C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Se reface axa Washington-Ankara?

Mai multe agentii de stiri ne informeaza ca Donald Trump, presedintele Statelor Unite, a pus mana pe telefon si l-a felicitat pe Recep Tayyip Erdogan, presedintele Turciei. Pentru succesul la referendum.

washington-and-ankara-need-couples-therapy_demlab_1200x600.tmb-th-spot

Mai mult, acest dialog ar fi fost pus si in stenograme. Se intampla in vreme ce membri de vaza ai Uniunii Europene maraie impotriva lui Erdogan. Si il acuza de incalcarea grosolana a regulilor democratice. De ce informatia vizand convorbirea Trump-Erdogan, daca se dovedeste reala, are o importanta uriasa?

Nu voi intra in detaliile referendumului pentru schimbarea Constitutiei din Turcia. Cert este ca si Turcia, ca si Romania, este, din punct de vedere politic, o strutocamila. In sensul ca ambele state sunt republici semi-prezidentiale. Iar Erdogan a incercat sa scoata statul din aceasta pozitie de spagat. In sensul trecerii la statutul de republica prezidentiala. A gresit? Din principiu, corifeii Europei afirma ca da. Si ca, in acest efort, Turcia nu a functionat ca un stat de drept. Ca referendumul a fost fortat. Iar  voturile, reprezentand un plus pentru Erdogan de 1%, respectiv circa un milion de turci, au fost smulse prin mijloace nelegale. Ca urmare, Ankara ar putea suferi sanctiuni. Daca Donald Trump a telefonat si l-a felicitat pe Erdogan, inseamna ca, in cealalta parte a lumii, situatia este vazuta cu totul si cu totul altfel.

In principiu, Statele Unite sunt o republica prezidentiala. De ce nu ar fi si Turcia, cel mai puternic aliat militar al Statelor Unite din Europa, tot o republica prezidentiala? Si ca sa venim la oile noastre, cum se explica faptul ca, atunci cand Traian Basescu, in calitate de presedinte, a fortat de nenumarate ori Constitutia, atribuindu-si puteri care tineau de republica prezidentiala, democratiile europene, in loc sa il conteste, l-au aplaudat si l-au sustinut? Se pune intrebarea, evident, cine judeca cu o dubla masura. America sau Europa? Si daca exista o dubla masura, care este substratul?

Dupa tentativa esuata de lovitura de stat din Turcia, indreptata impotriva regimului Erdogan, situatia s-a schimbat mult. Atat in plan intern, cat si in plan extern. Ankara a inasprit regimul de control pentru ca situatia sa nu se mai repete. Si a recurs la sanctiuni drastice. Despre care unii afirma ca sunt chiar draconice. Aceasta a starnit contrareactii mai ales din vestul Europei. Contrareactiile au turnat gaz peste foc. Fiindca Erdogan are informatii ca, despre tentativa de lovitura de stat, s-au stiut detalii cel putin in cateva capitale din Uniunea Europeana. Si totusi nimeni nu i-a sarit in ajutor celui mai important aliat NATO. Consecinta este nu numai ca retorica lui Erdogan la adresa Uniunii Europene s-a inasprit, dar acesta a luat, treptat, si o serie de contramasuri. Cea mai spectaculoasa fiind o apropiere vizibila de Moscova. Dar cea mai periculoasa vizeaza statutul milioanelor de refugiati pe care Turcia ii gestioneaza, protejand astfel Uniunea Europena, si fara a fi primit la schimb ceea ce i s-a promis.

Cea mai importanta baza militara pe care Statele Unite si respectiv NATO o au in Europa este la Incirlik. Este de altfel si singura baza importanta de incarcaturi termonucleare.  Daca aceasta devine nesigura – sa nu uitam ca, la un moment dat, Turcia a interzis decolarile si aterizarie la Incirlik  -, atunci intreaga constructie de aparare, pe acest flanc, a Europei de catre Statele Unite si de catre NATO se naruie ca un castel de nisip. Iar daca Turcia incheie o intelegere militara cu Rusia, intreaga Europa devine extrem de vulnerabila.

In aceste conditii, nu este de mirare pozitia adoptata de Washington. Cu atat mai mult cu cat sa nu uitam ca, atat in campania electorala, cat si dupa, Donald Trump nu s-a exprimat tocmai afectuos la adresa Angelei Merkel si a politicii promovate de Germania. El considera, si face acuzatii in acest sens, ca Germania s-a erijat in hegemon al Europei si ca face o politica care, departe de a exprima principiile solidaritatii cu celelalte state mai slab dezvoltate din Europa, este de tip protectionist. Noua Germanie reunificata isi protejeaza propriile interese, calcand, in realitate, in picioare multe dintre principiile care au stat la baza crearii comunitatii europene, in care Statele Unite au investit, in trecut, multa logistica si multi bani. Washingtonul mai stie ca Berlinul, trecand peste intelegeri si peste propria retorica, se apropie din ce in ce mai mult de Rusia lui Vladimir Putin.

Germania este a patra putere economica a lumii dupa China, Statele Unite si Japonia. Franta, desi a ramas a cincea putere economica, pierde din ce in ce mai multa viteza. Astfel incat Uniunea Europeana nu mai este condusa nici macar in tandem. La butoane se afla exclusiv Berlinul. Ori asta poate deveni periculos. Mai ales in conditiile in care Germania exporta bunuri valorand peste 40% din Produsul Intren Brut. O proportie nemaiintalnita in alte state. Ceea ce inseamna ca Germania este impinsa catre ocuparea agresiva a pietelor de desfacere. Din nou, statele mai slabe din Europa devin victime. Si contribuie masiv la bunastarea Germaniei, fara a primi nimic in schimb.

Semnalul dat de Donald Trump, daca este adevarat ca l-a felicitat pe Erdogan, are, deci, o semnificatie profunda si va avea efecte puternice in noua aliniere a planetelor. Ne vom lamuri mai bine atunci cand Donald Trump va veni la Bucuresti. Nu peste mult timp.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss