America a câştigat, Sistemul a pierdut, războiul continuă

Ieri, 50 de milioane de americani s-au trezit şi au stat în faţa uriaşei roţi metalice, care i-a zdrobit.
Au stat acolo, chiar dacă media le-a spus că nu are rost.
Au rămas pe poziţie, chiar dacă toţi palavragii au râs de ei şi i-au luat în batjocură.

Erau taţi, care nu-şi mai puteau hrăni familiile. Erau mame, care nu-şi mai puteau permite îngrijirea sănătăţii. Erau muncitori, ale căror slujbe au fost vândute unor ţări străine. Erau fii, care nu-şi vedeau niciun viitor.
Erau fiice, înfricoşate de a nu fi omorâte de „minorii neînsoţiţi” care le-au inundat oraşele.
Au tras aer în piept şi au stat.

Şi-au ridicat mâinile în sus şi marea roată din oţel s-a oprit.
Marele Perete Albastru s-a făcut fărâme. Statele imposibile au căzut unul câte unul. Ohio. Wisconsin. Pennsylvania. Iowa. Clasa muncitoare albă, care a fost privită de sus şi călcată în picioare atâta timp, s-a ridicat.
S-a ridicat împotriva opresorilor săi şi restul naţiunii, de la o coastă la cealaltă, s-a ridicat împreună cu ea.

Ei au luptat împotriva trimiterii slujbelor lor peste mări şi oceane, în timp ce oraşele lor se umplu de migratori, care primesc totul, în timp ce ei nu mai au nimic. Au luptat împotriva unui sistem în care ei putea ajunge la puşcărie pentru un fleac, în timp ce elitele puteau încălca legea şi totuşi puteau străbate tacticoase o campanie de alegeri. Au luptat împotriva avertizării că trebuie să aibă grijă ce vorbesc. Au luptat împotriva dispreţului cu care erau priviţi pentru că doreau să muncească pentru a trăi şi pentru a avea grijă de familiile lor.
Au luptat şi au câştigat.