Mulți dintre cunoscuții mei iubesc Uniunea Europeană (UE), dar nu au citit absolut nimic despre ea – de altfel, cărți nu prea există pe această temă. Ei repetă doar mecanic ceea ce aud/văd în media. Majoritatea au copii plecați definitiv în țări UE și atunci apartenența României la UE îi amăgește cu impresia că locuiesc împreună cu copiii lor în același spațiu.
De aceea, nu ar trebui să avem oameni în conducerea statului care au copiii plecați definitiv în străinătate.
Și eu am fost entuziasmată la început că am intrat în UE – că ne-am “integrat”. Nu știam ce înseamnă, că nu ni s-a spus. Nu ni se spune nici acum, și, ca să fie siguri că nu întrebăm, ni se iau ochii în fiecare zi în media cu “fondurile europene” (de fondurile date de România către UE nu se suflă o vorbă).
Dar, cu trecerea timpului, văzând ce se întâmplă – că am intrat de fapt slugă la stăpân – și citind toate tratatele uniunii, de la înființare, mi-am dat seama că se dorește, mascat, federalizarea, adică topirea națiunilor în națiunea nouă, care se dorește a fi creată, națiunea europeană. De aceea istoria României și limba română, nu mai vorbim de latină și greacă, sunt cenușăresele programelor școlare, impuse din afară. Astăzi știm că “„integrarea” presupune renaşterea ca cetăţeni europeni fără memorie istorică” (Horaţiu Pepine – Deutsche Welle).
Sunteți de acord? Eu nu sunt! Un referendum pe această problemă fundamentală ar fi urgența națională!
Cetățeni europeni suntem deja de la intrarea în vigoare la 1 decembrie 2009 a Tratatului de la Lisabona, care la Art. 20 a instituit “cetățenia Uniunii”, și am văzut în 2021 cum arată noile cărți de identitate româno-europene impuse, cu trei genuri M, F și X; adică genul nu mai este bivalent (M sau F), cum este biologic normal, a devenit trivalent, în urma presiunilor neomarxiste.
Dar “Uniunea” (UE) nu este propriu-zis un stat, căci nu are o Constituție. Au încercat în 2005 să introducă una, dar francezii și olandezii au respins-o la referendum (noi am aprobat-o prin Tratatul de aderare semnat în 2005) și – pe moment – a căzut. UE este o federație de state “la negru,” adică este o federație de facto, dar nu și de jure, dacă parlament există (Parlamentul European), guvern există (Comisia Europeană), bancă centrală există (BCE) etc., monedă există, dar statul nu există (s-au grăbit să emită și monedă, EURO, fără ca statul să existe – este pentru prima dată în istorie, spune Thomas Piketty). Dar “legile europene”, făcute de Parlamentul European, prevalează deja față de legile interne ale statelor membre, chiar și față de constituțiile lor. Au făcut și Tribunal European și Curte Europeană de Justiție și Europol și MCV-uri – ca să-ți bage mințile în cap dacă deviezi. Nu ești de acord cu ceva? (Marea Britanie a ieșit din UE, Ungaria și Polonia se mai opun) Media și ONG-urile plătite cu bani europeni te declară imediat că ții cu Rusia, sau și mai rău, cu Putin, logică de doi bani, bivalentă, simplificatoare, în locul unei logici cu mai multe valori, cel puțin trivalentă.
Ceea ce mă neliniștește cel mai mult este desființarea granițelor, pentru libera circulație a persoanelor (și mărfurilor) – ni se spune – , care a provocat exodul uman din România a circa 5 milioane de persoane – o adevărată “hemoragie” din corpul țării – dar “sânge proaspăt” (expresia folosită de medicul Jean-Jacques Askenasy, membru de onoare al Academiei Române) pentru țările de adopție – pierdere care nu poate fi compensată pe vecie de “fondurile europene” primite!
Vorbeam de rău cândva, pe bună dreptate, URSS că a dus basarabeni (ortodocși) în Rusia/Siberia și a adus ruși (tot ortodocși) în Basarabia, ca să amestece populațiile – și acum unii strâmbă din nas că, dacă ne-am uni cu Basarabia, am achiziționa nu știu câți ruși. Dar de ce nu vorbim acum de rău și UE, care prin desființarea granițelor interne încurajează amestecul populațiilor europene creștine, dar și creștine cu musulmane, prin impunerea cotelor de refugiați (refugiați musulmani, care nu se duc în țările musulmane din vecinătatea lor pentru că acestea nu-i primesc și vin în Europa, chemați de fapt, și distribuiți pe principiul noi alegem crema și restul distribuim, făcând apel la “solidaritate”) ?
Este evident că o națiune fără granițe va dispărea cu timpul, adică se va “topi”. Unii istorici ne spun că nu avem de ales, că e mai bine să ne topim în vestul Europei decât în estul Europei – observați aceeași logică binară simplificatoare, greșită, nocivă, care îndeamnă la abandonarea oricărei lupte. Așa am făcut în 1940 !
Eu nu am spiritul de turmă, ca oile care se duc în prăpastie luându-se după oile din față. Eu nu dau libertatea pe siguranță cu orice preț, nu abandonez lupta când există speranță de victorie. Eu cred că România – națiunea română – poate și trebuie să existe, albă și creștină, pe picioarele ei, chiar dacă va fi un David în luptă permanentă cu un Goliath.
Conform site-ului MAE, „Zona Schengen și cooperarea între statele membre se întemeiază pe Acordul Schengen, semnat la 14 iunie 1985 între Republica Federală Germania, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda, privind eliminarea controalelor la frontierele lor comune.
La 19 iunie 1990 a fost elaborată și semnată Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, prin care au fost eliminate controalele la frontierele interne ale statelor semnatare și crearea unei singure frontiere externe, unde controalele de imigrare pentru spațiul Schengen se efectuează în conformitate cu normele comune ale statelor membre.
Spațiul Schengen este o zonă de liberă circulație a persoanelor care este formată din 26 de state membre, ultimul stat care a aderat fiind Principatul Liechtenstein (19 decembrie 2011).
Pentru cetățenii UE, eliminarea controalelor la frontierele interne ale spațiului Schengen înseamnă o mai mare libertate de mișcare și o securitate sporită, prin adoptarea unor reguli comune ale statelor semnatare ale Convenției de punere in aplicare a Acordului Schengen:
• Eliminarea controalelor persoanelor la frontierele interne;
• Set comun de reguli care se aplică persoanelor care trec frontierele externe ale statelor membre UE;
• Armonizarea condițiilor de intrare și a normelor privind vizele și cooperarea consulară;
• Cooperarea consolidată în domeniul polițienesc;
• Cooperare judiciară prin intermediul unui sistem rapid de extrădare și transfer ale executării hotărârilor penale;
• Crearea și dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen.
Pe fundalul problematicii migrației și al preocupărilor legate de asigurarea securității interne în UE, conceptul de „management integrat al frontierei” dobândește o însemnătate mult mai mare, fiind considerat o premisă necesară pentru menținerea integrității ariei de
libertate, securitate și justiție, cu accentuarea conceptelor de „solidaritate și responsabilitate partajată” în gestionarea frontierei externe UE.
Astfel, în vederea consolidării Spațiului de liberă circulație, Comisia Europeană a lansat, în cursul anului 2017, noi proiecte legislative cu scopul consolidării securității interne în cadrul UE, și îmbunătățirii funcționalității Spațiului de liberă circulație. …
Pentru anul 2021, Comisia Europeană are în vedere lansarea unei Strategii privind viitorul Spațiului Schengen ce ar urma să înglobeze și noi inițiative legislative pentru modificarea Codului Frontierelor Schengen și îmbunătățirea Mecanismului de Evaluare al statelor membre.”
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă este cunoscută sub denumirea de Frontex și are sediul în Polonia, la Varșovia.
Vă invit să răsfoiți la adresa
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32019R1896
REGULAMENTUL (UE) 2019/1896 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624.
Documentul are „doar” 131 de pagini, și este foarte util ca să vedeți cum arată birocrația marca Bruxelles și ca să înțelegeți la ce se înhamă România prin intrarea în spațiul Schengen.
De exemplu, Art. 7 spune (sublinierile ne aparțin):
„Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european pune în aplicare gestionarea europeană integrată a frontierelor ca responsabilitate partajată a agenției și a autorităților naționale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv a gărzii de coastă în măsura în care efectuează operațiuni de supraveghere a frontierelor maritime sau îndeplinește orice alte sarcini de control la frontiere. Statelor membre le revine principala responsabilitate pentru
gestionarea propriilor secțiuni ale frontierelor externe.”
Să observăm că s-a putut opta pentru neacceptarea acestui regulament; astfel, conform punctului (125):
„În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.”
Corpul permanent al Frontex are prevăzut pentru 2022 un total de 6.500 funcționari și se va mări an de an pentru a ajunge în 2027 la 10.000 funcționari (Anexa 1, pagina 101). Contribuțiile pe care statele membre (inclusiv România, Bulgaria și Croația care nu aparțin zonei Schengen!) urmează să le pună la dispoziția corpului permanent sunt prezentate în Anexele II, III, IV (pag. 102 – 107).
Să ne uităm acum la harta actuală a spațiului Schengen din figura următoare. Austria, de exemplu, este protejată acum spre est de 2 frontiere: frontiera externă Schengen, păzită de Ungaria/România și Frontex, și frontiera externă UE, păzită de România, Bulgaria și Grecia.
Prin aderarea României la zona Schengen, frontiera externă Schengen se mărește considerabil atât pe uscat cât și pe mare. Austria ar fi protejată doar de noua frontieră Schengen, mult mai mare, deci mai greu de protejat de România și Frontex. De aceea se opune aderării României – în opinia mea.
Este important să amintesc, pentru comparație, că în SUA, care sunt o republică federală, frontiera are administrație federală, adică apărarea frontierelor externe se face exclusiv din fonduri federale. Dacă administrația federală nu-și face treaba, atunci statele limitrofe au obligația să intervină.
Prin comparație cu Statele Unite ale Americii, „Statele Unite ale Europei” – cum se visează UE – au Frontex pentru apărarea frontierelor externe, dar „Statelor membre le revine principala responsabilitate”, inclusiv financiară.
Deci o țară săracă, ca Grecia, cu o frontieră externă imensă, trebuie să apere practic singură (ajutată de Frontex) UE de asaltul imigranților din Africa de Nord și din Asia, iar o țară bogată, ca Austria, care nu are frontiere externe de apărat, este pe drept cuvânt supărată de asaltul
imigranților care scapă controlului frontierelor și cere UE să dea mai mulți bani pentru Frontex.
Ce face oare Germania, care în 2015 a chemat – prin vocea Angelei Merkel – imigranții să vină în Europa ? va da mai mulți bani pentru Frontex ? UE ar trebui, după modelul american, să finanțeze exclusiv din fonduri europene apărarea frontierelor externe. Dar, ca și în SUA, unii vor să scape de imigranții ilegali, alții le deschid ușa.
România vrea să intre în zona Schengen din 2011. Deci, pentru comoditatea de a nu fi controlați la graniță – un interes personal minor – și niscai interese pecuniare, vrem ca granițele interne să dispară, deci, implicit, ca națiunea noastră să se topească în UE, să dispară practic, în timp? Pentru că este clar că, prin admiterea în spațiul Schengen a României, și mai mulți români vor pleca (din cauza diferenței de nivel de trai și a lipsei unui spirit patriotic, combătut ca ceva demodat) și va fi (și mai) liber la intrarea în țară pentru tot felul de indivizi, cu tot felul de obiceiuri.
Imaginăți-vă că într-un bloc de locuințe se decretează că granițele – adică ușile de intrare în apartamente – sunt desființate, ca să se poată circula liber în tot blocul. Mai mult, că vi se cere să fiți solidari și să acceptați să locuiască în apartamentul dumneavoastră persoane străine.
V-ar conveni ? Asta făceau comuniștii, te obligau să accepți un străin să locuiască în apartamentul tău, în casa ta.
Ce este deci globalismul? un comunism generalizat, de la nivel de individ, la nivel de țară!
Vă place? Mie, NU!
Autor: Dr. Afrodita Iorgulescu
matematician
Profesor Emerit A.S.E. București
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu