Alexandru Racu: „Acum că au trecut nouă luni fără apă caldă, văd că fanii lui Nicușor și Clotilde au început să ne încălzească cu lecții de civism.”

Dar cine ar putea să o înțeleagă pe Clotilde? În fond, lucrurile sunt simple. Clotilde pretinde că Romprestul a primit un contract cu dedicație și încasează prea mult pentru colectarea gunoaielor. Probabil că așa este.

Dar dacă contractul e prost, atunci de ce nu îl reziliază? De fapt, de ce nu l-a reziliat până acum, că circul ăsta durează deja de nouă luni? O să plângă cetățenii prostiți de mila Romprestului? O să protesteze cineva pentru faptul că plătește mai puțin pentru servicii la fel de bune sau chiar mai bune?

Or din moment ce Clotilde nu a reziliat încă contractul respectiv, înseamnă că fie nu știe ce vrea, fie nu știe ce poate. În ambele cazuri, e penibilă. Nu cunosc detaliile subiectului și nici nu mă interesează să le cunosc, că am alte treburi, nu să fac teoria gunoiului sau să fac muncă de gunoier voluntar alături de Marius Manole.

Dar în cazul în care Clotilde nu poate rezilia contractul respectiv pentru că legea, fie ea și strâmbă (deja o altă discuție) e de partea Romprestului, atunci nu-i rămâne decât să facă pasul înapoi pentru că nu are o poziție de pe care să poată negocia cu sorți de izbândă, sau altfel spus, nu are ceea ce americanii numesc leverage. Iar între a plăti mai mult pentru ridicarea gunoiului și a rămâne cu gunoiul și șobolanii pe străzi, prima opțiune e mai puțin rea.

Nu neg că o fi loc de mai bine, dar nici n-a falimentat Sectorul 1 până acum din pricina Romprestului. Din contră, din toate punctele de vedere, locuitorii Sectorului 1 și locuitorii capitalei, în general, o duc mult mai prost de când a venit peste ei “revoluția bunei guvernări”.

Or oamenii, ăia care mai au un dram de rațiune – și majoritatea au – te votează ca să le fie măcar un pic mai bine ca înainte și nu apreciază situația în care le promiți apă caldă pentru ca odată ajuns la putere să le reproșezi pedant lipsa de apreciere pentru faptul că în loc de apă caldă le-ai dat lacrimi, sânge și sudoare (în cazul de față gunoaie, căpușe și buruieni) pentru că așa e “a la guerre, când ne luptem noi cu corupția”.

Inevitabil, impresia pe care o transmite Clotilde e că ea vrea, speră și crede că va face Romprestul să colecteze gunoiul pe bani mai puțini, chiar dacă ea nu are alternativă la Romprest (legea nu-i permite, nu se găsesc alte firme care să ia mai puțin, Dumnezeu știe) și deci nu are forță de negociere. Că trebuie doar să țipe îndeajuns de tare, să facă crize de isterie și să se dea tefelistic cu fundul de asfalt pentru ca ăia să se execute.

Evident, făcând asta nu reușește decât să pară tot mai ridicolă, în timp ce orașul pute tot mai rău.

Autor: Alexandru Racu