C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Remember: 4 aprilie 1944, bombardarea Capitalei de către americani, 2.942 de bucureșteni uciși

4 aprilie 1944, ziua cea mai NEAGRĂ din istoria Capitalei: AMERICANII AU OMORÂT 2.942 de bucureșteni. REVOLTĂTOR: românii le-au ridicat două monumente aviatorilor care au adus moartea în numele Unchiului Sam.



Se împlinesc 74 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureștiul  a fost ținta unui masiv bombardament al aviației americane. Au fost vizate ținte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar și partea centrală a orașului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iași-Chișinău, iar luptele încetaseră de la sfârșitul lunii martie. Mai mult, o mare parte din victime erau refugiați basarabeni, ce fugeau din calea urgiei sovietice.

Tragedia a avut loc într-o marți, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortărețe zburătoare) și 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spațiul aerian al României, venind din Italia. Și au făcut prăpăd.

Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a doua zi după masacru: „Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință.”

Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane și au fost rănite alte 2.126. Morții au fost îngropați într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naționale. Cimitirul va purta numele „4 aprilie”, dar va fi desființat în anii comunismului.

Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă de morții noștri nu își mai amintește nimeni, în București există însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani uciși în misiunile de bombardament asupra orașului: unul a fost realizat în 2002 în Cișmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff și a fost inaugurat în 2007. „Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda britanicilor?”, se întreba în urmă cu trei ani istoricul Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.
Aproape 3000 de morți într-o singură zi, toți, civili nevinovați. Mă întreb, pentru cei care nu pierd ocazia să-și smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiți niciodată de această tragedie? Care sunt criteriile pentru care 3000 de civili morți în căteva minute nu reprezintă decât o „pagubă colaterală”? De ce susțineți că nu trebuie să uităm împrejurările acestor morți tragice, dar pe aceștia nu-i amintim niciodată? Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un gest care demonstrează că avem comportamentul de slugă în codul genetic, autoritățile au avut teribila inspirație să ridice un monument dedicat….aviatorilor americani, și care tronează bine-mersi în Cișmigiu. Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda britanicilor? Cum e posibil așa ceva? Dacă vrem să ne dovedim loialitatea față de un aliat, așa cum sunt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustătoare avem nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că un gest slugarnic ține loc de principii în care să credem cu adevărat? Acel monument trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape 3000 de oameni. Și pentru că „bocitorii de serviciu” cu siguranță vor avea azi amnezie, cu puterile mele modeste mă înclin și păstrez un moment de reculegere în amintirea lor.” – istoricul militar Manuel Stănescu.

Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populația civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un bilanț statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani și englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoțite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost uciși 5.524 de locuitori, răniți 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistrați. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parțial 3.473, 401 au fost avariate și au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat și au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioane de vânătoare românești și 709 germane.

Autor: Tudor Matei

Sursa: Justitiarul, preluare dupa Active News

Related Posts

One Response “Remember: 4 aprilie 1944, bombardarea Capitalei de către americani, 2.942 de bucureșteni uciși”

  1. Fiul Neamului says:

    https://www.facebook.com/csebui.ainamor.7/posts/173160537011619

    Dragi români,

    Am nevoie de ajutorul vostru.

    În ziua de 4 aprilie 1944 americanii au bombardat Bucureștiul, dezlănțuind un adevărat masacru: au fost uciși cel puțin 2942 de oameni nevinovați. Lor li s-au mai adăugat încă vreo 2000, uciși în bombardamentele din zilele următoare. Pentru unii dintre noi, cei de azi, ei ne-au fost bunici, părinți, frați sau surori. Au fost tot ce-aveam pe această lume și au sfârșit subit, nedrept, îngropați într-o groapă comună, a cărei locație e un adevărat mister. Din acest motiv apelez la voi, împreună având mai multe șanse de a-l elucida.

    Din presa online reiese faptul că zona ar fi una adiacentă Cimitirului Calvin din Sectorul 6. Am fost în acel loc și tot ceea ce am găsit a fost un teren neîngrijit, lipsit de cruci și acoperit doar de buruieni și camere de supraveghere. Indignat, am încercat să discut cu cineva din administrația cimitirului. Dl Zsold Bela, preotul paroh al Bisericii Reformate, mi-a spus că autoritățile române au mutat rămășițele victimelor, prin anii ’80, într-un loc de care nu are cunoștință și mi-a recomandat să discut cu cei de la Primăria Sectorului 6. Am telefonat și m-au direcționat către Primăria Capitalei. De-acolo am ajuns la Administrația Cimitirelor și Crematoriilor. Mi s-a cerut să trimit întrebarea formulată printr-un e-mail. Răspunsul la cerere a fost acesta:

    „Ca urmare a adresei dumneavoastră înregistrată la A.C.C.U. sub nr. 4087/15.04.2019, prin care solicitați informații despre cimitirul Calvin, vă facem cunoscute următoarele:
    Cimitirul Calvin la care faceți referire nu este în administrația A.C.C.U.
    Menționăm faptul că în București, pe lângă cimitirele municipalității administrate de A.C.C.U., mai există și cimitire parohiale și private.

    Cu deosebită considerație,
    DIRECTOR,
    EMIL IANA

    Șef birou Comunicare, informare, arhivare
    Alin Stănculescu

    Întocmit,
    Insp. Sp. Iulia Franțuz”

    Le-am trimis un alt e-mail prin care cer să mi se răspundă strict la întrebare, și nu la altceva.

    De asemenea, am discutat cu cei de la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Răspunsul acestora:

    „Nr. CE1384 din 08 MAI 2019

    La petiția Dumneavoastră, prin care ați solicitat date despre locul înhumării victimelor bombardamentului aviației americane asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944, vă comunicăm că solicitarea menționată excedează atribuțiile legale ale Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.

    În conformitate cu art. 26 lit. i) din Legea nr. 379/2003 privind regimul juridic al mormintelor și operelor comemorative de război, cu modificările și completările ulterioare, Oficiul pune la dispoziție celor interesați, la cerere, datele de care dispune referitoare la locul de înhumare a persoanelor decedate în timpul și din cauza conflictelor armate, ca urmare a îndeplinirii a unui serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetățeni au fost.

    Din datele existente, cele 2.942 de victime ale bombardamentului amintit erau persoane civile, care nu se aflau în serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetățeni au fost și, prin urmare, având în vedere prevederile actului normativ menționat, Oficiul nu deține date despre locul de înhurmare a acestora.

    Cu stimă,
    p. ȘEFUL UNITĂȚII MILITARE 02146 „O”
    Colonel ”

    Întrebarea am trimis-o și celor de la Patriarhie. Până acum nu am primit un răspuns.

    Am apelat și la ajutorul Sectorului Cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Răspuns:

    „Bună ziua,

    Urmare solicitării dvs. de identificare a locației în care au fost strămutate și reînhumate osemintele victimelor evenimentului din data de 4 aprilie 1944, vă informăm, cu părere de rău, că Sectorul Cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor nu deține informații cu privire la cele de mai-sus.

    Cu stimă,
    Sectorul Cimitire, Monumente și Servicii Funerare”

    Sunt aproximativ cinci mii (o cifră colosală!) de morți și nimeni nu știe unde sunt îngropați.

    În amintirea acestor suflete avem datoria să ridicăm o troiță. Trebuie doar să le găsim locul de odihnă.

    Doamne, ajută! Iar pe ei, Dumnezeu să-i odihnească în pace!

    P.S. Vă rog să distribuiţi (prin „Share”) sau să copiaţi şi să repostaţi mesajul pentru a fi vizibil celor din lista dvs. „Like”-ul este inutil pentru că nu oferă această posibilitate. Vă mulțumesc!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss