Analize și opinii

Gheorghe Piperea: „În întreaga Uniune Europeană, procentele de refuz al înțepării sunt dincolo de 60%”

Este în plină desfășurare cel mai punitiv și cel mai direct tip de democrație directă – boicotul masiv la adresa „elitelor” auto-mandatate care s-au „luptat”, fără să ne ceară acordul, pentru „siguranța noastră” cu cele mai medievale metode, adică:
izolarea, carantina, cârpa inutilă pe figură, detenția medicală a persoanelor sănătoase, „asimptomatice”, distanțarea socială și deconectarea cvasi-totală de la tot ceea ce înseamnă viață socială normală
Este un boicot mai dur decât refuzul celor cca 70% dintre alegători de a participa la mascarada de alegeri parlamentare din 6 decembrie 2020.
Este un adevărat referendum de demitere a tuturor autorităților plandemice, de la statuile din sondaje, la tehnocrații – influenceri ai Big Pharma, la birocrații puși să se ocupe de „siguranța noastră”, dar selectați dintre chelneri, antreprenori de pompe funebre și specialiști în spiritualitate afumată sau prăfuită, până la politicienii prostrocrați.
Pentru efectul de turmă al imunizării artificiale ar trebui ca minim 70% din populație să fie deja înțepată, de minim 2 ori – cel puțin așa susțin specialițtii vieții. Asta înseamnă un minim de cca 14 milioane de oameni. Până în prezent, au trecut prin procedura de injectare cu serurile magice în jur de 2,73 milioane de persoane, adică în jur de 13% din populație – exact ca în Germania. Pe platformele electronice sau pe listele fizice de așteptare mai sunt cca 200 de mii de doritori. În trei – patru zile, această listă se va fi epuizat. Și gata. Asta va fi fost tot.
Din aceste cifre rezultă că 87% din populație refuză să se mai încreadă în bulshit – ul plandemic. Lipsă la apel – peste 11 milioane de oameni.
Să zicem că 15% din populație era, oricum, exclusă de la „imunizarea” artificială prin înțeparea cu serul magic al Big Pharma – copiii sunt 16 ani sunt scutiți (încă) de la acest act medical invaziv. Tot mai râmân cca 70% din populație, oameni adulți, care nu pot fi considerați chiar toți atât de naivi încât să se lase convinși de cei 3-4 „teoreticieni ai conspirației” (sau de „negaționiști”, „terosiști”, „huligani”, „needucați” etc., după epitetele aruncate pe piață de deștepții din usereplus și penele ori de arafatieni).
Nu, acești oameni au fost de la început neîncrezători, iar metodele cu tentă fascistă utilizate de autoritățile plandemice pentru a-i convinge că e bine să se lase înțepați ca un șeptel de vite au sfârșit prin a-i convinge că trebuie să decidă tocmai invers. Sancțiunile contravenționale concepute ca scop în sine, segregarea socială pe criterii de (ne)înțepare, discriminarea la locul de muncă, șantajul permanent, apăsarea până la refuz pe pedala fricii populare (nu mai sunt paturi, nu mai sunt locuri, nu mai sunt medici, nu mai sut medicamente, nu mai e oxigen, vom fi nevoiți săa alegem cine să moară și cine să trăiască, murim toți în câteva zile etc.) s-au întors împotriva scenariștilor.
Nu e o chestiune tipic românească – în întreaga Uniune Europeană, procentele de refuz al înțepării sunt dincolo de 60%. Realitatea a depășit cu mult sondajele care se făceau și se prezentau cu tremur în glas și voce gâtuită de emoție pe la tv, de unde rezultau cam 50-60% indeciși și 40-50% ferm deciși să se injecteze.
Acest referendum prin boicot arată clar eșecul acestei plandemii, faptul că oamenii au înțeles până la urmă că nu e vorba de o chestiune de sănătate publică, ci o chestiune de geopolitică și de rapt, de piraterie economică.
Produsele cumpărate cu miliarde de euro, din banii noștri, de birocrații europeni, or să se strice pe câmp.
Curând, probabil la campionatul european de fotbal din iunie, plandemia se va fi fâsâit.
Așa că_Cîțu, cel care ieri arunca disperat afirmația „noi trebuie să eliminăm vocile critice care încă se mai opun imunizării”, ar face bine să se pregătească nu numai de demitere, ci și de vremuri grele, de petrecut după gratii. Cândva, individul își punea un tricou cu care ieșea în stradă, la protestele hahtagrezist, pe care scria #nuluămprizonieri. Este timpul să vadă pe propria piele cam ce ar putea însemna, literalmente, acest mesaj.
Autor: Gheorghe Piperea