Și eu, ca mulți alți bărbați, am pierdut o grămadă de oportunități de carieră academică și profesională pentru că aveam sexul greșit și implicit nu eram… agreabili.
Ce ne ascundem după atâta ipocrizie?
Trăim într-o societate extavagant de sexualizată, în care contează mai mult decât orice atracția fizică, în care se speculează toate cărările (umblate sau mai puțin umblate) ale sexualității.
Trăim într-o societate în care toți suntem complici la diverse formule și doze de misoginism sau misandrie.
Hărțuire sexuală? Este peste tot și în toate formulele cu putință. O formă de hărțuire sexuală este reprezentată și publicitatea agresiv sexuală care, oriunde întorci capetele, frustrează în egală măsură și bărbați și femei.
Sunt industrii întregi menite să sexualizeze până spre pornografie pe oameni. Uitați-vă la industria vestimentară menită să convingă pe femei că a te îmbrăca bine este echivalent cu a te îmbrăca astfel încât să bălească bărbații după tine.
Nici în cazul bărbaților nu se stă mai bine: absolut orice face un bărbat, ni se susură în ureche, trebuie făcut cu scopul de a fi „cool” în fața femeilor. A tuturor femeilor, nu doar a iubitei….
Trăim în lumea în care până și spirtul medicinal are o gagică goală pe etichetă….
Deci exploziile de denunțare a unor foarte punctuale scandaluri de hărțuire sexuală sunt doar ipocrizie…
Soluția? Imposibilă: desexualizarea vieții de zi cu zi și readucerea sexului acolo unde îi este locul: în intimitatea casei sau a camerei de hotel.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca
Adauga comentariu