C O N T R A P R O P A G A N D Ă

St.Petersburg, imigranții și pericolul terorist din propria ”debara”

Nici nu-și terminaseră intervenția echipele de salvatori în situații de urgență iar FSB-ul încă nu se dezmeticise complet pentru a da raportul cerut de președintele Putin, când atacul terorist de la Sankt Petersburg se afla deja în headline-ul principalelor agenții de știri din lume. Au urmat, previzibil, numeroase speculații – iar mass media autohtonă nu a făcut excepție – din partea unor experți mai mult sau mai puțin avizați, care și-au expus opiniile folosind drept bază a raționamentelor uzuala întrebare: ”Cui folosește ?” 

Putin_St_Petersburg-1024x631

În funcție de convingeri sau agenda de impus publicului larg, pe lista scurtă a ”beneficiarilor” tragediei de la Sankt Petersburg s-au impus fără drept de apel: Vladimir Putin & sistemul său represiv, opoziția cu vederi liberale, facțiunile teroriste de origine caucaziană arondate Statului Islamic. Nu voi irosi timp inutil pentru a explica în detaliu de ce acest tip de raționament nu funcționează în acest caz, locul întrebării menționate fiind abia la final.

Rusia – cel de-al doilea ”rai” al imigranților la nivel mondial

Potrivit raportului pentru perioada 2000 – 2015, întocmit de Organizația Națiunilor Unite, Rusia se situează pe locul doi la nivel mondial – după Statele Unite ale Americii, și urmată pe locul trei de Germania – ca destinație principală a imigranților, cu precădere din statele componente ale fostei Uniuni Sovietice, respectiv Asia Centrală, și în număr mai mic (dar deloc de neglijat) din Orientul Mijlociu, dar și din China sau Vietnam (în Orientul Îndepărtat).

Un aspect asupra căruia Occidentul – în efervescența sa propagandistică menită să discrediteze Rusia – fie nu l-a observat, fie l-a trecut cu bună știință sub tăcere, preferând să scoată în evidență doar procentele emigrației rusești spre Occident. Pe de altă parte, și Rusia la rândul său a preferat în ultimii 20 de ani să discute foarte puțin despre acest aspect deoarece i-a convenit acest aflux de mână de lucru ieftină și care suplinește în mare parte lipsa de resurse umane pentru munca de jos.

Conform statisticilor oficiale și datelor Serviciului Federal de Migrare, pe teritoriul Federației Ruse s-ar găsi un număr de aproximativ 4 milioane de imigranți cu documente legale. O cifră aparent justificată dacă privim datele raportate de Serviciul Federal privind Migrația pentru anul 2016, comparativ cu 2015. Mai mult, 4 milioane de imigranți pentru o țară ca Rusia nu ar trebui să constituie o problemă. Prin comparație, Germania susține că are în acest moment peste 8 milioane de imigranți în total.

Neintegrarea socială – dușmanul din ”debaraua” societății

Numai că în realitate lucrurile stau cumva altfel, de vreme ce ONU menționa încă din raportul pe 2013 că pe teritoriul Federației Ruse s-ar afla peste 11 milioane de imigranți, cea mai mare parte ilegali, angajați pentru ”munca la negru”. Un fel de ”debara” a societății, de oameni ”buni la toate”, cu familii de imigranți – unele aflate deja la a doua generație – rămase moștenire din perioada sovietică sau venite ulterior în speranța unui trai mai bun decât în regiunile extrem de sărace din locurile natale. O parte dintre cei care nu au reușit să-și găsească un rost bine definit s-au întors în țările de baștină. Alții, au rămas. Și fără perspective certe de integrare sunt candidații favoriți la radicalizare. Islamismul e o sursă, dar nu e singura.

Cum însă în perioada post-sovietică economia Rusiei a fost când pe val, când sub val, corupția a făcut și face ravagii, rușii nu-i văd deloc cu ochi buni pe imigranți, politicile sociale sunt de multe ori ineficiente iar prioritar statul rus s-a orientat doar spre menținerea sub control a nemulțumirilor propriilor cetățeni, multe dintre speranțele celor veniți au fost strivite fără drept de șansă, frustrările s-au adunat, ba chiar au fost transmise generației următoare. Astfel că Rusia pare să se confrunte azi cu un nou tip de amenințare teroristă, similară altor state din Europa, respectiv Franța și Germania, cărora până de curând Kremlinul era preocupat să le dea lecții și să le atenționeze privind gestionarea greșită a crizei imigranților.

Cam despre asta pare să fie vorba atunci când trecem în revistă profilul atentatorului de la metroul din ”capitala nordică” a Rusiei. Akbarjon Djalilov, 22 de ani, născut în regiunea Oș din Kârgâzstan. Familia Djalilov a venit în 2011 pentru a munci în Rusia, însă în 2014 părinții au revenit în Kârgâzstan(deși obținuseră cetățenie rusă), iar fiul lor Akbar (versiune a prenumelui Akbarjon) a rămas la Sankt Petersburg. În urmă cu o lună, Akbar a fost să-și viziteze părinții, de unde a revenit în Rusia pe 3 martie 2017. Regiunea Oș din Kârgâzstan este, potrivit Serviciului de Securitate din această țară ex-sovietică o fertilă pepinieră pentru teroriștii Statului Islamic (de unde și presupunerea Comitetului de Anchetă că atentatorul ar fi fost afiliat acestuia).

În mod cert, în acest moment autoritățile din Rusia cam știu cum stau lucrurile, pe masa președintelui Putin ajungând azi, cu ocazia reuniunii șefilor serviciilor de informații și de securitate din CIS, și un raport al Comitetului pentru Securitate Națională din Kârgâzstan (GKMB). Reuniune programată anterior atacului terorist din St. Petersburg, cu ocazia căreia ar fi trebuit să se aniverseze 25 de ani de la semnarea Acordului de cooperare între instituțiile menționate. O aniversare tensionată, în ciuda declarației cordiale a liderului de la Kremlin.

Imigrația vs politici sociale – cod extremă urgență

Mai mult, experții Organizației Națiunilor Unite susțin că nici măcar autoritățile din Rusia nu dețin date exacte asupra fenomenului imigrației ilegale, deoarece mai puțin de jumătate dintre imigranții se îndreaptă spre marile centre urbane precum Moscova sau Sankt Petersburg, fenomenul fiind răspândit pe întreg teritoriul Federației Ruse. Adică și în acele regiuni mai îndepărtate unde rușii nu mai știu cu exactitate nici câți mai sunt de-ai lor. În replică, Serviciul Federal pentru Migrație invocă regimul liberei circulații între statele fostei URSS și FR, precum și faptul că mulți imigranți vin doar pentru perioade scurte de timp (munci sezoniere) și nu constituie un motiv de îngrijorare deoarece nu se stabilesc pe teritoriul FR. Inclusiv trimiterea rapidă a autorităților ruse spre Statul Islamic îmi pare o încercare de îngropare a problemei reale. Apropo, atentatul nu a fost revendicat nici până la momentul scrierii acestor rânduri. Ori probabilitatea ca Statul Islamic să fi ratat o astfel de ocazie de PR, după ce anul trecut au amenințat că vor scălda Rusia în sânge, tinde dramatic spre zero.

După ce șocul emoțional va fi trecut, autoritățile din Rusia vor trebui să treacă la o analiză serioasă a propriilor politici privind imigranții, modul în care se acordă cetățenia, nivelul de integrare a acestora în cadrul societății ruse. Pentru că indiferent dacă ancheta va arăta că atentatorul a fost sau nu afiliat Statului Islamic, extremismul său nu își are rădăcinile în mult hulitul Caucaz cecen, ci în imposibilitatea de integrare în societatea rusă.

PS: Nu. Lui Putin nu-i folosește la nimic această tragedie. Nici măcar în plan extern, unde solidaritatea se rezumă la declarații formale și atât. Iar în plan intern nici atât. Dimpotrivă. Dar asta e o altă discuție.

Autor: Gabriela Ionita
Sursa: Power&Politics World

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss