C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Șerban Cionoff: „Neîncrederea în decidentul politic” și efectele sale la Alegerile Prezidențiale

Aseară, într-o incitantă dezbatere difuzată pe canalul Antena 3, senatorul Robert Cazanciuc a lansat o idee care cred că trebuie reținută și discutată cu mare atenție. Referindu-se la lipsa dezbaterilor publice și la confruntările directe, inclusiv sau mai ales la cele din studiourile de televiziune, între candidații la apropiatele alegeri prezidențiale și la posibilele cauze ale scăderii interesului public pentru scrutinul de luna viitoare, Robert Cazanciuc a vorbit, cu subiect și predicat, despre ,,lipsa de încredere a populației în decidentul politic’’.



Era vorba, bineînțeles, despre  neîncrederea care decurge din uriașa prăpastie între promisiunile pe care unii sau alții dintre candidați le fac în campania electorală și ceea ce ei fac sau nu fac  după ce s-au văzut ,,în fruntea bucatelor’’. Echivalentul în limbajul neaoș al termenului specializat ,,decident politic’’.

Odată intrată și omologată în mentalul colectiv-prin mecanismele atât de complexe ale ,,contagiunii invizibile a publicului’’ cum a numit Gabriel Tarde fenomenul- această neîncredere produce efecte dintre cele mai neașteptate, culminând cu ideea devenită,încet dar sigur, prejudecată:,,nu merg să votez, fiindcă toți sunt la fel și nu am cu cine’’. Și nu este singura prejudecată care demobilizează cetățenii și îi ține prizonieri ai unei resemnări complice cu decidenții politici demagogi și populiști. Din păcate, acest subiect, al tehnicilor de manipulare prin care un neadevăr (sau o afirmație parțial adevărată) poate deveni opinie colectivă, deși a fost și este intens cercetat în literatura de specialitate, este departe de a fi primit soluții de contracarare sau măcar de limitare a efectelor sale. O principală cauză fiind ușurința cu care, de obicei, se trece peste  asemenea  opinii și peste manifestările pe care le generează, uitându-se că asemenea reprezentări și prejudecăți se regăsesc în mentalul individual și colectiv al unor importante segmente de populație, implicit de electorat. Segmente sociale care au un anumit nivel de instruire, un anumit statut social, ceea ce le face să devină țintă sigură a diversiunilor și a știrilor false. Țintă sigură dar, nu o dată, și propagatori în sistemul contagiunii colective.

Aceasta ar fi doar una dintre principalele explicații ale trecerii de la neîncredere la apatie și resemnare. Ceea ce oferă certe șanse de reușită veleitarilor și echipelor lor de campanie. În pus, există la anumite nivele decizionale, o pronunțată rezervă că aducând în discuția publică asemenea false reprezentări, suspiciuni și prejudecăți, riscăm să deranjăm importante entități și personalități din afară și, în acest fel, să aducem atingere unor parteneri din arealul european și nu numai. Rezervă la care îmi permit să răspund cu observația că tocmai din cauză că nu discutăm, punctual, la obiect, asemenea subiecte, lăsăm cale liberă euroscepticismului și altor feluri de scepticism și de neîncredere.

O asemenea prejudecată sau, dacă vreți, neîncredere, o regăsim în discuțiile curente ca șipe rețelele de socializare,în aceste zile premergătoare alegerilor prezidențiale. Ea fiind exprimată în acești termeni: Nu are nici-un rost să mergem la vot, fiindcă se știe, de-acum, cine va câștiga. Va câștiga ,,cine’’ s-a decis de afară! Acel ,,cine’’ fiind, desigur, Klaus Iohannis! Cât despre impersonalul ,,s-a decis’’ și despre cine sunt respectivii ,,decidenți’’ am să revin mai jos cu detaliile necesare.

Am auzit, deseori, în discuții cu amici sau cu simple cunoștințe și am citit pe rețele de socializare la fel de insistent repetată această idee și de aceea am serioase motive să o încadrez în categoria acelor dovezi de neîncredere în decidenți, la care se referea și senatorul Robert Cazanciuc. Nu înainte, însă, de a face precizarea că am făcut o extensie de sferă a noțiunii, situație pe care  domnul Robert Cazanciuc nu a avut-o în vedere în intervenția sa televizată. În ceea ce mă privește, am încercat, cu maximă bună credință, să îmi conving interlocutorii că neîncrederea lor nu este ,,o suspiciune rezonabilă’’, dar trebuie să recunosc, la fel de sincer, că în replică am primit câteva date greu de ignorat. De exemplu, mi s-a vorbit despre votul în cascadă dat, la prezidențialele din 2009, la ambasada României din Orașul Lumină, ca și despre o distinsă sufragerie și despre selecta componență a participanților, sindrofie deloc străină, se spune, de răsturnarea (chiar peste noapte!) a scorului final. După cum mi-a fost evocat și episodul descinderii la București a unui înalt emisar venit direct din Statele Unite , vizită în urma căreia a fost practic anulată voința liber exprimată a unei covârșitoare majorități a electoratului românesc, la referendumul din 2012 pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcția de Președinte al României. Votul de la referendum fiind anulat și pentru că doamna cancelar de la Berlin, Angela Merkel, a transmis că, după câte a fost domnia sa informată, în Constituția României nu este prevăzută suspendarea președintelui. Că, după aceea, s-a aflat că doamna cancelar a fost, de fapt, dezinformată și încă de către cel vizat, adică de Traian Băsescu,  asta nu a mai schimbat cu nimic lucrurile, iar Amiralul Dezastrului Național și-a încheiat bine merci cel de-al doilea mandat al dezastruosului său deceniu prezidențial.

În aceeași ordine a contra-argumentelor cu care mi-au răspuns partenerii de dialog, adică ,,neîncrezătorii în decidenți’’ s-au mai înscris și povestea ucazului de coabitare, pe care ,la scurtă vreme de la anularea referendumului, premierul Victor Ponta l-a primit la Bruxelles din partea președintelui Consiliului Europei, Jose Emanuel Barosso și, mai recent, căftănirea Laurei Kovesi ca șefă a Parchetului European, în pofida numeroaselor și, mai ales, zdrobitoarelor dovezi ale neprofesionalismului și ale partizanatului său politic fățiș și agresiv.

Recunosc, în fața acestor exemplificări, mi-a fost greu să îmi contrazic preopinenții. De aceea m-am gândit să aduc aceste manifestări de ,,neîncredere în decidentul politic’’ în atenția echipelor de campanie ale candidaților aflați în cursa prezidențială, atâta vreme cât subiectul circulă, este intens comentat și, vrem sau nu vrem, captează atenția publică și are nu chiar puțini aderenți. Cu atât mai mult cu cât concluzia fatalistă și demobilizatoare că ,,zarurile au fost aruncate’’ și că anumiți decidenți au pecetluit, deja, scorul prezidențialelor dându-l ca sigur câștigător pe (încă)președintele Klaus Iohannis, este pervers speculată și insidios promovată de către propagandiștii arondați și, dacă nu va fi contrazisă punctual și temeinic, riscă să producă efecte într-un viitor nu prea îndepărtat.Mai precis la alegerile prezidențiale din luna viitoare.

De aceea, salut și susțin invitația de către Antena 3 adresată tuturor celor înscriși în competiția pentru Președinția României de a lua parte la dezbateri față în față , singura posibilitate de a oferi electoratului argumente valide și convingătoare pentru un vot cu adevărat în cunoștință de cauză. După cum salut și susțin dialogul direct cu telespectatorii, formulă optimă de a lua pulsul cetății și de a afla așteptările celor al căror vot aspiră fiecare candidat să îl obțină.

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss