Comentarii la: Educaţia, între birocraţia şcolară şi libertatea de a alege

de: Tiberiu

Tiberiu — Mon, 18 Oct 2010 14:39:21 +0000

Salut Terente,
Iti recomand un pic de leadership inchis in baie, intre 4 pereti, sa vedem daca iti iese (am fost metaforic si sper sa nu te superi). Nu exista ceea ce propui tu. Dupa cum spune si textul din reclama “n-ai cu cine ba!” Poti sa incerci sa fii leader dar daca-ti lipseste ship-ul, nu iese ce vrei tu… Te sfatuiesc sa incerci si sa-mi comunici rezultatul. Daca vrei sa-mi dai exemplu de leaderi prezenti ce si-au exercitat functia de leadership iti spun ca te inseli, ca sunt leaderi de carton si au ajuns in aceasta postura din alte considerente, pentru a mima democratia si statul de drept…
Bafta la toata lumea!

de: Terente

Terente — Sat, 16 Oct 2010 09:40:39 +0000

Nu stiu de ce, am senzatia ca domnul care a semnat sub pseudonimulo “educator – acelasi educator” a pus 2 intrebari la care nu a raspuns nimeni pina acum. Prima intrebare, legata de existenta liderilor, consider ca ar trebui un pic reformulata. Nu de lideri avem nevoie, ci de lidership. Adica de acea atitudine care ca permita individului sa ia singur decizii, prin care sa gindeasca critic, acea atitudine care sa-i permita individului sa actioneze in baza propriei sale valori.Lipsa de leadership pe care o vedem la oamenii din societatea de astazi, este consecinta a ceea ce numeam eu “scoala de dresaj”.Este poate una dintre consecintele cele mai grave. Si este cu atit mai grava, cu cat lipsa de leadership impune necesitatea de a avea lideri. In momentul in care transferam decizia catre altcineva, devenim sclavii acelui cineva. De aceea in societatea curenta, exista o clasa conducatoare pe de o parte (liderii) si o clasa dominata (vulgul) de cealalta parte.Si de aceea, NU de lideri avem nevoie, ci de lidership.Daca ne dorim cu adevarat o schimbare, daca dorim intr-adevar o schimbare fundamentala pentru copii nostri, pentru generatia ce va veni, de asta avem nevoie: de o reorientare a invatamantului pentru a dezvolta lidership-ul la nivel individual. Iar aceasta orientare nu este necesara invatamintului romanesc, ci invatamantului din intreaga lume. In ceea ce priveste intrebarea a doua, metode prin care ne putem face auziti, sunt destule. Faptul ca putem sa ne spunem parerea pe acest blog de exemplu, este una din ele. Eu personal, am optat pentru Mscarea Zeitgeist Romania. Altcineva poate opta pentru orice alta forma de activism, atata timp cat acest activism nu este unul politic. Findca activismul politic, care intretine acest sistem de invatamant de exemplu, este responsabil de starea in care se afla nu doar invatamantul, ci societatea insasi. Nu un lider politic poate rezolva problemele unui sistem; ci doar dascalii acelui sistem, daca au inteligenta si initiativa. Asadar, preocuparea dumneavoastra, a dascalilor, ar trebui sa fie de a va face auzite vocile si altfel decat pentru a va cere drepturile (cereri indreptatite de altminteri).Ar trebui ca vocea dumneavoastra sa fie auzita ca exponent al unui alt sistem, poate cel de care vorbeam eu mai devreme. Atata timp cat la dumneavoastra lipseste lidership-ul, cu siguranta le va lipsi si elevilor sau studentilor dumneavoastra. Si vom avea in continuare o societate bolnava, in care cineva va decide pentru altcineva, in care razboiul, lipsurile, elitismul, criminalitatea, lipsa de educatie, vor fi parte integranta din sistem. Si va fi normala existenta “retelei PCR”. Sper totusi, ca oamenii sa inceapa sa gindeasca si sa traiasca vertical, nu orizontal cum au facut-o pana acum. Fiindca trebuie neaparat sa ne ridicam ochii din pamint si sa privim inainte.

de: Anto

Anto — Fri, 15 Oct 2010 18:31:08 +0000

Foarte interesant articolul si extraordinare comentariile.

Pe langa ce s-a spus in comentarii (mi-a placut in mod deosebit ideea cu accesul liber si nedirectionat la informatii) cred ca totusi educatia (nu cea formala) cat sistemul de acces la informatii nu ar trebui sub nici o forma sa intre sub regulile de business.

Oricum nu exista egalitate de sanse (incepand de la inegalitatile genetice, pana la “norocul familiei in care te nasti”). Cred ca o educatie independenta de venitul parintilor ar putea sa niveleze putin startul copiilor.
Pretul pe care “un copil il poate plati” pentru un serviciu educational nu depinde de efortul pe care l-a depus el ci de efortul parintilor sau apartinatorilor lui. In consecinta nu cred ca e corect si uman pana la urma ca educatia oricui sa depinda de norocul de o familie banoasa sau mai putin banoasa.
Din acest motiv ideea cu voucherele de educatie distribuite egal la fiecare copil independent de cotizatia platita de parinti mi se pare viabila.

Totusi, gandindu-ma la evenimentele prezente, pe mine ca parinte ma ingrijoreaza ca persoanele care petrec cel mai mult timp cu copilul (8 ore pe zi) sunt platite cu biscuiti. Personal consider ca ar trebui sa aiba un venit mai mult decat decent din moment ce au impact atat de mare asupra vietii copilului meu. As prefera sa nu se ingrijoreze de bani si sa ne le lipseasca nimic, in asa fel incat in cele 8 ore principala lor preocupare sa fie copilul meu.

de: acelasi educator

acelasi educator — Tue, 12 Oct 2010 10:38:15 +0000

Sunt un educator care are fericirea sa poata lucra cu minunate suflete, pe care le incurajeaza si pe care le indruma sa cerceteze, chiar daca ei cred…Din nefericire aveti dreptate in ceea ce priveste sistemul romanesc si nu numai, care ii indobitoceste pe copii si ii indoapa cu tot felul de informatii , pe care ulterior nu le vor folosi la nimic.
Dar cred ca generatiile acestea de tineri (si ma refer la cei nascuti dupa 2000) vor fi cei care vor reusi! Asta daca vor fi suficienti de puternici si vor depasi nivelul de inteligenta impus de curricula…eu inca sper ca cei tineri din sistem, si, credeti-ma, ca sunt foarte putini bine pregatiti, vor putea sa schimbe mentalitati.
Iar pentru a schimba mentalitati avem nevoie de lideri verticali si incoruptibili! Credeti ca avem asa ceva, in acest moment in aceasta tara? Cum ar putea ei sa se faca auziti fara retea PCR?

de: Terente

Terente — Tue, 12 Oct 2010 07:37:16 +0000

Invatamantul oricum vom privi lucrurile, pina momentul de fata, nu reprezinta nimic altceva decat o scoala avansata de dresaj.Si discutia pe marginea invatamantului, se situeaza la nivelul a ceea ce poate, si cine poate stabili parametrii dresajului.Invatamantul “modern” in special cel institutionalizat, atat de stat cat si privat, este departe de scopul sau primar: acela de a raspunde intrebarilor si necesitatilor individuale.Invatamantul “modern” este orientat catre nevoile societatii (capitaliste sau comuniste) si nu catre nevoile personale ale individului, asa cum ar fi normal sa fie. Cred ca marii educatori sunt aceia care nu “indruma” pe cel educat catre un anumit raspuns, ci aceia care indruma catre o anumita intrebare, sau mai bine spus, care prefera sa nu indrume pe cineva catre ceva, ci sa lase persoana ca-si dezvolte neingradit personalitatea.Copilul cand are varsta intrebarilor, pune intrebari la care de cele mai multe ori, nu ne asteptam; cum raspundem noi la aceste intrebari? De cele mai multe ori pueril, incomplet, sau fals. Noi dam aceste raspunsuri asumand in mod fals ca puterea de intelegere a copilului este limitata sau prea mica pentru a intelege lucrurile asa cum le vedem noi.Iar acest lucru, este prima bariera in calea gandirii critice. Sistemul de invatamint este in momentul de fata prost, nu doar fiindca este guvernat de niste prosti, cit mai ales din cauza faptului ca nu este realmente stiintific. Si personal, ma bucur pentru asta; va puteti imagina un sistem de invatamint fundamentat stiintific, intr-o societate capitalista, comunista sau fundamentalista? Pe mine ma oripileraza ideea. Desi, trebuie sa recunoastem, mai marii care conduc destinele noastre, asta cauta in fapt.E interesant ca deja au reusit pe jumatate, de vreme ce observ ca oameni din educatie incearca sa-i sprijine involuntar in aceasta directie.Pentru ca invatamintul sa-si atinga scopul real, acela de a raspunde intrebarilor si necesitatilor noastre individuale baza acestuia ar trebui sa fie “scoala socratica”, nu “programa scolara” sau “aria curriculara” cum vreti dumneavoastra sa-i spuneti. Sistemul cu arie curriculara, cu programa scolara, cu un anumit numar de ore pe zi sau cu un anumit sistem de notare, nu are nimic de-a face cu scopul primar al invatamintului; nu are nimic de-a face cu educatia; este, asa cum am amintit la inceputul comentariului, doar o metoda de dresaj.Este orientat social, nu personal. Si in lumea de azi, in lumea de maine, acest sistem deja isi anunta falimentul.Tinerii isi striga frustrarile: “nu lasa scoala sa-ti strice educatia”. Ar trebui ca dascalii sa faca loc uneei alte generatii, si unui alt sistem de invatamint. Al unui sistem de invatamint care sa faca educatie, care sa raspunda nevoilor acestor tineri. Conditionarea sistemului de invatamint, “scoala de dresaj”, a esuat. Consecintele se vad inca de acum, dar efectele lor vor apare abia peste citiva ani. Si-mi este teama ca va fi prea tirziu pentru a mai repara ceva.

de: educator

educator — Mon, 11 Oct 2010 07:53:12 +0000

Adevar graieste domnul Dascalu! Ceea ce transmite de fapt articolul este o pledoarie, frumos impachetata in diferite argumente si previziuni, care mai de care mai economico-financiaro-benefice, pentru invatamantul realizat acasa!
L-as intreba, insa, pe distinsul autor al articolului: cati dintre parintii din Romania ar fi dispusi sa isi tina copiii acasa, izolati de grupuri de colegi, potentiali prieteni, si cati dintre ei ar putea sa le predea ei insisi copiilor lor sau sa plateasca profesori care sa le predea?
Sau poate are dumnealui vreun proiect curricular mai abitir decat cel realizat de minunatul minister, care n-a facut decat sa adapteze curricula engelezeasca societatii noastre (si pe care multe cadre didactice nu o inteleg, pentru ca nici cei care au proiectat-o/copiat-o n-o inteleg).
Copiii din ziua de azi nu sunt invatati sa invete chiar de proprii parinti, care ii transforma intr-un soi de handicapati sociali, inoculandu-le mereu ce n-au voie sa faca si ce nu pot sa faca…
Putini parinti din ziua de azi sunt inteligenti, fiinca ei mizeaza pe aprobarea societatii in deciziile pe care le iau pentru copil si nu pe nevoile si cerintele copilului, care primeaza.
Despre schimbarea mentalitatii de stat ar trebui sa vorbim si despre respectul de sine al cadrelor din acest sistem, ce detine monopolul educational…Sa auzim numai de bine!!!

de: Doru Dascalu

Doru Dascalu — Sun, 10 Oct 2010 14:37:19 +0000

Articolul este o reuşită pentru o Gazetă de Perete,era să scriu comunistă, dar este pentru o gazetă de perete capitalistă.Toate ideile sunt pentru o lume de sclavi, unde sistemul monetar primează, unde fiinţa umană se află permanent în concurenţă animalieră de supravieţuire, nicidecum ca aparţinător unei rase evoluate.Nişte fiinţe evoluate, vor pune sistemul educaţional, şcoala în esenţă, acolo unde îi este locul şi rolul.Consider că rolul şcolii este de a informa şi de a instrui oameni, fără note şi fără examene.Accesul la acest învăţământ să fie liber şi nerestricţionat.Vrei să fii util societăţii umane de pe planetă, înveţi şi te informezi într-un cadru organizat.Vrei să creşti animale, sunt suficiente câteva clase pentru a citi materiale folositoare în meseria ta.Şi de când părinţi, au fost sau vor putea fi vreodată pe această planetă cei capabili să ştie ce doreşte copilul lor?!?! Este o aberaţie, demonstrată permanent de conflictul dintre generaţii.Un învăţământ neconcurenţional, un învăţământ unde copilul alege ce să studieze, în funcţie de aptitudinile şi capacităţile lui, este net superior oricărui sistem de învăţământ actual.Din experienţa de viaţă, am văzut părinţi care au ales ei liceul şi facultatea pentru copilul lor, şi mai târziu în viaţă, copii lor au ajuns nişte rataţi în meseria aleasă de părinţi.Din această cauză există democraţia haotică care există în România, că au ajuns în posturi de decizie, copii dirijaţi de părinţii lor, într-o activitate care le depăşeşte capacitatea de inteligenţă, şi avem rezultatele pe care le avem în viaţa de zi cu zi.Adică nişte absolvenţi de drept, dar care nu au nici o legătură cu legile, absolvenţi de facultatţi de management, dar ei nu sunt în stare să-şi managerieze propria viaţă, absolvenţi de filologie dar care urăsc copii şi exemple sunt cu miile.Dar când gândeşti după tipare şi nu te duce mintea să crezi că şi ce gândeşti tu ar fi ceva bun, te apuci să însăilezi pe marginea lucrurilor cunoscute, dar adăugând şi alţi termeni, dacă se poate cât mai docţi şi cât mai elaboraţi, poate doar pentru a epata pe alţii ca tine.Că lumea reală s-ar putea să se trezească odată şi odată, şi ar trebui să gândeşti în sinea ta:”Am fost un pământean, sau un simplu sclav”.