C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie Gr.T. Popa din Iaşi: ”Există boli sau există bolnavi?”

Orice student la medicină învăța că nu există boli, există bolnavi. În epoca modernă, medicii sunt îndoctrinați și crează idoli din ghiduri și protocoale. Ghiduri și protocoale susținute de ”medicina bazată pe dovezi”.



Bineînțeles că medicina bazată pe dovezi și ghidurile sau protocoalele sunt de un ajutor real în practicarea medicinei. Cu o singură condiție: să nu fie absolutizate. Ghidurile sunt rezultatele unor statistici și nu pot să cuprindă toate situațiile din practica medicală. Când un studiu îți spune că în peste 90% dintre cazuri situația se confirmă, îți transmite și mesajul că în 10% dintre cazuri nu există această confirmare. Când un pacient se prezintă la medic, el are o probabilitate empirică de 50% de a fi cazul tipic din ghid. Ah, putem să aplicăm teorema lui Bayes și să calculăm probabilitatea reală, dar care medic curant cunoaște această teoremă și are timp să o aplice pentru fiecare pacient în parte?! Ca un răspuns la aceste impedimente a apărut conceptul de medicină personalizată.

Medicina personalizată este definită ca utilizarea informației genotipului unui pacient pentru a iniția o măsură preventivă împotriva dezvoltării unei boli sau condiții medicale. Aceasta ar permite și selectarea celei mai adecvate terapii pentru o boală sau condiție medicală care este în mod special adecvată acelui pacient. Medicina personalizată încearcă să ofere o altă soluție abordărilor de tipul “aceeași mărime se potrivește oricui” promovate de medicina bazată pe dovezi. Deci vine în contradicție cu medicina bazată pe dovezi care își are sursele în studii care evaluează eficiența biomedicală a unor proceduri la nivel populațional și care ignoră complexitatea interdependenței factorilor sociali, psihoemoționali sau relaționali care determină starea de sănătate a pacienților și a comunității. Nu toți oamenii au același genotip. Putem asocia informația genetică cu istoricul medical al pacienților în așa fel încât să avem corelații semnificative care ar putea conduce la un tratament / diagnostic / măsura preventivă adecvată pentru un anumit pacient.

Este “medicina personalizată”cheia individualizării? După părerea mea, nu. Sau cel mult în anumite cazuri particulare.

Individualizarea în medicină reprezintă abordarea terapeutică adecvată, făcută la timpul potrivit, pentru un anumit pacient.Abordările terapeutice trebuie:

  • Să ia în considerare experiența de boală a pacienților;
  • Să înțeleagă pacientului ca persoană;
  • Să fie acceptate atât de profesionist cât și de pacient;
  • Să promoveze și să se bazeze pe încrederea reciprocă dintre medic și pacient;
  • Să poată fi urmate de pacient. (Stewart et al., 2003)

Sănătatea este multidimensională: nu reprezintă numai prezența sau absența unei boli, ci are și determinanți sociali, psihologici, culturali. OMS definește sănătatea ca fiind: „o stare de bine complet fizic, mental și social și nu numai absența bolii.“

Aceasta definiție sugerează sănătatea este mai degrabă un concept subiectiv decât obiectiv.

Determinanții stării de sănătate nu se reduc doar la genotip. Ei sunt:

  • Biologia umana – 10-15%
  • Mediul – 20-25%
  • Organizarea sistemelor de sănătate 10-15%
  • Stilul de viață, comportamentul și factorii de risc (în cea mai mare parte determinat social) – 50-60%

Principalii determinanți ai stării de sănătate (selecție):

  1. Organizarea socială, stresul;
  2. Educația;
  3. Calitatea începutului vieții;
  4. Gradientul social în sănătate;
  5. Piața muncii, șomajul, insecuritatea la locul de muncă;
  6. Mediul psihosocial în care trăiește o persoană;
  7. Transportul;
  8. Suportul social și coeziunea socială;
  9. Calitatea alimentelor;
  10. Sărăcia. (Adler & Boyce, JAMA, 2009)

Cu alte cuvinte, abordarea strictă funcție de genotip nu reprezintă individualizarea medicinei. De exemplu, dacă sunt doi gemeni, având aceeași patologie (diabet și HTA), dar care au situații diferite: unul este inginer, cu venituri consistente, familie organizată, satisfacții numeroase, iar celălalt este muncitor necalificat, divorțat, cu un copil pe care îl crește singur, cu numeroase insatisfacții, vom vedea că tratamentul trebuie să fie diferențiat pentru că altfel nu are efect, deși genotipul lor este identic.

Și atunci rămân întrebările:

  1. Mai este valabil principiul “nu există boli, există bolnavi”?
  2. Ce este mai important să cunoști: persoana care are un genotip sau genotipul acelei persoane?

Autor: VAsile Astărăstoae

Sursa: Vasile Astărăstoae

Related Posts

One Response “Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie Gr.T. Popa din Iaşi: ”Există boli sau există bolnavi?””

  1. ... says:

    Orice boala are o cauza. Daca nu se elimina cauza, aceasta poate alimenta in continuare boala sau poate migra de la un organ la altul. In momentul in care cauzele vor fi eliminate boala va disparea. Nu cred ca exista vreun om pe fata Pamantului sanatos “tun”, context care a favorizat dezvoltarea industriilor farmaceutice. Din boala-n boala, din medic-n medic, din pastila-n pastila. Faceti 10 ecografii. 10 imagini diferite. Energia in continua miscara, si cea pozitiva, si cea negativa.
    Personal, prin boala am inteles ca am gresit undeva pe drumul vietii ( decizii nepotrivite, perceptii gresite despre viata si moarte, regim igieno-dieteic haotic, judecati pripite, rigiditate, exces de zel, critici, tinte poate prea inalte pt posibilitatile date la un moment dat/stadiu, nivel de intelegere, pregatire). Dezechilibru personal dezvoltat pe fondul unui climat la randul lui dezechilibrat. Adevarat, nu toti oamenii au acelasi genotip. Precum valurile dintr-un lac, individual si colectiv, noi influentam mediul care ne inconjoara. Intregul.
    Starea depresiva nu este decat o agresiune impotriva mea, deopotriva impotriva tuturor celor din jurul meu, de oriunde si oricati am fi.
    Starea de bine, armonioasa, pozitiva, luminoasa, echilibrata, constructiva, optimista, curata, este, pe cale de consecinta o binecuvantare fata de propria persoana, ddeopotriva fata de mediul care ma inconjoara.
    Conflictul cu spatiul in care traim ( cadrul familial, grup de socializare, colectivul de munca, tara, locul in care am vazut lumina zilei, continentul, planeta, galaxia) predispune la dizarmonie. Grijile permanente, unele inutile, absurde, nemultumirea de sine, neincrederea in propria persoana, stirile/informatiile false, agresive, inducerea fricilor de orice fel, Bau-bau, genereaza dizarmonii, tulburari in functionarea normala a organismului, la niv psihic, fizic, emotional, individual, colectiv.
    Ex. artrita ( durere, inflamatie impotenta functionala a articulatiilor); o stare de rigiditate; spirit prea critic fata de propria persoana raportat totodata la mediul, climatul inconjurator. In fapt, rigiditate provenita din mental.
    Nu incerca sa-i schimbi pe ceilalti, accepta-i asa cum sunt, dar, din postura unui mic observator, terapeut amator. Intelegand astfel lucrurile, vindecand pe cei din jur cu blandete, compasiune, empatie, iti asiguri propria vindecare. O pastila in minus.
    “Da Doamne, terapeutului har, pentru ca in cele mai grele clipe, in incertitudinea sa, in slabiciunea sa omeneasca, in tulburarea sa, sa ramana intotdeauna intelept, generos si bun.”, extras din Rugaciunea bolnavului pentru terapeut. Va mai doare ceva?! Mai bantuie vreo boala?! Mai tropaie vreun virus?!
    Pace, bucurie si iubire!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss