nica fuge acasa unde fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ, iar matusa Mariuca ridicase tot satul, bre, din pricina pupezei. Dar tocmai atunci, se aude pupaza care canta: “Pu, pu, pu, strigi/ci mereu, pupaza din tei/ Las’ ca mi te prind motato si te-oi intreba ce vrei,/ Cand ti-oi smulge coada toata si te-oi vinde pe cinci lei/…Astazi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus in tei la noi! Poti sa canti la noi, spurcat-o pana-n veacul de apoi!…Nu mai fac negustorie cu motate de-alde voi!” Pupupuuuu

Comentarii la: În Belgrad cu Ghiță (scrisoarea a 2-a): Despre dictatori cu 2 treimi și pluralism în vid

de: lalalei