C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Șerban Cionoff: De ce nu am avut parte de „minimă rostire prezidențială” despre Valea Uzului?

Țara a trecut printr-o uriașă cumpănă! La Valea Uzului,a fost  foarte aproape ca lucrurile să nu ia o întorsătură cumplită, așa după cum am mai trăit la Târgu Mureș în 1990. Numai o minune a făcut ca bomba cu ceas a unor tensiuni cinic întreținute, din lăuntrul și din afara granițelor,  împotriva României  a făcut ca la Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului să nu se producă o fapte cu urmări greu de controlat pe o perioadă greu de estimat.



Pentru moment,la Valea Uzului, lucrurile pare că s-au calmat. Dar asta nu înseamnă că, latent, bomba cu ceas a unor provocări cu declarată tentă iredentistă, nu ar mai putea exploda. Nu vreau să induc scenarii alarmiste și, cu atât mai mult, să incit la neîncredere și la intoleranță, dar, de data asta, s-a ajuns mult prea departe și este nevoie de o analiză aprofundată și temeinică a cauzelor reale ale incidentelor care au avut acolo nu numai ieri, ci în ultimele zile sau chiar săptămâni.

După cum era de așteptat, despre evenimentele de la Valea Uzului s-au pronunțat lideri sau analiști politici, jurnaliști, oameni de diverse vârste și profesiuni. O singură voce nu s-a auzit și asta este ceva care depășește orice limită a înțelegerii și, iertat să fiu!, a îngăduinței. Vocea lui Klaus Iohannis, (încă) președintele României, investit prin Legea fundamentală a țării, să fie garantul independenței naționale ,al unității și al integrității teritoriale a țării și, în egală măsură, să exercite funcția de mediere  între puterile statului și între stat și societate. Există, desigur, o explicație, pur formală, de circumstanță, și anume aceea că așa-numitul „președinte al tuturor românilor” se află în prezent la Ljubljana, pentru a participa la Summitul Inițiativei celor Trei Mări unde se discută importante probleme privind securitatea energetică și unde, după o proprie declarație are „foarte multe de făcut”.

Departe de mine gândul de a subestima importanța summitului și chiar pe cea a prestației (încă) președintelui Klaus Iohannis. Dar, mă întreb și sunt convins că nu sunt nici pe departe singurul care se întreabă: oare, evenimentele de la Valea Uzului, pericolul imens al izbucnirii unor confruntări între românii și maghiarii aflați la cimitir, de o parte și de alta a porții, sunt, pentru Klaus Iohannis, un subiect atât de neînsemnat încât să nu își găsească vreme pentru a transmite, de acolo, din depărtări, un mesaj la calm și la înțelepciune tuturor părților implicate, clasei politice și instituțiilor statului? Care să fie cauza pentru care nu am avut parte de o”minimă rostire” (cum bine a zis , aseară, Mircea Badea) din partea celui care, cu numai o zi două în urmă, se întâlnise la Cotroceni, zice-se, pentru negocieri privind traducerea în viață a temelor referendumului. Cel care, imediat după încheierea consultărilor, a aruncat pe piață ideea unui așa-zis Pact pe care îl dorește mintenaș semnat de către toate partidele parlamentare. Document despre care, aici, în jurnalul, Dan Constantin a scris, negru pe alb, că, în realitate,nu este decât copia unei inițiative de compromis la nivelul unor grupări politice de la Bruxelles. Fiind gândit pentru ca să dea câștig de cauză PPE în negocierea funcțiilor cheie ale noilor instituții ale Uniunii Europene și între ale cărui obiective de bază se află susținerea lui Manfred Weber pentru a dobândi funcția de președinte al Comisiei Europene.

Faceți, vă rog, o simplă comparație între logoreea prezidențială despre intenția PSD de a scoate România din Uniunea Europeană- temă pe cât   de falsă și atât de otrăvită – și muțenia absolută pe care o păstrează (încă) locatarul de la Palatul Cotroceni despre evenimentele din ultimele zile de la Valea Uzului și apoi trageți singuri concluzia. Iar, pentru a fi pe deplin edificați despre ce vorbim în momentul de față, vă mai invit să  facem o comparație între abisala tăcere a domnului Klaus Iohannis și mesajul transmis direct de către ministrul de externe Theodor Meleșcanu omologului său de la Budapeste, Peter Szijjarto. Mesaj în care, pe un ton foarte civilizat, îl asigură că „s-au luat toate măsurile necesare pentru a evita escaladarea nedorită a situației, fără a fi necesare intervenții externe neconstructive în acest sens”. De asemenea, vă invit să puneți față în față faptul că despre cele petrecute la Valea Uzului nu am avut parte de „o minimă zicere prezidențială” și  referirea directă pe care a făcut-o aseară diplomatul și juristul redutabil Titus Corlățean la Convenția de la Geneva din 1949, potrivit cărora militarii căzuți în lupte, încetează să mai fi adversari sau dușmani și nu mai pot face obiectul unor manifestări ostile, resentimentare. După cum nu este posibil ca cineva să impună comunităților care dintre cei îngropați în cimitirele militare trebuie comemorat și cine nu are voie să facă asta.

Din nou vă invit să puneți în balanță faptul că Theodor Meleșcanu și Titus Corlățean sunt printre personalitățile publice de prestigiu  care s-au pronunțat, deschis și cu extrem de multă dreptate asupra grevelor lecții ale evenimentelor de la Valea Uzului, după cum, domniile lor au fost și personalitățile publice pe care (încă) președintele Klaus Iohannis le-a atacat, din nou și foarte recent,invocând pretexte sordide și minciuni crase.

În concluzie, iată că avem și răspunsul la întrebarea lui Mircea Badea despre cauzele pentru care ne-a lipsit acea”minimă rostire prezidențială” despre cele petrecute la Valea Uzului. Pentru că (și) în aceste zile domnul(încă)președinte Klaus Iohannis se află… departe de țară!

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss